Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


1 Comment

Chakrele si ciclul vietii tale din 7 in 7 ani

  

CLICK FOTO pentru a vedea mai bine!

Draga copacel,

in fiecare joi am seara de meditatie( te astept si pe tine de la 20.00),  iar joia trecuta am facut o meditatie foarte interesanta dupa  tabel al dezvoltării umane a chakrelor,conceput pentru a da o ilustrare grafică a ciclului de șapte ani al dezvoltării umane în conformitate cu tratatele credibile Chakra Vidya. 

Tabelul arată evoluția ideală a unui individ, dar, bineînțeles, trebuie să ținem cont, de asemenea, de caracteristicile specifice fiecărui individ în parte. Principiile generale sunt prezentate în felul următor:

Conform acestei filozofii, viața noastră se mișcă în cicluri de 7 ani care corespund fiecăreia dintre cele 7 chakre situate în corpul nostru luminat. Avem o chakră dominantă pentru fiecare ciclu, corespunzător fiecărui rând din tabel. În primii 7 ani de viață (vârsta de 1-7 ani), suntem influențați de chakra rădăcină, de la vârste cuprinse între 8 și 14 ani – chakra sacrală, de la 15 la 21 – plexul solar și așa mai departe.Putem folosi această cunoaștere a acestor cicluri de chakra pentru a ne ajuta să ne planificăm viața mai eficient. Odată ce suntem conștienți de schimbările viitoare de conștiință energetică, putem fi mai bine pregătiți pentru aceasta în viitor!

Dar ce sunt chackrele ? Invataturile vechi descriu omul ca fiind alcatuit dintr-un corp fizic si un corp eteric (subtil). Legatura dintre corpul fizic si cel subtil este realizata prin intermediul chakrelor (in sanscrita „chakra” inseamna „roata”). Ca niste flori de lotus, chakrele corpului uman sunt vortexuri (spirale) energetice.Exista 7 chakre principale prin intermediul carora circula energia (lumina). Ele sunt dispuse de-a lungul coloanei vertebrale (din crestetul capului pana la baza coloanei vertebrale – coccis) in punctele principale ale sistemului nervos central (ex: sacral, lombar, toracal, cervical).  Conceptul de chakra il regasim atat in hinduism cat si in budism.

Am gasit un articol interesant aici   pe care l-am tradus si reinterpretat pentru tine, astfel incat si tu poate vei trage propriile tale concluzii care te vor ajuta in ghidajul tau in viata.

In aceste cicluri de 7 ani, urcăm și o altă scară de 7 chakre (care corespunde rândului de sus al chakrelor de pe tabel și coloanelor pe care le reprezintă), care ne conduc de la chakra rădăcină la chakra coroanei. Aceste influențe ne afectează (în mod ideal) pe o bază anuală. Fiecare ciclu începe cu frica (chakra rădăcinii) și fiecare ciclu se termină cu spiritualitatea (chakra coroanei).

    După încheierea unui ciclu de 7 ani, intrăm în prima etapă a celui de-al doilea ciclu de ani. Acesta este anul nostru de criză, deoarece primul an al unui nou ciclu se află sub influența Chakrei Roșii: Frica.

    O altă ocazie remarcabilă este atunci când suntem sub influența a două din aceleași centre de chakre – acest lucru este indicat de casetele gri din tabel. Aceștia sunt anii în care această chakră specială este cea mai dominantă în viața ta.

    Fiecare chakră din acest tabel este reprezentată de aceste teme cheie asociate cu fiecare centru energetic:

CHAKRA RĂDĂCINĂ – FRICA / MULADHARA

CHAKRA SACRALĂ – SENTIMENTE / SWADHISTHANA 

CHAKRA PLEXULUI SOLAR – PROACTIVITATE / MANIPURA 

CHAKRA INIMII – ARMONIE / ANAHATA

CHAKRA BAZEI GÂTULUI – FILOZOFIE (CHAKRA COMUNICĂRII) / VISUDHA 

CHAKRA CELUI DE-AL TREILEA OCHI – ÎNŢELEPCIUNE / AJNA

CHAKRA COROANEI – SPIRITUALITATE / SAHASRARA

 

Între 1 – 7 ani: Chakra rădăcină:  Frica

 

1 an (teama + teama): Supravietuirea. Copilul de un an este motivat de chakra rădăcinii în ambele dimensiuni. Deoarece chakra rădăcinii este în primul rând chakra de supraviețuire -instinct, acești mici omuleţi sunt motivați de teamă și singurul lor scop în această perioadă este pur și simplu supraviețuirea.

2 ani (teama + sentimente): La vârsta de 2 ani, încep să apară sentimentele la copil,  începe să aibă preferințe despre ceea ce vor sau nu să facă

3 ani (frica + proactivitate): La vârsta de 3 ani, copilul începe să studieze lumea, începe să exploreze lumea din jurul lui și să pună întrebări “ce este asta?”

4 ani (teama + armonie): În această perioadă copilul începe să găsească bucuria de a comunica cu oamenii din jurul lui. Copilul devine mai sociabil, corpul copilului devine și mai stabilizat.

5 ani (frica + filozofie): Până la vârsta de 5 ani, la această mică persoană încep încercările de a înțelege lumea. Aceasta este, de obicei, începutul educației pentru copil.

6 ani (frica + înțelepciune): La vârsta de 6 ani, copilul va trece pentru prima dată prin experiențele de viață și va încerca să-și transfere cunoștințele altora.

7 ani (frica + spiritualitate): La 7 ani, copilul simte prima dată atracţie pentru mister si partea necunoscută a lumii.

 

Între 8 – 14 ani: Chakra sacrală – Sentimente

 

8 ani (sentimente + frică): La 8 ani, copilul este motivat de sentimentele sale și de frică. El înțelege greșit noile sale dorințe care se trezesc în el. La 8 ani, se trezesc funcțiile hormonale în corpul copilului.

9 ani (sentimente și sentimente): La vârsta de 9 ani, copilul va simți, de obicei, prima lui îndrăgostire, prima lui experiență de dragoste ce nu are legătură cu părinții. Pentru prima dată, sentimentele copilului vor scăpa de sub control.

10 ani (sentimente și proactivitate): La 10 ani, sub influența  sentimentelor cât și a simțului lor de proactivitate – tind să se concentreze asupra primelor încercări de a stabili o relație cu sexul opus.

11 ani (sentimente + armonie): Copiii de 11 ani, sub influența sentimentelor lor și a motivației pentru armonie, simt dorinţa de a experimenta prietenia sub diverse forme. 

12 ani (sentimente + filozofie): La vârsta de 12 ani, copilul începe să înțeleagă diferența dintre sexe. De asemenea, devine interesat să cunoască filozofia prieteniei și a iubirii.

13 ani (sentimente + înțelepciune): La vârsta de 13 ani, proaspătul adolescent începe să înțeleagă principiile loialităţii, onestității și ale moralității.

14 ani (sentimente + spiritualitate): Aici adolescentul are tendinţa să-și spiritualizeze relația cu alți oameni. Încercă să o facă mai profundă și mai semnificativă în diverse feluri. Tinerii tind să scrie poezii și alte lucruri de acest fel pentru a aprofunda aprecierea și înțelegerea naturii subtile a vieții.

 

Între 15 – 21 de ani: Chakra Plexului Solar – Proactivitate

 

15 ani (proactivitate + frică): La 15 ani intră într-o perioadă de proactivitate în viață – totuși, la vârsta de 15 ani, aceștia sunt motivați în primul rând de frică. Deci, în acest stadiu, de 15 ani, de obicei începe să experimenteze temeri legate de dragoste, teamă de viitor, teama de a se îndepărta de acasă.

16 ani (proactivitate + sentimente): La vârsta dulce de 16 ani (Sweet16) este momentul în care tinerii se angajează pentru prima dată într-o formă activă de iubire, o relație. Aceasta este vârsta la care sunt capabili să experimenteze plăcerea. 

17 ani (proactivitate + proactivitate): La 17 ani adolescentul începe să cadă profund în iubirea egoistă – este o iubire care se bazează pe dorința de a se bucura de o altă persoană și de a o numi dragoste.

18 ani (proactivitate + armonie): La 18 ani, tânărul adult simte dorința de a înțelege totul, vrea să înțeleagă oamenii, relațiile, fericirea, viața …

19 ani (proactivitate + filozofie): La 19 ani încep filozofiile despre iubire și despre ideea vieții de familie, încep să dezvolte o opinie despre modul în care cred că aceste lucruri ar trebui “să fie” în viața lor.

20 de ani (proactivitate + înțelepciune): La 20 de ani, li se oferă ocazia să pună în aplicare filozofiile dobândite în “viața reală”. Este perioada primelor noastre conştientizări despre viață și unde se îndreaptă. De obicei în jurul acestei vârste experimentăm şi prima despărţire. 

21 de ani (proactivitate + spiritualitate): La vârsta de 21 de ani începe căutarea părţii spirituale a partenerului. Ei încep să-și dorească un partener care este capabil să se dezvolte spiritual împreună cu ei. 

 

Între 22 – 28 de ai: Chakra Inimii – Armonie 

 

22 de ani (armonie + frică): La vârsta de 22 de ani, de obicei se experimentează fie teama de a trăi împreună cu partenerul lor pentru tot restul vieții, fie teama de a rămâne singur pentru tot restul vieții.

23 de ani (armonie + sentimente): La 23 de ani, la tânărul adult încep să apară sentimente de respect față de sentimentele altora. Încep să înțeleagă în cele din urmă nevoile oamenilor din jurul lor.

24 de ani (armonie + proactivitate): La 24 de ani, individul începe să aibă grijă de toate aspectele vieții și de membrii familiei. Având în vedere că, atunci când erau mai tineri, părea că se puteau concentra asupra unui singur aspect la un moment dat, la 24 de ani, mai multe domenii ale vieții ar putea începe să se armonizeze lent şi ei se simt mai motivați să aibă grijă de ele.

25 de ani (armonie + armonie): La 25 de ani se experimentează adevărata armonie a vieții. Toate zonele din viața lor devin stabile, calme și liniștite. În acel moment, individul poate avea prima depresie sau poate experimenta plictiseala, rutina (pentru că nimic nu se mai îmbunătățește – totul este stabil și la fel).

26 de ani (armonie + filozofie): La 26 de ani, încep gândurile serioase despre semnificația vieții și despre adevăratul scop al individului pe această planetă.

27 de ani (armonie + înțelepciune): La vârsta de 27 de ani, individul începe să-și stabilească propriile filosofii și opinii legate de creşterea copiilor – cum să fie părinte, cum ar trebui să acționeze o mamă sau un tată, cum ar trebui să fie crescut un copil.

28 de ani (armonie + spiritualitate): La 28 de ani, individul simte dorința de a educa copii sau de a-și lăsa oarecum amprenta în această lume.

 

Între 29 – 35 de ani: Chakra Bazei gâtului – Filozofie

 

29 de ani (filozofie + frică): La vârsta de 29 de ani, individul începe să-și dezvolte o teamă în legătură cu viitorul. De asemenea, începe să se simtă suspicios față de “prostia” sa.

30 de ani (filozofie + sentimente): La 30 de ani încearcă să-şi dovedească faptul că sentimentele pot aduce fericire, că armonia sentimentelor poate aduce fericire. 

31 de ani (filozofie + proactivitate): La 31 de ani, individul încearcă să-şi  justifice acțiunile și activitățile în viață. Se caută motivele din spatele acestor acţiuni, de ce aceste lucruri sunt necesare. Începe dezvoltarea raţiunii. 

32 de ani (filozofie + armonie): La vârsta de 32 de ani se face prima încercare de a-și combina scopul vieții cu munca. 

33 de ani (filozofie + filozofie): La această vârstă, datorită dezvoltărilor personale, se naşte “filozoful”.

34 de ani (filozofie + înțelepciune): La vârsta de 34 de ani, individul își cultivă capacitatea de a se adapta la locul de muncă și la viața de familie. Ei învață să facă schimbările necesare pentru a găsi fericirea acolo.

35 de ani (filozofie + spiritualitate): La 35 de ani, individul găsește o semnificație spirituală în viața sa profesională și de familie, etc. Începe să reorienteze toate zonele diferite ale vieții sale sub ochii dezvoltării spirituale.

 

Între 36 – 42 de ani: Chakra celui de-al treilea ochi – Înţelepciunea. 

 

36 de ani (înțelepciune + frică): La vârsta de 36 de ani începe să se teamă de a socializa cu alți oameni înțelepți – deoarece se teme să-și piardă echilibrul în viață.

37 de ani (înțelepciune + sentimente): La 37 de ani, individul începe prima încercare de a-și controla simțurile. Experimentează bucuria primelor realizări filozofice.

38 de ani (înțelepciune + proactivitate): La 38 de ani, individul își începe comunicarea activă și asocierea cu alți oameni înțelepți și dezvoltați spiritual.

39 de ani (înțelepciune și armonie): Cei de 39 de ani se găsesc în sistemul înțelepților. 

40 de ani (înțelepciune + filozofie: La 40 de ani, individul își cultivă capacitatea de a-și dovedi punctele de vedere în faţa celorlalţi. 

41 de ani (înțelepciune + înțelepciune): La 41 de ani, în urma dezvoltărilor personale, se naște “înțeleptul”.

42 de ani (înțelepciune + spiritualitate): La 42 de ani, individul va ajunge la realizarea că înțelepciunea duce în cele din urmă la spiritualitate și la Dumnezeu.

 

Între 43 – 49 de ani: Chakra Coroanei – Spiritualitate 

 

43 de ani (spiritualitate + frică): La 43 de ani, individul trăiește o teamă de a se cufunda complet în spiritualitate. 

44 de ani (spiritualitate + sentimente): La 44 de ani, individul începe să găsească plăcere spirituală, începe procesul de spiritualizare a sentimentelor.

45 de ani (spiritualitate + proactivitate): La 45 de ani, începe sistematizarea mentală şi organizarea spirituală. 

46 de ani (spiritualitate + armonie): La 46 de ani începe să caute armonie spirituală și comunicare spirituală.

47 de ani (spiritualitate + filosofie): La 47, individul începe să înțeleagă filosofia dezvoltării spirituale.

48 de ani (spiritualitate + înțelepciune): La 48 de ani, se dezvoltă capacitatea de a da sfaturi spirituale.

49 de ani (spiritualitate + spiritualitate): La 49 de ani, individul începe să transmită ceea ce ştie despre cele mai înalte idealuri spirituale – cum ar fi dragostea altruistă și dragostea lui Dumnezeu.

 

Putem folosi această cunoaștere a acestor cicluri de chakra pentru a ne ajuta să ne planificăm viața mai eficient. Odată ce suntem conștienți de schimbările viitoare de conștiință energetică, putem fi mai bine pregătiți pentru aceasta în viitor!

Sursa articol aici. Sa va fie cu folos!


Leave a comment

Ce este rusinea si cum poti sa scapi de ea, de Ana un copac din livada

Draga copacel,

Cand am citit  Calea Renuntarii si am vazut ca Rusinea in panelul emotiilor are vibratia cea mai joasa ( 20 comparativ cu pacea 600) am inteles multe lucruri. Am inteles mai mult fetele care vin la studio, m-am inteles pe mine cat timp din viata mea mi-am pierdut nefacand diverse lucruri…. de rusine si cat de eliberator este sa traiesti liber fara povara rusinii, sa FII TU EXACT ASA CUM ESTI. Rusinea perceputa prin ideea de “a lasa capul jos” a fost curatata din viata mea odata cu practica yoga si dezvoltarea personala prin carti si diverse cursuri. Ana prietena mea si a copacilor, a simtit sa completeze si ea acest aspect al rusinii care ne tine pe loc si nu ne lasa sa exploram viata, asa ca enjoy!

“Namaste!  La cursul Copacului despre Brandingul personal, cuvantul care statea pe buzele fiecaruia dintre noi, cuvantul ce statea in calea descoperirii adevaratei esente a sinelui nostru era Rusinea. 

“Rusinea – sentiment penibil cauzat de umilirea in fata altora, sentimentul contrar demnitatii, onoarei.” 
De cate ori nu v-ati surprins spunand:

* Nu fac asta! Imi este rusine!
* Nu merg la piscina pentru ca imi e rusine de corpul meu.
* Imi e rusine sa ies pe strada fara sutien pentru ca am sanii mici. 
* Imi este rusine sa iau cuvantul la sedinta pentru ca poate spun colegii mei ca propunerea mea este idioata sau imi uit cuvintele. 
* Nu imi deschid sufletul in fata celui pe care il iubesc pentru ca se poate ca el sa nu simta la fel si o sa ma fac de ras. 
* Nu imi deschid un blog pentru ca cine ar vrea sa citeasca ideile mele? 
Pot sa o tin asa pana maine dimineata pentru ca lista de frici si mecanisimele de aparare care ne tin in zona noastra de confort sunt nesfarsite, cu toate ca, fiecare afirmatie de mai sus poate fi demontata in cateva secunde.
“Ceea ce ucide in secret inovatia este rusinea. Ea nu poate fi masurata, dar este acolo” si clar a omorat multe visuri si fantezii din fasa. 
Acest sentiment provine din copilaria noastra, din credintele ce ne-au fost transmise de parintii, profesorii chiar prietenii nostri. 
Si acum imi amintesc cum o prietena buna din tinerete, care cred ca avea cele mai bune intentii, mi-a sugerat ca la intalniri “sa nu mai fiu atat de EU, cu ideile mele ciudate, credintele mele atat de diferite, obsesiile si obiceiurile mele si mai ales, sa imi pun sutien cu burete pentru ca ~da mai bine~”.
Abia dupa 10 ani am localizat de unde provenea aceasta teama a mea de a ma deschide cu adevarat la o intalnire, cu riscul ca cel din fata mea sa nu ma mai caute niciodata si de a ~ma face de rusine~. 
Noi suntem programati psihologic, emotional, cognitiv si spiritual sa avem nevoie de o legatura cu ceilalti, de iubire si de apartenenta. Legaturile emotionale profunde dau sens vietii. 
De aici si incercarea de ne prezenta altfel la primele intalniri pentru a nu ne face de rusine si pentru a incerca sa nu pierdem oamenii care ne-ar putea abandona daca ne-ar descoperi exact asa cum suntem. 
Dar… a nu ma accepta pe mine asa cum sunt si a incerca din “rusine” sa ma prezint altfel, este o greseala care m-a taiat de doua ori. Odata ca am atras oamenii nepotriviti in viata mea care mi-au aratat, prin experientele traite impreuna, exact fricile mele pe care incercam sa le “pudrez” la primele intalniri si in al doilea rand, prin aceasta atitudine imi refuzam sansa de a-mi descoperi propria valoare, unica, diferita si personala.  
Ne este teama sa impartasim familiei, prietenilor, lumii intregi ce am creat din cauza rusinii. 
Victimele perfecte ale rusinii sunt perfectionistii care asteapta sa fie “impecabila” creatia lor. Uneori nici atunci cand creatia este “perfecta” nu o prezentam lumii, pentru ca nu stim sa facem diferenta intre ceea ce “facem”,  dorinta de a placea celorlalti, dorinta de a avea respectul si admiratia pentru ce “am facut” si ceea ce suntem. Uitam ca “Nu suntem ceea ce ni s-a intamplat. Suntem ceea ce am ales sa devenim.” (Jung). 
Cand reusim totusi sa ne depasim teama si sa ne incercam norocul, ne dam seama ca pe langa toate vocile trecutului, ce ne spun ca nu suntem buni, nu suntem suficienti, cel mai dur critic al nostru suntem chiar noi.
Aceasta asteptare a ~perfectiunii~ mi-a adus sansa de fi martora la aparitia unor oameni care au iesit in lume cu produse care in viziunea mea erau incomplete sau nefinisate si totusi s-au bucurat de succes sau oameni cu pregatire si experienta mai putina, care au ocupat pozitii mai bune decat ale mele deoarece eu alesesem “sa mai astept” din frica de esec sau din teama de a ma face de rusine. 
Totusi la afirmatia rusinata ca “As fi vrut sa am increderea si curajul acesta mai de mult, pentru ca as fi ajuns mai departe acum” am primit un raspuns foarte bun: “Toate vin cand este timpul lor… atunci poate era prea devreme pentru tine.” Trebuie sa ne acceptam si sa ne intelegem ritmul propriu. 
Se poate sa incercam, sa ni se para ca ne-am facut de ras pentru ca nu ne-am bucurat de succes si ne decidem sa nu ne mai asumam riscuri niciodata sau putem sa ne spunem “Infrangerea asta ma doare. Sunt foarte dezamagit. Dar succesul, recunoasterea si aprobarea celorlalti nu sunt valorile dupa care-mi duc viata. Pentru mine, cel mai mult conteaza curajul si tocmai am fost curajos. Asa ca nu inteleg de ce ar trebui sa imi fie rusine.”
Rusinea este una dintre emotiile cu vibratia cea mai joasa. Daca de exemplu facem o greseala si ne simtim vinovati, incercam sa reparam raul facut, ne cerem scuze etc. in schimb cand vine vorba de rusine, cercetatorii au descoperit ca ea nu se coreleaza cu nici un comportament pozitiv – pentru ca rusinea duce la comportamente distructive. Ne izolam, vrem sa ne evaporam. 
“Solutia pentru a scapa de rusine este sa o contientizam.
* Sa o recunoastem si sa intelegem ce anume a declansat-o. Ce asteptari sau idei anume au format rusinea? 
* Sunt asteptarile care pun in miscare rusinea realiste? Exprima ele ceea ce-ti doresti cu adevarat sau, mai degraba, ceea ce crezi ca-si doresc ceilalti de la tine? 
* Deschide-te fata de o persoana apropiata. Iti asumi intreaga experienta a rusinii? Esti dispus sa impartasesti cu cineva ce simti pentru a primi empatie?”
* Vorbeste despre rusine si astfel vei vedea perspective diferite fata de situatiile ce au provocat-o, atatia oameni, atatea pareri.
Dar mai ales intreaba-te: Care este cel mai rau lucru care s-ar putea intampla daca as spune acest lucru, daca as fi eu insumi? Si de cele mai multe ori raspunsul nu este atat de infricosator. 
Si nu in ultimul rand sa ne intrebam daca este cu adevarat atat de importanta parerea celorlalti si daca ne dorim sincer sa fim in preajma oamenilor care ne judeca si in prezenta carora nu putem sa fim autentici.  
A nu lupta cu rusinea ne dauneaza atat psihologic dar si fizic. Sentimentul de rusine ne imbolnaveste treptat. 
“Problemele de piele, de exemplu, se dovedesc a fi frecvente la persoanele ce sufera de rusine. Cu cat simti mai mult rusinea cu atat mai putin te accepti pe tine insuti si vei face mai multe piruete ca sa fii o persoana mai buna, iar toate acestea vor fi in detrimentul adevaratelor tale nevoi.” 
Cunosc o persoana care din rusinea ca este amanta s-a imbolnavit de cancer… s-a vindecat insa atunci cand s-a iertat. 
Toti oamenii simt rusine, intr-un anumit grad. Nu este, deci, rusinos sa ai rusine. Este omenesc. Cum contrariul rusinii este mandria, dezvolta-ti mai mult Iubirea si Stima de sine.
Sta in puterea ta sa decizi ce alegi sa crezi si sa fii.
 Sentimentul propriei valori ne inspira sa fim vulnerabili (aceasta rara virtute), sa avem curaj sa impartasim celorlalti ceea ce am creat… si nu se stie niciodata ce viata schimbam prin curajul nostru de a fi vulnerabili, de a nu ne fi rusine sa prezentam o idee, o experienta, un complex transformat in calitate, o carte, un curs, o pasiune transformata in job… 
La final as vrea sa impartasesc o poveste care mie imi da mereu curaj. O poveste de care nu mai aflam daca autorul ar fi avut “rusine” si ar fi ascultat parerile celorlalti. 

“Lolita lui  Nabokov a fost refuzata de multe ori inainte de a fi acceptata de o editura din Franta. O scrisoare de respingere a cartii suna asa: ”E copleșitor de scârboasă, chiar și pentru un freudian luminat. Iar pentru public va fi revoltătoare. Nu se va vinde și va dăuna teribil reputației noastre (…) recomand să fie îngropată sub o piatra pentru următoarea mie de ani”

Ana D.

Articol inspirat din cartile lui Lise Bourbeau si “Curajul de a fi vulnerabil” de Brené Brown.

Daca ai si tu o poveste pentru padurea de copaci da-mi de veste la suntuncopac@gmail.com!

Namaste!


1 Comment

Ne ocupam de noi doar cand suntem “down”?

 

Draga copacel,

Ce ne face sa ne intoarcem la sufletul nostru? Raspunsul nu este prea placut dar… de obicei suferinta. Suferinta este o metoda minunata sa devenim constienti de ce se petrece in interiorul nostru. O despartire provizorie, una definitiva, moartea cuiva drag, o asteptare cu un rezultat dezamagitor, boala noastra sau a celor dragi, esecurile profesionale, nerealizarile noastre apasatoare sau pur si simplu vesnica goana dupa ceea ce credem ca ne va aduce fericire, nelinistea si zbaterile pana ajungem “acolo”, toate sunt momente cheie ce determina pana la urma munca noastra cea mai importanta pe acest pamant: Dezvoltarea personala. Dar ce inseamna aceasta “Dezvoltarea personala”? Suntem bombardati peste tot cu acest termen dar nu se stie exact ce presupune. O explicatie minunata pe care o da Lise Bourbeau este: “Omul nu este constient decat in proportie de 10% de ceea ce se intampla in interiorul sau. Dezvoltarea personala inseamna sa ne dam seama ca exista 90% talente, dorinte si alte atribute benefice pe care le avem in noi si pe care nu le-am folosit din cauza ca nu ne cunoastem suficient pe noi insine. Aceasta simpla constientizare ne da mari sperante. Cu cat invatam sa ne cunoastem mai bine, cu atat devenim mai constienti de puterea noastra interioara.” De fapt asta inseamna intoarcerea la noi, aceasta dezvoltare personala de care vorbeste toata lumea. Puterea noastra nu sta in bratele nimanui, nu are termen limita, nu este la parintii sau copiii nostri, nu este nici in bratele unui partener “minune”, visat si asteptat. Sa nu ne mai limitam si amanam pana cand ceva sau cineva va veni sa ne ajute sa ne schimbe viata sau perspectivele. Puterea este doar in noi. Sa ne facem placerile, sa ne urmam pasiunile, sa alegem sa fim fericite pur si simplu cu resursele actuale, indiferent de ce furtuni ne strabat viata acum, asta inseamna dezvoltare personala. Yoga este o minunata forma de dezvoltare personala, insa ca in orice alt domeniu este nevoie de disciplina si perseverenta. Am cunoscut persoane care folosesc timpul singuratatii ca sa se vaite de ce le lipseste, nu stiu sa gaseasca utilitatea acestui timp si li se pare ca fericirea se poate accesa doar in doi. Am cunoscut si persoane care dedica acest timp pentru a se dezvolta personal, alegere absolut minunata si recomandabila, dar care atunci cand intalnesc pe cineva renunta treptat la toate aceste procese si se intorc la sine doar cand relatia s-a stricat :). Adica concret si la yoga, observ unele copacite care apeleaza la yoga doar atunci cand sunt “down”, apoi dispar cand lucrurile se reaseaza in exteriorul lor, si iar sunt down si iar revin si tot asa…  Si tocmai asta este pattern-ul asta problematic … acest proces al dezvoltarii personale nu se termina niciodata, nici cand ti-ai intalnit iubirea vietii, nici cand ai copii, nici cand ti s-a indeplinit vreun scop. Mereu, mereu trebuie sa ne facem timp pentru noi. Dezvoltarea personala prin orice fel de instrument presupune perseverenta si disciplina.  Si responsabilitate. Chit ca este vorba de o pasiune doar a nostra, o clasa de yoga sau de meditatie, un masaj sau cinci minute inainte de culcare in care sa ne intrebam sufletul ce mai face, ce vrea cu adevarat, ce vrea sa realizeze, este fericit? Daca raspunsurile la aceste intrebari nu vin lin si clar atunci inseamna ca ai mare nevoie sa te cunosti mai bine si sa te asezi fata in fata cu tine mai des. Cineva “ne-a mintit” candva ca “daca o sa avem acel lucru” si “daca o sa facem acel ceva” o sa fim fericiti. Fericirile acestea pe care le cautam cu ardoare de obicei sunt trecatoare. Ce ne ofera fericire azi, maine poate sa ne ia presul de sub picioare. Si ce facem atunci? Disperam sau ne intoarcem la noi? Descoperirea puterii personale inseamna descoperirea fericirii autentice, a fericirii ce nu poate fi clatinata. Eu va rog sa nu uitati niciodata ca bucuria de viata nu sta niciodata in bratele altcuiva. Bucuria, placerile, fericirile mari sau mici, ne sunt accesibile oricand si oricum, trebuie doar sa ne dam voie sa fim asa cum suntem acum si sa ne deschidem bratele in fata darurilor Universului, fie ele si suferinte. Vacanta aceea pe care visezi sa o petreci alaturi de cineva ofera-ti-o tie acum, acel curs de care vrei sa te apuci, acea pasiune amanata, acea schimbare de imagine pentru care nu ai curaj, acele visuri lasate in asteptare din cauza gurii lumii, toate aceste lucruri sa ti le oferi si o sa vezi ca si celelalte visuri si preocupari se vor aranja de la sine.

Acea putere care sta ascunsa in tine, da-i voie sa iasa. Te rog.

Te astept pe salteluta sa ne ocupam de noi. Doar de sufletul nostru. Sa-l ingrijim si sa-l iubim astfel incat nu va mai fi nevoie sa cerseasca in exterior.

Namaste!


1 Comment

Iti aduci aminte ca esti un dar pentru acest pamant?

Draga copac,

Imi place sa iau tot ce este mai bun din orice chiar si cand vine vorba despre religie. Cred ca din fiecare putem alege ceva care sa rezoneze in noi si sa ne invete cum sa manifestam iubirea in viata noastra, pentru ca oricat de contradictorii ni se pot parea religiile uneori, in final au toate o idee centrala – Iubirea.

Rasfoind o carticica crestina era pe acolo si intrebarea “Iti aduci aminte ca esti un dar pentru acest pamant?” Am ramas foarte surprinsa deoarece de obicei religia crestina este foarte restrictiva ba chiar indeparteaza prin anumite rigori insa aceasta intrebare mi-a reamintit ce am gasit si prin alte locuri: Ca noi toti, daca am fost trimisi aici, suntem un dar pentru acest pamant.
Avem un rol important, avem o misiune, avem de schimbat o viata sau mai multe, avem de dat viata sau mai multe, avem de lasat amprenta noastra, de putin mai mult bine… dar mai presus de toate avem, cea mai importanta misiune, sa invatam despre iubire si sa o oferim. In primul rand noua, stiu ca poate suna dubios uneori… dar daca nu stii cum sa te iubesti pe tine, nu stii nici cum sa oferi celorlalti.
Cautarea rolului pe pamant, a misiunii personale, al “contractului sacru” pe care l-am semnat inainte sa venim aici, poate reprezenta enorm de mult stres si uneori putem ajunge chiar la depresii sau revolta dar, pot spune din experienta mea si a unor persoane pe care le-am studiat, ca raspunsul la aceasta intrebare nu vine niciodata in conditii de stress ci atunci cand ne relaxam si ne urmam pasiunile, imaginatia si creativitatea cand ne daruim complet pe sine si ne daruim complet si increzatori Universului, cu credinta ca el are grija de noi.
Nu spun ca o sa primim ceva pe tava, orice vis necesita efort si munca insa toate lucrurile vin la momentul potrivit si cand suntem pregatiti pentru ele.
In final as vrea sa impartasesc cu tine un citat despre ce inseamna cu adevarat reusita, in viziunea lui Lise Bourbeau, o autoare tare draga mie:
Majoritatea oamenilor vor mai degraba sa reuseasca in viata decat sa aiba o viata reusita. A reusi in viata este legat mai ales de reusitele personale sau profesionale, in raport cu munca, familia, obiectivele noastre. Unii asociaza reusita cu diplomele, cu gloria, cu banii. Daca esti un astfel de tip de persoana, care nu incearca decat sa reuseasca pe plan fizic, este important sa stii ca iti dezvolti Ego-ul si creezi stres inutil in viata ta. Acest gen de reusita este in general motivat de dorinta de a dovedi ceva anume cuiva sau propriei persoane.
Este mult mai intelept sa decizi sa ai o viata reusita, ceea ce este legat de tot ce priveste planul spiritual si este raportat la fiinta noastra. Acest proces ne ajuta sa constientizam care este ratiunea noastra de a fi si sa evoluam catre aceasta. Include deci victoriile care ating starile fiintei noastre si adevaratele noastre NEVOI: capacitatea de a iubi veritabil, de a ne accepta, a ne simti bine atat cu calitatile noastre cat si cu imperfectiunile noastre.
Deci a avea o viata reusita face apel la dimensiunea spirituala, nu inseamna ca trebuie sa neglijam cu totul aspectul material.
Pentru a verifica in ce masura ai reusit in viata, pune-ti aceasta intrebare: ” Daca as fi la sfarsitul vietii mele, as fi multumit de rezultatele din fiecare domeniu al vietii mele?” Daca raspunsul este pozitiv, inseamna ca ai o viata reusita.

Namaste, nu inceta sa-ti cauti misiunea! Contezi! Esti important! Poate nu realizezi acum dar prezenta ta schimba vieti pe langa tine. Incepe cu a ta!

 


2 Comments

Te uiti la un copac si te vezi pe tine

Draga copac,

“Mi se pare o prostie sa-ti iei nume de copac!”,  “Esti copac inseamna ca esti cam tamp!”, “Eu nu am chef sa-mi aleg un copac!”, “Ce rost are joaca aceasta de-a copacii?”, “Iti limitezi evolutia daca te crezi un copac, copacii stau doar intr-un loc.” – Sunt doar cateva dintre “parerile” pe care le-am auzit de-a lungul vremii de cand m-am apucat de blogul meu si de cand am ales “sa fiu un copac  “.  :). Totusi majoritatea reactioneaza foarte bine la acest joc de imaginatie si mi se pare foarte amuzat cum unele persoane pot intra cu usurinta in joc iar altii au reticente si isi dau ochii peste cap.

Pentru ca fiecare adapteaza o fraza atat de simpla la propriile stari, credinte si convingeri. Cand de fapt ceea ce vedem in copaci, lucruri si ceilalti oameni din jurul nostru este ceea ce vedem noi, in noi. Amuzant nu?
“Arborii poseda un sistem circulator, circulatia sevei avand drept corespondenta presiunea sanguina specifica organismelor vii.” Copacii seamana mai mult decat am crede cu noi.
Pentru mine a devenit cel mai amuzant joc sa observ reactiile oamenilor si sa aflu astfel lucruri despre ei.
Acum ceva timp o prietena de-ale  mele mi se plangea ca nu-i mai place de ea, ca s-a abandonat, ca a imbatranit si cand am rugat-o sa se aseze la poalele unui copac, sa-i povesteasca ofurile sale, am observat-o cautand mult un copac pe gustul ei, mi-a si precizat expres “oricare dar nu pe asta, este batran si urat”, cuvinte pe care le folosise si pentru a se descrie pe sine.
Am zambit, pentru ca eu nu vedeam un pom batran si urat ci un pom pe jumatate inverzit, care desi a fost batut de vreme si conditii nefaste, era inca dornic de viata, era dornic sa-si revina si sa creasca din nou.

Copacii ne pot fi perfecte oglinzi in care sa ne cautam pe sine si sa aflam despre noi, cum la fel orice obiect din jurul nostru ne poate invata despre noi.
Daca ne este greu sa ne privim pe noi in relatia cu tot ce ne inconjoara sa facem un exercitiu pentru inceput sa-i observam pe ceilalti.
Zilele astea stateam la plaja intre doua cupluri, cei din dreapta mea se plang de conditiile de la micul dejun, de faptul ca nu le merge umbrela si ca cei trei copiii sunt mofturosi si nu le convine nimic si cei din stanga mea povestesc cu pasiune despre “un om exceptional dintr-o carte” pe care o citeste ea. Daca le analizezi fetele, posturile, cuvintele observi cu usurinta ca multe din situatiile de care se plang ar putea fi foarte simplu evitate daca si-ar schimba perspectiva de a vorbi, de a renunta la a se concentra pe “ce nu merge” si sa observe daca nu cumva vaicarindu-se de lucruri minore scapa din ochi lucrurile care merg chiar frumos, toti eram pe aceeasi plaja superba, cu o vreme minunata dar vedeam lucrurile atat de diferit.

De asemenea in mai toate taberele mele de feminitate fac meditatie de impamantare langa un copac, o parte din exercitiu este cand te conectezi cu un copacel din fata ta. Acelasi copacel, obiect de meditatie pentru mai multe femei, si totusi fiecare il percepea diferit. Unele il vedeau trist si plangacios, altele stramb si ignorant, unele il percepeau copilaros altele rautacios si tot asa…. Interesant, nu?

Sa ne concentram pe lucrurile frumoase din viata noastra chiar si in momentele in care nu merge totul “cum ar trebui” nu este intotdeauna usor dar depinde doar de noi.
Sa radem cand ceva ne iese prost poate parea stupid la inceput dar cu exercitiu devine din ce in ce mai usor.
Eu chiar cred ca atunci cand ne plangem si ne vaitam atragem si mai multe situatii asemanatoare in viata noastra.
Uneori ne plangem de nimicuri, ca nu am gasit loc la masa la micul dejun, ca ni s-a stricat umbrela de plaja dar in final sursa nemultumirilor noastre provine dintr-o relatie proasta cu propria persoana.
Vedem lucrurile asa cum suntem noi de fapt.

Am ales de referinta pentru mine copacii pentru ca mi se par cei mai reprezentativi, ei sunt ca noi, doar ca mult mai intelepti. Ei nu se vaita de lucrurile exterioare, ci doar incearca sa creasca in ciuda conditiilor nefaste, ninsoare in mijlocul primaverii, ploi de gheata… dar indiferent de conditii ei cresc, se intind, isi cresc radacinile si infloresc, cu insistenta, fara sa se compare cu ceilalti pomi si fara sa le pese daca cineva ii admira sau nu, daca dezvoltarea si rodirea lor foloseste cuiva sau nu. Ei cresc pentru ca pur si simplu aceasta este menirea lor sa faca.
De aceea cred ca avem atat de multe de invatat de la un copac.
Daca ai vreo problema pe suflet, iti recomand sa te asezi la umbra unui copac si sa-i povestesti gandurile tale. Cred cu tarie ca este una dintre cele mai bune terapii pentru suflet. Ei sunt aici pentru noi sa ne asculte, sa ne dea aer curat, liniste si viata.

Si eu sunt aici pentru tine sa te imbratisez si sa te sustin! Te astept la clasele de yoga din fiecare seara sau in tabere ca sa vorbim ca intre “copaci” :).

Namaste!


Leave a comment

Activia m-a intrebat cum traiesc eu InSync

dsc_0949-modified

Draga copac,

Multa lume imi spune : “Vai, ce dragut de tine, stai toata ziua,  te fotografiezi fericita in rochii cu spatele gol si talpile goale in pozitii de yoga, fara nici o grija, fara nici un stres…”

Este adevarat ca, in acest moment, starea mea este una foarte buna, insa am  muncit enorm cu mine ca sa ajung aici. Duc o munca de auto-cunoastere si dezvoltare personala continua ca sa-mi intretin aceasta stare de spirit. La propunerea brandului Activia, odata cu lansarea initiativei ”Traieste InSync”,  impartasesc cateva dintre lucrurile care ma inspira sa ma simt in armonie cu mine si sa-mi valorific la maxim potentialul si calitatile.

Ca in oricare alt domeniu, este nevoie de perseverenta si vointa. Totusi, nu tot timpul sunt vesela. Uneori ochii mei sunt tristi, alteori plang, zambetul meu este dezamagit sau privirea mea este stearsa. Ca si tine, sunt o femeie cu experiente, o femeie care a si suferit, o femeie careia i-a fost frica de ea insasi, de relatia ei.  In final, insa, am devenit o femeie care se accepta exact asa cum este. Am invatat ca ceea ce ma tinea pe loc se afla inauntrul meu. Treptat, mi-am dat seama ca trebuie sa-mi reevaluez relatia cu vocea mea interioara si sa o folosesc in avantajul meu.

Pana la urma, este vorba despre acceptare si blandete!

Si ca sa realizezi ca sunt o femeie ca si tine, vreau sa-ti mentionez cateva din momentele mai grele si cum am reusit eu sa le depasesc. Iata cum am reusit sa imi gasesc armonia in viata profesionala si cea personala, sa fiu in sincron si sa devin InSync cu mine si cu ceilalti:

  • Primul moment in care am luat decizia de a incepe blogul/proiectul meu de yoga si dezvoltare personala, “Suntuncopac”, a fost acum 4 ani. Nimeni in afara de sotul si sora mea nu a avut incredere in mine. Toti spuneau ca sunt nebuna. Mi-am pierdut multi prieteni, insa am castigat altii noi. Si, totusi, iata ca visul meu – yoga,  a devenit un trend , a luat amploare si a devenit un stil de viata.  Ma bucur ca am avut incredere in visul meu. Cum am reusit? Mi-am urmat intuitia, vocea din interior care ma asigura in permanenta ca merg pe drumul cel bun. Mi-am transformat vocea critica interioara in cel mai de nadejde aliat.
  • Imbratisarea feminitatii si a deschiderii mele emotionale mi-a adus, uneori, perceptii diferite din partea altor femei. Oamenii judeca fara sa cunoasca povestile celorlalti. Da, imi iubesc corpul si feminitatea si nu consider ca trebuie sa le ascund. Cred ca ne-a fost dat sa evoluam impreuna in aceasta viata. Cred cu tarie ca pot fi spirituala si pe tocuri si in talpile goale, si cred ca pot fi extrem de buna in ceea ce fac si cu ruj pe buze. Cum trec peste aceste obstacole si cum reusesc sa raman InSync? Ma iubesc si mai mult, ma accept, ma inteleg. Iubindu-ma pe mine, inteleg si respect mai usor lumea inconjuratoare care, uneori, din suferinta proiecteaza lucruri in exterior.
  • Relatia cu sotul meu – cum reusesc sa mentin echilibrul astfel incat sa ma simt InSync in relatia mea? Desi este sufletul meu pereche, relatia cu el nu este tot timpul roz. Partenerii nostri sunt oglinzile noastre menite sa ne ajute sa ne vedem mai bine. Sotul meu este extrem de diferit fata de mine, fiind foarte pragmatic, serios, rational, obsedat de curatenie, fix opusul meu. Eu sunt visatoare si afectuoasa. Diferentele acestea intre noi duc uneori la certuri si usi inchise. Cum trec peste? Realizez ca iubirea noastra este perfecta,  insa comunicarea nu este. Realizez ca lucrurile care ma deranjeaza la el sunt fix lucrurile pe care ar trebui sa le imbunatatesc la mine.  Inspir, expir cand sunt nervoasa , meditez, spun rugaciuni, si ma uit la fetita noastra care este rodul iubirii noastre pure. Apoi ma uit in ochii lui si ii multumesc ca m-a ajutat sa ma regasesc;
  • Rolul de mama – cum imbin acest rol cu celelalte din viata mea . Da, am avut o sarcina usoara si fiica mea este un inger, insa am muncit mult ca sa ajung in acest punct. Am citit sute de carti de parenting, de relaxare, respiratie si pregatire a mamei, am meditat, am facut yoga, am avut incredere in mine. Accept uneori ca nu sunt perfecta, accept ca ofer cat si cum pot, si inteleg ca trebuie sa am grija de mine inainte sa-i pot oferi ei particele din mine. Am incredere ca reusesc pentru ca totul porneste din interiorul meu, din modul in care imi rezolv propriile conflictele launtrice si devin mai echilibrata.
  • Facturile – cum nu las sa ma acapareze grijile financiare. Am renuntat la 15 ani de cariera in marketing/management. Am lasat in spate studii, cursuri, multi  bani investiti in perfectionarea mea in acest domeniu… pentru a sta in lotus ! Este grozav, nu exista job mai bine platit decat cel care-ti ofera  linistea. Sunt, insa, luni petrecute la studio in care ma intreb daca-mi pot acoperi chiria, pentru ca am cheltuieli foarte mari. Cum trec peste ele? Cu incredere ca pasiunea, iubirea si intentiile bune intotdeauna vor fi rasplatite. Si asa este, din neant apar proiecte pe langa, comenzi la rochii, retreats, invitatii la evenimente,  care ma ajuta sa nu ma blochez in aceasta sfera si sa evoluez;
  • Creativitatea este atuul meu principal, dar care uneori ma oboseste. Sunt un spirit extrem de creativ, am har la scris, toate clasele mele sunt diferite, la fel si exercitiile de coaching. Totusi, desi este un dar, uneori se transforma intr-o provocare. Si, deseori,obosesc tare.  Ca sa pot sa-mi intretin creativitatea si  sa-mi ating potentialul maxim cand vine vorba de inspiratie, citesc o carte la 3-4 zile, merg in continuare la multe cursuri de inspiratie si meditez. Aceste lucruri nu vin din neant, ci printr-un efort si o munca sustinute continuu.
  • Cum depasesc momentele melancolice si mahnirea. Uneori sunt furioasa si mai scap cuvinte nu foarte frumoase, alteori fara motiv cad pe ganduri in contemplatie si tristete duse la extrem. Hei, sunt si eu om, e normal! 🙂 Cum reusesc sa ma recalibrez, sa imi gasesc momentul InSync care ma ajuta sa merg mai departe? Realizez ca eu nu sunt egala cu gandurile si actiunile mele . Imi accept umbrele si incerc sa ma inteleg, sa aflu lucruri noi despre mine, sa ma recalibrez. Ce functioneaza cel mai bine? Sa transform supararea si furia in arta. De aceea, scriu articole, pictez, dansez si merge tare bine!

Inchei prin a-ti spune ca suntem toate la fel. Toate venim pe aceasta lume ca sa experimentam! Uneori nu traim numai bucurii, ci mai trecem si peste obstacole, lucru care este normal si care ne conduce, in cele din urma, catre un drum frumos.! Toate avem nevoia de a fi iubite si de a iubi, insa, sa nu uitam sa ne iubim si pe noi insene! Cand avem o relatie buna cu criticul nostru interior ne simtim bine si in echilibru cu noi insene si cu restul lumii. Aceasta influenta pozitiva se reflecta in toate aspectele noastre. Tu cum traiesti InSync? Te invit sa urmaresti pagina de Facebook Activia luni de la ora 18.00, cand alaturi de Oana Stoianovici (coach transformational), vom impartasi modul in care ne gasim echilibrul in fiecare zi.


Leave a comment

Retreat Suntuncopac la Cluj ( dezvoltare personala si yoga)

cropped-22.jpg

Draga femeie,

daca esti aici inseamna ca nu m-a inselat intuitia cand intr-o dimineata m-am trezit cu dorinta de a organiza un retreat copacesc  la Cluj de yoga si dezvoltare personala. De pretuire  a feminitatii.

Eu am descoperit ca suntuncopac acum aproape patru ani. Dupa un vis. De atunci viata mea a luat o alta intorsatura.Stiu ca este ciudat, dar in vis mi s-a aratat clar numele acestui proiect, faptul ca voi organiza aceste tabere spirituale, ca voi fi inconjurata de oameni buni si curiosi sa afle cine sunt si care este misiunea lor.Acest  vis m-a pus pe ganduri si m-a facut sa realizez ca  respir  acelasi aer cu copacul, ca sunt parte din acest imens Univers. Ca sunt libera. Ca sunt vie.

Acest vis m-a facut sa inteleg  ca nu trebuie sa-mi fie frica de moartea fizica ci de moartea in fiecare zi  in care nu constientizez ca traiesc. Mi-am dat seama ca mor in fiecare zi daca nu citesc, daca nu ascult muzica, daca nu ma uit la cer, daca nu calatoresc,daca pierd timpul la televizor, daca nu iubesc ceea ce fac, daca nu visez, daca nu cunosc oameni noi, daca nu creez ceva nou in fiecare zi, daca nu iubesc animalele si natura, daca nu sunt recunoscatoare pentru ceea ce am in fiecare secunda.Daca nu merg in talpile goale cat mai mult posibil. Daca nu-mi explorez feminitatea.

Acest vis mi-a dat curaj sa incep de la 0, astfel incat, dupa 14 ani de munca in zona de management, comunicare & marketing ,mi-am dat demisia am plecat 3 luni intr-o jungla din Bali unde m-am certificat pe yoga si mi-am deschis propriul studio. Iti spun mai multe cand ne vedem!

Dar inainte de toate, eu sunt o femeie ca si tine. Care a suferit. Care a ras in lacrimi. Care a iubit si care se iubeste. Care nu inceteaza sa invete.O femeie curioasa sa te cunoasca.   Femeia din tine vrea sa te intalnesti  cu alte femei minunate, care abia asteapta sa imparta cu tine   pasiunea, iubirea, frumusetea, curajul,increderea  si binecuvantarea de a fi femei in viata asta.

Cum ar fi sa-ti faci un cadou in luna aprilie  si sa –ti oferi sansa de a te intalni cu tine in cea de-a 13-a tabara de feminitate din tara? In cea mai simpla, modesta, vulnerabila, senzuala si blanda forma a ta? Sa te intalnesti cu tine cunoscand inca 20 de perechi de ochi la fel ca ai tai. Poate tristi, poate veseli. Sinceri.  Ochi in cautare de iubire. Iubire de sine si de tine.

Locul tau este in tabara de dezvoltare personala, yoga, respiratie, meditatie si creativitate din 12-14 mai, intr-o locatie de vis la doar 30 de minute de Cluj- pensiunea Meander.Daca vrei  sa intri in povestea retreaturilor de pana acum, arunca-ti un ochisor aici   aici ,aici, aici  sau aici. Iar aici si aici ai niste videouri dragute facute de sotul meu.

Image may contain: 17 people, people smiling, people standing, child, tree, outdoor and nature

Femeia e blanda….Vrei sa ne aducem aminte asta impreuna?

Continue reading