Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


1 Comment

“Am investit in pantofi si haine cand sufletul meu voia sa investesc in el”…de Iuliana, un copacel din livada

yoga bucuresti

Cuvinte din suflet de la Iuliana:

“Despre retreat-ul in Bali pot spune ca a fost plin de experiente revelatoare, energie pozitiva, oameni minunati, eliberare, intelegere. Am aflat despre mine lucruri pe care nu le stiam si altele pe care le uitasem.
Sunt convinsa ca pentru fiecare este altfel, insa asta e experienta mea.

Eu am inceput sa merg la yoga in urma cu doar cateva luni, si nu pentru ca asta am simtit, ci pentru ca am auzit tot mai multe persoane ca fac yoga si ca se simt bine. Nu prea intelegeam de ce, caci eu imi imaginam ca yoga e o clasa in care stai, te intinzi si te plictisesti, si din acest motiv am evitat-o pana la 37 de ani. Inainte sa ma duc la prima ora de yoga am cautat pe net cate calorii se consuma la o astfel de clasa si guess what? Primul raspuns pe care l-am primit e ca yoga nu este despre calorii; si atunci am devenit un pic curioasa – dar despre ce o fi?
Pe masura ce am inceput sa merg la mai multe clase mi-am dat seama cat de ignoranta si naiva am fost; a inceput sa-mi placa si sa devin din ce in ce mai curioasa. Deoarece incepusem la sala, unde se face power yoga, o perioada am crezut ca yoga este doar despre asane si flexibilitate (alta naivitate). Dar cand am inceput sa incerc clase si in alte locuri, am inceput sa inteleg partea de dezvoltare si energia din yoga. Ca este despre tine si cum te dezvolti si devii ca om.

Atunci a fost momentul cand mi-am dorit sa merg intr-un retreat. Voiam sa inteleg mai mult. Ce-mi imaginam eu ca este intr-un retreat – program militaresc, foarte multe clase, teorie, meditatii, si probabil un loc frumos. Dar eram pregatita pentru asta (asa credeam).
Intre timp o prietena imi spusese despre studioul Suntuncopac, am dat follow la pagina de pe Facebook, insa nu ajunsesem la nicio clasa inca. La un moment dat a aparut anuntul despre retreatul in Bali – si stiu ca suna ca un cliseu, dar am simtit ca trebuie sa merg. Fara sa gandesc, pur si simplu m-am hotarat sa merg. Ce e interesant este ca aveam deja rezervata si platita o vacanta de revelion in Bali, dar nu conta. Simteam ca e altceva acest retreat si mi-am dorit sa cunosc Bali ca un non-turist.
Si asa am inceput sa merg la studio la Andreea, Copacul 

Am inceput sa merg la studio pt yoga, workshops, clase de dezvoltare personala si deja incepusem sa-mi conturez o imagine frumoasa despre cum va fi in retreat. Dar, desi asteptam cu nerabdare, mintea mea incepuse sa se agite: cum ma duc eu asa departe?; nu cunosc pe nimeni; cum rezist cu atat de multe femei; o sa fiu sub lupa, ca asa e intre femei; daca se intampla ceva si eu sunt la capatul pamantului?, etc…mintea mea poate face nenumarate scenarii. Dar ma gandeam totusi sa fiu curajoasa si sa las experienta sa se intample, indiferent cum o fi ea; si in plus nu intalnisem nicio persoana care sa fi fost in Bali si sa-mi spuna ceva negativ. Asa ca am mers inainte; cu frica, dar am mers inaite.

Cu cat se apropia plecarea, deveneam mai entuziasta, ma simteam ca atunci cand eram copil si ma pregateam sa plec cu parintii la mare (pe care o vedeam o data pe an). Sunt un control freak, nu am vrut sa recunosc multa vreme, dar sunt. Asa ca mi-am facut si nenumarate griji, am pus foarte multe intrebari despre cum este acolo, ce program avem, unde stam, cu cine, si ma gandeam ce o sa fac cand o sa am timp liber. Am plecat cu 23 kg, cu foarte multe haine si o mini farmacie – daca am nevoie de ceva si acolo nu exista?
Eram pregatita: un loc exotic, frumos, ma bucuram ca stam in hoteluri de 5 stele, yoga si 23 de kg de back up plans.

Doar ca Bali avea cat de curand sa-mi dea cu toate planurile peste nas. Si cat de mult ma bucur acum pentru asta. Ne zicea Crina mereu sa nu ne mai facem griji si sa ne lasam surprinse dar nu intelegeam de ce – pana am ajuns acolo.
Am invatat din prima zi ca Bali pentru mine nu inseamna insula si locurile frumoase, ci cum ma face sa ma simt. A fost prima lectie importanta, caci pentru foarte mult timp am ignorat ce simt si aveam senzatia ca bucuria mea vine din lucrurile materiale. In Bali m-am simtit imediat ca acasa si foarte mult au contribuit localnicii, niste oameni extraordinar de buni si frumosi, care iti zambesc mereu si te saluta cu mana pe inima. M-am simtit in siguranta si iubita – nu stiu sa explic cum sau de ce, pur si simplu asta am simtit. Si brusc faptul ca stateam la 5 stele a devenit doar un “bonus”. Ma simteam mult mai bine stand pe jos intr-un ashram ascultand mantre de la localnici si socializand cu soparle, furnici, gandacei. Si daca as fi dormit pe jos acolo nu mi-ar fi pasat – Doamne, unde se dusesera fitele mele? Dupa o zi nu mai stiam in ce zi suntem, cat e ceasul, care e programul – nu-mi pasa, doar traiam cu bucurie ce venea. Si au venit si bucurie, si tristete, si lacrimi eliberatoare, si revelatii, un carusel de emotii din care am aflat mai mult despre mine doar pentru ca le-am acceptat. La un moment dat m-am intrebat daca mai sunt eu.
Am descoperit un loc care iti ofera de toate, asa ca toate kg mele din valiza devenisera aproape inutile. Pana si Starbucks exista in Bali, ceea ce ignoranta din mine n-ar fi conceput. Dar cel mai mult m-a impresionat partea spirituala din insula – ashram-ul unde am plans cu bucurie cand am simtit ca ma coplesesc vibratiile inalte; ritualurile cu apa si foc – ce trairi eliberatoare au fost aici; ziua in sat printre localnici – zambete si fericire pura, ceva ce nu simt pe strada acasa.
Si am realizat: da, sunt superficiala; judec inainte sa inteleg; imi fac sute de scenarii negative cu mintea in loc sa traiesc cu inima; conteaza prea mult ce cred altii si mi-e frica sa traiesc cu adevarat; am investit in haine si pantofi in loc sa investesc in ce-i trebuie sufletului meu. Si am stiut atunci: vreau sa cunosc lumea si vreau sa am curaj sa ma cunosc pe mine.
Zicea o femeie superba din retreat (da, una dintre acelea de care am temeam ca o sa ma judece) ca e nevoie cateodata sa pleci departe ca sa te regasesti. La mine asa a fost.

Si toate astea s-au imbinat perfect cu clasele de yoga si workshop-urile noastre, unde am descoperit oamenii cu care am venit. Toate fetele de care mi-era frica ca ma vor pune sub lupa mi-au devenit prietene, mi-au dat instrumente sa ma dezvolt, am invatat una de la alta, am crescut impreuna in aceste zile. Am impartasit experiente pe care nu mi le-am spus nici mie, cu atat mai putin prietenilor sau familiei. Si pana la final s-a creat o energie fantastica intre noi. Am invatat de la fiecare dintre ele si sunt recunoscatoare pentru fiecare experienta.
Si uite ca nu am avut parte de retreat-ul pe care mi-l imaginam eu cu program militaresc, ore de teorie si un loc frumos. Am avut parte de mult mai mult – am avut parte de mine, de oameni frumosi, de experiente pentru suflet, de dezvoltare personala, de iubire, am invatat sa iert (finally!).
Si cu totul neasteptat, am si lasat ceva pe insula – niste frici, ganduri, cateva griji, o mare parte din masculinul din mine.
M-am bucurat de fiecare moment. Si ma bucur in continuare caci m-am intors o alta persoana.

Namaste fetelor!”


Leave a comment

I left my soul in Bali- de Maria Solara

I left my soul in Bali

Articol preluat de pe mariasolara.com

Draga copacel, mai jso gasesti experienta uneia dintre “palmierele” experientelor noastre in Bali, lovely Maria :

“Am lăsat băieții la aeroport, am luat-o pe Spiridușa Aurelia dinspre Indii spre Victoriei și-acuma nu, nu o să pun dim light și stroboscop și beat de bas, cum mi-a sugerat Frumosu’. N-ai cu cine, dom’le! O să fac cel mai probabil maraton de seriale și ciocolată caldă.

Dar până una alta vreau să scriu musai despre locul în care mi-am lăsat o parte din suflet, atât cât să se bucure și să se încarce de lumină și culoare și bunătate necondiționată și mi-o transmită mie într-un fel magic peste două mări, un golf (Bengal) și un ocean. Indian.

fullsizeoutput_1ce

Doamne’ câtă iubire am simțit în Bali, căci despre insula asta cu vibrație înaltă-i vorba. Așa, prin toți porii mei, închiși și deschiși.

Și pace și împăcare și armonie.

fullsizeoutput_4ae

Cu Iubita de Andreea am fost și Draga de Crina și Curajoasa de Ana. Și cu alte 26 de femei, cu mine cu tot, venite care de te miri unde din lumea asta mare.

Au fost 10 zile pline ochi, doldora, până-în-buză cu emoții și cu activități.

fullsizeoutput_4e9

La început pur și simplu nu puteam să pășesc atât eram de fericită. Și mă trezeam într-una în pasul ștrengarului prin curtea  hotelului de 5 stele,  superba noastră cazare din Ubud, gazdă pentru oameni, nenumărate șopârle gecko, un șarpe lung și fricos (sau poate mai mulți), gâze mii și mii și păsări făclii.

fullsizeoutput_5dc

A, și mă mai suprindeam chițăind! De fericire și de recunoștință supremă că trăiesc experiența asta.

Și când n-am sărit în pasul ștrengarului și n-am chițăit și n-am stat cu zâmbet laaarg blocat pe față de atâta minune, am călătorit și am lucrat.

fullsizeoutput_25a

Am călătorit prin tot Ubudul în lung și-n lat, am fost la palat. La temple (la Tanah Lot-ul romantic, apoi să ne curățăm cu apă la Tirta Empul, să ne curățăm cu foc la Wira în curte -asta nu implică niciun act piromanic whatsoever, ci doar o ceremonie locală, la care am fost invitate cu iubire să participăm-, în lanurile de orez, la cascadă, la ashramuri, pe coclauri. Cu biclele.

fullsizeoutput_58d

Am dansat ecstatic cu oamenii cool de la Yoga Barn șiii, opțional, mi-am îmbrățișat monștrii și am urcat noaptea pe Vulcanul (activ) Batur. Așa cum face tot omul în timpul săptămânii, după miezul nopții. Răsăritul superb peste lacul Batur, cu vedere către Vulcanul vecin și prieten Agung a meritat fiecare dintre cei 1717 metri urcați la galop.

fullsizeoutput_5ad

Iar când n-am călătorit și n-am chițăit, ne-au ținut fetele astea din yoga, în tapping și în meditație și în cercuri, până am scos tot plânsul de-l aveam la noi, tot râsul (ei, asta nu chiar, mai avem!), tot căscatul și tot scuturatul.
Și doamneee, cât de bine e să reziști acolo tu cu tine și cu alte minuni de femei (chiar și în silent day – 12 ore – U HUUU!) și să vezi tot ce iese, tot ce vine, tot ce se spală, tot ce alege să se desprindă și tot ce apare să se înoiască.

fullsizeoutput_467

E magie, e iubire, e aur curat picurat din copaci, e armonie.

Am intrat în povestea asta incredibilă a taberelor anul trecut cu Iubita mea Lia și de atâta frumusețe mi-am promis că an de an mă voi scufunda câte o dată în câte o cultură incredibilă din care experiență unică să renasc și mai întreagă.

fullsizeoutput_625

Cu o inimă albastră PLINĂ ochi de iubire,

Maria”


Leave a comment

“Atingerea ei inseamna intoarcerea acasa”, de Adrian profesorul tau de Tao Yoga

Draga copacel,

iti las mai jos un frumos text scris de colegul nostru http://adrianbajenaru.ro , story teller si profesorul tau de TAO YOGA pe care il gasesti si la studioul copacesc. Lui Adrian nu ii este frica de iubire si de FEMEIE, te las mai jos sa impartasesti cu el iubirea sa:

 

“După trei zile de lucru intens cu energia Yuan Qi am avut un vis profund, azi-noapte. Eram într-un foișor, iar în fața mea se afla o femeie pe care o admir mult, iar între noi era o chimie care nu poate fi descrisă în cuvinte, o al-chimie, să spunem. Atât de puternică era fuziunea dintre masculin și feminin, încât la un momentdat ne-am apropiat și aveam imboldul reciproc de intra unui în celălalt, dincolo de conotația sexuală.

Apoi, m-am trezit într-un câmp imens de energie Qi, o stare neutră de unde îmi puteam observa non-critic și pornirile animalice, dar și pe cele pozitive, m-am relaxat și am lăsat energia să curgă și să îmi penetreze meridianele mai bine.

Am reflectat mereu la Eternul Feminin, am căutat-O, idealizat-O, crezut că-mi este Jumătate, și cumva, am găsit mereu numai jumătăți. Cumva, cuvintele sunt de prisos pentru a descrie frumusețea Evei ce se-așterne înaintea Bărbatului Superior care s-a trezit în mine.

De aceea vă las în compania unui scurt eseu scris prin atingere Divină, parcă de către Sophie Bashford, căreia îi sunt recunoscător că a reușit să surprindă Femeia Superioară, mai bine decât aș fi putut eu să o fac:

Există un grup de femei prezente pe Pământ care sunt purtătoare ale flăcărilor necesare pentru evoluția omenirii. Ele sunt rare, unice, bijuterii ale anticului spirit feminin. Ele dețin mai mult curaj, rezistență și perseverență decât vă puteți închipui. Au pășit în tăcere mii și mii de ani, pentru a se afla din nou pe Pământ aici și acum, cu misiunea de a retrezi profundul suflet feminin pentru omenire și Pământ.
Ivindu-se din unul dintretemplele eterice ale lui Shakti în toate formele sale, femeile trezite pășesc cu picioarele goale pe pământ, strălucind în comunicarea cu Iubirea Divină, cu trupul suplu, fluid, energia Kundalini curgând liber, ochiul al treilea deschis pe deplin, din ele izvorând coduri cosmice ale adevărului, părul sălbatic, iar mâinile atingând rănile sufletului Mamei Pământ, iubind-o înapoi la viață.
Femeile trezite nu se autoproclamă salvatoarele acestui veac. Ele își continuă munca cu devotament, disciplină și o dedicare infinită pentru misiune. Toate vor pătrunde profund în propria suferință emoțională acumulată în urma suprimării conștiinței Zeiței. Această încărcătură karmică a rănii femininului va atinge un punct maxim în decursul acestei vieți, ele pornind astfel o autovindecare și autotrezire profundă.
Atuncicând aceste femei se vindecă, dau naștere unui efect de vindecare și transformare pentru generații întregi de femei, atât din trecut, cât și din viitor. Nu doar atât, puterile spirituale înnăscute ale acestor femei, care au petrecut eoni de ani devotându-și Sinele servirii Înaltului Feminin, sunt atât de catalitice, atât de creative și iluminatoare, atât de alchimizante – atunci când ele își revarsă intenția sacră întru aducerea lor înapoi în Unime, întregul univers primește o oxigenare de sânge divin.
Câmpul energetic al unei astfel de femei vă va face să experimentați o schimbare din punct de vedere spiritual. Sufletul vostru a ales să se conecteze cu ea, iar această femeie poartă informații profunde și mistice, vitale pentru evoluția ființei voastre. Toate aceste femei au încheiat înțelegeri prestabilite care le aduc în contact cu anumite persoane, în anumite momente. Deseori, acestea se corelează cu anumite faze ale lunii și tranzitări ale planetelor.
Toate acestea declanșează valuri de trezire în corpurile energetice ale celor cu care intră în contact. Ele vor fi mereu ghidate de către Înaltul Consiliu al Divinului Feminin pentru implementarea misiunii lor. Nu este o misiune ușoară – purtarea Torțelor sacre ale trezirii femininului. Pământul a suferit mult în urma ideologiilor patriarhatului, a vibrației fricii care blochează inima, pierzându-se astfel conexiunea cu vocea intuitivă, cu înțelepciunea corpului, și abandonându-se practica tăcerii. Atunci când conștiința umană se deconectează de la Inima sa, acționează din frică. Aceste acțiuni sunt mereu violente – fie din punct de vedere fizic, emoțional, mental și spiritual. Nu putem rămâne paralizați în frică, deconectați de la sufletul feminin!
Deschideți-vă către adevăr, prezență, profunzime, vindecare, acceptare necondiționată, încredere– de a fi văzuți și auziți pentru ceea ce sunteți în esență, și ascultați Vocea Zeiței. Cel mai probabil, ea va grăi prin intermediul unei astfel de femei trezite. În propriul său mod, prin sincronicitate divină, prin miracolele țesute de Lumina ei – Ea vă vorbește, umplându-vă inima cu nețărmuită iubire, hrănindu-vă trupul cu apele sacre ale pocalului său nesfârșit.
O cunoașteți. Este imposibil să nu o fi observat. Nu va fi cea mai țipătoare, nu va manipula, nu vă va face să vă simțiți vinovați pentru a fi în preajma ei. Ea nu lucrează la nivel de ego, ci de spirit. Iar spiritul nu se anunță pe sine, întrucât doar este.”
 Va asteptam cu iubire pe saltea la clasele de yoga!


Leave a comment

Nu voi mai uita niciodata sa-mi ud radacinile, de Alexandra

Draga copacel,

Alexandra este studenta la medicina. Este desteapta foc,  frumoasa, superba chiar, insa cel mai important este  “treaza” sau ales sa se trezeasca si sa-si prioritizeze viata.

Iti las mai jos gandurile ei  ce au inspirat-o de cand practiva yoga si cunoasterea de sine:

 

“Daca vrei sa fii fericit si sa stii cum e sa traiesti din plin, renunta la frica. Darama zidurile si da-ti voie sa fii vulnerabil. Nu poti sluji la doi stapani: frica si iubirea. Alege fericirea sau tristetea.
Trebuie sa traiesti in prezent. Trecutul nu poate fi schimbat, iar viitorul e o iluzie care iti scapa printre degete. Trecutul se joaca cu tine, punand stapanire pe puterea ta interioara.
Mereu am avut o frica de respingere. Mi-era teama ca nu sunt suficient de buna, suficient de frumoasa, desteapta, capabila, iar asta m-a tinut din a-mi urma visele si din a incerca.
Mi am dorit fericire si iubire, stiind cat pot oferi. Am avut temeri si m am asteptat mereu sa se intample ceva rau, sa se indeparteze orice era bun in viata mea.
Mintea mea nu se opreste niciodata, functioneaza non-stop, cautand sa rezolve probleme reale si inventate, scotocind prin labirinturile interioare si incapatanandu-se sa gaseasca solutia perfecta. Intoarce pe toate partile o situatie, pana cand ii schimba ireversibil istoria. Oare imi pot prescrie un antidot impotriva zbuciumului mintii?
Avand grija de tine din interior, poti muta munti. Yoga m-a ajutat mai mult decat m-as fi asteptat. Nu orice tip de yoga, ci yoga practicata cu dragoste in cea mai frumoasa gradina, unde crestem cu totii impreuna. Efectiv simti cum iti cresc radacinile de fiecare data cand parasesti studioul.
Meditatia si conceptul de a fi prezent in momentul de fata, constientizarea faptului ca nimic nu ne apartine, nici macar un obiect, o persoana, o amintire, ci doar clipa de fata, respiratia asta care te impiedica sa mori, au incercat sa calmeze agitatia.
Fii prezent in momentul asta. lasa controlul asupra universului inconjurator si gaseste control asupra mintii tale. Fa-o aliatul tau. gaseste motivatia interioara si tine-te de ea. intra in subconstient prin intermediul mintii tale si desluseste misterul.
Nu stiu despre voi, dar eu sunt obsedata sa detin controlul, in felul in care nu imi place sa fiu luata prin surprindere sau sa astept. Sa astepti e dureros. Sa uiti e dureros. Sa nu stii ce cale sa alegi, e si mai dureros. Am fost nevoita sa imi accept obsesia si sa incerc sa scap de ea. Nu e usor. Stau in fata destinului si vad cum situatiile imi scapa printre degete, iar eu nu stiu ce decizie trebuie luata. La yoga imi linistesc mintea si imi sadesc noi seminte pline de incredere si speranta.
Fiecare zi ne daruieste un nou inceput. Daruieste-ti clipa asta in care sa te unesti cu tine si sa faci alegeri pentru linistea ta.
Nu mai lasa ca fericirea ta sa depinda de altii. Nu uita, ne nastem si murim singuri. Ceilalti sunt in viata noastra temporar, invata ce poti din fiecare relatie.
Gandurile sunt totul. Alunga le pe cele rele, pentru ca sunt pline de viclenie, pun stapanire pe tine si fac ce vor din tine. Niste ganduri gresit pozitionate pot atrage o intamplare nefericita chiar si atunci cand ea exista doar in mintea ta. Mai bine fii naiv si cauta doar lucrurile frumoase, decat sa le regreti absenta.
Lasa convingerile limitative si preconceptiile. Cine esti tu cu adevarat nu atinge limite. Poti face orice.
Renunta la acuzatii si fa loc in inima pentru pace si iubire. Cauta exact ce anume te tine pe loc si renunta la rezistenta, control si capituleaza. Let go. Si viata se va aseza. Viata stie ce e mai bine. Nu forta lucrurile. Fa ce ai de facut, apoi ia loc. Nu te grabi. Pur si simplu ai incredere in proces. Trimite gandul in univers si el va stii ce sa faca. Totul se va intampla asa cum trebuie, asa cum iti doresti. Lasa obsesiile.
Noi atragem ceea ce suntem, cu ceea ce rezonam si vibram. Fii iubire si vei primi iubire. Tu esti cea mai importanta persoana din viata ta. In momentul cand vei crede asta, nimeni din jur nu va mai conta.
Odata ce te eliberezi de orice lucru pe care il tii strans, vei trai cum trebuie.
Nu trebuie sa cauti dragostea. Trebuie sa cauti si sa dobori toate barierele din tine care o tin afara. Cauta-te pe tine pe fundul sufletului tau si apoi hraneste-l cu ce are nevoie. Cauta sa te cunosti mai bine decat ar face-o oricine. Tu esti suficient. Cand vei realiza ca nimeni nu te poate completa, atunci va aparea persoana potrivita, care doar te va complimenta.
Renunta la atasamentul bolnav si lasa dragostea sa iti iasa prin pori si sa te elibereze de orice. Nu posedam nimic. Nu avem nimic. Decat pe noi.
Nu mai lasa intunericul sa te amageasca si sa te otraveasca. Daca in tine e bezna, cum poti da lumina celor din jur? Nu mai rani oamenii care incearca sa-ti aprinda lumina. Esti mai mult decat te consideri tu.

Am decis sa mor fata de trecut ca sa ma pot naste in prezent. Nu voi mai uita niciodata sa-mi ud radacinile 🙂


Leave a comment

Este un timp pentru a incepe dar si pentru a pune punct- meditatie audio

suntuncopac

 

ASCULTA- MA AICI!

 

 

Draga copac,

Este un timp pentru a incepe dar si pentru a pune punct.

Te doare spatele?respira acolo unde te doare pentru ca ai carat intreaga lume pe umerii tai… nu ai obosit?

Inspira expira si let it go…
Te doare inima?  Cimitirul tuturor emotiilor pe care le -ai ingropat in tine si de care ai fugit….

Pentru ca lumea te invata cum sa te repari  si  sa fii fericit, perfect, si daca nu ajungi la acest orgasm al fericirii esti un vas stricat…

Dar intoarce-te in inima, respira acolo si vezi ce gasesti… oare nu te roaga sa o imbratisezi asa cum este? Si daca plange cum ar fi sa o lasi sa-si scurga lacrimile pe obrajii tai?

Stiu ca doare…. Doare sa fugi de tine. Doare sa fii responsabil.

Uneori este mai usor sa cautam in exterior.

DAR

Cum ar fi…

daca te-ai opri din asteptarea ca ceilalti sa te faca sa te simti iubit, pretuit, validat, frumos, dorit, special? SAT NAM!

Si cum ar fi…

daca ne-am focusa invers, din exterior inspre interiorm catre adevarul interior? SAT NAM!

Care ne asteapta sa ne aducem aminte cine suntem…

Cine suntem? Pai suntem bucurie, abundenta, iubire, compasiune, lumina…. Suntem deja tot. Totul este deja in noi. SAT NAM!

Perfectiunea este un concept inventat de parinti, social media, carti.

Un program care ne face sa ne simtim prea slabi, prea grasi, urati, neintegrati, gresiti, neputinciosi, neincrezatori, prea scunzi, prea batrani, vinovati, rusinati prea prea… insuficienti

Ne face sa credem ca avem  nevoie de ceilalti  sa ne simtim “VII”, si  ajungem sa luam decizii de viata pe baza algerilor si preferintelor altora … si  habar nu mai avem cine suntem si ce e mai bun pentru noi

Si ce vrem de la viata? SAT NAM

Cum ar fi…

sa oprim conditionarea si programarea asta bolnava si sa ne intoarcem in noi, in noi, in singura energie care exista. In iubirea si acceptarea neconditionata.

Nu exista nu stiu! Mintea nu stie. Mintii ii este frica… Ia-o sip e ea in brate. SAT NAM!

Dar tu stii…. Tu stii

Cum ar fi…

sa ne dezbracam de toate regulile, asteptarile, gandurile si povestile celorlalti?

Si sa redevenim noi. SAT NAM!

Cum ar fi….

sa fii tu liber in fiinta  nu creionat in corp minte si suflet de ceilalti, ciuntit, batut si caricaturizat ? Cum ar fi sa dai armura jos?

Cum ar fi…..

sa te intorci acasa? Acasaaa in inima, in vocea ta, in puterea ta interioara in misiunea ta reala de viata ? Misiune inseamna sa fii tu oki cu fiecare pas al vietii tale, si sa nu te mai lupti…

Cum ar fi….

sa fii bland cu tine? Sa te intorci acasa in inima… pentru ca iti este dor… a trecut prea mult timp… si doare lipsa

Cum ar fi

sa te iei in brate ca pe un pui mic si sa iti spui : mi-a fost atat de dor de tine…

Respira… alungeste-ti bratele, cuprinde-te.

Nu mai ai nevoie de nimic.

Esti tot. SAT NAM!

Este un timp pentru a incepe dar si pentru a pune punct.

Pune punct la tot ceea ce crezi ca nu esti.

SAT NAM!


Leave a comment

DE LA EGO LA SINE de Adrian 

suntuncopac
draga copac,
Adrian este noul prieten al copacilor, iubitor de viata,  story teller si profesor de Tao Yoga. Un suflet deschis si bland, imparte cu tine in articolul de mai jos  cum ajunge de la Ego la Sine. Pe Adrian il poti gasi  aici  si ocazional si in casa copacilor, de exemplu pe 13 iulie de la 19.00,  pregatim o frumoasa clasa de yoga pentru coracon’ pentru atragerea / trezirea sufletelor pereche, detalii aici.
DE LA EGO LA SINE de Adrian
 Ego-ul este acea parte din noi care își caută în permanență o indentitate. Dacă această ”personalitate” nu este împlinită în funcție de așteptări, dorințe, intenții, aspirații credințe ”așa nu” sau ”așa da”, atunci este nemulțumit. Iar pentru că acest lucru este imposibil, omul egotic exprimentează nemulțumirea îmbătându-se cu iluzii.
Natura, Dumnezeu, Tao a făcut în așa fel încât oamenii să își oglindească părțile obscure, de umbră, dar și pe cele elevate de lumină în scopul autocunoașterii. În virtutea acestui fapt: OAMENII DE LÂNGĂ tine sunt cea mai mare comoară a ta. Este valabilă și RECIPROCA.
Datorită lor trăiești, mânânci, gândești, vorbești, ei te-au integrat, te-au ajutat să ființezi. Recunoștința este inevitabilă, altfel rămâneai un om al junglei, orientat doar spre emoțiile primare.
Sinele are deja o identitate (neutră) și vine cu întreaga înțelepciune a big bang-ului în spate. Nu mai are nimic de căutat, nimic de găsit, nimic de crezut. El ”este”.
# nu este ușor să crezi că totul depinde de tine
# da, libertatea poate fi o povară imensă
# da, ți este greu să crezi că războiul este o parte din tine
# da, nu-i ușor să vezi că TU ai creat această realitate.

Și totuși, ce ai de făcut?

  • Acceptă-te pe tine însuți cu bune și cu rele.
  • Asumă-ți viața pe care o ai.

#1 Asigură-te că ești oglindă

… acesta este exercițiul cel mai înalt al conștiinței. Funcționează precum o oglindă care proiectează în afară tot ceea ce este înăuntru. Se poate reflecta în absolut orice, rocă, om, floare, pom. Pentru asta este nevoie de EMPATIE!

#2 Fii tu însuți

Ca sa poți fii tu însuți ai nevoie de relaxare, bună dispoziție și de poftă de viață. Ca să simți asta, ai nevoie de practică spirituală. Cultivă așadar energia yuan qi, a neutralității și compasiunii și îți garantez că la numai o lună de practică vei simți profund schimbările în atitudinea ta dar și la nivelul calității relațiilor cu oamenii din jurul tău.

#3 Lasă grijile, trăiește!

Vei avea griji mereu, ține doar de perspectivă. Este un doar shift de percepție. Într-unul ai grijile (#nr.1) , iar obiectivul este rezolvarea lor, astfel, viața rămâne în plan secund, pentru că numai după ce vor trece problemele, te vei putea bucura și tu de viață. Și totuși, aceeași viață ți-a demonstrat că nu ai dreptate! Că după ce o grijă a trecut, a apărut o alta. Așadar, PUNE VIAȚA PE PRIMUL LOC!

#5 Dă-ți voie să mai greșești

Ideea este că greșești oricum, doar că de data asta nu te mai victimiza atât și vei înceta mai repede cu lamentările și părerile de rău.

#6 dă-ți voie să nu știi… nimic! 

Universul ăsta este atât de vast, de ce ai reduce totul la tine? Sunt atâtea informații care îți lipsesc, relaxează-te, nu e nimic rău în a nu știi. Cunoașterea rațională poate fi atât de limitată… Așadar, lasă omnisciența, bucură-i pe ceilalți cu.. prezența! Și nu orice fel de prezență, ci una conștientă.

#7 Iubește și… fă ce vrei tu! 

fără iubire suntem ”alame sunătoare”, acrobați care fac sex fără sentiment, oameni care muncesc că să supraviețuiască. Iubește și vei munci cu pasiune, vei simți ce înseamnă să faci dragoste, nu sex, vei trăi cu fiecare celulă conectat la Forța Nevăzută a Vieții.

#8 Ai încredere în Viață!

Viața nu este separată de tine, ești o parte din ea. Dă-i voie să își scrie poeziile în ființa ta, las-o să șoptească, să se manifeste în formele ei cele mai elevate.


1 Comment

Cand nu te mai vrea inapoi

Draga copac,

 

Vorbeam zilele trecute cu o prietenă dragă ce-mi spunea că are o întâlnire cu cineva după care suferă de 2 ani. Am rămas foarte surprinsă să o observ atât de emoţionată şi de plină de speranţă. Încerca să se încurajeze că poate nu mai simte nimic, că poate este doar o întîlnire de încheiere… dar am sesizat în inima ei speranţa “că poate”. M-a sunat apoi dezamăgită să-mi spună că întâlnirea a fost ok dar că el o doreşte doar ca prietenă, nu o doreşte ca femeie, nu visează noaptea la ea şi tot ea concluziona “un bărbat care te vrea, nu te lasă să aştepţi atât de mult, nu le lasă în incertitudine, nu îşi asumă riscul de a te pierde.”

Deşi nu îmi plăcea să văd suferinţa ei m-am bucurat să văd că după atât de mult timp de visat şi de asteptat, după atât de mult timp în care s-a blocat într-o persoană, in care nu şi-a dat voie să se elibereze şi să cunoască pe altcineva, acum realiza că este momentul să “let go”. Avea dreptate, atunci când lucrurile trebuie fie nu există “moment nepotrivit”, “indisponibil emotional”… pur şi simplu, persoana respectiva nu este pentru tine. Să te blochezi în cineva, să menţii legătura doar cu speranţă şi fantezie şi mai ales cu amintirea a ceea ce a fost, nu poate decât să-ţi facă rău ţie şi nimic mai mult.

Am pentru tine câteva întrebări pe care să ţi le pui dacă vreodată te descoperi în această situaţie.

1. Ce din tine crede că nu merită mai mult? E ceva din tine care crede că nu meriţi să fii iubit(ă)? Această afirmaţie poate fi doborâtă imediat, toţi merităm să iubim şi fim iubiţi, am fost creaţi pentru a experimenta iubirea sub toate formele ei. Nimeni nu are nimic în plus sau în minus la acest capitol. Indiferent de trecutul tău, de ce crezi că ai făcut sau nu, toţi merităm fim iubiţi, trebuie doar să credem asta şi să ne dăm voie, eliberându-ne de credinţele false care ne ţin blocati. 2. Consideri că nu eşti suficient(ă) încât să meriţi pe cineva care care să te dorească doar pe tine? Iubirea nu are explicaţii, pur şi simplu se întâmplă. Indiferent de ce ai auzit în trecut, adevărul este că niciodată nu vei fi suficient pentru persoanele nepotrivite. Această credinţă există doar în capul tău şi este o muncă personală, mai de durată sau nu, să o scoţi din capul tău pentru totdeauna.

3. Ce model de iubire ai primit acasă? Îţi este benefic sau ţi-ar folosi mai mult să te eliberezi de el? Modelul parental ne influenţează foarte mult relaţiile dar la un moment dat când devenim conștienţi de asta puterea de schimbare stă doar în mâinile noastre. Nu trebuie învinovăţit nimeni pentru asta, nici părinţii, nici noi, trebuie doar să ne dăm seama în ce fel ne afectează şi să luă măsuri.

4. Ce frici te ţin în loc? Îţi este frică de iubire? Îţi e este frică de “pentru totdeauna”, vrei o relaţie doar pentru că îţi este frică de singurătate? Vrei să umpli un gol?

5. Eşti varianta cea mai bună pe care o poţi oferi celuilalt sau încă eşti în formare? Încă te descoperi şi o perioadă de singurătate ți-ar fi mai benefică? Sunt mulţi factori care ne ţin blocaţi şi prin recunoaşterea lor, observarea lor, tranformarea lor ne putem schimba viaţa.

Nu este o muncă uşoară, poți căuta răspunsuri unde simţi, în cărţi, în cursuri, la psihologi, în yoga… răspunsurile sunt mereu în tine, acestea sunt doar instrumente care ne ghidează către ce trebuie să găsim în interiorul nostru. Îţi recomand o carte minunată – Cele cinci răni care ne împiedica să fim noi înşine de Lise Bourbeau, iţi va mai adăuga câteva întrebări şi îţi va aduce multe răspunsuri.

Namaste, ne vedem la clase sa ne vindecam!