Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Jurnalul unei anxioase, de Irina, un copacel din livada

 

Draga copac,

cel de-al 5-le retreat in Bali a fost cu peripetii. Exact pe picior de plecare unul dintre cei mai mari vulcani ai lumii, Agung din Bali statea sa erupa, alerta gradul 4.

Eu am stiut/ intuit ca va  fi bine, dar presiunea organizatorica imi sadise si mie o oarescare samanta in sufletel. 4 participanti renuntasera de frica cu cateva ore/zile inainte. Frica. Frica . Frica.

Totusi, cand am pasit pe pamant balinez am facut o rugaciune ca ne-a primit, am facut o meditatie cu totii de protectie, iertare  si recunostinta si am inteles ca odata ce am depasit frica am cules cu totii atat de multe roade. M-am abandonat in ceea ce este.

Mai jos vreau sa impartasesc cu tine, trairile celei mai anxioase dintre participante, draga noastra Irina care si-a rezolvat o mare parte din frica de frica prin aceste experiente impreuna:

“O saptamana inainte de plecarea in Bali..sunt atat de entuziasmata incat deja imi fac bagajele, in sfarsit visul meu de multi ani se implineste!!! Nimic nu imi poate sta in cale, pasaportul e in poseta, hainele impachetate, banii schimbati, concediul luat.

La un moment dat, primesc pe grupul de facebook un link cu o stire legata de vulcanul Agung, cum ca ar fi posibil sa erupa. Sunt linistita, sigur e doar o stire exagerata.

Cateva zile mai tarziu incepe sa ma roada curiozitatea si incep sa caut si pe alte site-uri si stirile nu arata deloc bine, alarma este gradul 4 din 4 iar vulcanul sigur va erupe. Prietenii incep sa ma intrebe daca sunt sigura ca vreau sa ma duc. Fiind o fire anxioasa de fel, frica incepe sa creasca in sufletul meu si odata cu ea si ‘dar daca-urile’. Daca o sa erupa? Daca o sa mor? Daca raman blocata acolo? Daca ma accidentez? Si daca nu mor si nu ma accidentez, daca raman socata de panica creata? “Dar daca-urile” au inceput sa se inmulteasca pe zi ce trecea astfel incat aveam o stare de agitatie continua si nu mai puteam dormi noaptea, fiind asaltata de filmele horror din capul meu.

Pe grupul retreat-ului, parerile erau impartite, cei mai multi erau entuziasmati in continuare, parca chiar si-ar fi dorit sa erupa vulcanul pentru a le ramane in amintire, cateva persoane deja se gandeau sa renunte.

I-am innebunit cu intrebari: v-ati luat masti? aveti bani la voi? planul b care este, incotro ne indreptam daca erupe vulcanul?

Eu eram din ce in ce mai dezorientata, in ce tabara ma incadram? Ce imi lipsea mie si aveau ceilalti de voiau sa se duca orice s-ar fi intamplat? Ma simteam oarecum precum o paria ce le strica cheful celorlalti punand non stop intrebari.

Fiind o combinatie intre un tipar sentimental si unul structural, cand e vorba de situatii extreme, imi este foarte greu sa iau o decizie pentru ca inima si intuitia imi spun ceva  dar  creierul le refuza poftele si le anuleaza.

De multe ori am ales sa imi reduc la tacere intuitia si am regretat . De data aceasta imi doream din tot sufletul sa o ascult dar nu stiam cum. Astfel incat miercuri seara inainte sa dau raspunsul final, am sunat-o pe Adriana, colega mea de antrenamente la coaching si am rugat-o sa ma asculte si sa imi puna intrebari pentru a-mi face ordine in ganduri si simtiri. O ora am turuit fara noima, vorbind ba din inima, ba din gandire. Dupa o serie de intrebari, una din ele m-a scos la liman desi frica era la undeva 7-8, o intensitate destul de mare.

–          Irina ce se intampla daca ramai si ce se intampla daca pleci?

–          Pai daca raman , o sa regret din nou ca nu am facut ce imi doresc si simt din cauza fricii. Daca plec, posibil sa resimt in continuare frica dar mai apoi voi fi mandra ca am depasit-o si voi ramane cu amintiri si experiente de neuitat  (simteam ca asa o sa fie).

–          Ok, deci daca ramai o sa te simti vinovata, daca pleci posibil sa simti frica. Care emotie te hraneste mai mult?

Intrebarea aceasta, ce emotie ma hraneste mai mult a fost revelatoare. Mi-am dat seama ca frica ma hraneste, odata ce trec de ea, creste increderea in sine si ma pot bucura cu adevarat de viata , pe cand dupa vinovatie, nu urmeaza decat si mai multa vinovatie, distantare de propria persoana si o gramada de regrete.

Asa ca am luat decizia pe loc, ma duc orice ar fi. Noapte de dupa decizie a fost crunta. Desi luasem decizia, ma comportam ca si cum e posibil sa nu ma mai intorc. Stiu, exageram dar pentru o persoana ce a avut un accident de masina cu un an inainte perspectiva este usor diferita, si deloc roz, credeti-ma.

M-am asigurat ca le-am zis celor dragi ‘te iubesc’ inainte de a pleca, alui meu i-am compus si cateva poezii de dragoste, sa fiu sigura ca le las toata iubirea mea.

A doua zi in aeroport aflu ca au mai renuntat doua persoane, practic din grupul de panicati eram singura ce mai ramasese dar cumva deja frica fusese consumata, poate pentru ca o recunoscusem, dialogasem cu ea si nu am incercat sa o inchid cu forta in mine si sa o ignor. Asta este, mi-am zis : cum o vrea Domnul! Ciudata expresie pentru o persoana nu foarte spirituala, cumva in astfel de momente, vrei nu vrei, te apropii mai mult de tot: de tine, de cei dragi si de ce nu…de Divinitate.

Ajunsa in Bali, mi-am dat seama ca toate ‘dar daca-urile’ din creierul meu erau doar niste proiectii negativiste si nu aveau nici o legatura cu linistea si paradisul de acolo.

Pe parcursul retreat-ului, am mai dat nas in nas cu frica, caci doar e parte din mine. Intr-o singura zi m-am lovit de trei ori la piciorul operat si m-am speriat  ca o sa trec iarasi prin calvarul de acum doi ani. Apoi m-am dus sa fac snorkeling desi habar n-am sa inot. M-am pierdut in targ (teama de abandon) fara sa pot suna pe nimeni, aparent roaming-ul nu functiona.  La intoarcerea din Gili , valurile ne-au dat emotii mari, leganand de mama focului barca. Frica, frica, frica…si totusi sunt teafara si am ramas cu multe alte emotii mult mai frumoase: iubire, recunostinta, mandrie, fericire si as putea sa enumar la nesfarsit.

Culmea, la unul din exercitiile pregatite de Andreea, constand intr-o piesa de teatru menita sa simbolizeze o emotie am picat in grupul ‘frica’, poi credeti ca se putea altfel?  Cu ocazia aceasta am scris si o mica poezie ce m-a ajutat sa imi gasesc solutia perfecta pentru a face pace cu frica.  Nimic nu este intamplator si sunt recunoscatoare si fericita pentru ca s-a intamplat astfel.

“Frica, un sentiment deloc comod si greu de controlat
De vrei sa o ascunzi, nu iti da pace
Te urmareste orice ai face
De te cuprinde te blocheaza
Sa stai in loc ea te forteaza
Si totusi…cum o faci sa dispara?
Sa poti fi tu insati iara
Fara convingeri limitate
Cu incredere pasibd spre libertate
Poate sa te imprietenesti cu ea?
Sa o intrebi si sa o asculti ce vrea?
Sa ii multumesti ca are incredere in tine dar….
Doar tu stii si poti sa faci ce e mai bine pentru viata ta
Sa ai nevoie sa ii asculti inima
O iei in brate si o trimiti in lumina
Spunandu-i ca nu va fi singura
Si alte frici o sa mai  vina”

Multi ani am fugit de emotiile negative in loc sa le ascult, sa le recunosc ca fiind umane si ca parti din mine. Si in loc sa le fac sa dispara cumva le-am dat putere, atat de multa ele ajunsesera sa aleaga in locul meu, mereu situatii si evenimente, care sa nu ma scoata deloc din zona de comfort. Am fost in safety zone dar nu am facut ce mi-am dorit, fapt care de-a lungul timpul mi-a hranit neputinsa si lipsa stimei de sine.

Mi-am recunoscut frica, am ascultat-o si ma felicit si imi multumesc pentru acest lucru: pentru ca mi-am oferit ocazia sa traiesc experiente de neuitat alaturi de niste omuleti minunati, sa invat sa ma reconectez la mine si la ceilalti si sa imi ascult intuitia. Sa imi ofer cea mai frumoasa experienta de pana acum.

Sunt sigura ca voi mai da nas in nas cu fricile dar le voi ruga sa ma insoteasca, de manuta impreuna,  in necunoscut. Si de nu vor vrea , duca-se in lumina, unde se afla si celelalte frici de pana acum, cu care am facut pace!

Asa ca dragilor, fie sa va ascultati inima si intituitia si sa va urmati calea, oricare ar fi aceea!

 


Leave a comment

Povestea unui cuplu in Honeymoon cu alte… 25 de femei . De Ferdi& Larisa

Draga copac,

noul meu job mi-a dat sansa sa cunosc multi oameni si sa ma oglindesc si sa cresc prin ei.  Ii iubesc pe toti, insa am cateva persoane despre care as vorbi o viata. De exemplu despre cuplul Larisa si Ferdi care au ales acum jumatate de an sa vina cu mine si Crina  in Bali in retreat si cu alte 25 de femei, ei fiind in Honeymoon :)! Atat de wow mi s-a parut cererea lor de HoneyYogaMoon in Bali, incat am vrut neaparat sa-i cunosc bine inainte, mai ales pe Dl Ferdi, sa ma asigur ca nu este carat cu forta, ca nu-si da ochii peste cap, ca vine nesilit de nimeni pe propria vointa :)). Si am cunoscut cele mai frumoase perechi de ochi din Univers, am cunoscut o iubire pura si blanda, au fost un exemplu pentru noi in tabara si de fiecare data cand ma viziteaza la studio parca simt cum locul meu este binecuvantat cu samanta iubirii.  Ii las pe ei sa va povesteasca despre relatia cu copacii, cu ei, cu oamenii si cu viata:

“Anul trecut pe vremea asta eu si Ferdi ne pregateam de cea mai tare petrecere a vietii noastre alaturi de toti oamenii frumosi care si-au pus amprenta asupra universului nostru. Am ales sa vorbim despre dragostea ce ne-o purtam unul altuia, despre trecut, prezent si viitor, despre familie si prieteni, printr-un simbol care era foarte aproape de sufletul nostru: Copacul.

Intr-o seara, pe cand sapam printre rafturile ticsite ale online-ului despre aranjamente florale copacesti, invitatii de nunta, destinatii de luna de miere si alte asemenea, ma IZBESC de blogul Andreei www.suntuncopac.com. “Ia uite dom’le ce intamplare” imi zic eu in gand, intrigata de potrivirea nemaipomenita. Le sunt si astazi recunoscatoare algoritmilor care au facut posibila aceasta intalnire virtuala 🙂 . Si incep sa citesc cu sufletul la gura despre ea si despre retreat-ul din Bali in care aveam sa traim una dintre cele mai intense experiente de pana atunci. Ii arat si lui Ferdi super entuziasmata ce-am gasit (tocmai ce concluzionasem zilele trecute ca Bali ramane pe short list-ul nostru pentru luna de miere), dupa care parca ma intristez un pic. Incep sa ma gandesc ca poate nu e tocmai cea mai potrivita activitate pentru un cuplu de proaspat casatoriti, poate nu o sa fie pe placul lui, poate nu ar trebui sa ma las condusa de primul instinct. El in schimb, nu avea nici o indoiala! Dupa cateva zile, stabilim o intalnire sa ne cunoastem cu Andreea si sa vorbim mai pe indelete despre retreat, sa ne convingem daca e sau nu potrivit pentru noi. Si cam asta a fost – inceputul! 🙂

Calatoria in Bali a insemnat pentru noi vreo cativa ani dati pe fast forward de autocunoastere, bucurie, recunostinta si mult mai multa dragoste decat credeam ca suntem in stare sa ne purtam unul altuia si celor din jur. Am avut multe lectii de invatat de la oglinzile din jurul nostru (aka “sotiile lui Ferdi” cum aveam sa glumim pana la finalul retreat-ului J) ), de la oamenii vesnic zambitori si primitori ai Bali-ului, orezariile inverzite, marea turcoaz si nispul alb.

Dupa cele 10 zile petrecute alaturi de copaceii din retreat, ne-am retras si noi ca un cuplu mai normal la cap pe o insula romantica, bungalow pe plaja, doar noi si soparlitele. Nu ne dadeam inca seama ce ne-a lovit, incercam sa integram toate experientele, sa ne facem un pic de ordine in ganduri. Dupa care ne-am oprit din atata gandit si cu zambetul tamp pe fata, ne-am bucurat de ultimele zile pe plaja pustie :).

Intorsi acasa, inca avem grija de semintele pe care le-am sadit in noi atunci. Eu sunt proaspata studenta la Psihologie, iar Ferdi isi urmareste propria lui cale. Am devenit mai curajosi. Intentiile noastre sunt mai clare, faptele au devenit mai concrete.

 Andreea este o inspiratie. O iubim mult. Ii multumim pentru ca este.

Larisa & Ferdi”


1 Comment

Iti aduci aminte ca esti un dar pentru acest pamant?

Draga copac,

Imi place sa iau tot ce este mai bun din orice chiar si cand vine vorba despre religie. Cred ca din fiecare putem alege ceva care sa rezoneze in noi si sa ne invete cum sa manifestam iubirea in viata noastra, pentru ca oricat de contradictorii ni se pot parea religiile uneori, in final au toate o idee centrala – Iubirea.

Rasfoind o carticica crestina era pe acolo si intrebarea “Iti aduci aminte ca esti un dar pentru acest pamant?” Am ramas foarte surprinsa deoarece de obicei religia crestina este foarte restrictiva ba chiar indeparteaza prin anumite rigori insa aceasta intrebare mi-a reamintit ce am gasit si prin alte locuri: Ca noi toti, daca am fost trimisi aici, suntem un dar pentru acest pamant.
Avem un rol important, avem o misiune, avem de schimbat o viata sau mai multe, avem de dat viata sau mai multe, avem de lasat amprenta noastra, de putin mai mult bine… dar mai presus de toate avem, cea mai importanta misiune, sa invatam despre iubire si sa o oferim. In primul rand noua, stiu ca poate suna dubios uneori… dar daca nu stii cum sa te iubesti pe tine, nu stii nici cum sa oferi celorlalti.
Cautarea rolului pe pamant, a misiunii personale, al “contractului sacru” pe care l-am semnat inainte sa venim aici, poate reprezenta enorm de mult stres si uneori putem ajunge chiar la depresii sau revolta dar, pot spune din experienta mea si a unor persoane pe care le-am studiat, ca raspunsul la aceasta intrebare nu vine niciodata in conditii de stress ci atunci cand ne relaxam si ne urmam pasiunile, imaginatia si creativitatea cand ne daruim complet pe sine si ne daruim complet si increzatori Universului, cu credinta ca el are grija de noi.
Nu spun ca o sa primim ceva pe tava, orice vis necesita efort si munca insa toate lucrurile vin la momentul potrivit si cand suntem pregatiti pentru ele.
In final as vrea sa impartasesc cu tine un citat despre ce inseamna cu adevarat reusita, in viziunea lui Lise Bourbeau, o autoare tare draga mie:
Majoritatea oamenilor vor mai degraba sa reuseasca in viata decat sa aiba o viata reusita. A reusi in viata este legat mai ales de reusitele personale sau profesionale, in raport cu munca, familia, obiectivele noastre. Unii asociaza reusita cu diplomele, cu gloria, cu banii. Daca esti un astfel de tip de persoana, care nu incearca decat sa reuseasca pe plan fizic, este important sa stii ca iti dezvolti Ego-ul si creezi stres inutil in viata ta. Acest gen de reusita este in general motivat de dorinta de a dovedi ceva anume cuiva sau propriei persoane.
Este mult mai intelept sa decizi sa ai o viata reusita, ceea ce este legat de tot ce priveste planul spiritual si este raportat la fiinta noastra. Acest proces ne ajuta sa constientizam care este ratiunea noastra de a fi si sa evoluam catre aceasta. Include deci victoriile care ating starile fiintei noastre si adevaratele noastre NEVOI: capacitatea de a iubi veritabil, de a ne accepta, a ne simti bine atat cu calitatile noastre cat si cu imperfectiunile noastre.
Deci a avea o viata reusita face apel la dimensiunea spirituala, nu inseamna ca trebuie sa neglijam cu totul aspectul material.
Pentru a verifica in ce masura ai reusit in viata, pune-ti aceasta intrebare: ” Daca as fi la sfarsitul vietii mele, as fi multumit de rezultatele din fiecare domeniu al vietii mele?” Daca raspunsul este pozitiv, inseamna ca ai o viata reusita.

Namaste, nu inceta sa-ti cauti misiunea! Contezi! Esti important! Poate nu realizezi acum dar prezenta ta schimba vieti pe langa tine. Incepe cu a ta!

 


Leave a comment

Retreat Suntuncopac la Cluj ( dezvoltare personala si yoga)

cropped-22.jpg

Draga femeie,

daca esti aici inseamna ca nu m-a inselat intuitia cand intr-o dimineata m-am trezit cu dorinta de a organiza un retreat copacesc  la Cluj de yoga si dezvoltare personala. De pretuire  a feminitatii.

Eu am descoperit ca suntuncopac acum aproape patru ani. Dupa un vis. De atunci viata mea a luat o alta intorsatura.Stiu ca este ciudat, dar in vis mi s-a aratat clar numele acestui proiect, faptul ca voi organiza aceste tabere spirituale, ca voi fi inconjurata de oameni buni si curiosi sa afle cine sunt si care este misiunea lor.Acest  vis m-a pus pe ganduri si m-a facut sa realizez ca  respir  acelasi aer cu copacul, ca sunt parte din acest imens Univers. Ca sunt libera. Ca sunt vie.

Acest vis m-a facut sa inteleg  ca nu trebuie sa-mi fie frica de moartea fizica ci de moartea in fiecare zi  in care nu constientizez ca traiesc. Mi-am dat seama ca mor in fiecare zi daca nu citesc, daca nu ascult muzica, daca nu ma uit la cer, daca nu calatoresc,daca pierd timpul la televizor, daca nu iubesc ceea ce fac, daca nu visez, daca nu cunosc oameni noi, daca nu creez ceva nou in fiecare zi, daca nu iubesc animalele si natura, daca nu sunt recunoscatoare pentru ceea ce am in fiecare secunda.Daca nu merg in talpile goale cat mai mult posibil. Daca nu-mi explorez feminitatea.

Acest vis mi-a dat curaj sa incep de la 0, astfel incat, dupa 14 ani de munca in zona de management, comunicare & marketing ,mi-am dat demisia am plecat 3 luni intr-o jungla din Bali unde m-am certificat pe yoga si mi-am deschis propriul studio. Iti spun mai multe cand ne vedem!

Dar inainte de toate, eu sunt o femeie ca si tine. Care a suferit. Care a ras in lacrimi. Care a iubit si care se iubeste. Care nu inceteaza sa invete.O femeie curioasa sa te cunoasca.   Femeia din tine vrea sa te intalnesti  cu alte femei minunate, care abia asteapta sa imparta cu tine   pasiunea, iubirea, frumusetea, curajul,increderea  si binecuvantarea de a fi femei in viata asta.

Cum ar fi sa-ti faci un cadou in luna aprilie  si sa –ti oferi sansa de a te intalni cu tine in cea de-a 13-a tabara de feminitate din tara? In cea mai simpla, modesta, vulnerabila, senzuala si blanda forma a ta? Sa te intalnesti cu tine cunoscand inca 20 de perechi de ochi la fel ca ai tai. Poate tristi, poate veseli. Sinceri.  Ochi in cautare de iubire. Iubire de sine si de tine.

Locul tau este in tabara de dezvoltare personala, yoga, respiratie, meditatie si creativitate din 12-14 mai, intr-o locatie de vis la doar 30 de minute de Cluj- pensiunea Meander.Daca vrei  sa intri in povestea retreaturilor de pana acum, arunca-ti un ochisor aici   aici ,aici, aici  sau aici. Iar aici si aici ai niste videouri dragute facute de sotul meu.

Image may contain: 17 people, people smiling, people standing, child, tree, outdoor and nature

Femeia e blanda….Vrei sa ne aducem aminte asta impreuna?

Continue reading


Leave a comment

Castiga un retreat cu mine in luna noiembrie!

14446175_10150692243044950_4161841252390857752_n

Draga copacel,

Cu recunostinta vin cu salteluta in spate, in fiecare zia studioul meu si nu-mi vine sa cred ce intorsatura a luat viata mea: sunt libera, sunt prezenta in mine, sunt atenta cu mine si cu ceilalti!

Totusi, recunosc ca imi e dor de natura, imi e dor de copaci… Asadar, la sfarsit de luna dau o fuga in Bali sa vizitez prietenii mei, palmierii :), iar cand ma intorc te astept sa mergem un weekend, la munte, printre brazii de la Hadar Chalet. Acolo, impreuna cu Cori Gramescu si Liliana Ogun (coach profesionist), am pregatit 3 zile ( 25-27 noiembrie) de energie pozitiva in care poti explora intalnirea cu tine in Activia Wellbeing Camp.

Inscrierea se face pe www.activia.ro , iar 20 dintre voi ( femei copace  )au sansa de a participa gratuit in Activia Wellbeing Camp– in acest loc de poveste cazarea, mesele delicioase si toate activitatile sunt incluse; alte premii mici, precum si video-uri de pe salteluta de yoga va asteapta pe http://www.activia.ro.

In acest weekend de relaxare aduc cu mine emotie si constientizare interioare, asa cum bine ma cunoasteti. Voi accentua mai putin partea fizica si mai mult conexiunea cu noi insene, autocunoasterea, latura noastra creativa. Vom invata sa ne  deconectam de toate grijile și responsabilitatile cotidiene si sa ne “intalnim cu noi” pe saltea si in afara ei, in natura.

Iata care este partea de program pe care eu o acopar, alaturi de ceilalti ghizi ai proiectului:

Vineri – ”Cerc de cunoastere”: Aici vom face un  schimb de energii si de povesti prin activitati ce ne vor aduce mai aproape de ceea ce suntem noi in esenta. Ne vom face planuri marete pentru cele trei zile pe care le vom petrece impreuna.  Si pentru ca vrem sa ne deconectam de toate grijile și responsabilitatile cotidiene si sa ne conectam cu noi insene, in aceasta escapada de relaxare vom fi cu totii egali. Vom fi copacei. Vom respira si vom trai fiecare moment exact asa cum este el. Asadar, te-ai gândit ce copacel vei fi in Activia Wellbeing Camp?

Sambata dimineata clasa  de Yoga” Fata in fata cu tine” : Copacu’ ti-a pregatit o clasa fluida si blanda in care vei invata sa te apreciezi si mai mult. Miscarile  sunt gandite in asa fel incat, coordonand respiratia cu miscarea, vei  trece destul de rapid si fluid de la o pozitie la alta. Precum notele muzicale sunt insirate intr-o partitura, astfel incat la final sa te bucuri de o melodie ritmta, asa te vei sincroniza si cu aceasta clasa. Este o sansa sa mai faci un nou pas inspre tine. Cu blandete.

dsc_0773

Mic Dejun cu Copacu’: Vom lua mic dejunul impreuna si va voi povesti  despre energia pe care o punem in mancare si in puterea cuvantului.

Sambata dupa-amiaza: “Meditatie prin pictura cu Copacu’.  Acest atelier nu are ca obiectiv lansarea de pictori celebri. Nu urmarim niciun castigator si niciun premiu. Nu avem  nicio regula stricta in aranjarea culorilor in pagina. Ghidati de vocea noastra interioara, de emotiile noastre si de intuitia noastra magica ne vom lasa mainile sa picteze dand glas unei creativitatii. Vom invata picta cu sufletul.

dsc_0893

 

Duminica dimineata: Yoga Yin ( Yoga Feminina) Femeia divina. Copacu’ ti-a pregatit o clasa prin care vom celebra femeia magica. Aceasta clasa presupune mai multe posturi “linistite” care se fac in sezut pe saltea, si pe care le tinem mai mult timp, de exemplu  intr-o clasa normala, intre 3 si 5 minute. Practica Yin -feminina presupune sa “stresam” mai intai muschii, apoi sa ii relaxam stand nemiscati in postura. Cand practicam Yin, energia noastra “Chi” sau “Qi”  traverseaza corpul nostru in special prin cele 12 meridiane chinezesti, dar mai ales in meridianul  ficat, rinichi, splina, plamani, inima, vezica urinara, vezica biliara. Este o  practica care ne linisteste mintea, si aduce mai multa claritate acolo unde este nevoie. Este o practica profunda de vindecare, acceptare si de eliberare a emotiilor, fie ele pozitive sau negative.

dsc_0351

 

Tot duminica va invitam la o plimbare in liniste, in natura, daca vremea tine cu noi. In liniste vom medita asupra magiilor naturii si, in profunda constientizare, vom aduce recunostinta fiecarui element din natura. Vom respira constient. Pentru ca activitatea sa fie mai interesanta, ne vom folosi de telefoanele sau camerele noastreurprinzand in miscare fiecare emotie a noastra sau a naturii care ne primeste cu atata iubire. Daca frigul ne va provoca, ne vom intoarce la semineu, la o cana cu ceai aromata, unde vom impartasi in cerc cu totii cum am trait aceasta experienta fiecare dintre noi.

In afara activitatilor mele, Cori  si Liliana ti-au pregatit si ele activitati super interesante, si impreuna te invitam sa-ti acorzi si mai multa atentie, daruire si  liniste sufleteasca.

Cum participi? Te inscrii pe http://www.activia.ro unde primesti cadou o serie de video-uri pentru corp si minte, apoi ai sansa sa fi ales printre cei 20 de partcipanti in Activia Wellbeing Camp. Pentru cei alesi, cazarea, transportul, mesele si toate activitatile sunt oferite gratuit cu multa daruire.

Iata locatia noastra superba de la Hadar Chalet unde ne vom relaxa timp de trei zile impreuna:

Daca mai ai nevoie de detalii, imi poti scrie si mie pe suntuncopac@gmail.com.

Pana atunci te astept la clase, la studioul meu boem din Calea Victoriei 26 , mestesugarit cu multa dragoste.

Namaste!