Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


1 Comment

Puterea Mantrelor

draga copac,

desi is’ specialist de mkt si comunicare la baza, multi ani mi-am inghitit limba si ma balbaiam ca la gradi  cand vorbeam in public. Am facut ceva cursuri de public speaking, dar sincer nimic nu mi-a redat Puterea Cuvantului ca acest instrument extraordinar din Yoga- Mantrele ( combinat cu respiratii constiente diafragmale). De cand am descoperit mantrele sunt indragostita sa vorbesc in public, sa-mi exprim clar emotiile, sa nu -mi mai fie frica de cuvint, sa am curajul de a spune DA si NU, te iubesc in gura mare. Si de atunci chiar cred ca sunt un speaker bun,  constient,clar,  pasionat si viu.

Pentru mine, mantrele sunt forme de meditatii usoare. MANTRA vine din sanscrita si inseamna vehicul pentru minte, adica resurse la indemana prin care putem imblanzi “maimuta” din minte.

Deci  sunt sunete alcatuite din silabe sanscrite sacre, care impreuna contribuie la valorificarea energiei spirituale.
Cantatul mantrelor puternice, sau doar ascultarea lor, ne conecteaza cu spiritul nostru creativ și aduc armonie in corpul si mintea noastra.
Sunetul ne ajuta sa ne activam starea de bine interioara si sa aducem stare de bine si vitalitate in viata noastra. 
Cantatul mantrelor se foloseste pentru mai multe scopuri in functie de ce anume vrei sa descoperi sau sa manifesti. Pe scurt Mantrele sunt Magie Divină pe care o putem folosi. 
Sunetul mantrelor creeaza o rezonanta care atinge energia si mediul inconjurator așadar are efect indiferent daca doar asculti sau si canti.
Efectele sunt mai bune insa daca atunci cand le asculti le repeti in mintea ta.
De cate ori trebuie repetate? Cu cat mai mult, cu atat mai bine. Numarul repetarilor ar trebui sa fie multiplu de 9 (108 ar fi minunat).
Timpul cel mai potrivit ar fi dimineața sau seara, mai ales înainte de culcare.
Trebuie să fii calm si sa iti relaxezi corpul pentru ca energia sunetului sa aiba efect mai puternic.
Beneficii: Atunci cand numarul cantarilor este mai mare (dupa o saptamana, chiar o luna) vei gasi rezolvarea problemelor mai usor, vei avea mai multa armonie si o stare generala de bine in majoritatea situatiilor. Trebuie doar sa repeti in inima ta: „Pot sa fac orice imi propun! Fac! Norocul este cu mine!”

Preferatele mele sunt Gayatri MANTRA de Deva Premal ( mantra care ne invita la trezirea spirituala), Om Trayambakam Yajamahe   mantra puternica de protectie, Jaya Ganesha ( mantra pentru noroc, familie, casa, inlaturarea obstacolelor), Om namah Shivaya ( mantra pentru transformare si schimbare),   Ek Ong Kar Satgur Pras (Lightness of Being)  dar si mantra din hawaiana hooponopono sau mantrele traditionale care se canta in ashramurile Sivananda.

Daca simti ca acest mesaj este pentru tine, te astept cu drag la clasele mele de la Studio sa cantam impreuna. 
Daca doresti sa lucram impreuna pe nevoile tale specifice pot construi ceva personalizat pentru tine in cadrul sedintelor private. 
Namaste! 🙏

 

 

 


Leave a comment

“Umbra mea, Frica ” de Ana din livada

draga copacel,

la unii oameni vorbeste “sclipirea” prin ei. Ana este unul dintre ei si sunt onorata sa o cunosc si sa iti impartasesc povestea sa despre prietenele sale umbrele si fricile. Daca rezonezi cu povestea eu te asteapta cu iubire la cursul sau din aprilie, detalii aici.

Pana in urma cu aproximativ 4 ani traiam total deconectata de mine insami. Ajunsesem sa cred ca toti oamenii sunt impotriva mea, ca intregul univers este impotriva mea si astfel traiam intr-o stare de victima de care nici macar nu eram constienta. Ma identificam cu absolut tot ce simteam si credeam ca sunt pedepsita de soarta, ca nu sunt demna de a fi iubita si ma revoltam pe tot ce era in exterior. Imi inchisesem inima si devenisem astfel o femeie de gheata,o razboinica neinfricata ce vedea doar atacuri din partea celorlalti, atacand la randul meu si mai puternic, pentru a ma proteja. Eram eu impotriva tuturor. Sau asa credeam pe atunci. La inceputul anului 2015, o simpla schimbare de atitudine mi-a schimbat total si pentru totdeauna modul in care percepeam viata si pe cei din jur. Fiind ingenunchiata de propria insatisfactie, de propriul sentiment de nevrednicie, m-am intrebat atunci: Cine sunt eu? Care este rolul meu aici? Cum as putea sa fiu cu adevarat fericita? Din acel moment, in fata mea s-a creionat un traseu nou, un drum magic care m-a condus in cele mai profunde colturi ale mintii mele subconstiente. Mi s-a aratat de unde vine toata suferinta mea, trecand printr-un profund proces de constientizare a ranilor interioare, a modului in care eu insami ma respingeam si a faptului ca traiam crezand ca sunt nedemna de iubire, ca nu sunt suficient de buna si ca orice as face… este in zadar. Fiecare pas facut in aceasta calatorie interioara imi dezvaluia ceva si cu fiecare dezvaluire simteam cum ceva in interiorul meu se transforma. Ma simteam ca o nimfa care este pe punctul de a deveni libelula si nu este constienta de mutatia genetica prin care trece. Au fost luni de zile cand experimentam diverse stari de constiinta, atat de multe si atat de dese incat credeam ca o iau razna. Nu m-am oprit, am continuat cautarea interioara si atunci am intalnit-o pe Ea. Pe Umbra mea. In decembrie 2015 a fost momentul in care i-am perceput cu adevarat povestea, fara sa ma mai identific cu ea. Umbra reprezinta polaritatea personalitatii noastre exprimata constient. Umbra este totalul convingerilor, credintelor si caracteristicilor pe care le reprimam. In umbra gasim toate partile din noi de care nu suntem constienti sau pe care le respingem. Din acel moment viata mea s-a transformat inca o data, din acel moment am inceput cu adevarat sa-mi iau puterea inapoi si sa ma recreez pe mine. Intalnirea mea cu Umbra poate parea un film SF pentru unii, insa este cu adevarat o binecuvantare. Initial 11 zile si 11 nopti am stat de vorba cu aceste aspecte din mine, percepandu-le ca pe o entitate separata de mine, desi tot ceea ce ele imi spuneau, imi veneau in constient sub forma unor ganduri. La finalul celor 11 zile, am cerut ajutor crezand ca sunt atacata sau posedata de vreun demon ceva, insa ulterior totul s-a revelat de la Sine. Am inceput sa le cunosc pe fiecare in parte, sa le ascult povestea, sa le vad iubirea din spatele actiunilor si sa le iubesc si eu la randul meu. Am inceput sa integrez una cate una, facand pace cu ele si dandu-le locul care li se cuvine de drept in viata si inima mea. Am cunoscut partea din mine care era agresiva, pe cea care era nedreapta, pe cea care judeca, pe cea care era aroganta, am cunoscut propria superioritate si inferioritate, pe cea care abandona si pe cea care trada etc… le-am ascultat povestea fiecareia dintre ele si am inteles astfel cat de mult ma iubeau si cata nevoie aveau ele de iubirea si acceptarea mea, nu a altora… ci a mea. Am inteles cat de mult incercau sa ma protejeze de fapt si cat de agresiva si nedreapta eram eu cu ele. Am inteles cat de multe aspecte din mine abandonasem si respinsesem. Cu fiecare integrare facuta, toate aceste aspecte mi-au oferit un dar, m-au ajutat sa le includ in viata si actiunile mele intr-un mod constructiv si benefic pentru mine si ceilalti. Mi-au oferit o putere de care nu eram constienta pana atunci, puterea iubirii de sine. Intoarce-ti si tu fata catre propriile umbre si asculta-le povestile, imbratiseaza-ti fricile si cauta sa vezi iubirea din spatele lor, patrunde adanc in propria suferinta si iti garantez ca te vei ridica intocmai ca pasarea Phoenix, iar atunci lumea ta va fi mai colorata si iubirea va fi tot ceea ce vei vedea… oriunde te vei uita. Esti demn de iubire si intotdeauna ai fost! Fii bland si intelegator cu tine, ofera-ti iubire neconditionata si totul se va schimba!

Fa pace cu tine. Namaste!”


2 Comments

Si cand plang sunt frumoasa

yoga bucuresti

Cand eram mica am avut cativa ani in care nu ma simteam frumoasa. Nici urata nici frumoasa, ma simteam invizibila. Stearsa.

Imi aduc aminte ca mi se parea ca fata mea este asa de comuna si plictisitoare incat daca ma vedeam intamplator in oras cu un coleg de scoala nu m-ar recunoaste pentru ca nu simteam ca am nimic care sa straluceasca. Hainele pe care le purtam erau urate si intotdeauna ma uitam cu suspin la fetele mai inalte, mai voluptoase, mai bine imbracate si mai populare ca mine. Voiam sa fiu si eu frumoasa ca ele…

Mi-ar fi placut sa ma sfatuit cineva atunci si sa-mi spuna sa nu-mi mai cred gandurile neprietenoase  si sa-mi construiesc unele frumoase despre mine.

Stima de sine foarte scazuta, vocea din capul meu care imi spunea ca nu sunt frumoasa mi-a umbrit acea scurta perioada de viata… dar stii ceva, nu-mi pare rau ca am trecut pe acolo, pentru ca acum stiu cum sa o cresc pe fata mea si stiu ce sfat sa dau oricarui adolescent in cautarea frumusetii.

Astazi am principii puternice si de neclintit despre frumusete. Nu mai accept nici cand ma scol cu fata la perna sa-mi spun eu vreo secunda ca nu sunt frumoasa sau daca gandul trece pe langa mine stiu ca e un sabotor si nu-l mai cred. Aceasta frumusete pentru mine este astazi acceptarea unicitatii mele. Deseori imi spun unele cunostinte” nu ti pare rau ca am imbatranit, ca incepem sa ne luptam cu ridurile, cu carnea care se lasa?” Si mi se pare incredibil ca am ajuns intr-un punct in care nu, chiar nu-mi pare rau de nimic, nici de ridurile castigate, nici de cearcane, cred ca sunt cu adevarat frumoasa si nu m-am simtit niciodata mai bine in pielea mea. Sunt onorata sa locuiesc acest corp. Pentru ca flacara mea din interior este puternica si luminoasa acum si nu ma lasa sa vad nimic altceva.

Stii ce am facut? Stii cum am reusit? AM ALES ! Pur si simplu intr-o zi am ales sa-mi vad doar frumusetea din mine si din mediul inconjurator!

Si tu poti alege.Si tu esti frumoasa. Divinul te-a creat dupa chipul si asemanarea lui, cum sa nu fi superba?Ai toate drepturile sa-ti accepti frumusetea in aceasta viata. Orice minciuni ai asculta din exterior nu uita adevarata voce interioara, nu sabotorul acela ciocanitor, ci vocea luminitei, singura voce.

Cand nu ne vedem frumusetea este un semnal ca suntem deconectate de sufletul nostru.

Frumusetea ta este abundenta pentru toata lumea.

Adevarata ta frumusete ajuta celelalte femei sa-si vada frumusetea lor in tine.

Lacrimile tale frumoase ti-au curatat inima de armurile si carapacele pe care le-ai zidit in jurul ei.

Toate suntem frumoase, si cand plangem si cand suntem dezamagite sau inlocuite cu alt tip de frumusete.

Si atunci cand suntem machiate tzipla dar si cand parul nostru a explodat odata cu furia din interior.

Cand te vei uita in oglinda de acum in colo vei stii ca esti prima  persoana importanta care iti poate spune cat de frumoasa esti, nu mai ai nevoie sa astepti nicio confirmare din exterior.

Esti frumoasa pentru ca privesti in ochii tai, fetita, adolescent, femeia matura pe care nu ai vazut-o pana acum, nu ai avut curaj sa o trezesti, dar acum ai!

Uita-te cu atentie si te vei gasi! Fara judecata, fara critica.

Doar in compasiune, iertare si iubire neconditionata.

Daca cineva nu a resusit sa –ti vada frumusetea este pentru ca inca mai are de lucru si de invatat din frumusetea interioara. Cu totii mai avem de invatat.

Focuseaza-te pe tot ce este frumos in tine, pe zambet, pe privire, pe blandete, pe mainile tale calde.

Te asigur ca daca te uiti atent te vei vedea. Iti vei vedea frumusetea. Este acolo.

Eu o vad, lumineaza pana la mine si ma ajuta  sa ma oglindesc in ea.

 

Semnat,

Un om frumos, ca tine

Cand plange si cand rade

Ps: te astept la yoga si meditatie sa  crestem increderea in noi. Crede-ma, functioneaza 🙂


Leave a comment

Barfa, otrava pentru sufletul nostru!

 

Draga copac,

Sunt multe feluri prin care ne putem otravi, prin mancarea nesanatoasa, prin stresul si oboseala la care ne supunem, prin gandurile noastre, prin actiunile noastre. La fel este si barfa, o otrava pentru societate si pentru sufletul nostru.

Eu am fost mult timp o barfitoare. Vorbeam lucruri despre altii care nu erau necesare deloc blande si deseori neadevarate, atat despre persoane pe care nu le cunosteam foarte bine, insa din pacate deseori si despre persoane dragi, iubiti, prieteni, rude. Stiu… urat! Deseori am fost si eu subiectul barfelor si poate inca mai sunt. Urat din nou  :)!

Insaaaaaa oricand ne putem schimba, oricand putem alege un nou fel de a ne trai viata. Oricand putem deveni responsabili pentru gandurile, vorbele si actiunile noastre!

Eram mai fericita facand asta? Eram mai puternica? Nicidecum! Eram doar pierduta de sufletul meu, cu multe rani, pe care in loc sa le ling si sa le mangai le proiectam ca un caine batut asupra celorlalti. Cu totii avem aceste rani, unii poate nu suntem constienti de ele, dar ele exista.

Dar ce e barfa? “Barfa este atunci cand nu oferi iubire si poate cauza mult rau persoanelor invocate. Barfa inseamna sa dai negativitate si asta este exact ceea ce primesti inapoi. Barfa este periculoasa pentru persoana barfita dar mai ales ii atinge pe cei care barfesc pentru ca se intoarce multiplicat la ei” Rhonda Byrne.

Si totusi de ce barfim?  Poate ca sa ne simtim superiori, poate din mandrie si razbunare,  poate pentru ca ne plictisim, poate pentru a deveni mai populari si a fi integrati in alte grupuri de barfa, poate pentru a fi bagati in seama, poate din furie sau nefericire interioara. Mai de graba ultima varianta, pentru ca toate proiectiile astea din exterior sunt niste iluzii, cand de fapt barfa atunci cand o proiectam arata cat de suferinzi suntem in interior, ce rani purtam dupa noi in carca, de la familie, din generatiile trecute, arata fix relatia cu noi insine. Un om care barfeste pe ceilalti este un om care se barfeste pe el insusi, este un om nesigur, care nu se iubeste, nu se respecta si nu se cunoaste. Eu am trecut pe aici si este tare dureros sa traiesti in singuratatea sufletului, insa in momentul in care am gasit blandetea fata de mine am gasit-o si in interior. De fiecare data cand barfim, oglindim o parte din interiorul nostru si alegem sa otravim mai mult sufletelul nostru, in loc sa-l bandajam si sa-l ingrijim.

Deci ce-i de facut? Pai e simplu! Este de observat si de ales pentru noi! De fiecare data cand ne surprindem barfind pe cineva sa ne intrebam ce parti din noi oglindeste, ce barfim de fapt la noi si cum putem sa ne imblanzim mai mult relatia cu noi insine. Sa ne intrebam care sunt nevoile noastre de am gandit acele lucruri urate, ce emotii ne incearca si cum putem sa imbunatatim dialogul spiritual cu noi insine. Ce putem face pentru cei pe care i-am “otravit” cu gandurile si cuvintele noastre ( in inima noastra)? Pai sa le trimitem lumina si iertare fata de noi si fata de persoana in cauza, sa gasim motive de recunostinta pentru prezenta lor in viata noastra, sa le multumim pentru ca ne ajuta sa ne descoperim, sa le trimitem acceptare si iubire, sa ne vizualizam pe amandoi ca parte din aceeasi constiinta si prin rejectarea celuluilalt intelegem ca de fapt ne rejectam parti din  noi, sa practicam Ho’oponopono  si multe alte lucruri, important este sa avem vointa sa schimbam lucruri in noi si in ceilalti.

Eu am invatat sa ma imblanzesc in minte si in cuvant prin yoga si meditatie. Gasind acea iubire fata de noi pe saltea este natural sa proiectam aceeasi iubire si in exterior. Nu spun ca sunt o sfanta nicidecum, inca mai cad in capcana atractiva a barfei, dar daca o fac macar ma observ constient si invat din greseli.

Namaste, ne vedem in talpile goale!


1 Comment

Esti propriul tau sabotor?

draga copac,

Hai sa-ti spun o poveste. Stii ca mi-a luat aproape 4-5 ani sa fac schimbarea din corporatie in antreprenoriatul zen. Au fost momente grele de conflict cu mine cand ascultam si credeam vocile celorlalti, ca e o mutare gresita, o prostie, o nebunie, ca va fi un esec din start, ca voi avea regrete, ca ma voi face de rusine, ca sunt prea multi care stiu sa faca asta bine si nu e loc de mine, ca intotdeauna sunt altii mai pregatiti care ma vor face sa ma simt “mica”, bla bla bla. Si uite asa am stat pe loc pana intr-un punct….. cand am avut o revelatie. Nu ceilalti ma tineau pe loc ci propria mea crezare, propria mea voce, gandire interioara imi spunea ca nu pot, iar actiunile mele urmau gandurile. Asa ca la un moment dat m-am trezit ca pasarea phoenix si mi- am zis ca daca gandurile mele sunt atat de puternice incat sa ma tina pe loc inseamna ca sunt la fel de puterice sa ma ajute sa obtin si ce vreau. Asa ca am ales! Am ales SA POT, am ales sa am CURAJ si sa risc sa –mi confrunt sabotorul interior.

-“Tu esti propriul tau sabotor?”  – “Nicidecum! Nu! Cum sa-mi fac rau singur?! Poate mama, tata, partenerul de viata, colegul, sefu’, pisica, catelul, dar clar nu eu. Ei sunt clar de vina pentru nefericirea mea si pentru ca eu nu pot fi si avea ceea ce vreau”

Eu clar mult am avut aceasta gandire defectuasa mult timp si probabil fiecare dintre noi a trecut pe aici.  Cu totii avem acest “prietenas” nedorit interior. O voce care ne spune ca nu putem face lucrurile dorite si nu putem deveni ceea ce am dori sa fim. Este o frica interioara care ne roade atunci cand iesim din zona de confort, care ne spune ca nu putem reusi, ca ceilalti sunt mai buni ca esuam si ca nu putem duce lucrurile la capat. Adevarul este ca noi suntem acest sabotor, gandurile noastre, mintea noastra atunci cand nu o controlam si o lasam sa ne puna in lesa neputintei.

Acest sabotor poate fi incurajat de gandurile noastre privind educatia/cresterea/rezervorul de incurajare si iubire pe care le-am primit de la parinti, neincurajarea, diverse etichete pe care le-am asumat de-a lungul vietii si le-am crezut, aceasta gandire colectiva pe care ne-am asumat-o ca fiind a noastra si i-am dat crezare. MINTEA NE MINTE, retine asta! Ea poate fi un instrument extraordinar  atunci cand plantam ganduri constructive si luminoase dar atunci cand sadim astfel de ganduri sabotoare nu facem decat sa culegem actiuni si realitati pe masura.

Ce e de facut? Pai sa ne trezim, sa devenim constienti de forta noastra incredibila pe care daca nu o folosim in folosul nostru ne poate distruge. Putem prinde sabatorul de coada atunci cand incearca sa preia controlul si  sa-l recunoastem  si sa-l demascam. Daca suntem constienti, devenim responsabili si preluam carma vietii noastre. Odata ce suntem la carma, depinde doar de noi daca mergem inainte, stam pe loc sau o luam inapoi.

Iti propun sa-i dai un nume sabotorului tau, poate chiar un nume caraghios astfel incat sa te amuze si pe tine de fiecare data cand alegi sa-i dai crezare  lui ” Titirica” ” Pacanel” “Branzoi” “Scuturica” “Scaryila”  si sa realizezi ca doar tu esti de fapt adavaratul actor de luat in seama in piesa vietii tale.

Yoga este o practica minunata in imblanzirea acestui sabotor interior.

Namaste!


1 Comment

Ce “sadesti” in Romania este ce “culegi”. La multi ani, copaci tricolori!

 


Draga copac,

Deseori il aud pe sotul meu “nu plec frate din tara, inca nu. Simt ca pot schimba ceva. De ce sa fug?“ Chiar daca are un salariu infim pentru responsabilitatea de doctor pe care o are si  isi dedica timpul familiei de la sase dimineata pana noaptea prin spital , ar putea avea sute de joburi super bine platite in afara, vrea sa ramana aici. Cel putin acum, aici. Cat de mult il respect pentru asta.

Nici eu nu m-am gandit niciodata sa plec din tara pana acum. Nu stiu, simt ca am foarte multe lucruri de facut aici pentru familia mea si pentru binele tarii, atat de putin cat pot face eu acum. Dar fac. Chiar cred in schimbarea care vine din mine, din tine, din noi. Desi imi place enorm sa calatoresc si petrec o buna parte din an pe meleaguri paradisiace cu palmieri si ape azurii in retreaturi si vacante, cand ajung in tara si ma uit din avion la parcelele alea stupid organizate 🙂  imi salta inima de bucurie si e sufletul care spune” bine ai venit acasa!

Nu am fost mare patrioata pana acum dar cred ca in ultimul an, am inteles altfel puterea si semnificatia pamantului romanesc, un pic mai mult decat pictatul tricolorului la meciuri pe frunte si plimbatul steagului in aer la festivalurile de mici si bere.

Cred ca este vorba despre, despre stramosi,  despre curgerea sangelui din vene in vene, despre familie, despre radaciniDespre ordinea lucrurilor. Deseori vad pe fbk sau aud la cunoscuti” Romania asta de… k*k*t”, pana acum treceam cu vederea sau poate chiar intram in joc, dar acum ma doare. Ma doare pentru ca pamantul asta romanesc, mama pamant este batjocorita de noi copiii ei si pentru ca noi copiii,  nu realizam ca tot noi suntem cei care sufera sau vor suferi. Imi pare rau sa va spun dar ea nu are nicio vina, insa da, fiecare dintre noi cu fiecare gest contribuie la alungarea  noastra  pe alte meleaguri. Si fiecare aspect al Romaniei care nu ne place, ni se pare incorect si de toata jena politicienii, legile, coruptia toate reprezinta oglinda societatii, oglinda a ceea ce si tu si cu mine suntem, asuferintei noastre si a lipsei de iubire, adica ne arata unde are e lucrat fiecare dintre noi.

Tara noastra este un pamant si orice pamantul este sacru. In yoga, shamanism si multe alte culturi credem ca Pamantul este   Mama Noastra Universala asta pentru ca ea creeaza. Asa cum este ea, poate ne-a infometat, poate ne-a inrait, poate ne-a facut sa suferim, poate ne-a pus in situatii nedrepte, dar in final ramane MAMA, mama noastra. O mama este creatoare.  Cine suntem noi sa-i dam socoteala?O mama da viata, da viata fiecaruia dintre noi, fiecarui animal, planta, relatie, casa, masina, experienta de pe acest petic de pamant dar mai departe este treaba noastra cu ce facem cu ea. Ei, si daca da suflu  si noi suntem copiii ei razvratiti si-l luam in ras, nu ne facem decat rau singuri. Sa arunci cu pietre in “mama  ta” , sa-i spui cat de bun este “laptele” altei mame, este dureros pentru  pentru ea dar si pentru tine, pentru ca asta atragi mai departe, persoane ,situatii care vor gasi “laptele tau” insuficient si stricat  si-l vor cauta in alta parte.

Vrem joburi mai bune, situatii mai bune, relatii mai bune, copiii mai fericiti- pei si ce facem, imi bat joc de  “mama” care ne creste asa cum poate in poalele ei? Acest petic de pamant este sangele parintilor nostri, stramosilor nostri, este locul unde se odihnesc persoanele noastre  dragi trecute  in nefiinta, carne din canea noastra si inima din inima noastra. Este casa noastra. Nu e loc de blamat daca vrei sa-ti fie mai bine de aici in colo. Ce sadesti aia primesti-  asta e o lege Universala, legea atractiei si functioneaza pe toate planurile.Concret, de fiecare data cand ne luam numele tarii in desert, numele acestei mame pamant, nimeni altcineva nu sufera decat noi insine si toate generatiile care vor urma dupa noi.

Nu spun sa nu cautam sa ne fie mai bine, este normal daca este loc de mai bine sa plecam oriunde in lume, spun doar sa incercam sa facem tot ce ne sta in puteri mai intai aici sa schimbam ceva, iar daca chiar nu merge si oki, alegem sa plecam, macar sa o facem fara sa lovim tara cu bocancii in nas ca pe un caine al strazii si sa constientizam ca de fiecare data cand “o dam in k*biiip  de tara”, nu facem decat noi sa atragem mai mult deseu in familie, relatiile noastre, in joburi, in sanatate in viitorul nostru.

Eu vreau sa fie mai bine pentru copiii mei iar schimbarea incepe prin a nu rejecta ce a fost si ce este in spatele lor. A imbratisa ceea ce este. A include ceea ce a fost exclus.

Draga Pamant Romanesc, azi am inteles ca noi suntem copiii tai si tu mama nostra. Te rog binecuvanteaza-ne cu iubirea ta neconditionata pe noi si toate generatiile care vin din noi.

La multi ani, copaci tricolori! Namaste, ne vedem pe saltelute!


Leave a comment

“Inmultesti sau ingropi darurile tale?” de Ana din livada

     yoga bucuresti

 

Draga copac,

 

Ana este o buna prietena in livada. Si datorita ei, in mare parte sunt ceea ce sunt. Ma ajuta, ma sustine, ne ajutam sa crestem impreuna si separat.

Ana a simtit sa scrie un articol despre darurile Sufletului:

Crăciunul este sărbătoarea mea preferată, nu neapărat pentru că primesc şi ofer cadouri, dar mai ales pentru că sărbătorim naşterea şi noi începuturi, iar eu ador începuturile şi entuziasmul ce le învăluie. Nu cred că găseam o perioadă mai potrivită pentru un subiect tare drag mie şi anume: mesajele de la Divinitate.

            Vorbesc cu Dumnezeu la fel cum vorbesc cu proprii părinţi. El este singurul care mă înţelege pe deplin şi tot pe El mă enervez când îmi dă palme greu de digerat şi lecţii pe care nu le înţeleg. Pe vremea când credeam că oamenii buni merită doar mângâieri ne certam foarte des. Adică… Îl certam foarte des.

            Odată chiar nu m-am rugat două săptămâni de supărare şi m-am culcat în cel mai întunecat întuneric pe care ochiul şi sufletul l-ar putea simţi.  Am înţeles într-un final că nu aş fi devenit niciodată atât de „Eu” dacă mă ţinea pe palme de pene pufoase şi forma cioplirilor Lui a luat un contur imposibil de obţinut doar cu teorii citite în cărţi. Mi-am iubit în timp toate „catastrofele”, mai mari sau mai mici.

            Acum ne iubim matur şi calm. Strâng din dinţi când lucrurile sunt incerte, dar am curaj să Îl întreb ce vrea de la mine. Eu sunt dispusă să învăţ. Divinitatea răspunde… trebuie doar să ai urechi să auzi şi voinţă să primeşti. Iar răspunsurile vin când te aştepţi mai puţin, când întrebările vin din suflet nu din cap şi mai ales când nu eşti crispat, stresat, îngrijorat.

Într-o duminică am ajuns mai devreme la slujbă și dacă de obicei Îi cer diverse lucruri, acum, fiind într-o perioadă de transformare şi schimbare, am simţit să Îi spun că știu că până şi El abia așteaptă să plec din locul acesta de plafonare, că ştiu că nu mi-a dat atâtea daruri ca să stau în zona de confort și că îi mulţumesc pentru toate lucrurile frumoase pe care le-a sădit în mine… ştie El care şi eu le ştiu şi acum mi le şi recunosc. Nu mă aşteptam să-mi şi răspundă… şi totuşi a făcut-o!

Nu aveam de unde să ştiu că  predica din ziua respectivă era parabola cu înmulţirea talanţilor – Un om le-a dat celor 3 slugi ale sale cate 5 talanţi, 2 talanţi şi  unuia 1, cel cu 5 i-a înmulţit şi a adus încă 5 înapoi stăpânului, cel cu 2 a adus încă 2 talanţi şi cel cu 1 l-a îngropat şi a adus tot 1 talant înapoi). Peste potrivirea aceasta se celebra şi ziua săracilor (dar nu neaparat a celor care nu au bani ci a celor care „nu au nimic de oferit”). Foarte corect concluziona preotul că nouă tuturor ni s-au dat niște daruri la naştere, ni s-a oferit un talent anume și că la final, ca și în parabolă, vom fi chestionaţi în legătură cu ce am făcut noi cu darurile ce ne-au fost oferite. Le-am îngropat sau le-am înmulțit? Rolul nostru este să le înmulțim, să le multiplicăm pentru a le oferi lumii înapoi. Mi s-a părut amuzant… ba chiar cu dedicație slujba asta :)) I-am făcut cu ochiul şi am înţeles mesajul.

Indiferent ce semnificaţie are pentru noi acest dar, indiferent ce formă are, că este vorba de bani ca în parabolă, că este vorba de un talent care bucură alte suflete, trebuie multiplicat şi oferit celor care nu îl au.

„Noi românii, de multe ori, ne mulţumim cu puţin” spunea într-un interviu Cristina Neagu, cea mai bună handbalistă a lumii, am zâmbit pentru că afirmaţia venea pe fondul multor frământări care pregătiseră terenul pentru a înţelege o astfel de frază. Nu cred că este doar trist că acest popor face treaba aceasta dar este şi păcat… şi la propriu şi la figurat. Avem fiecare darurile noastre, să ne plafonăm în zona de confort din lipsă de încredere, din cauza fricilor sau chiar din lene este un mare, mare păcat.

O să ni se ceară socoteală la final. Ce am ales să facem cu darurile noastre, cu pasiunea noastră, cu talentul nostru, cu ce am primit noi şi alţii „nu au”? Fiecare am primit ceva. Toţi am semnat un Contract Sacru (Ştefania Magidson în cartea sa „Magicianul Alb” consideră că toţi am semnat la începutul vieţii un contract cu tema noastră din cursul vieţii). Ce misiune sau datorie avem de îndeplinit?

Contract, datorie, responsabilitate, talent oricum am vrea să îl denumim… avem temă să îl înmulţim. Pentru că până la urmă scopul tuturor pe acest pământ este foarte simplu: Să evoluăm, să creştem. „Când o floare sau un copac încetează să mai crească moare. Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi” – L. Bourbeau.

            Eu sigur nu vreau să mor cu toate darurile în braţe. Vreau să le recunosc, să le înmulţesc şi apoi să le dăruiesc. Eu nu vreau „să mă mulţumesc cu puţin”.

Aţi păţit vreodată lucruri care nu aveau o explicaţie logică? Aţi simţit vreodată o atingere angelică? Aţi primit vreodată un mesaj ce ştiaţi sigur că este răspunsul la o frământare personală?

Vă îmbrăţişez şi vă doresc sărbători magice! Să primească sufletul vostru exact ce vă doriţi!

Namaste!”

 

Daca rezonezi cu noi, te asteptam pe saltea ❤