De cand am facut cursul de YIN Yoga (Yoga feminina) cu Ann Si Keiko din China ( prin Yoga Academy), sunt indragostita de aceasta practica si parca feminitatea mea a inflorit si mai mult!
Acest tip de yoga este foarte nou si diferit de vinyasa yoga, totusi, complementar si extrem de benefic pentru un echilibru fizic, mental si emotional.
Daca nu esti in forma de prea mult efort, esti obosit, stresat sau poate in perioada “infloritoare a lunii”, atunci YOGA feminina poate fi o optiune minunata, intrucat este o practica extrem de relaxanta, care presupune doar posturi foarte linistite pe care le facem pe saltea cu ochii inchisi, folosindu-ne de perne, blocuri, rulouri, paturici, astfel incat confortul nostru sa fie maxim.
Yin este o practica linistita care ne ajuta sa ne destresam si sa ne crestem flexibilitatea si mobilitatea. In acelasi timp ne conectam cu latura noastra feminina creatoare, blanda, misterioasa, sanatoasa, senzuala printr-o respiratie profunda si calma si posturi usoare la saltea pe care le tinem mai mult timp.
Yin este corespondentul energiei (negre) feminine din cercul Yin-Yang, corespunde noptii, lunii, este rece, linistit, intim, relaxat.Yin Yoga- Yoga feminina este o practica complementara pentru Yoga clasica care are orientari mult mai Yang (pentru ca in general este mai masculina, presupune mai mult efort). Yin presupune mai multe posturi “linistite” care se fac in sezut pe saltea, si pe care le tinem mai mult timp de exemplu intr-o clasa normal intre 3 si 5 minute. Aceasta practica Yin presupune sa “stresam” mai intai muschii, apoi sa ii relaxam stand nemiscati in postura. Cand practicam Yin,energia noastra “Chi” sau “Qi” traverseaza armonios corpul nostru in special prin cele 12 meridiane energetice, dar mai ales in meridianul ficat, rinichi, splina, plamani, inima, vezica urinara, vezica biliara. Este o practica care ne linisteste mintea, si aduce mai multa claritate acolo unde este nevoie. .
Yin Yoga scoate la iveala cea mai blanda, buna, feminina, intelegatoare, vulnerabila parte din tine.
BENEFICII YOGA FEMININA:
Iti creste flexibilitatatea si mobilitatea fara prea mult efort;
Poti sa o practici aproape oriunde, mai ales acasa inainte de somnic este perfecta!
Focusul Yin este pe respiratie, o cale rapida sa te relaxezi rapid!
La Yin Yoga invatam sa fim buni cu noi, sa ne respectam si sa ne iubim. Sa ne deschidem inima si sa ne acceptam toata splendoarea fiintei. Ne invata sa ne acceptam toate emotiile ca parte din evolutia noastra spirituala;Sa ne iertam sis a iertam;
Yin Yoga este o cale rapida, si poate primul pas inspre meditatie. O sansa sa inchizi ochii si sa privesti in acest univers minunat de interior, sa-ti linistesti ritmul cardiac sis a te conectezi cu o respiratie profunda. Si astfel in timp gandurile aleg sa ne oboseasca mai putin;
Perfecta pentru armonizarea sistemului reproducator: fertilitate, apetit sexual, armonizarea menopauzei; O varianta extraordinara pentru atunci cand suntem in acea perioada a lunii.
Yin Yoga este un ajutor excelent in eliberarea emotiilor noastre fie ele pozitive sau negative.Se spune ca inmagazinam foarte multe emotii in tesuturile noastre, iar Yoga Yin ajuta cert la eliberarea acestora, precum masajul sau acupunctura.La Yin Yoga imi invat copaceii ca este atat de eliberator si natural sa plangi
Perfecta pentru incepatori si persoane de toate varstele;
Imbunatateste calitatea somnului considerabil;
ESTE YOGA FEMININA PENTRU TINE? Da, daca vrei sa renasti zeita din tine, iubirea de femeie, de mama, de fiica, de energie creatoare si creativa!
Eu iubesc sa predau aceasta clasa, daca vrei sa ma insotesti in aceasta calatorie inspre energia ta feminina, te astept in fiecare joi la studio la ora 18.00.
Te iubesc femeie si sper sa te inspiri sa te iubesti si tu mai mult si mai mult in fiecare secunda a vietii ale!
M-am intors zilele trecute din Bali, dupa aproape doua luni si jumatate in talpile goale care m-au costat printre altele un numar in plus la pantofi pentru ca picioarele mele au fost obisnuite sa zburde goale in tot acest timp. 😀 . “Tara arde, si baba se piaptana “, stiu.
Cine ar fi zis ca asta este dilema vietii mele acum ? Acum 15 ani abia intrasem la facultate: printre primii la buget, la Finante Banci. Daca ma intrebai atunci care sunt planurile mele de viitor, erau departe de pozitia lotus si lumanare in care imi place sa stau cat mai des acum 🙂 . Familia, societatea, “ceilalti” aveau planuri mari cu mine: sa devin o bankerita bogata, sa ma invart in cercuri elevate si sa apar pe copertile revistelor de business la top tineri sub 30 de ani . Aveam potential pe bune 😀 , insa viata avea alte planuri cu mine.
Dupa multe joburi in management ( in presa, televiziune, advertising, health clubs), acum vreo 3 ani, am ales sa schimb ceva: cum ar fi sa devin managerul propriei mele vieti? Cum ar fi sa fiu atat de bogata incat sa pun capul linistita pe perna in fiecare seara, sa ma uit in oglinda si sa-mi multumesc pentru inca o zi in viata, sa fiu atat de impacata cu mine incat sa nu mai caut pacea in ceilalti?
Atunci a venit schimbarea. Dupa prima clasa de yoga din viata mea, am avut o revelatie: eu vreau sa am o minte, un trup si o inima libera! Eu vreau sa stiu cine sunt! Eu vreau sa aflu mai mult despre tot! Eu nu mai vreau sa fiu prizoniera propriilor ganduri nefaste!Si asa am inceput… am visat intr-o noapte ca aceasta este misiunea mea, sa fac ceva care cu adevarat sa conteze, sa aduc un pic mai multa recunostinta si liniste in mine si in tot ce ma inconjoara.
Am inceput intr-o joaca. Sincer, la inceput imi placea doar cum “dadeam” in oglinda 🙂 . Adica traiam sindromul “honey moon yoga ”, cand esti atat in incantat si vrei sa incerci cele mai crazy si sexy posturi ca sa dai bine in poze si sa -ti placa ce incarligaturi vezi in oglinda, cand esti foarte mandru de corpul tau.Apoi relatia mea cu yoga s-a maturizat, am facut experimentat-o si in sarcina si cu Yanna Anastasia in brate, si pot sa spun ca am luat decizia abia dupa 3 ani sa merg mai departe si sa fac cursul de 200 de ore de yoga, pentru ca am inteles cu adevarat ca nu este doar o faza prin care am trecut, doar un val, doar o relatie trecatoare si ca e timpul sa duc mai departe la un alt nivel ce am invatat. Am luat aceasta decizie de a ma certifica international in Yoga pentru ca:
Primul meu professor de Yoga, Carlos m-a intrebat la prima clasa de yoga “cine sunt?”, intrebare care m-a urmarit de atunci non stop si m-a facut curioasa sa aflu mai mult despre aceasta disciplina numita yoga, atat la nivel fizic/anatomic cat si mental, emotional, spiritual.
Am simtit ca este cea mai frumoasa pasiune a mea din ultimul timp, care m-a inflorit, m-a renascut. Am iubit fiecare celula din mine de pe saltea, si am simtit ca pot imparti si cu ceilalti aceasta magie.
Imi place sa invat incontinuu lucruri. Sunt genul de “student pe viata”, care nu poate inchide ochii pe perna seara daca nu si-a luat lectia din ziua respectiva. Sunt genul care isi da singura teme, si care isi inventeaza singura quiz-uri in cap, sunt insetata sa aflu mai mult despre mine ca spirit. Eram insetata sa cunosc mai multe despre anatomia yoga, filosofia, psihologia yoga, despre toate beneficiile acestei practici.
Imi place sa meditez simplu, fara sa ma chinui sa par interesanta sau sa incerc practici care de care mai solicitante pentru minte. Cea mai profunda meditatie a mea a fost perioada in care am alaptat-o pe fetita mea, momentul acela cand esti cu adevarat cufundat in prezenta, recunostinta, liniste si iubire- asta este meditatie.
Mi-am dat seama ca imi place la nebunie sa fiu inconjurata de oameni. Pana acum ceva timp m-am ascuns in spatele unui calculator, si nu stiam ce culoare au ochii oamenilor cu care interactionam. Mi-am dat seama ca ii iubesc atunci cand ii privesc in ochi, cand sunt printre ei, cand ii ascult, cand le zambesc.
Am fost pregatita sa fac schimbarea in mine si am stiut ca pot contribui cu un pic, un pic de tot sa schimb Universul in care ne aflam in mai bine, pentru ca schimbarea celorlalti sau a spatiului din jurul nostrum, incepe in noi. Mi-am dat seama ca sunt o fantana nesecata de lumina, si ca e in misiunea mea sa-i fac si pe ceilalti sa inteleaga de acest izvor care se afla in ei.
Nu in ultimul rand, am inteles intr-un final ca Yoga nu este despre statul in cap ( asa cum faceam la inceput) sau alte provocari chinuitoare pentru corp. Yoga nu este despre a fi flexibil. Despre a sta in maini sau in varful degetului mic de la picior. Yoga este despre tine. Yoga creeaza spatiu in tine acolo unde nu stiai ca il ai. Yoga darama zidurile pe care le-ai ridicat in jurul inimii tale, si te ajuta sa te imprietenesti cu emotiile tale. Bune sau rele. Yoga te ajuta sa iti iubesti corpul cu toate imperfectiunile lui, sa fii constient de zgomotul mintii tale si de faptul ca doar tu poti controla gandurile tale. Yoga este despre iertare, despre pace cu tine. Pe salteaua de yoga vii sa simti si sa te simti. ❤
Ei, si pentru ca stiam ce vreau si ce am nevoie, provocarea a fost sa gasesc un curs care sa mi se potriveasca. Dupa milioane de cautari, in final alesesem – un curs de yoga certificat Yoga Alliance prin cel mai mare lant de yoga din US- YogaWorks, insa sub indrumarea a doi profesori divini, Alicia& Oliver – rezidenti in Bali. El printre altele surfer cu spirit liber si vesel ( il iubeam cand purta tricoul scurt cu mesaj motivational “ I’d rather be a mermaid :)” , ea o zeita a medicinei chinezesti,a intelepciunii, a emotiilor, a puterii feminine. Mi s-a parut important sa ma rup de tot, sa ma detasez de tara si familie ca sa ma pot focusa 100% pe studiu si pe mine.
Si asa mi-a facut bagajele si am zburat in Bali. Intr-o jungla de la poalele unui vulcan, intr-un lan de orez supraetajat, in Prana Dewi. Printre broscute, soparlite si serpisori de apa. Locatia, asemeni unui ashram, era departe de orice forma de civilizatie. Se gospodareau singuri din propria recolta, si uite asa am mancat organic numai orez, fructe, legume si apa de cocos mai bine de o luna. Acest loc avea si o incarcatura spirituala foarte mare. Un pic mai tarziu am aflat ca umbla vorba ca sunt cateva spirite bune pe acolo care nu au vrut sa plece in lumea de dincolo si mai fac sotii studentilor 🙂 . M-am amuzat pentru ca atunci cand am depus ofrande, aveam si o tigara acolo, chipurile ca unuia dintre spirite ii placea sa fumeze 😀 . Ei chiar cred in lucrurile astea.
Despre Alicia si Oliver.“Mama si Papa” i-am numit pe profesorii nostri. Si nu pentru ca aratau a parinti (desi la peste 47 de ani sunt super hot!), ci pentru ca, asemenea parintilor nostri, au avut grija de noi, 31 de zile sa ne indragostim de yoga si de magia ei. Sa ne indragostim de noi.
Cand am inceput cursul, ne-au setat o regula: sa fim buni si onesti ( “ahimsa” & “satya”), asa ca tot ce ne-au invatat a fost bazat pe bunatate si pasiune. Au o maniera incredibila de e ne face sa retinem lucrurile cu adevarat importante, si chiar daca uneori volumul de informatii ne depasea si simteam ca ne arde creierul, intotdeauna au gasit o varianta sa ne scoata din tensiune: poate un cantecel happy, poate un joculet, poate o discutie profunda. Alteori ne invatau sa vorbim cu spiritele naturii, sa ne legam cu energia pamantului, sa ardem in foc tot ce e negativ in noi, sa ne curatam aura cu salvie si multe alte chestii super interesante pe care am incepu sa le aplic si noi.
Am ales acest curs pentru Alicia care mi s-a parut extrem de umana si calda, dar si foarte profesionista. Am aplicat la zeci de scoli de yoga din lumea intreaga si a fost singura care mi-a raspuns cu un mail personalizat de 2 pagini, in care am simtit pasiunea ei pentru yoga, pentru viata, si iubirea pentru fetita sa care o urmeaza peste tot. Asa m-a cucerit. Plus programul cursului care mi s-a parut extrem de bine structurat. In fiecare zi aveam teme, chestionare, secvente de pregatit, subiecte pentru jurnal de dezbatut si jocuri de dezvoltare personala. Examenul nu a fost usor deloc, insa ei ne-au pregatit atat de bine incat toate l-am luat cu peste 9.50. Nu degeaba am primit 8 kilograme de carti si ni se impunea “silent” dupa clase 😀 . Ca sa ne putem centra, concentra pe studiu.
In fiecare dimineata ne sculam la 6 si faceam o meditatie de grup de 30 de minute. Erau zile cand ma simtem un mic Budha :), chiar simtem cum in corpul meu zburda energia sau cum pluteam, simteam controlul gandurilor, insa erau alte zile cand nu se lega nimic,imi treceau numai prostii prin cap ca Juliei Roberts in “Eat pray love” :). Uneori pentru ca stateam foarte mult intr-o pozitie imi amorteau complet picioarele si ma amuzam dandu-mi pumni imaginari in ele in timpul meditatiei. Cateodata deschideam doar un ochi discret ca in desenele animate sa vad daca mai e vreo colega la fel de scrantita ca mine :), si eram uimita sa vad ca toate erau asa de serioase si concentrate….. pana intr- o zi cand o colega a facut “buf!” din sezut si dadea din maini ca si cum ar fi inotat. Atunci mi-am zis “e clar, nebanuite sunt caile Domnului” si ale meditatiei 😀 . Ce incerc sa spun este ca suntem oameni, suntem “Budha” zilelor noastre, perfecti in imperfectiunea noastra. Este normal sa mai radem, sa mai gresim, sa mai cadem, sa mai glumim. Este minunat sa fim spirituali dar este perfect normal sa ramanem uneori ancorati in haosul, drama si comedia si facebookul zilelor noastre. Pentru ca yoga nu inseamna numai copaci verzi, unicorni si fundite roz. Yoga este aici si acum pur si simplu: “atha yoga nusa sanam“.
200 de ore de yoga, atat era pragramul nostru de certificare, insa dupa ce l-am terminat am realizat ca de fapt am facut 300. Oamenii astia nu se puteau opri sa ne furnizeze informatii din inima, din suflet.
Tot ei ne-au invatat “puterea tacerii”. In fiecare zi inainte de clase si dupa acestea fiecare era pe “silent” adica nu aveam voie sa vorbim intre noi si sa ne dispersam energia. Nu, nu a fost un chin! A fost o binecuvantare, un timp sacru cu noi insine, un timp de introspectie, de liniste, de conexiune cu natura!
Alaturi de “mama si papa” si de colegele mele, m-am simtit in siguranta, si niciodata singura, desi eram departe de familia mea. Imi aduc aminte acum cand am sarit la mijlocul noptii in patul colegei mele Stephanie, si am luat-o in brate tragand patura peste noi in cap, pentru ca am avut impresia ca un spirit ne-a batut la usa insistent. Era un sofer, hahha 😀 ! M-am indragostit de fiecare din cele 17 participante, si mi-am dat seama cat de asemanatoare suntem, desi statuturile noastre sociale sunt atat de diferite….. pentru ca yoga insemana printre altele “yuj” -“a uni”. Pentru ca trainingul a fost destul de scump, participantele erau destul de instarite, iar eu initial ma gandeam ca vor fi niste superficiale si insensibile. Insa nu, desi aveau situatii foarte bune, pe toate ne lega aceeasi idee: toate voiam sa facem o schimbare, sa facem ceva care sa conteze cu adevarat. Mai toate voiau sa-si dea demisia, haha! Cand stam seara la povesti si ascultam cu lacrimi in ochi violentele fizice, stresul la job si lipsa timpului liber, dezamagirile in dragoste, lipsa afectiunii parentale sau violentele fizice ale unora dintre ele care stau in mijlocul New Yorkului sau in capitale asiatice desi au toti banii din lume mi-am dat seama ca nu conteaza de unde venim, toate, absolut toate avem probleme mai mici sau mai mari, toate avem povesti,nu exista viata perfecta ca in filmele americane. Oricat am nega, traim intr-o lume a suferintei, iar noi cele aflate acolo am avut puterea sa recunoastem asta si sa facem o schimbare. Ma uitam in ochii lor si realizam ca suntem toate la fel. Ma simteam mai buna si inteleapta, mi-am dat seama cat de important este sa fii in compania potrivita, sa-ti poti oglindi cele mai frumoase parti din tine. La Prana Dewi nu existau bisericute, barfe, eram cu toatele niste surori.
In a 3-a saptamana de curs mi-a fost foarte rau. M-am simtit extrem de slabita si cateva zile bune am fost ca o leguma, nu puteam face mai nimic. Sa fi fost o bacterie, sa fi fost o gastrita de la prea multe verzituri, sa fi fost dorul de Anastasia, sa fi fost pur si simplu o reactie a eliberarii emotiilor prin asanele pe care le-am tot practicat, nu stiu. Cert e ca al meu corp s-a exprimat, dar intr-un final am ajuns la o intelegere cu el si ne-am imprietenit, intorcandu-ma sanatoasa pe salteaua de yoga.
La Prana Dewi am pierdut lactatia. Aveam in minte doar ultima imagine in aeroport cu fetita mea care a supt cu disperare ultima picatura de energie si iubire din mine. M-a durut. Mai ales ca in baia outdoor aveam o pictura cu o balineza care isi alapta copilul mare de 3 ani. Am stiu insa ca Anastasia m-a inteles si m-a lasat sa fac acest lucru pentru evolutia mea si a noastra impreuna. Yoga m-a invatat sa iubesc detasat si acesta este poate unul dintre cele mai mari bogatii ale mele acum. Sa realizezi ca nimic nu iti apartine. Nici macar tu.
Tot Yoga ne invata ca de fapt Yoga nu este ( numai) pe saltea. In ultimele zile de curs, Alicia ne repeta ca am invatat cu ce se mananca yoga dar sa incercam sa ramanem yogini si in afara saltelei, acasa, la job, pe strada, in vacante: sa fim mai buni cu noi si ceilalti, mai corecti, mai sinceri, mai recunoscatori, mai liberi, mai umani, mai calzi, mai vulnerabili.Si sa nu incetam sa invatam incontinuu lucruri noi. Sa ramanem mereu cu modestia studentului la prima clasa, sa ne perfectionam si sa nu incetam sa practicam yoga pentru noi, cu noi, cu numai pentru ceilalti, in calitate de profesori.
In ultimele zile petrecute la curs ma simteam din ce in ce mai pregatita. Eram la locul potrivit si momentul potrivit. Daca l-as fi facut acum 5 ani nu cred ca as fi inteles nimic. Chiar daca a fost un sacrificiu financiar destul de mare, sunt convinsa ca totul a meritat si se va intoarce inzecit la mine.
Dupa ce am terminat cursul am mai petrecut o luna in Bali, unde am organizat pentru 38 de copacei doua retreaturi de spiritualitate impreuna cu Crina, o moldoveanca minunata stabilita in Bali. Am simtit cu adevarat ca faceam ceva care sa conteze, ceva care sa schimbe perceptii, mituri, credinte care aduce un pic mai multa liniste si pace. Am simtit ca ajut, si nu as fi ajuns la aceasta misiune, daca yoga nu mi-ar fi deschis ochii.
Mai departe nu-mi ramane decat sa ma rog sa vina la mine copaceii care au nevoie de ceea ce eu simt, stiu si iubesc. Nu am un plan foarte clar, dar sunt convinsa ca sunt pe drumul cel bun si totul se va lega exact ca in visul meu.
Va multumesc pentru ca imi sunteti aproape in aceasta calatorie.
❤
Ps: daca va intereseaza trainingurile de yoga pe care le face cu atata pasiune Alicia, puteti sa-mi scrieti in privat sa va dau detalii sau sa o contactati personal aicisau pe siteul YogaWorks. Este minunata!
Fericirea nu este in cosul de cumparaturi sau intr-un like pe facebook. Nu este ceva ce poti sa castigi, sa primesti sau sa consumi. Fericirea este ACUM!
Jungla urbana in care ne aflam tinde sa-ti arate ca fericirea este undeva in exterior: o casa si o masina frumoasa,un cadou, un job bine platit, o vacanta exotica. Uneori, prinsi un pic in vartejul asta al unei false fericiri, noi parintii, tindem sa credem ca fericirea copiilor nostri ar avea cam acelasi fundament.
Fiecare parinte isi doreste ca al lui copil sa fie fericit este evident, dar totusi, fericirea inteleasa de un copil poate fi total diferita fata de fericirea perceputa de noi adultii.
Ceea ce pentru noi poate parea banal pentru un copil este un miracol: o floare, un copac, o buburuza, un porumbel. De aceea noi suntem mai tot timpul posomarati, iar ei cu gura la urechi.Si atunci ma intreb, cine creste pe cine? Cine pe cine invata?
Intelegand ca fericirea unui copil de “acum” poate se poate proiecta si in viitorul lui de adult, noi parintii ar trebui sa ne folosim de aceasta cheie si sa-i ajutam sa evolueze cat mai armonios.
Si astfel, poate ar trebui sa intelegem, ca nu cel mai impopotonat botez, cel mai scump carucior, cel mai performant telefon, cea mai populara bona sau cea mai costisitoare scoala privata ar aduce zambetul pe chipul copilului nostru, ci poate ar trebui:
sa le multumim ca ne-au ales pe noi ca parinti si sa le spunem ca vom face tot posibilul sa ii ajutam sa evolueze ca spirite in mediul nostru;
sa le oferim timpul nostru, cat mai mult din timpul nostru;
sa-i implicam cat mai mult in activitatile noastre uzuale: la cumparaturi, in bucatarie, cand facem sport, curatenie etc..
sa-si vada parintii fericiti -fiecare luati separat, dar si impreuna;
sa le oferim prezenta in timpul petrecut cu ei, nu o holograma de parinte cu mintea la birou sau la cumparaturi;
sa le aratam insistent iubirea nostra infinita, sa le spunem “te iubesc” fara retineri si sa le oferim caldura bratelor noastre ori de cate ori au nevoie sa se adaposteasca;
sa ii lasam sa isi traiasca copilaria;
sa-i ascultam cand ne spun de lucrurile care le plac sau le displac, si sa tinem cont de parerea lor;
sa scoatem “copilul din noi” cat mai des la joaca cu copilul nostru;
sa ii asiguram ca sunt protejati si in siguranta la sanul nostru;
sa ii incurajam sa petreaca cat mai mult timp in natura;
sa ii lasam sa fie EI, nu ceea ce noi nu am resusit sa devenim;
sa le crestem increderea in ei si sa ii apreciem pentru tot ceea ce fac;
sa le aratam ca suntem modele demne de urmat, sa fie mandri sa ne calce pe urme;
sa le cultivam dragostea pentru frumos si simtul artistic;
sa radem, sa cantam in baie cu ei, sa dansam, sa facem glume, sa chicotim cu ei, sa le transmitem o energie pozitiva si armonioasa inca de la cele mai fragede varste;
sa le insuflam sa aleaga sa fie suflete mai bune, mai luminoase si mai armonioase decat am fost noi;
Copiii nostri sunt cea de-a doua sansa oferita de Creator sa avem o relatie parinte-copil asa cum ne-am dorit si cred ca este important sa intelegem ca drumul spre fericire incepe din copilarie, iar noi parintii suntem un factor decisiv in fericirea de adult a copiilor nostri. Apoi, se spune ca fiecare copil trebuie sa-si depaseasca parintii, adica sa mearga mai departe in lumina.Fiecare generatie trebuie sa -si aduca contributia. Asta inseamna ca noi ar trebui sa facem o treaba buna in viata asa, si poate, doar doua cadouri ar trebui sa le facem ca sa fie fericiti: unul ar fi radacinile si celalalt aripile.
Ca in fiecare dimineata, incepeti ziua cu mentionarea in scris a celor 10 binecuvantari, cititi-le cu voce tare sau in gand si nu uitati ca dupa fiecare motiv de recunostinta sa spuneti de trei ori “multumesc”. Seara la culcare, luati piatra magica in mana si alegeti cel mai bun lucru dintre cele care vi se vor intampla azi, pentru care sunteti fericiti si recunoscatori.
TEMA DE AZI
Tema de azi este o continuare a temei de saptamana trecuta cu Sanatatea Magica. Vom numi tema de azi: Corpul Magic si are ca scop imbunatatirea starii de sanatate dar si a fericirii noastre. Aceasta tema ne ajuta sa ne iubim mai mult corpul si pe noi traind in el.
Inainte sa incep aceasta calatorie spirituala, ma plangeam foarte des de corpul meu, si-mi induceam tot felul de boli. Tot timpul credeam ca sunt bolnava de ceva si uneori imi “inventam” si anumite dureri. Odata, stiu ca am fost convinsa ca am un nodul la colon, si cu cat ma gandeam mai des la el, cu atat mi se parea ca se mareste acel nodul. A pornit ca ceva imaginar, insa cand am ajuns la doctor, la palpare chiar a simtit ceva, ca o umflatura. Ei bine, dupa ce mi-am facut colonoscopia, si m-am linistit ca totul era ok, surpriza, umflatura disparuse.
In timp am invatat sa fiu recunoscatoare pentru sanatatea mea si sa-mi pretuiesc corpul la cel mai inalt grad. Dovada suprema de magie a corpului meu a fost pe parcursul sarcinii si recuperarea de dupa. Multe mamici vad aceasta perioada precum o boala, insa eu am incercat sincer, sa o ridic in slavi la maxim. Mi-am iubit corpul si am fost recunoscatoare pantecelui meu fertil din primul moment in care am aflat ca sunt insarcinata. L-am respectat, si nu numai ca am avut grija de mine cu o alimentatie corespunzatoare si miscare aproape zilnica, dar m-am mandrit cu el, si i-am multumit de fiecare data cand ma uitam in oglinda. Am vrut ca fata mea sa aiba o mama sanatoasa, in bratele careia sa se simta in siguranta si iubita. Am vrut sa stie ca mama ei se simte frumoasa pentru ca si ea sa-si doreasca sa imbratiseze acelasi frumos: frumosul unui corp viu si sanatos in care sa traiasca fericita. In aceasta perioada am inteles ca al meu corp chiar este magic, si surpriza a fost ca mi-a raspuns pe masura: desi am avut cel mai maricel copilas din maternitate, la doua luni si jumatate corpul meu era aproape la fel ca cel de inainte de sarcina. Acest episod, m-a facut sa cred cu adevarat ca sunt un Mare Magician!
Atunci cand corpul nu se simte bine, este normal sa nutresti sentimente negative fata de acesta, cum ar fi ingrijorarea, frustrarea, critica sau teama. Din pacate aceste sentimente nu ne ajuta sa ne insanatosim. Daca te plangi prea des de corpul tau, daca il critici, risti sa te imbolnavesti sau sa iei in greutate contrar vointei tale. Stiu ca nu este usor sa fii recunoscator pentru sanatatea ta atunci cand corpul nu arata exact cum iti doresti, te doare si iti e bolnav, dar chiar si cel mai mic strop de recunostinta amplifica fluxul de vitalitate.
Cand ma gandesc la oameni care sunt recunoscatori pentru bolile pe care le-au avut, pentru ca le-au fost profesori, prima persoana care-mi vine in minte cu mult drag si respect esteCosmina, o femeie indragostita de sanatate, a carei poveste abia astept sa o impartasesc cu voi intr-un articol viitor.
Asa, intre timp, ce trebuie sa facem:
Sanatatea din trecut: gandeste-te la top momente magice din copilaria ta, cand te-ai simtit cel mai sanatos si mai fericit;
Sanatatea din prezent: gandeste-te la starea de sanatate din prezent, si alege cinci functii corporale care se afla intr-o stare perfecta de sanatate, si carora le esti recunoscator, si repeta pentru fiecare cuvantul magic multumesc
Sanatatea din viitor: alege un aspect corporal pe care doresti sa il imbunatatesti, gandindu-te la starea lui ideala. Exprima-ti recunostinta pentru starea lui ideala. De exemplu, daca doresti sa lucrezi pentru greutatea ta, gandeste-te la greutatea ideala cu care ai fi fericit si fii recunoscator pentru tine in aceasta ipostaza.
Bineinteles, daca ne confruntam cu o boala, asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne tratam si la medici, ci pur si simplu sa ne imaginam pe noi, inainte de toate cel mai bun doctor magician care poate produce miracole cu propriul corp.
Cam atat pentru azi.Ne revedem maine dimineata, dar intre timp, imprastiati magia recunostintei si asupra cunoscutilor vostri, astfel incat sa fim cati mai multi cei care vom intra in joc si puterea cat mai mare. Cei care se alatura mai tarziu jocului nostru trebuie sa inceapa cu prima tehnica, din prima zi.
Ca in fiecare dimineata, incepeti ziua cu mentionarea in scris a celor 10 binecuvantari, cititi-le cu voce tare sau in gand si nu uitati ca dupa fiecare motiv de recunostinta sa spuneti de trei ori “multumesc”. Seara la culcare, luati piatra magica in mana si alegeti cel mai bun lucru dintre cele care vi se vor intampla azi, pentru care sunteti fericiti si recunoscatori.
TEMA DE AZI
Tema de azi, are ca subiect magic SANATATEA. Sanatatea este cel mai de pret dar oferit de viata in fiecare zi. Chiar daca ne mai incearca din cand in cand cate o boala, noi trebuie sa fim recunoscatori pentru starea noastra de sanatate actuala. Evanghelia dupa Matei : “Celui care are i se va mai da celui care nu are i se va lua si ce are.” Adica daca va veti manifesta recunostinta pentru sanatatea voastra, nu numai ca o veti mentine dar o veti si imbunatati pe termen lung. In cartea sa, Rhonda spune ceva de genul ca „recunostinta este un vaccin, un atiseptic si o antitoxina”. Daca ne plangem de sanatatea noastra, daca devenim ipohondri si ne gandim la ce boli am putea avea sau vom avea, nu facem decat sa chemam aceste experiente negative in viata noastra prin legea atractiei.
Starea de azi de sanatate reflecta intocmai cat de recunoscator v-ati simtit pana acum pentru ea.
Asa, sa incepem.
Ganditi-va la picioarele si talpile voastre, principalul mijloc de trasport si spuneti „ multumesc pentru talpile si picioarele mele”. Ganditi-va cat demult va ajuta, ganditi-va la miracolul mersului si la libertatea de miscare.
In continuare, ganditi-va la bratele si mainile voastre, si cu recunostinta spuneti- le cat demult le multumiti: “multumesc pentru bratele si mainile mele”. Ganditi-va cat de importante sunt mainile si cat de mult le folositi in fiecare zi, va permit sa scrieti, sa mancati, sa va imbracati , sa desenati, sa dati un telefon, sa va tineti copilul in brate…fara ele ati depinde de alti oameni.
Apoi, ganditi-va cu recunostinta la cele 5 simturi ale voastre, si cu sinceritate, pe rand, din tot sufletul, multumiti pentru fiecare simt in parte, vizualizand miracolele pe care le aduce fiecare simt in viata voastra:
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al gustului”
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al mirosului”
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al vazului”
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al auzului”
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al atingerii.”
Toate acestea nu ar functiona fara un creier sanatos, care proceseaza in fiecare secunda milioane de informatii, asadar haideti sa multumim si creierului nostru ”multumesc pentru creierul meu” pentru ca niciun calculator sau telefon performant din lumea intreaga nu poate concura cu el.
Mai departe, multumiti-le celulelor voastre care va asigura viata si sanatatea, si organelor pentru ca functioneaza perfect ”Va multumesc celulele mele, va multumesc organele mele.”
Acum scrieti pe o hartie mare si vizibil:
DARUL SANATATII MA MENTINE IN VIATA, si purtati aceasta foaie oriunde veti merge azi. Incercati sa o pastrati langa voi, la vedere, astfel incat sa o puteti privi cat mai des.
Nu avem indiciu pentru maine.
f
Cam atat pentru azi.Ne revedem maine la 9, dar intre timp, imprastiati magia recunostintei si asupra cunoscutilor vostri, astfel incat sa fim cati mai multi cei care vom intra in joc si puterea cat mai mare. Cei care se alatura mai tarziu jocului nostru trebuie sa inceapa cu prima tehnica, din prima zi.
Suntuncopac 