Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


1 Comment

“Aceasta alba liniste a firii”- La multi ani Vio! Te iubesc!

12548922_1547942398857227_2563492752976692101_n

Draga copac,

Mesajul de astazi este pentru un Copac sarbatorit dar si pentru tine, pentru ca te rog sa-i facem cel mai frumos cadou.

Astazi iti voi vorbi despre Vio. Vio este Poezie.

Nu numai ca arata ca o Poezie, cu parul negru ca abanosul, pielea curata ca de inger si privire dincolo de ferestre dar pasii  ei timizi si modesti tes povesti albe.

Am cunoscut-o pe Vio acum vreo doi ani aici pe blog, la inceput a fost foarte discreta abia ii simteam parfumul printre views apoi si-a facut curaj, si mai dadea un like timid, un coment, un emoticon. In vara am cunoscut-o si live cand a ales sa -i tes rochite cu dragoste in Livada.

Vio mi-a fost aproape de la inceputul meu Copacesc si la un moment dat am ales sa-i fiu si eu aproape, chiar daca ne desparteau kilometrii si pixeli.

Pe scurt : Vio scrie poezii. Vio este Poezie.

Vio este atat de timida, retrasa, discreta si modesta incat lumea asta I s-a parut prea zgomotoasa ca sa-si mai scoata si ea capusorul si sa faca zgomot, insa Vio este atat de bogata pe interior, are atatea simtaminte si idei incat daca nu refuleaza prin Poezie poate ar fi inebunit 🙂 . Pentru ca in inima ei este o discoteca, carnaval, nunta, botez, inmormantare, petrecere, expozitie  toate actiunile din viata reala la care de multe ori alege sa nu participe. De aceea  sunt in ea, inchise in ea, plang sau rad, vorbesc in soapta sau urla. Sunt cuvinte… sunt poezie.

In sfarsit Vio a ales sa –si publice o carte. Multa vreme nu a facut asta pentru ca se temea de judecati si se intreba: oare cine o sa-i ia cartea? Cine este ea sa fie citita?

Si intr-o zi, si-a dat seama ca este suficient sa fie ea insasi primul si singurul cititor pentru ca poezia ei sa prinda aripi.

Astazi este ziua copacelului Vio si vreau sa-i fac un cadou. Te rog comanda-i cartea si afla-i povestea scrisa printre poeziile fara titlu:

M-a rugat Copacul sa-i povestec despre ce am pus in carte, dincolo de versuri. Mi-e putin greu s-o fac pt ca imi pare totul atat de intim, incat uneori ametesc gandindu-ma ca am avut curajul sa-mi scot in lume bucati de suflet. Dar, pt ca de ceva timp lucrez cu transformarea vulnerabilitatii mele excesive, intr-o calitate, iata ca va spun: Cartea mea nu este o carte perfecta! Poeziile mele nu sunt poezii de concurs literar! Eu nu sunt scriitoare, si nu sunt poeta. Eu sunt poezie! Si imi asum asta, inclusiv lipsa de modestie pe care ati putea-o critica. Asta sunt…cuvinte diverse imi alearga prin vene si se amesteca cu sange, inima mea bate in ritm de versuri nebune si ma trezesc, la propriu, scriind o poezie. E obligatoriu, altfel mi-ar iesi prin ochi sub forma de lacrimi disperate. Asa ca in loc sa plang, scriu. Dar o fac zambind cu sufletul, cu ochii, cu toata fiinta mea…pt ca stiu ca, după ce scriu, ma va inconjura acea alba liniste a firii pe care mi-o da sufletul meu deschis, si-s fericita. Pur si simplu. Scriu poezii (imperfecte) ca sa fiu fericita! Acesta este si motivul pt care le-am publicat, eu cred in acea alba liniste a firii pe care o avem cu totii in noi dar care, uneori, se ascunde speriata de tumultul vietii si, fara ea, orbecaim prin viata in cautare de comori straine, uitand ca totul pe lume este iubire…de viața, de sine, de Dumnezeu, de oameni…

Ti-am scris o poezie, Copacule:

Ți-e trupul abur in ceața dimineții

Ți-s ochii orbi de soare alb

Tu ești aici, acum Și ești acolo, atunci și tot acum

Prin tine curg râuri de viață

Ești un copac, un inger și o stea

Tu ești pământ și cer

Furtuna mării și ocean

Vorbești cu Dumnezeu în multe limbi

Și-L rogi să-ți spună ce să faci

Iar El îți cere acum să fii 

Putin mai mult decât un om

Să fii femeie printre oameni!

“Nu-ti fie teamă să fii om

Tu ești oricum copac

Cu rădăcini in cerul Meu

Și esti pământ și ești și inger

Doar că acum in lume te trimit

Să duci Dumnezeirea fiind femeie ………printre oameni!

Îți lași să cadă aripile dragi

Săruți o frunză, două…trei

Iți mângâi trunchiul de copac

Inspiri furtună expiri ocean

Il tii pe Dumnezeu de mână

Si prin minune, azi, tu ești

Femeie…cu amintire de copac…”

Eu o iubesc pe Vio. Sper ca o iubesti si tu, sau macar sa-i iubesti cartea aici .

La multi ani Vio, abia astept sa ma tavalesc printre cuvintele tale!

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!


Leave a comment

Poezia preferata a lui Audrey Hepburn

Audio play:

 

suntuncopac

 

 Draga magnolie,

citeam despre Audrey Hepburn, si am dat de aceasta poezie a lui Rabindranath Tagore – Unending Love , care se pare ca era poezia ei favorita. Aceste cuvinte au  fost  citite  si la capataiul ei inainte sa fie inmormantata:

 

Se pare că te-am iubit în forme nenumărate, de nenumărate ori …
Viață după viață, vârstă după vârstă, pentru totdeauna.
Inima mea vrăjită a făcut și refăcut colierul de melodii,
Pe care le iau ca un cadou, purtat la gâtul tău în ​​mai multe forme ,
Viață după viață, vârstă după vârstă, pentru totdeauna.

Ori de câte ori am auzit cronici vechi de dragoste, durerea lor de vârstă,
Vad povestea lor veche a separării și a împreunării.
Așa cum mă uit iar și iar în trecut, în cele din urmă vei apărea,
Îmbrăcat în lumina unei stele polare strapungând întunericul timpului:
Ai devenit o imagine a ceea ce imi voi reaminti pentru totdeauna.

Tu și cu mine am plutit aici pe curentul care izvorăște din râu.
În inima timpului, dragostea unuia pentru altul.
Ne-am jucat de-a lungul milioanelor de iubiti, împărțiți în aceeași
Dulceață timidă a întâlnirii, aceleași lacrimi nefericite de adio.
Dragoste veche, dar în forme care se relansează și se reînnoiesc pentru totdeauna.

Astăzi este îngrămădita la picioarele tale, găsindu-și sfârșitul în tine.
Dragostea tuturor zilelor omului, atât din trecut cât și pentru totdeauna:
Extazul universal, tristețea universală, vitalitatea universală
Amintirile tuturor iubirilor care fuzionează cu această iubire a noastră –
Și cântecele fiecărui poet din trecut și din totdeauna.

Eu azi recunoscatoare pentru iubirea oferita gratis si sincer de peisajele tarii noastre.

 

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 

suntuncopac

Concept Soul Decor : suntuncopac

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  revolved chair pose

hainele copacului:  Livada cu rochii

Muzica:  Piano Guys

Inspirata de : Audrey

http://www.suntuncopac.com 

 


2 Comments

Poezia lui Charlie Chaplin – În ziua în care m-am iubit cu adevărat

 

 

Copac,

Cine ar fi zis ca Charlie Chaplin era asa spiritual?

Iata ce suflet se ascundea in spatele mastii albe:

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.

Eu astazi sunt recunoscatoare pentru ca incep sa invat sa traiesc cu adevarat. Tu pentru ce esti recunoscator azi?

yoga pose:king pingeon variation

muzica: http://www.youtube.com/watch?v=P7ZL5EP7FTE&list=PLPHyoe5V4p9-dGp07CkkYO86WcgM8BVfn

inpirata de: Charlie Chaplin