Audio play:
Draga copac,
“Un tanar aflat in cautarea adevarului a vizitat un calugar si l-a intrebat daca-i poate spune care este calea spre pace si fericire desavarsita.Calugarul l-a invitat in casa si i-a servit o ceasca cu ceai.
In timp ce sedeau, tanarul a inceput sa-i povesteasca gazdei despre studiile sale , anii multi de cautare a intelepciunii si tot ce invatase el in calatoriile sale. In timp ce vizitatorul tot vorbea,si vorbea calugarul doar incuviinta din cap si zambea.
Dupa o vreme, calugarul aduse un ceainic clocotind si doua cesti. A inceput sa toarne ceai in ceasca tanarului, sa toarne si sa tot toarne.
Dintr-odata tanarul si-a dat seama ca ceaiul s-a revarsat pe masa si pe podea. A sarit in picioare si a strigat: “Batrane ai innebunit? Ceasca mea este deja plina nu mai incape ceai!”
Batranul a pus ceainicul jos, si printr-o privire tanarul s-a luminat. Fara sa scoata un cuvant , batranul i-a dat de inteles ca vizitatorul sau era atat de plin de propriile ganduri si idei ca ar fi fost inutil sa mai spuna si el ceva despre viata si adevar. Orice cuvant ar mai fi spus batranul pur si simplu s-ar fi revarsat pe podea.”
Ma gandeam de cate ori nu traim si noi aceasta poveste pe propria piele in viata de zi cu zi. Cautam chipurile oameni care sa ne invete si sa ne ajute si sfarsim prin a vorbi numai noi, sau mai grav, ajungem sa dam noi sfaturi. Ne umplem de convingeri, obiceiuri si auto-rezolvari si cand ne intersectam cu cineva cu propriile convingeri il luam drept invizibil, pentru ca “oricum, noi stim mai bine”:)!.
Eu azi sunt recunoscatoare pentru oamenii care au rabdare.
Tu pentru ce esti recunoscator azi?
Concept : suntuncopac
Foto: suntuncopac
Yoga pose: alone in the thoughts city
Hainele copacului: Livada cu rochii
Inspirata de : Codul fericirii
Suntuncopac 