azi i-am citit fetitei mele o poveste tare frumoasa, despre un …. inger.
Asculta -ma si tu aici:
A fost odata, in ceruri, un copil pe cale sa se intrupeze. Intr-o zi, el i se adresa lui Dumnezeu:
– Stiu, Doamne, ca maine ma vei trimite pe Pamant, dar spune-mi, te rog, cum voi supravietui acolo asa mic si neajutorat?
Dumnezeu ii raspunse:
– Dintre miile de ingeri, am ales unul pentru tine. Te va astepta si va avea grija de tine.
– Dar aici, in Rai, eu nu fac altceva decat sa cant si sa zambesc. De asta am nevoie ca sa fiu fericit!
– Ingerul tau iti va canta in fiecare zi. Tu vei simti iubirea lui si vei fi fericit, raspunse Dumnezeu.
– Si, continua copilul, cum voi intelege ce imi vor spune oamenii daca eu nu stiu limba lor?
– Asta este simplu, spuse Creatorul, ingerul tau iti va spune cele mai frumoase si mai dulci cuvinte pe care le vei auzi si, cu multa rabdare si grija, te va invata sa rostesti tu insuti cuvinte.
Copilul privi catre Dumnezeu, spunand:
– Si ce voi face cand voi vrea sa vorbesc cu Tine?
Dumnezeu ii zambi copilului si-i spuse:
– Ingerul tau te va invata cum sa te rogi.
Copilul adauga:
– Am auzit ca pe Pamant sunt oameni rai. Cine ma va ocroti?
Dumnezeu raspunse:
– Ingerul tau te va ocroti chiar cu pretul vietii sale!
Intristandu-se, copilul zise:
– Dar eu voi fi mereu trist pentru ca nu te voi mai vedea.
– Ooo, ingerul tau iti va vorbi continuu despre Mine si te va invata calea spre Mine. Astfel, Eu voi fi cu tine intotdeauna.
In acel moment, era atata liniste si pace in Rai incat se auzira vocile de pe Pamant.
In graba, copilul puse, oftand, o ultima intrebare:
– Oh, Doamne, eu trebuie sa plec acum. Spune-mi, te rog, numele ingerului meu!
– Numele ingerului tau nu are nicio importanta.Tu ii vei spune simplu: MAMA, raspunse Dumnezeu.
Sunt milioane de ingeri pe pamant. Pretuieste-l pe al tau si constientizeaza cand devii si tu unul.
este duminica, suntem la bunici la tara.Simti mirosul de ceai si paine prajita? Auzi cantecul cocosilor si latratul lui Smigel care abia asteapta sa cresti sa mergeti la joaca?
Te privesc cum imi zambesti strengar si stiu ca esti fericita… cu mine.. cu noi. Te incrunti cand nu imi mai auzi vocea, asa ca am simtit nevoia sa iti spun o poveste. Am uitat cartea de povesti acasa dar am gasit una pe internet care pana si mie mi-a facut ziua mai luminata.
Asa, deci sa incepem Povestea celor 4 sotii:
“A fost odata ca niciodata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai buna.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa.
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”
O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumoase haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri,ma voi recasatori!” Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.
Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie sunt FAMILIA si PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul o sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.
Si -am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa.
Sfarsit”
Ai doar 3 saptamani, cum e posibil sa imi urmaresti vocea si buzele ca un spectacol la Tandarica?
Cum este posibil ca atunci cand “am incalecat pe -o sa si ti-am spus povestea asa” tu sa imi zambesti parca confirmand talcul acesteia si raspunzandu-mi cu o privire “vezi, ti-am zis eu, ca totul sta in suflet?!”
Pana la urma, dincolo de trupul tau minuscul se oglindeste un suflet fara varsta, stiu asta. Uneori ma uit in ochii tai si vad mai multa intelepciune si experienta ca intr-ai mei.
Chintesenta acestei povesti este sufletul adesea neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul o sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.”
Uneori, invatam mai multe dintr-o poveste pentru copii decat prin experientele de adult…
Ps: citind aceasta poveste despre suflet, am avut o revelatie: Hei, este 1 Februarie! Livada sufletelor de copaci a implinit un an! La multi ani noua! Revin cu un post nou pe acest subiect! ❤ ❤
“Un tanar aflat in cautarea adevarului a vizitat un calugar si l-a intrebat daca-i poate spune care este calea spre pace si fericire desavarsita.Calugarul l-a invitat in casa si i-a servit o ceasca cu ceai.
In timp ce sedeau, tanarul a inceput sa-i povesteasca gazdei despre studiile sale , anii multi de cautare a intelepciunii si tot ce invatase el in calatoriile sale. In timp ce vizitatorul tot vorbea,si vorbea calugarul doar incuviinta din cap si zambea.
Dupa o vreme, calugarul aduse un ceainic clocotind si doua cesti. A inceput sa toarne ceai in ceasca tanarului, sa toarne si sa tot toarne.
Dintr-odata tanarul si-a dat seama ca ceaiul s-a revarsat pe masa si pe podea. A sarit in picioare si a strigat: “Batrane ai innebunit? Ceasca mea este deja plina nu mai incape ceai!”
Batranul a pus ceainicul jos, si printr-o privire tanarul s-a luminat. Fara sa scoata un cuvant , batranul i-a dat de inteles ca vizitatorul sau era atat de plin de propriile ganduri si idei ca ar fi fost inutil sa mai spuna si el ceva despre viata si adevar. Orice cuvant ar mai fi spus batranul pur si simplu s-ar fi revarsat pe podea.”
Ma gandeam de cate ori nu traim si noi aceasta poveste pe propria piele in viata de zi cu zi. Cautam chipurile oameni care sa ne invete si sa ne ajute si sfarsim prin a vorbi numai noi, sau mai grav, ajungem sa dam noi sfaturi. Ne umplem de convingeri, obiceiuri si auto-rezolvari si cand ne intersectam cu cineva cu propriile convingeri il luam drept invizibil, pentru ca “oricum, noi stim mai bine”:)!.
Eu azi sunt recunoscatoare pentru oamenii care au rabdare.
Dimineti la rand m-am trezit zilele acestea, cu o usoara emotie in suflet. Ca si cum ceva trebuie sa se intample. Ca si cum trebuia sa fac ceva, sa spun ceva.
Asta pentru ca acum un an, pe vremea asta, pregateam una din cele mai frumoase zile din viata noastra: ziua in care ne-am unit sufletele: 15 iunie 2013.
Asa ca m-am gandit in postul de azi sa-ti descriu putin povestea nuntii noastre, iar pe 15 iunie, iti voi recita juramintele pe care le-am facut sotului meu, “teiul”. ❤
Pe sotul meu “teiul” l-am cunoscut acum 6 ani si ceva. Cand l-am vazut prima oara am stiut ca -mi voi uni sufletul cu el, noi in talpile goale, undeva la o biserica departe, cu doi martori. Pentru ca el mi-a oferit linistea si admiratia de a sta la trunchiul lui.
In final, a fost greu sa ramanem la doi martori, dar am facut un compromis pentru 50 de invitati: doar cele mai apropiate rude si prieteni. Stiu ca am suparat multi cunoscuti, dar daca ar fi sa dau timpul inapoi am face la fel:).
Ne-am dorit o nunta altfel. O nunta simpla, fara prea mult ‘fixativ’ si mancare pana cand ti se face rau. Asa ca ne-am ocupat singuri, cu ajutor din partea domnisoarelor de onoare de fiecare element mic si mare din aceasta zi de poveste.
Pana cu doua saptamani inainte de nunta, credeam ca nunta noastra va avea loc intr-un loc de vis, in Plaiul Foii, in natura la http://popasulcraiului.ro. Aici aveam un scenariu complet, cu cai , ponei si calesti, dar din pacate pana atunci nu primisem inca oferta exacta asa ca am decis ca trebuie sa ne relocam. :). Cam curajosi am fost daca ma gandesc bine acum, nu stiu ce alti miri nu aveau nimic planuit cu doua saptamani inainte.
Cumva planetele s-au aliniat si in cateva zile am gasit printr-o minune si biserica si locatia in care conceptul nostru se putea adapta usor.
Iata cateva din lucrurile care au facut din aceasta zi una luminata:
Pe “tei” mi-am dorit mult sa-l vad in alb ca mine in aceasta zi, asa ca a purtat un costum facut la comanda dupa modelul lui Aaron Taylor-Johnson din Anna Karenina care i-a venit minunat ; Ah, si cizme lungi de calaret ❤ ! Eu am purtat o rochita foarte simpla Parlor, din matase, fara corsete care-ti taie respiratia, cocuri , sclipici si tocuri cui. Cred ca ce m-a facut sa luminez a fost coroana de trandafiri vii din par.
Domnisoarele de onoare au fost ca niste “zane”;
Inainte sa plecam la biserica fiecare ne-am scris unul pe pantoful/cizma celuilalt un mesaj pe care sa-l purtam toata ziua;
Nu ne-am vazut in ziua nuntii inainte de biserica, dar mainile noastre s-au intalnit in tocul usii 10 secunde! A fost unul din cele mai emotionante momente din viata mea;
Nu m-am visat niciodata in vreo limuzina, yacht sau elicopter mergand spre intalnirea cu ” teiul”, asa ca daca nu am putut sa -l suprind cu caleasca cu cai albi cum imi planificasem pentru munte, am ales… un trabant! 😀
Imi plac florile la nebunie, dar niciodata nu am inteles averile date pe aranjamentele florale de nunta.Asa ca am contactat un producator de lavanda proaspata, iar in loc de vaze sofisticate am folosit borcane pe care le-am decorat cu dantela, si cred astfel ca am immiresmat nuntasii cu o amintire placuta; marturiile le-am facut cu mana mea, tot din manunchiuri de lavanda.
Intre copaci am organizat o expozitie foto cu multe din pozele noastre de cand ne-am cunoscut pana in ziua nuntii; iar intr-o lada de picnic am pus pozele parintilor, si bunicilor de la casatorie, cu multumiri pentru ca s-au iubit si ne-au deschis drumul noua!
Pe iarba am amenajat o zona de picnic, cu borcane cu lumanari, perne si paturi unde se”odihneau” domnisoarele;
Nuntasii nu au baut din pahare, dar au avut borcane personalizate , iar MISHU’s BAR le-a servit o limonada a dragostei delicioasa;
Mi-am dorit mult o capela in care sa ne spunem juramintele, asa ca noi si invitatii am venit pe rand in fata si ne-am impartasit sentimentele si gandurile bune! A fost un soc de emotii pentru toti vorbitorii, dar in final, zic ca s-a meritat. 😀
In timpul juramintelor mele, i-am facut cadou sotului “tei” prima pereche de bastoane colorate ! El are galben. Eu mi-am ales roz! Le avem in casa si acum, pentru ziua cand vom avea nevoie sa ne sprijinim in ele;
Am avut doua dansuri: primul a fost cel cu coregrafie inspirata din Anna Karenina, si a implicat si domnisoarele de onoare, pe ritmul celor de la Piano Guys- Beethoven’s Secrets, si un dans rusesc cu invarteli, batut din picioare si scheme cum nu ma gandeam vreodata ca pot sa fac;
Din pacate nu avem filmare de la nunta, pentru ca al nostru cameraman, in care ne-am pus sperantele unor amintiri pe masura, a fugit din tara, cu filmarile si banii a zeci de nuntasi :(, :(, dar in fine, nu au cum sa iasa toate parfumate nu?
Inchei prin a va spune, ca am trait un vis. Un vis mai frumos decat cel pe care mi-l imaginam.
Indiferent de varsta si circumstante, cred ca fiecare avem dreptul sa traim ceea ce visam. Si sa luptam pentru asta.
Sa visam altfel. Eu am visat la cel mai simplu basm : in care un tei si un liliac, si-au unit sufletele in talpile goale in miros de lavanda.
Visul tau care este? Tu pentru ce esti recunoscator azi?
M-am uitat in weekend la filmul Winter’s Tale, si am ramas in minte cu cateva fraze pe care as vrea sa ti le recit si tie:
“Daca odata ca niciodata nu erau stele pe cer deloc? Daca stelele nu sunt cum credem noi ca sunt? Daca lumina de departe vine de la urma lasata de aripile noastre atunci cand ne transformam in ingeri?
Destinul ne cheama pe fiecare dintre noi. Este o lume in spatele acestei lumi.
Suntem toti conectati, toti parte dintr-un plan mai mare intr-o continua miscare. Magia este peste tot in jurul nostru.
Uita-te mai aproape, timpul si distanta nu sunt asa cum ne apar a fi.
Toti suntem conectati. Fiecare nou-nascut poarta un miracol cu el, si acel miracol este un scop unic promis fiecarei persoane in parte.
Dar atentie: cand incepem sa cautam lumina, intunericul se aduna.
Eternul concurs intre lumina si intuneric nu este razboit cu armate puternice, dar cu cate o viata pe rand.
Niciodata nu te gandesti ca esti pe atat de batran pe cat vei ajunge.
Febra face lucrurile extraordinare.Cu cat mai bolnava devin cu atat imi dau seama ca totul este conectat de lumina.
E un mare dans si cu totii avem partea noastra … Apoi ne ridicam in sus, in cer pentru a deveni stele.
Nimic nu este la intamplare , si nici nu va fi vreodata pentru ca un sir lung de zile perfect albastre incepe si se termina intr-o imprecizie de aur. Universul este complex si complet . Tot ceea ce a fost vreodata, este ; tot ceea ce va fi vreodata este – si asa mai departe , in toate combinatiile posibile .
Nu stiu cine e cel mai prost-calul , care nu va asculta de stapanul sau, sau maestrul care asculta de calul sau?”
Suntuncopac 