Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Vecina mea Ioana, psiholog de caini :)

Draga copac,

Ioana este vecina mea.

Ne ciocnim de multa vreme in scara blocului, eu cu caruciorul, ea scotand catelusii la plimbare, insa nu legasem prea multe cuvinte.

De curand mi-a facut o vizita la un ceai, si de atunci mi-a intrat in suflet.

Atunci cand ea vorbeste de animale are aceeasi sclipire in ochi ca mine cand vorbesc de Yana, copila mea.

Ioana a terminat psihologia insa a ales sa se foloseasca de cunostintele ei in terapia canina. Sincer, eu nu am inteles iubirea de animale pana cand am avut-o pe Jadi, catelusa mea. Ii sunt atat de recunoscatoare pentru toata iubirea neconditionata pe care mi-a oferit-o si pregatirea pe care mi-a dat-o pentru venirea Yanei.

As vrea sa devin candva omul bun pe care il vede Jadi prin ochii ei de caine.

Zi-ne vecino 🙂 povestea ta si a catelusilor de care ai grija :

 “Inca de cand eram mica imi doream un catel, nu conta ce fel de catel, mare mic, de rasa sau nu, important era sa am si eu unul. Am facut insa parte din acel procent de copii care nu aveau voie cu animalute acasa..daaar..m-am facut mare 🙂 si acum am in afara de cei 2 catei personali, mult mai multi la…. dresaj. Am aflat destul de tarziu ca in Romania se face dresaj cu drag si recompensa si ca pot practica asta ca meserie..dar ziua in care am plecat de la job-ul de birou sa lucrez cu cateii in parc a fost cea mai fericita zi din viata mea. Fiind psiholog de meserie a fost usor sa aplic cunostintele pe catei, mai ales ca de cele mai multe ori oamenii ajung la dresaj din cauza problemelor de comportament pe care le intampina cu patrupezii lor.

Sa ai un catel este o experienta minunata, care iti poate schimba viata in bine si care iti umple sufletul de iubire. Insa pana si cel mai bun prieten al omlui poate veni cu plusuri si minusuri si poate sa iti dea batai de cap. Daca intampinam astfel de probleme cu prietenii nostri, este usor de inteles ca le vom intampina si cu cateii nostri, mai ales ca nu stim exact ce ne comunica si cum sa comunicam cu ei. Tocmai de aia, este foarte important sa invatam sa interpretam comportamentul catelului nostru. Am intalnit multi stapani care isi tratau cainii ca pe copii, si, pana la un punct nu e neaparat greşit, dar cainii vad si percep lumea in alt mod fata de copii si trebuie sa tinem cont de asta daca vrem sa ne facem intelesi si sa construim o relatie frumoasa. 

Atunci cand ne alegem un catel nu trebuie sa tinem cont doar de aspectul fizic ci si de alte caracteristici, cum ar fi ce probleme de sanatate putem intampina cu o anumita rasa, daca ne dorim un catel foarte activ sau dimpotriva, unul foarte linistit.  Ştiti desenele alea animate în care cainii şi stapanii seamana foarte mult?  Aşa ar trebui sa fie..nu fizic evident, (cred ca nimeni nu si-ar dori sa creada ca seamana cu un bichon frisee sau cu un bulldog), dar cainele pe care ni-l alegem trebuie sa se muleze pe personalitatea noastra si pe stilul nostru de viata. 

De exemplu, daca esti o persoana foarte activa, nu iti va placea foarte mult sa ai un catel lenes care adoarme la trecerea de pietoni – era o tipa la mine in cartier care se ruga de basset-ul ei sa se trezeasca suficient de mult cat sa poata sa traverseze- sau daca esti comod din fire nu o sa iti doresti un câine cu care sa trebuiasca sa faci foarte multa miscare ca sa nu iti distruga casa. Pe urma, ar trebui sa te gandesti cam ce vrei sa faci cu cainele..vrei un catel de companie sau unul de paza? Si aici mare atentie…doar pentru ca face parte dintr-o anumita rasa nu inseamna ca poate sa te pazeasca..s-ar putea sa iti sara in brate la fel ca Scooby Doo. Intr-un fel, alegerea unui catel seamana cu alegerea unui partener.

Dupa ce ne alegem un catel cu care sa rezonam intervine de obicei problema educatiei, macar a celei basic referitoare la a nu confunda canapeaua cu toaleta si la a face distinctia dintre lucrurile permise si cele interzise.

Am intalnit multe pareri care sunau cam asa…de ce sa-mi dau cainele la dresaj? De ce să nu-l las sa fie liber şi fericit? 

De ce sa-i stric personalitatea? Pentru ca nici tie nu ti-ar placea sa stai cu niste creaturi ciudate care nu vorbesc aceeasi limba, nu intelegi ce vor de la tine, si te mai trezesti din cand in cand giugiulit sau pedepsit dar nu-ti dai seama exact de ce.  Pentru ca si noi am mers la scoala si am invatat sa traim intr-o societate.  Am invatat si ca nu e bine sa mancam pamant sau cabluri electrice si asta nu ne-a stricat personalitatea. Pentru ca dresajul este o cale de comunicare intre noi si caine si pentru ca ii dezvolta creierul..da si creierul este un muschi care lasat nefolosit se atrofiaza. De cand aducem chestia aia mică si dragalasa acasa ea invata, absoarbe ca un burete si conteaza ce absoarbe pentru ca convietuim cu ea. 

Este important sa ne inarmam cu rabdare pentru si noi invatam odata cu catelul, sa intelegem ca educatia necesita timp, ca avem de-a face cu niste fiinte vii, si nu cu niste robotei si ca exact asa cum nici noi n-am merge la serviciu daca nu am fi platiti pentru asta, si cateii vor avea nevoie de o oarecare forma de recompensare pe durata intregii lor vieti.

Anatole France spunea ca pana nu iubim un animal, o parte a sufletului nostru ramane netrezita.

Daca ai nevoie de un psiholog pentru cainele tau, eu ii pot oferi toata iubirea si toate cunostintele  mele.

Ma poti gasi aici.”

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!

 


Leave a comment

“Poza de familie fericita” se intretine si se lustruieste in fiecare zi

DSC_0278

Draga copac,

Asculta-ma aici:

Abia intoarsa din tabara, am ramas cu mintea si cu  inima in “talpile goale”.

Am o melodie de la Mirabai Ceiba pe care o ascult obsesiv ( dupa “A Hundred Blessings – de Rumi).
Si tot ascultand -o eu asa, se facu’ ora ca sotul meu sa plece la spital si dand sa-l pup la plecare imi spuse mai in joaca sau mai in serios ca nu ma pupa ca si-a adus aminte ca l-am suparat in tabara cu nu stiu ce prostie despre care va voi vorbi mai jos :).
Nu stiu ce mi-a venit sa-i zic, ca-l rog sa ma pupe ca niciodata nu stii daca va fi pentru ultima oara sau nu, si sa inchidem usa impacati.
La scurt timp dupa, m-a sunat sora mea, sa-mi zica ca taticul unei fetite de la mama din clasa (mama e invatatoare), a sunat-o pe mama sa-i comunice desfigurat….. ca fetita lui nu va mai veni la scoala in noul an, pentru ca a murit impreuna cu mama ei intr-un accident de masina….

Oare povestea lor care a fost? Oare ei si-au spus toate lucrurile inainte sa-si ia la revedere?

Stiti, vorbeam cu “Lamaiul”, un copac din tabara, cum ca atunci cand vezi o familie, un cuplu, aparent Happy -Joy- Joy de inramat si pus pe perete, habar nu ai ce lupta duce familia aia, si ce se ascunde in spatele unei “poze de familie“. Multa lume imi zice, vai ce norocosi sunteti, asa de perfecti, asa de poveste. Da, avem o poveste, dar ea nu este de acea perfectiune din filmele americane. Este perfecta doar pentru noi, cei doi actori din ea, in toata imperfectiunea ei, si in fiecare zi, lucram ca zambetul nostru din poze sa fie cat mai aproape de cel real din spatele ei.
Si povestea noastra are povestea ei. “Poza de familie” se intretine si se lustruieste in fiecare zi. Se mai rupe, se mai zgarie, se mai lipeste cu scotch. Fericirea se intretine, si uneori se lupta pentru ea, se lupta tare! Dar  merita.
Eu sunt impreuna cu sotul meu de 7 ani. Este omul care m-a echlibrat si m-a ajutat sa devin ceea ce sunt, iar eu la randul meu sper ca am reusit sa-l ajut sa devina ceea ce este acum.  Este cel care mi-a oferit sensul vietii mele de mama. Cum ziceam, poate la nunta el a fost print si eu printesa si poza era perfecta, dar exista si parti din relatie, aparent banale, unde incercam amandoi din rasputeri sa ajungem la un sens comun.

“Mesteacanul (sau cateodata Teiul)” meu este obsedat, dar obsedat cu ordinea si curatenia, iar lucrul asta uneori imi scoate “namaste-ul” din sarite :D. In weekendul intalpile goale, omul meu, lustruia pe jos, in camera de hotel cu prosoapele din baie, pentru ca am intrat incaltata la baie :). Iar Copacu’ are si el “bubele” lui, atat de visatoare, aeriana si atata merg cu talpile goale si prin mintea mea si a lui incat asta il scoate din sarite. Insa cel mai rau il scoate din sarite cand ii vorbesc urat, si atunci are mare dreptate pentru ca mi-o merit pe deplin. Cel mai des rad copios si ma supun regulilor staliniste de curatenie, dar alteori ma enervez atat de tare, incat ranesc prin cuvintele mele.

Foarte des vorbesc la evenimentele mele despre “Puterea cuvantului” si cum poate el schimba sau distruge o viata. Stiti, probabil ma tot repet pentru ca am nevoie sa-mi repet in primul rand mie, si sa-mi aud vocea care sa-mi spuna ca nu este ok sa lansez in univers niste cuvinte incarcate cu energie negativa si care ajung in final sa raneasca….
Ceea ce pentru mine este normal pentru el poate fi anormal si invers.
Ideea este ca, punctual cautam solutii: de exemplu acum ne ciupim grav daca mai pronuntam unul altuia cuvine urate gen : “groaznic, urat, scarbos, horror, sila, scarba etc”.

Vreau sa fiu un om mai bun. Vreau sa gasesc puterea in fiecare zi de a-l intelege pe cel de langa mine, si de a ma pune in papucii lui.
Uneori este greu, si alteori realizez cat de greu poate fi sa se puna el in papucii mei  de zapacita in talpile goale.

Insa ne-am facut o promisiune. INTOTDEAUNA, DAR INTOTDEAUNA oricat ne-am certa, si oricate cuvinte urate ne-am spune, sa fie o explozie de moment si sa sa ne impacam intr-o clipita, sa nu inchidem usa si sa nu ne culcam suparati pe perna fara sa stim ca am primit binecuvantarea celuilalt.

“Poza de familie” se intretine si se lustruieste in fiecare zi.

Rugati-va sa primiti intelepciunea de a-l intelege pe cel de langa voi. 

Spuneti ce aveti de spus acum, pentru ca nu stiti daca maine veti mai avea aceasta sansa .

Sunt binecuvantata cu o jumatate minunata. Si asa sunteti si voi cu jumatatile voastre.

DSC_9641

A Hundred Blessings – Rumi
When Love comes suddenly and taps

on your window, run and let it in,
but first shut the door of your reason,
even the smallest hint chases love away,
like smoke that drowns the freshness
of the morning breeze.
To reason, Love can only say
the way is barred, you can’t pass through,
but to the lover it offers a hundred blessings.
Before the mind decides to take a step,
Love has reached the seventh heaven.
Love has climbed the Holy Mountain.
I must stop this talk now and let
Love speak from its nest of silence.