Draga copac,

Deseori il aud pe sotul meu “nu plec frate din tara, inca nu. Simt ca pot schimba ceva. De ce sa fug?“ Chiar daca are un salariu infim pentru responsabilitatea de doctor pe care o are si  isi dedica timpul familiei de la sase dimineata pana noaptea prin spital , ar putea avea sute de joburi super bine platite in afara, vrea sa ramana aici. Cel putin acum, aici. Cat de mult il respect pentru asta.

Nici eu nu m-am gandit niciodata sa plec din tara pana acum. Nu stiu, simt ca am foarte multe lucruri de facut aici pentru familia mea si pentru binele tarii, atat de putin cat pot face eu acum. Dar fac. Chiar cred in schimbarea care vine din mine, din tine, din noi. Desi imi place enorm sa calatoresc si petrec o buna parte din an pe meleaguri paradisiace cu palmieri si ape azurii in retreaturi si vacante, cand ajung in tara si ma uit din avion la parcelele alea stupid organizate 🙂  imi salta inima de bucurie si e sufletul care spune” bine ai venit acasa!”

Nu am fost mare patrioata pana acum dar cred ca in ultimul an, am inteles altfel puterea si semnificatia pamantului romanesc, un pic mai mult decat pictatul tricolorului la meciuri pe frunte si plimbatul steagului in aer la festivalurile de mici si bere.

Cred ca este vorba despre, despre stramosi,  despre curgerea sangelui din vene in vene, despre familie, despre radacini.  Despre ordinea lucrurilor. Deseori vad pe fbk sau aud la cunoscuti” Romania asta de… k*k*t”, pana acum treceam cu vederea sau poate chiar intram in joc, dar acum ma doare. Ma doare pentru ca pamantul asta romanesc, mama pamant este batjocorita de noi copiii ei si pentru ca noi copiii,  nu realizam ca tot noi suntem cei care sufera sau vor suferi. Imi pare rau sa va spun dar ea nu are nicio vina, insa da, fiecare dintre noi cu fiecare gest contribuie la alungarea  noastra  pe alte meleaguri. Si fiecare aspect al Romaniei care nu ne place, ni se pare incorect si de toata jena politicienii, legile, coruptia toate reprezinta oglinda societatii, oglinda a ceea ce si tu si cu mine suntem, asuferintei noastre si a lipsei de iubire, adica ne arata unde are e lucrat fiecare dintre noi.

Tara noastra este un pamant si orice pamantul este sacru. In yoga, shamanism si multe alte culturi credem ca Pamantul este   Mama Noastra Universala asta pentru ca ea creeaza. Asa cum este ea, poate ne-a infometat, poate ne-a inrait, poate ne-a facut sa suferim, poate ne-a pus in situatii nedrepte, dar in final ramane MAMA, mama noastra. O mama este creatoare.  Cine suntem noi sa-i dam socoteala?O mama da viata, da viata fiecaruia dintre noi, fiecarui animal, planta, relatie, casa, masina, experienta de pe acest petic de pamant dar mai departe este treaba noastra cu ce facem cu ea. Ei, si daca da suflu  si noi suntem copiii ei razvratiti si-l luam in ras, nu ne facem decat rau singuri. Sa arunci cu pietre in “mama  ta” , sa-i spui cat de bun este “laptele” altei mame, este dureros pentru  pentru ea dar si pentru tine, pentru ca asta atragi mai departe, persoane ,situatii care vor gasi “laptele tau” insuficient si stricat  si-l vor cauta in alta parte.

Vrem joburi mai bune, situatii mai bune, relatii mai bune, copiii mai fericiti- pei si ce facem, imi bat joc de  “mama” care ne creste asa cum poate in poalele ei? Acest petic de pamant este sangele parintilor nostri, stramosilor nostri, este locul unde se odihnesc persoanele noastre  dragi trecute  in nefiinta, carne din canea noastra si inima din inima noastra. Este casa noastra. Nu e loc de blamat daca vrei sa-ti fie mai bine de aici in colo. Ce sadesti aia primesti-  asta e o lege Universala, legea atractiei si functioneaza pe toate planurile.Concret, de fiecare data cand ne luam numele tarii in desert, numele acestei mame pamant, nimeni altcineva nu sufera decat noi insine si toate generatiile care vor urma dupa noi.

Nu spun sa nu cautam sa ne fie mai bine, este normal daca este loc de mai bine sa plecam oriunde in lume, spun doar sa incercam sa facem tot ce ne sta in puteri mai intai aici sa schimbam ceva, iar daca chiar nu merge si oki, alegem sa plecam, macar sa o facem fara sa lovim tara cu bocancii in nas ca pe un caine al strazii si sa constientizam ca de fiecare data cand “o dam in k*biiip  de tara”, nu facem decat noi sa atragem mai mult deseu in familie, relatiile noastre, in joburi, in sanatate in viitorul nostru.

Eu vreau sa fie mai bine pentru copiii mei iar schimbarea incepe prin a nu rejecta ce a fost si ce este in spatele lor. A imbratisa ceea ce este. A include ceea ce a fost exclus.

Draga Pamant Romanesc, azi am inteles ca noi suntem copiii tai si tu mama nostra. Te rog binecuvanteaza-ne cu iubirea ta neconditionata pe noi si toate generatiile care vin din noi.

La multi ani, copaci tricolori! Namaste, ne vedem pe saltelute!