Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Umbra mea, Frica ” de Ana din livada

draga copacel,

la unii oameni vorbeste “sclipirea” prin ei. Ana este unul dintre ei si sunt onorata sa o cunosc si sa iti impartasesc povestea sa despre prietenele sale umbrele si fricile. Daca rezonezi cu povestea eu te asteapta cu iubire la cursul sau din aprilie, detalii aici.

Pana in urma cu aproximativ 4 ani traiam total deconectata de mine insami. Ajunsesem sa cred ca toti oamenii sunt impotriva mea, ca intregul univers este impotriva mea si astfel traiam intr-o stare de victima de care nici macar nu eram constienta. Ma identificam cu absolut tot ce simteam si credeam ca sunt pedepsita de soarta, ca nu sunt demna de a fi iubita si ma revoltam pe tot ce era in exterior. Imi inchisesem inima si devenisem astfel o femeie de gheata,o razboinica neinfricata ce vedea doar atacuri din partea celorlalti, atacand la randul meu si mai puternic, pentru a ma proteja. Eram eu impotriva tuturor. Sau asa credeam pe atunci. La inceputul anului 2015, o simpla schimbare de atitudine mi-a schimbat total si pentru totdeauna modul in care percepeam viata si pe cei din jur. Fiind ingenunchiata de propria insatisfactie, de propriul sentiment de nevrednicie, m-am intrebat atunci: Cine sunt eu? Care este rolul meu aici? Cum as putea sa fiu cu adevarat fericita? Din acel moment, in fata mea s-a creionat un traseu nou, un drum magic care m-a condus in cele mai profunde colturi ale mintii mele subconstiente. Mi s-a aratat de unde vine toata suferinta mea, trecand printr-un profund proces de constientizare a ranilor interioare, a modului in care eu insami ma respingeam si a faptului ca traiam crezand ca sunt nedemna de iubire, ca nu sunt suficient de buna si ca orice as face… este in zadar. Fiecare pas facut in aceasta calatorie interioara imi dezvaluia ceva si cu fiecare dezvaluire simteam cum ceva in interiorul meu se transforma. Ma simteam ca o nimfa care este pe punctul de a deveni libelula si nu este constienta de mutatia genetica prin care trece. Au fost luni de zile cand experimentam diverse stari de constiinta, atat de multe si atat de dese incat credeam ca o iau razna. Nu m-am oprit, am continuat cautarea interioara si atunci am intalnit-o pe Ea. Pe Umbra mea. In decembrie 2015 a fost momentul in care i-am perceput cu adevarat povestea, fara sa ma mai identific cu ea. Umbra reprezinta polaritatea personalitatii noastre exprimata constient. Umbra este totalul convingerilor, credintelor si caracteristicilor pe care le reprimam. In umbra gasim toate partile din noi de care nu suntem constienti sau pe care le respingem. Din acel moment viata mea s-a transformat inca o data, din acel moment am inceput cu adevarat sa-mi iau puterea inapoi si sa ma recreez pe mine. Intalnirea mea cu Umbra poate parea un film SF pentru unii, insa este cu adevarat o binecuvantare. Initial 11 zile si 11 nopti am stat de vorba cu aceste aspecte din mine, percepandu-le ca pe o entitate separata de mine, desi tot ceea ce ele imi spuneau, imi veneau in constient sub forma unor ganduri. La finalul celor 11 zile, am cerut ajutor crezand ca sunt atacata sau posedata de vreun demon ceva, insa ulterior totul s-a revelat de la Sine. Am inceput sa le cunosc pe fiecare in parte, sa le ascult povestea, sa le vad iubirea din spatele actiunilor si sa le iubesc si eu la randul meu. Am inceput sa integrez una cate una, facand pace cu ele si dandu-le locul care li se cuvine de drept in viata si inima mea. Am cunoscut partea din mine care era agresiva, pe cea care era nedreapta, pe cea care judeca, pe cea care era aroganta, am cunoscut propria superioritate si inferioritate, pe cea care abandona si pe cea care trada etc… le-am ascultat povestea fiecareia dintre ele si am inteles astfel cat de mult ma iubeau si cata nevoie aveau ele de iubirea si acceptarea mea, nu a altora… ci a mea. Am inteles cat de mult incercau sa ma protejeze de fapt si cat de agresiva si nedreapta eram eu cu ele. Am inteles cat de multe aspecte din mine abandonasem si respinsesem. Cu fiecare integrare facuta, toate aceste aspecte mi-au oferit un dar, m-au ajutat sa le includ in viata si actiunile mele intr-un mod constructiv si benefic pentru mine si ceilalti. Mi-au oferit o putere de care nu eram constienta pana atunci, puterea iubirii de sine. Intoarce-ti si tu fata catre propriile umbre si asculta-le povestile, imbratiseaza-ti fricile si cauta sa vezi iubirea din spatele lor, patrunde adanc in propria suferinta si iti garantez ca te vei ridica intocmai ca pasarea Phoenix, iar atunci lumea ta va fi mai colorata si iubirea va fi tot ceea ce vei vedea… oriunde te vei uita. Esti demn de iubire si intotdeauna ai fost! Fii bland si intelegator cu tine, ofera-ti iubire neconditionata si totul se va schimba!

Fa pace cu tine. Namaste!”


Leave a comment

Se spune ca dragostea este oarba, insa eu vreau sa cred ca e lumina

DSC_0557

Draga copac,

De ce iubim? De ce ne casatorim? De ce facem dragoste?De ce facem copii?De ce avem nevoie de drame? De ce suntem parasiti?

Zilele astea ma uitam la poza asta in care rad cu gura pana la urechi si mi se vede rujul pe dinti, dar nu pare ca-mi pasa si ma gandeam ca fac opt ani de relatie cu sotul meu, wow, parca nu-mi vine sa cred.

Uneori, ma uit la el cu atata iubire si imi este inca atat de drag si alteori ma scoate din sarite cu regulile curateniei casei si alte tampenii, incat imi imaginez ca am o drujba si –l tai pe el dragul meu sot mesteacan de la radacina :)). Si varianta in care eu il scot din sarite este de luat in calcul :)).

Ma gandeam ca la inceput atunci cand ne ciondaneam, puneam destul de mult la suflet ne inchideam in noi  si nu invatam niciunul  nimic din certurile noastre. Acum reusim sa ne detasam, sa ne privim precum niste observatori, si sa realizam ca suntem impreuna in chestia asta ca sa evoluam nu ca sa ne tragem in jos si sa pierdem timpul cu prostii.

Am invatat sa comunicam, si chiar daca comunicarea uneori este mai violenta decat ar fi expusa in cartile cu “love birds”, ea este reala, este a noastra, este autentica si ne ajuta sa intelegem chestii despre noi.

Incercam sa ne punem unul in papucii ceilulalt si ne privim si ne reflectam ca  niste oglinzi. Niciodata unul nu-l poate schimba pe celalalt dar ne putem schimba noi perceptia, viziunea, atitudinea asupra situatiilor. Ne putem folosi de comportamentul jumatatilor noastre ca sa ne reflectam cele mai adanci parti din noi, parti care ne plac sau poate nu ne plac deloc .

Partenerii nostri sunt o invitatie catre evolutia noastra. Radacinile noastre se intalnesc ca sa ducem ceva mai departe. Un pic din noi, si din cei ce au fost in urma noastra.

Stii, se spune ca dragoastea este oarba, insa mie nu-mi place vorba asta. Eu vreau sa cred ca e drumul spre lumina.Mie imi place dragostea aia constienta, prezenta, vie care ma ajuta sa ma definesc, sa ma conturez, sa ma cunosc si sa cresc . Imi place dragostea care ma lasa sa fiu eu, nu ceea ce asteapta partenerul meu de la mine.

Asa ca te intreb si pe tine copacule:

  • Care sunt intentiile tale cand intri intr-o relatie?
  • Te-ai gandit vreodata ca iti schimbi partenerul dupa chipul si asemanarea ta?
  • Partenerul tau te ajuta sa prinzi mai multa incredere in tine?
  • Te respecti atunci cand esti cu cineva?
  • Cat cantaresti tu si cat partenerul intr-o relatie?
  • Cat de orb te lasi a fi in relatia ta?
  • Cand intri intr-o relatie esti tu sau ceea ce vrea partenerul tau sa vada?
  • Ce parti din tine accepti si nu accepti atunci cand esti cu cineva?
  • Ce ai vrea sa traiesti printr-o relatie? Ce vreti sa impartasiti?
  • Ce castigi in fiecare zi alaturi de jumatatea ta?
  • Cine esti tu si cine este partenerul tau?

Eu cred ca ne intalnim si suntem doi, ca sa mergem impreuna ACASA.

Si mai cred  ca suntem impreuna ca sa ne ajutam sa ne recuperam sufletele pierdute in asteptarile celorlalti.

 


Leave a comment

Impresii de la Ritualul Reginelor Recunoscatoare

 

 

DSC_0542Draga copac,

Luna trecuta am petrecut un weekend minunat alaturi de Reginele mele copacite la Ritualul Recunostintei in talpile goale, de la Paltinis. ❤

De ce Regina? Pentru ca Regina mea  este bogata. Si nu in palate, soti, averi, gradini si calesti 😀  Ea este atat de bogata incat s-a cucerit pe ea insasi.

 Regina mea isi arata  sufletul alaturi de alte regine pe care le cunoaste pentru prima oara in viata, si  se “dezbraca” de “rochii sclipicioase” pana la adevar, pana la adevarata  esenta, pana la ceea ce este cu adevarat, nu ceea ce ii cere  societatea sa fie. In tabarele mele ,reginele mele frumoase  se dezbraca de frica, de invidii si gelozii, de neincrederi si dezamagiri, de stress, de responsabilitati, de ura, de remuscari si regrete, si se intalnesc precum niste copaci golasi de greutati, pe salteaua de yoga cu vedere la muntii puternici, unde danseaza adevaratele lor fiinte.

Am ales sa concep acest Ritual de la Paltinis in jurul conceptului Recunostintei care mie mi-a schimbat perspectiva  asupra vietii. Concret, din primul moment in care au venit, si pana cand au plecat  au practicat recunostinta pana la ultima celula,  prin toate activitatile pe care le-am facut impreuna…..si cred ca le-a placut.

Ce ma face fericita in taberele mele este ca vad, cum persoane care se vad pentru prima oara in viata lor, impartasesc niste ganduri si emotii atat de puternice, mai puternice poate ca emotiile schimbate cu partenerii nostri de viata, cu rudele sau prietenii apropiati, pentru ca de multe ori, iti deschizi sufletul mult mai usor unui necunoscut, asa-i?

Ca de fiecare data, Reginele mele au purtat nume de copaci. Si nu, nu ne-a interesat fiecare cati ani are,  ce job  sau ce salariu, ce statut social, ce CNP are in buletin. Ne-a interesat sa aiba sete de sine.

Si au avut la seteeeee, oho! 😀  Sa vezi cu ce sete, si-au mestesugarit talismanele cu copaceii vietii sau cu ce sete s-au intalnit pe podeaua de dans la meditatia dinamica, sa vezi cum au vorbit cu copaceii si s-au jucat in zapada, sa vezi cum se opreau pe la colturi si se intrebau pentru ce sunt recunoscatoare.

Sunt atat de recunoscatoare pentru ca reusesc sa adun pe langa mine la aceste intalniri suflete minunate. Si habar nu au cat de mult bine isi fac una alteia, cat de benefice le sunt aceste intalniri “intamplatoare” si cate idei, perspective, sentimente ies la iveala.

Le multumesc din inima ca mi-au oferit aceasta sansa sa le fiu Ghid la Ritualul Recunostintei, si mai departe las pozele sa vorbeasca.

La sfarsitul lunii, voi face ultimul Ritual in talpile goale inainte sa plec in Bali, apoi cand ma intorc in mai, pregatesc o tabara la mare, unde voi impartasi experienta mea balineza acumulata in cele doua luni de “terapie cu palmieri”. 😀

Va iubesc si va sunt profund recunoscatoare pentru ca sunteti aici ❤

 


Leave a comment

Ritualul reginelor linistite (yoga & dezvoltare personala 19-21 Februarie, Vama Buzaului)

 

 

Draga Regina a Tacerii,

Daca citesti acest mesaj inseamna ca a fost sa ajunga la tine, si ti-ai bucura sufletul daca l-ai aduce la intalnirea cu alte regine recunoscatoare in cautare de sine, la  RITUALUL IN LINISTE de yoga si dezvoltare personala, care va avea loc in weekendul 19-21 februarie, intr-o locatie mirifica,  la Pastel Chalet @ Vama Buzaului. Este cea de-a 6-a editie a taberelor mele in talpile goale despre care poti sa citesti aici ,aici,  aici si aici, sau poti sa urmaresti un video dragut facut de sotul meu

Ei, daca nu ma cunosti prea bine 🙂 , sa-ti spun pe scurt povestea mea. Am un background corporatist, fara nicio legatura cu lumea sportului sau cea holistica.Acum vreo trei ani am intrat din intamplare la o clasa de yoga, la compania unde conduceam departamentul de marketing. Profesorul meu iubit Carlos m-a intrebat “cine sunt?” si de atunci viata mea a luat o alta intorsatura, pentru ca nu am incetat sa aflu raspunsul la aceasta intrebare, si in fiecare zi ma redescopar mai adanc si mai adanc.  Am cautat in mine, aveam o chemare sa fac ceva, sa incep ceva, si uite asa intr-o noapte  am visat ca trebuie sa incep acest proiect copacesc. Am visat ca am o misiune mai mare decat “joburile de management” impuse de societate, aveam misiunea de a invata sa traiesc cu adevarat aceasta viata si sa dau mai departe emotia mea. Asa ca am ales sa schimb multe in viata mea, printre care,in  curand voi pleca  doua luni  intr-o jungla din Bali unde ma  voi certifica drept profesor international si voi tine si un retreat spiritual pentru cititorii mei acolo.

Ce vreau sa-ti spun este ca eu mi-am luat misiunea in serios, si pot spune cu multa iubire ca am darul de a conecta oameni inzestrati sufleteste prin blogul pe care il citesti acum, prin activitatile organizate, iar in taberele mele se intampla lucruri frumoase fara ca eu sa fac  mai nimic. Pur si simplu strang oamenii potriviti la momentul potrivit, care se intalnesc pentru prima data pe salteaua de yoga sau in cerc la jocuri si redescopera emotia si bucuria de a fi.

In fiecare tabara am o alta tema, iar de data aceasta,  gasind locatia din povesti de la Pastel Challet, m-a inspirat sa te invit sa experimentam povestile dar si tacerea, prin multe activitati profunde de conectare cu noi, prin mult privit in ochi, ascultat natura si muzica vietii, dansat cu adevaratele noastre fiinte  si …..vorbit mai putin, pentru ca  doar stii ca se spune ca de aia ne-a dat Dumnezeu doar o gura si doua urechi :).

Te invit in povestea mea, pe  salteaua  de  yoga cu sa   incununam  feminitatea noastra printr-un RITUAL AL TACERII si al povestilor fiind pur si simplu bucuroase pentru ce suntem si ce avem. Petrecand prea putin timp impreuna, bineinteles ca nu vom practica tacerea non-stop timp de 3 zile :), sufletele noastre simtind nevoia sa –si impartaseasca emotiile si in cuvinte,  insa voi incerca sa concep un program echilibrat de tacere, povestit si ascultat.

Concret, din primul moment in care vei veni, si pana cand vei pleca te voi ajuta sa-ti asculti mai mult vocea interioara si sa lasi sa plece din tine sunetele cu adevarat importante.

Unde?  Nimic nu este intamplator, la momentul potrivit am dat de Enisa si a ei locatie divina de Regine @Pastel Challet, care ne asteapta cu multa iubire. Castelul ei se afla la doar 3.30 h de Bucuresti intr-o zona foarte linistita. Iata invitatia Enisei mai jos:

Am dorit sa construim o oaza de echilibru pentru trup si suflet intr-un loc unic, unde sa ne bucuram de aer curat, nepoluat, de liniste, unde sa respiram sanatate si sa ne cufundam in natura, departe de agitatie si de freamatul cotidian. Am cautat un loc unde timpul s-a oprit, traditiile s-au pastrat, iar bunatatea si caldura oamenilor iti zambeste la tot pasul. Am cautat un loc unde familia si prietenii se regasesc si creaza amintiri, zambete si emotii pe care sa le imortalizeze in suflet pentru totdeauna. Astfel, am ajuns intr-un colt din Romania, in Tara Buzaielor, la marginea rezervatiei naturale a muntilor Ciucas astfel am pornit in marea aventura. Va asteptam la  Pastel Chalet sa va lasati in urma grijile si provocarile vietii de zi cu zi si sa va incarcati cu energie pozitiva si voie buna. La noi  timpul se opreste, grijile raman departe, zgomotul dispare si …. te imbraci in liniste, in prospetime, in bucurie … Sunt convinsa ca vom petrece minunate impreuna, abia astept sa imi calcati pragul!”

Cand?  Weekendul 19- 21  Februarie   ( Vineri ne vedem la ora 14.00 sau seara, cand reusesti sa scapi de la serviciu, iar duminica ne strangem in brate de plecare dupa ce luam pranzul)

Ce ? Un weekend de traire constienta prin liniste si povesti cu sens:

*Yoga, Meditatie& Exercitii de Respiratie : Sambata dimineata (8.30) & seara (19.00) si duminica dimineata (8.30) te invit pe salteaua de yoga sa experimentezi Vinyasa Flow Yoga si Meditatia pe care o simt eu, propriul meu stil copacesc care pune accent mult pe constientizarea emotiilor si traire in prezent. In practica mea ma inspir din elemente din dans, balet, diverse ritualuri asiatice  si bineinteles din yoga feminina ( Yin).Chiar daca nu ai mai incercat niciodata yoga, poate este momentul sa te indragostesti de aceasta practica, deci da, cursurile mele sunt perfecte si pentru incepatoare.  ❤

*Meditatie prin fotografie: In liniste, fara sa vorbim, doar ascultand natura si observand frumosul, vom face plimbare in natura, si vom fi foarte atente, foarte prezente la tot ce este in jurul nostru. Daca aveti camere foto  va rog sa vi le luati (sau poate reusiti sa imprumutati), iar daca nu, puteti folosi  cu incredere si telefonul. In acest exercitiu nu conteaza tehnica, important este procesul: acela de a fi acolo, si de a surprinde momentul prezent. Ssssttttt, in liniste. Ps: eu am terminat cursul de fotografie, dar degeaba :)). De data asta va voi invata cum sa pozati cu sufletul nu setand diafragma.

*Meditatie prin citit: Ce ziceti de un cerc literar in stil copacesc 🙂 ? Vom citi cu multa prezenta si in liniste (fiecare ceva profund  recomandat de mine), apoi vom dezbate emotiile traite printre randurile cartilor.

*Meditatie prin film: Vom viziona in liniste si foarte constiente un film psihologic si vom dezbate emotiile traite dupa terminarea lui.


*Meditatie prin mantre:
Te voi invita in linistea padurii sa cantam cateva din mantrele mele preferate  un adevarat izvor de liniste si vindecare pentru sufletul omului.In momentul in care rostim sau incantam o mantra, o afirmam in fata propriei fiinte si ii permitem sa patrunda in aspectele mai profunde ale subconstientului nostru.

20150830_135446(1)

Meditatie prin dans:
Va voi ghida sa va folositi de corpurile voastre si sa va exploatati/eliberati creativitatea, inspiratia, motivatia si tot frumosul ce se ascunde in voi. Va asigur ca nu trebuie sa fiti vreun talent innascut in dans, in dansul Copacului nu exista pasi calculati si nici vreo tehnica precisa, fiecare se lasa condus de muzica si de grup si-si va inventa propriile miscari nebune, statice, lente, haotice, agitate si tandre. Eu am participat la primul workshop de CONSCIOUS DANCE CU JO HARDY din U.K. ( fondator concept si psihoterapeut), un atelier inspirat din cele 5 ritmuri de dans, bazat pe medicina miscarii si trairii constiente, in sensul general al corporalizarii constiente prin miscare si voi incerca sa va redau din experienta mea traita acolo.

*Meditatie in liniste prin “mestesugarit”: Poate vom coase sau vom picta, poate ne vom confectiona bijuterii sau obiecte de decor, important este ca vom fi impreuna si vom sarbatori puterea noastra creatoare.  ❤

*Misiune secreta in liniste: Voi presara niste licoare magica de regine  pe niste teme secrete, amuzante si constiente pe care va trebui sa le rezolvi singura sau in echipa cu cineva, pe un traseu necunoscut si misterios :D. As vrea sa facem aceasta misiune in aer liber.

*Multe alte jocuri de dezvoltare personala si muuuuuult privit in ochi ❤

Pana in curs ma voi certifica drept consilier de dezvoltare personala acreditat de Ministerul Muncii si sper sa impartasesc cu voi cele mai eficiente practici.

Important: mentionez ca nimic din actiunile mele nu are tente ezoterice, sexuale, paranormale, eu doar lucrez cu aducerea voastra in prezent, cu iubirea si constientizarea emotiilor.

Cine?  Oricare regina  in cautare de sine,  de frumos, de rost, raspunsuri, liniste, prietenie, iubire.  Aceasta intalnire nu este genul la care sa vii musai cu “prietena cea mai buna”. Aceasta intalnire este pentru tine, si iti garanteaza ca vei cunoaste alte suflete minunate cu obiective comune. La aceasta intalnire nu ma intereseaza cati ani ani, ce profesie ai, sau ce statut social. La aceasta intalnire vom fi egale, noi…. La aceasta intalnire te rog sa -ti alegi un nume de copac ❤

Investitia ta?  500 ron/persoana ( siiii un body -salopeta cadou ❤  )

DSC_0494Pachetul include doua nopti de cazare (vineri si sambata) in camera dubla la Cabana Pastel, mic dejunul delicios si serviciile mele de regina iubitoare 🙂 .  Siiiii, surprizaaaaa, toate reginele participante vor primi din partea mea si a surorii mele de la @Livada cu rochii  ceva  creat din inima,  special pentru acest eveniment si pe care speram sa le  purtati  in timpul activitatilor: un body -salopeta de catifea ( inca nu m-am hotarat la culori 🙂

Pranzul si  cina, si-l comanda fiecare individual, la locatie in functie de preferinte, contra cost.

Transportul si-l asigura fiecare participanta, puteti sa va grupati intre voi daca veniti cu masina sau  puteti veni cu trenul, apoi din gara va poate ajuta Enisa de la Pensiune cu transferul.

Participarea la eveniment se face prin plata unui avans de 50% pana la data de 15 februarie, iar restul sumei la locatie (sau puteti plati toata suma in avans). Daca platesti avansul si te razgandesti ( si nu gaesti inlocuitor), din pacate nu iti mai pot inapoia avansul.

Avand in vedere ca locurile sunt limitate ( 18) prima regina venita va fi prima servita. 🙂

Mai multe despre mine:

DSC_0287Copaca’- are background economic si in advertising de peste 13 ani dar ceea ce stie cel mai bine sa faca este sa respire si sa-si traiasca viata cu recunostinta in fiecare zi alaturi de fetita sa de doar un an. Copaca’ a scris peste 400 de articole motivationale pe blogul sau suntuncopac.com, insumand un reach de peste 700.000 de vizualizari intr-un an si jumatate de activitate, si participa ca speaker motivational la diverse evenimente din zona dezvoltarii personale, parentingului si a unei vieti sanatoase si linistite in general. S-a licentiat in Pilates,mestesugareste rochite boeme in Livadacurochii impreuna cu sora copac, organizeaza retreaturi de yoga si recunostinta in tara si in  Bali si in rest, zambeste la soare, merge in talpile goale si imbratiseaza copaci la orice pas.

Alte detalii:

Necesare logistice: izopren/saltea de yoga, o paturica, un carnetel si ceva de luat notite, “d’ ale gurii” in caz ca ai anumite preferinte alimentare pe care pensiunea nu le poate furniza, hainute lejere, o rochita/fustita in care sa poti  dansa lejer la dansul constient.

Asa ca draga Regina Recunoscatoare, abia astept sa-ti cunosc povestea la semineu si sa ti-o impartasesc pe a mea ptrintr-o privire in ochi.

Va fi o intalnire profunda si calda intre noi reginele iubirii  si sunt convinsa ca se vor lega prietenii noi si frumoase.

Daca vrei sa mi te alaturi, scrie-mi mesaj in privat pe facebook ( aici), si alege-ti un nume de copac pentru ca in tabera vom renunta la “hainele” noastre sociale ❤

Te iubesc si abia astept sa te cunosc,

O regina copac’

api_106


1 Comment

De-a mama si de-a tata

de-a mama si tata

Draga mea fetita,

Asculta-ma aici:

 

te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai  soptit de multa vreme nimic aici, iar tu ai facut atatea in toata aceasta perioada: te-ai ridicat in fund,  in 4 labute, m-ai strigat “mama”, apoi ai strigat “tata”, apoi ai cantat, ai gustat primele mancaruri, altele decat hrana sanului meu.

Chiar daca nu ti-am mai scris demult, iti repet a mia oara cat de recunoscatoare iti sunt ca ai venit in viata mea, in viata noastra si cate lucruri bune a trezit clopotelul guritei tale, in fiecare zi in sufletul nostru.

Mirosi a viata. Ne aduci aminte ca traim, ca suntem norocosi ca ne avem unul pe altul, si ca te avem pe tine. Ca suntem sanatosi.

Ma uit la tine cand dormi cum ti se umfla abdomenul, si inimioara ta iti pompeaza sangele miscandu-ti usor tricoul de pe piept, si nu imi vine sa cred ce miracol traiesc. Nu am fost niciodata mai fericita, mai implinita mai linistita. Merg pe strada cu tine si imi vine sa cant si sa dansez. Nu imi pasa ca ma arata lumea cu degetul. Sunt fericita, fericita tare si  recunoscatoare iti sunt tie si Cerului pentru pacea ce imi este data sa o traiesc.

Stiu ca m-ai ales pentru ca ai planuri cu mine. Vrei sa ma ajuti sa evoluez, sa mai cresc un pic, sa inteleg niste lucruri, aparent banale dar totusi esentiale: cine sunt si care e misiunea mea.

Sper sa nu te dezamagesc vreodata, iar daca te voi dezamagi si nu imi voi da seama, te rog sa ma ierti.

Aveai doar 5 luni cand mi-ai spus mama, si atunci am stiut ca am meritat sa port acest nume si iti multumesc. Stiu ca atunci cand nu ma zaresti prin camera, ma cauti cu privirea, iar mirosul sanului meu inca te linisteste atunci cand esti agitata. Cand am inceput diversificarea am fost un pic trista. Stiam ca laptele meu, paraul iubirii care te-a crescut pana acum va seca din ce in ce mai mult, si va face loc “unor ambalaje”  pe care le vei gasi poate “mai dulci si mai bune”.

Nu uita te rog cu cata dragoste te-am alaptat in fiecare secunda si o voi mai face atat cat vei mai avea nevoie de mine, nu uita ca prin seva mea ti-am transmis tot curajul meu, toata increderea, linistea, armonia, intelepciunea, lumina mea.

 Ma uit la chipul tau angelic  cum soarbe din mine pacea si parca vad un tablou cu ingeri.

Cine spune ca raiul nu este aici, in camera noastra atunci cand imi respiri cu gurita ta mica la piept  si cand  tu te joci asa de frumos cu noi   “de-a mama si de-a tata”?


3 Comments

Cum scleroza multipla i-a aratat misiunea in viata: sa foloseasca tot ce a invatat pe pielea ei ca sa poata ajuta mai departe

Draga Copac,

Acum ceva timp mi-am aruncat cu galeata in cap. Sincer, nu stiu ce a fost in capul meu.
Totusi, a fost un prilej sa aflu cate ceva despre scleroza si diferitele ei manifestari mai mult sau mai putin grave, despre care nu aveam mare habar pana atunci.
Si cum spuneam de multe ori ca viata bate filmul, am fost gasita in aceasta comunitate de copaci vii si recunoscatori, de o copacita de doar 28 de ani care se confrunta cu  Scleroza Multipla, o boala autoimuna neurologica. Este povestea Florentei, care a invatat sa iubeasca viata asa cum este ea, sa fie recunoscatoare pentru ceea ce este si sa faca ce poate ca sa ii ajute pe cei din jurul ei, si oricine are nevoie de ajutor in aceasta directie.

Sunt convinsa ca povestea ei plina de pace, acceptare si armonie va aduce lumina in multe dintre sufletele voastre:

M-am gandit sa iti scriu. Atatea suflete vin la tine, poate vei decide ca au nevoie si de povestea mea…
Sa iti explic: eu invat o lectie. Am inceput sa o invat acum cam 10 ani. Desi nu stiam ca asta trebuie sa fac. Am aflat mult mai recent. Dar acum, as vrea sa transmit si altora lectiile pe care le-am invatat eu, the hard way. Ceilalti poate decid ca nu e nevoie sa treaca prin ce am trecut eu, si ca pot invata din experienta mea.
Acum 10 ani am fost diagnosticata cu Scleroza Multipla. Intre timp se pare ca am avut si Lyme (m-o fi ciupit o capusa la un moment dat!). Dar nu despre asta e vorba. Ca se numeste Scleroza Multipla, Lyme sau pur si simplu boala este irelevant. Ceea ce conteaza este ca organismul meu incearca sa imi transmita un mesaj, sa vorbeasca cu mine. Si el doar asa poate. Iar eu, pentru ca nu l-am ascultat,a incercat si mai mult.
Ideea e ca era ceva in neregula cu mine. Si nu ma refer fizic. Nu ma iubeam pe mine, nu imi iubeam corpul, care facea atatea! Dansa pana la epuizare, ma ajuta sa imi ating eu toate scopurile (joburi, facultate, dans, sport, petreceri etc etc). Si eu il luam de bun. Asta trebuia sa faca. Eu eram stapana lui.
Am invatat sa il ascult, sa am grija de el, sa il accept asa cum e, cand nu mai era bine. Cand nu mai pot sa dansez cum vreau eu, cand nu mai pot sa alerg. M-a invatat sa fiu recunoscatoare pentru ca pot sa merg atat cat pot, in unele zile 5 minute, in unele 10 minute.
Am invatat sa plang. De cand am aflat ca am SM, 6 ani nu mi-am dat voie sa plang. Chiar daca eram trista, speriata, in suferinta. Mi-era frica. Ca daca incep sa plang nu ma mai opresc. Si bineinteles, au fost credintele din copilarie, si ale celor din jurul meu, ca daca plangi, esti slab. Mesaje de peste tot “Fii puternica!”, “Nu mai plange!”, “O sa treaca!” mi-au fost induse. De obicei, parintii nostri, care sunt cei mai apropiati, persoanele de care suntem dependent in primii ani din viata, cred ca mesajele astea “imbarbateaza”. Si noi, cel putin eu, am ascultat.
Atunci, corpul meu a creat altceva. A creat borelioza (Lyme). Pentru ca am crezut ca asta exclude Scleroza Multipla, mi-am dat voie sa plang “putin”. Mai mult de fericire, ca nu am SM. Dar si asta a fost o lectie: nu sunt slaba. Daca nu plang, suprim emotie. Atunci, ea se duce in subconstient, si cand intr-un final mi-am dat voie sa plang, dupa 6 ani, mi-am dat seama ca in interior, devenisem hipersensibila. Ceea ce este ok. Atata timp cat nu o suprim.Din nou, hipersensibilitatea nu inseamna ca nu sunt puternica. Mi-am descoperit o noua latura, compasiunea. Fata de mine, si fata de restul. In Buddhism, prin compasiune se intelege in primul rand, iubire si compasiune fata de propria persoana, iar apoi, fata de cei din jurul nostru. Cum ii putem iubi pe ceilalti daca nu ne iubim pe noi?
Au fost si perioade foarte grele, cand simteam ca nu mai pot comunica deloc cu el, cu corpul meu. Si atunci si mai multi il iubeam si ii aratam iubire. Si asa s-a facut bine de fiecare data. Vorbeam cu el, cu picioarele mele, continuam sa ma misc atat cat puteam, sa fac activitati relaxante, sa ma documentez si sa gasesc noi metode de vindecare.
Am inceput sa citesc despre Buddhism, sa fac meditatie, sa invat psihologie, sa fac terapii alternative. Si mi-am dat seama ca asta este misiunea mea: o sa folosesc tot ce am invatat pe pielea mea ca sa fiu alaturi de altii care au nevoie. Prin orice mod. Acum, invat sa fiu terapeut. Si imi place asa mult. Sunt sigura ca mai am multe de invatat, dar am la dipozitie o viata intreaga sa fac asta.
Asa ca…ma ajuti, copacule?”

Ei, draga Florenta, bine stii ca ajutorul este doar in noi, iar tu se pare ca l-ai gasit. Atata timp cat ai ajuns la pace cu corpul si cu experientele care ti-au fost date in viata, inseamna ca esti pe drumul cel bun. ❤
Totusi, o putem ajuta cu totii, sa-i facem povestea cunoscuta, si astfel incat lectiile ei de viata poate vor ajunge la cati mai multi copaci care se confrunta cu situatii asemanatoare, pentru ca a noastra Copacita vrea doar sa ajute.

Florenta a incept sa-si scrie viata scrie pe http://lifeisnotafight.blogspot.ro   un blog despre ce inseamna pentru ea sa faca pace cu viata, cu ceea ce i se intampla si i s-a intamplat, despre acceptare si despre cum a invatat sa faca asta.

Nu uita sa privesti Soarele, draga copac! Frunzele tale, intotdeauna vor gasi drumul drept spre el.   ❤

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea.


Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!


Leave a comment

Fericirea unui copil nu este in cosul de cumparaturi

yoga

Draga copac,

Fericirea nu este in cosul de cumparaturi sau intr-un like pe facebook. Nu este ceva ce poti sa castigi, sa primesti sau sa consumi. Fericirea este ACUM!

Jungla urbana in care ne aflam tinde sa-ti arate ca fericirea este undeva in exterior: o casa si o masina frumoasa,un cadou,  un job bine platit, o vacanta exotica. Uneori, prinsi un pic in vartejul asta al unei false fericiri, noi parintii, tindem sa credem ca fericirea copiilor nostri ar avea cam acelasi fundament.

Fiecare parinte isi doreste ca al lui copil sa fie fericit este evident, dar totusi, fericirea inteleasa de un copil poate fi total diferita fata de fericirea perceputa de noi adultii.
Ceea ce pentru noi poate parea banal pentru un copil este un miracol: o floare, un copac, o buburuza, un porumbel. De aceea noi suntem mai tot timpul posomarati, iar ei cu gura la urechi.Si atunci ma intreb, cine creste pe cine? Cine pe cine invata?
Intelegand ca fericirea unui copil de “acum” poate se poate proiecta si in viitorul lui de adult, noi parintii ar trebui sa ne folosim de aceasta cheie si sa-i ajutam sa evolueze cat mai armonios.
Si astfel, poate ar trebui sa intelegem, ca nu cel mai impopotonat botez, cel mai scump carucior, cel mai performant telefon, cea mai populara bona sau cea mai costisitoare scoala privata ar aduce zambetul pe chipul copilului nostru, ci poate ar trebui:

  • sa le multumim ca ne-au ales pe noi ca parinti si sa le spunem ca vom face tot posibilul sa ii ajutam sa evolueze ca spirite in mediul nostru;
  • sa le oferim timpul nostru, cat mai mult din timpul nostru;
  • sa-i implicam cat mai mult in activitatile noastre uzuale: la cumparaturi, in bucatarie, cand facem sport, curatenie etc..
  • sa-si vada parintii fericiti -fiecare luati separat, dar si impreuna;
  • sa le oferim prezenta in timpul petrecut cu ei, nu o holograma de parinte cu mintea la birou sau la cumparaturi;
  • sa le aratam insistent iubirea nostra infinita, sa le spunem “te iubesc” fara retineri si sa le oferim caldura bratelor noastre ori de cate ori au nevoie sa se adaposteasca;
  • sa ii lasam sa isi traiasca copilaria;
  • sa-i ascultam cand ne spun de lucrurile care le plac sau le displac, si sa tinem cont de parerea lor;
  • sa-i ajutam sa-si exprime parerile, emotiile, sentimentele, curiozitatile, fricile;
  • sa le intelegem limbajul corpului;
  • sa scoatem “copilul din noi” cat mai des la joaca cu copilul nostru;
  • sa ii asiguram ca sunt protejati si in siguranta la sanul nostru;
  • sa ii incurajam sa petreaca cat mai mult timp in natura;
  • sa ii lasam sa fie EI, nu ceea ce noi nu am resusit sa devenim;
  • sa le crestem increderea in ei si sa ii apreciem pentru tot ceea ce fac;
  • sa le aratam ca suntem modele demne de urmat, sa fie mandri sa ne calce pe urme;
  • sa le cultivam dragostea pentru frumos si simtul artistic;
  • sa radem, sa cantam in baie cu ei, sa dansam, sa facem glume, sa chicotim cu ei, sa le transmitem o energie pozitiva si armonioasa inca de la cele mai fragede varste;
  • sa le insuflam sa aleaga sa fie suflete mai bune, mai luminoase si mai armonioase decat am fost noi;

Copiii nostri sunt cea de-a doua sansa oferita de Creator sa avem o relatie parinte-copil asa cum ne-am dorit si cred ca este important sa intelegem ca drumul spre fericire incepe din copilarie, iar noi parintii suntem un factor decisiv in fericirea de adult a copiilor nostri. Apoi, se spune ca fiecare copil trebuie sa-si depaseasca parintii, adica sa mearga mai departe in lumina.Fiecare generatie trebuie sa -si aduca contributia. Asta inseamna ca noi ar trebui sa facem o treaba buna in viata asa, si poate, doar doua cadouri ar trebui sa le facem ca sa fie fericiti: unul ar fi radacinile si celalalt aripile.