Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Joc Magia Recunostintei, ziua 4: Sanatatea magica

670px-Take-Care-of-a-Injured-Teddy-Bear-Step-2 670px-Take-Care-of-a-Injured-Teddy-Bear-Step-4 Buna dimineata,

Daca puteti, ascultati exercitiul zilei aici:

Ca in fiecare dimineata, incepeti ziua cu mentionarea in scris a celor 10 binecuvantari, cititi-le  cu voce tare sau in gand  si nu uitati ca dupa fiecare motiv de recunostinta sa spuneti de trei ori “multumesc”. Seara la culcare, luati piatra magica  in mana si alegeti cel mai bun lucru dintre cele care vi se vor intampla azi, pentru care sunteti fericiti si recunoscatori.
 
TEMA DE AZI
Tema de azi, are ca subiect magic SANATATEA. Sanatatea este cel mai de pret dar oferit de viata in fiecare zi. Chiar daca ne mai incearca din cand in cand cate o boala, noi trebuie sa fim recunoscatori pentru starea noastra de sanatate actuala.  Evanghelia dupa Matei : “Celui care are i se va mai da celui care nu are i se va lua si ce are.” Adica daca  va veti manifesta recunostinta pentru sanatatea voastra, nu numai ca o veti mentine dar o veti si imbunatati pe termen lung. In cartea sa, Rhonda spune ceva de genul ca „recunostinta este un vaccin, un atiseptic si o antitoxina”. Daca ne plangem de sanatatea noastra, daca devenim ipohondri si ne gandim la ce boli am putea avea sau vom avea, nu facem decat sa chemam aceste experiente negative in viata noastra prin legea atractiei.
Starea de azi de sanatate reflecta intocmai cat de recunoscator  v-ati simtit pana acum pentru ea.
Asa, sa incepem.
Ganditi-va la picioarele si talpile voastre, principalul mijloc de trasport si spuneti „ multumesc pentru talpile si picioarele mele”. Ganditi-va cat demult va ajuta, ganditi-va  la miracolul mersului si la libertatea de miscare.
In continuare, ganditi-va  la bratele si mainile voastre, si cu recunostinta spuneti- le cat demult le  multumiti: “multumesc pentru bratele si mainile mele”. Ganditi-va cat de importante sunt mainile si cat de mult le folositi  in fiecare zi, va permit sa scrieti, sa mancati,  sa va  imbracati , sa desenati, sa dati un telefon, sa va tineti copilul in brate…fara ele ati depinde de alti oameni.
Apoi, ganditi-va cu recunostinta la  cele 5 simturi ale voastre, si cu sinceritate, pe rand, din tot sufletul, multumiti  pentru fiecare simt in parte, vizualizand miracolele pe care le aduce fiecare simt in viata voastra:
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al gustului”
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al mirosului”
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al vazului”
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al auzului”
 “Multumesc  pentru uimitorul meu simt al atingerii.”
Toate acestea nu ar functiona fara un creier sanatos, care proceseaza in fiecare secunda milioane de informatii, asadar haideti sa multumim si creierului nostru ”multumesc pentru creierul meu” pentru ca niciun calculator sau telefon  performant din lumea intreaga nu poate concura cu el.
Mai departe, multumiti-le celulelor voastre  care va asigura viata si sanatatea, si organelor pentru ca functioneaza perfect ”Va multumesc celulele mele, va multumesc organele mele.”
 
Acum scrieti  pe o hartie mare si vizibil:
DARUL SANATATII MA MENTINE IN VIATA, si purtati aceasta foaie oriunde veti merge azi. Incercati sa o pastrati  langa voi, la vedere, astfel incat sa o puteti privi cat mai des.
Nu avem indiciu pentru maine.
f
Cam atat  pentru azi.Ne revedem maine la 9, dar intre timp, imprastiati magia recunostintei si asupra cunoscutilor vostri,  astfel incat sa fim cati mai multi cei care vom intra in joc si puterea cat mai mare. Cei care se alatura mai tarziu jocului nostru  trebuie sa inceapa cu prima tehnica, din prima zi.
f
O zi in care sa va simtiti sanatosi va doresc!
d
Ah, si poate va inspira video-ul de mai jos:


2 Comments

Cum e sa nu faci nimic

Draga copac,

Ultimii 15 ani din viata mea au fost extrem de “ocupati”. Sunt un om al proiectelor, task-urilor si deadline-urilor, sunt un om serios si responsabil caruia ii place sa aiba tot timpul ceva de facut si rezolvat. Well, de cand am nascut nu am facut nimic. :D. De cand stau acasa am trait experiente magice, dar recunosc ca a fost putin ciudat sa nu am niciun plan sa nu  fac … nimic. Adica,  am fost foarte ocupata sa schimb scutecele si sa o iubesc, iar asta mi-a ocupat tot timpul, dar daca m-ai intreba concret ce am facut ti-as raspunde naiv “uhhhmm nimic!?”.

La inceput mi-a placut la nebunie aceasta vacanta  de facut “nimic”, dar recunosc ca am avut momente cand am fost destul de critica cu mine si ma simteam un pic vinovata ca ziua trece fara niciun plan. Este presiunea asta sociala in care trebuie sa arati ce ai facut.Sa invinuim Facebook? Instagram? Media? Angajatorii? Nu stiu, dar presiunea este aici, o simt.

Fetita mea este foarte cuminte, si recunosc ca daca as fi un pic mai organizata as avea timp sa fac multe lucruri, doar ca in jobul nou de mama, toate indatoririle astea au fost asa noi, incat ziua trecea asa de repede si cand puneam capul pe perna ma intrebam: doamne, cand a trecut ziua? Ce am facut azi? Nimic!

Dar azi, ma uitam la fetita mea cat de repede creste, si cum nu o mai cuprind hainutele, si am  realizat insa ca “nimic-ul meu ” este “nimic-ul meu”, ca nu trebuie sa impresionez pe nimeni, si ca nimeni nu se uita mai mult si mai atent la mine,  ca mine insami. Nimeni nu ar trebui sa ne zica cum sa ne petrecem o zi. Doar noi avem aceasta putere, asa ca hai sa o folosim inspre fericirea noastra. Sa ne bucuram de rutina celei mai simple zile. Viata este mai scurta decat realizam asa ca poate face sens doar sa ne-o petrecem cu cei dragi.

Totusi, am incercat sa organizez mai bine acest “nimic”,  si in fiecare zi sa fac un “nimic” interesant. Spre exemplu, sa organizez un studio foto, in care sa schimb decorul de fiecare data si sa surprind evolutia fetitei mele prin foto amuzante. Sau sa pictam impreuna. Am facut primul tablou impreuna, folosind amprentele manutelor si picioarelor ei ( ps: elefantii sunt mainile noastre, copacii sunt talpitele ei). De asemenea, am incercat sa ma organizez sa citesc ceva in fiecare zi, si sa-i citesc si ei cate o poveste. O poveste cu talc. Sa invatam cate un cantecel in fiecare zi.  Sa facem sport in fiecare zi ( ea bicicleta, eu yoga sau exercitii cu benzi elastice) este o adevarata provocare, dar ne prinde tare bine.Sa ne uitam la un film pe zi.  Si lista continua in fiecare zi. Acum, mai nou, mi-am propus sa-mi iau o masina de cusut si sa-i fac hainute:). Ah, si bine ca a venit vremea buna iar sa luam la picior muzeele, parcurile, expozitiile, pietele, targurile. Bineinteles, fac tot posibilul sa continui sa scriu pe blog.

Deci, da, mi-am dat permisiunea sa nu fac nimic. Un nimic numit iubire. Ca mama. Ca persoana. Doar sa fiu aici si acum, cu mine, cu fetita si sotul meu.

Deci cum e sa nu faci nimic? E bineeeeee :))))))