Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

Tag Archives: maternitate


by Leave a comment

Sedinte private – Conceptie, sarcina, maternitate

75521613_612773512591042_9007296132023320576_n

Draga femeie,

Totul incepe cu o intentie. Intentia mea a fost sa fiu aleasa.

Stiu ca fetita mea m-a ales cu mult timp inainte sa se nasca, asa ca acum doar ii urmez planul prin care ea sa -si manifeste darurile pe acest pamant. Vrei sa afli si tu cum?

Te invit sa te descoperi alaturi de mine  spiritual si personal prin sedintele private este  in caz ca iti doresti sa fii mama iti doresti sa aduci un copil pe lume, daca deja esti insarcinata   sau daca ai nascut de curand. In practicile mele imbin terapiile Theta Healing, Matrix Birth Reimprinting si mindfulness.

Sa fii mama, sa ai un copil, este cel mai pretios DAR pe care l-am putea primi in viata asta.

Fiecare momennt  al sarcinii, maternitatii este corelat cu o noua etapa in aceasta calatorie a legaturii spirituale, emotionale si fizice pe care o avem cu copilul nostru.

Nicio femeie nu ar trebui sa plece in aceasta calatorie fara pregatirile necesare. Inainte de a lua in considerare ideea de a ramane insarcinata, partenerii ar trebui sa treaca printr-un proces intreg de dezvoltare personala, de a face fata fricilor lor si mai ales de a sapa sa isi descopere blocajele si ranile pe care le poarta dupa ei si care ulterior ar provoca traume si depresii lor si chiar ar fi capabile sa le afecteze copilul.

In primul rand sarcina ar trebui sa vina cu un val de iubire, compasiune, autenticitate, iertare si lasarea credintelor limitative si conditionarilor in spate, de asemenea cu constientizarea corpului si a minunii prin care va trece acesta. Nu in ultimul rand cu abilitatea de a face curat in credintele personale si patternuri.

O sarcina spirituala presupune toate aceste lucruri si creeaza spatiul bebelusului sa paseasca in lume cu premise potrivite. Energia partenerilor atunci cand concep un copil trebuie sa fie curata si dorinta de a avea un copil sa vina din iubire pura, nu din nevoie, dorinte sau ambitii personale, din frica sau pentru ca ‘trebuie”.

Sarcina spirituala presupune in acelasi timp renuntarea la a transmite convingerile si conditionarile primite mai departe.

Sarcina spirituala este o invitatie la explorare, la a te cunoaste mai bine, la a fi onesta cu sentimentele tale, cu dezvoltarea propriei intuitii, cu incetinirea stilului agitat de viata. Sa lasi totul sa curga lin si sa iti dai voie sa te redescoperi.

Eu cred foarte mult in teoria ca ai nostri copii ne aleg in functie de planurile pe care le au cu noi, intrucat se spune ca un parinte trebuie sa se foloseasca de prezenta copilului pentru a -si constientiza propria persoana.

De asemenea, mai cred ca ai nostri copii sunt extensiile gandurilor si emotiilor parintilor (mai ales ale mamei), asadar, este important ca in momentul in care ne hotaram sa aducem un copil pe lume sa facem un fel de curatare spirituala, emotionala si mentala pentru a atrage un suflet luminos in familia noastra.

Eu cred ca toate transformarile prin care am trecut in ultimul timp, s-au intamplat ca sa ma pregateasca sa o primesc pe Yanna in viata mea: faptul ca m-am apucat de yoga, ca mi-am descoperit si exploatat latura creativa, ca m-am reindragostit de carti, ca m-am apucat serios de citit carti…… ca pur si simplu simt ca am evoluat spiritual.

Pentru acest copil, tu esti un inger pe pamant si el vrea sa iti arate, cat de puternica si binecuvantata esti, ca alegi sa ii dai viata.

El te roaga sa ai rabdare, si daca nu a venit pana acum la tine, poate vrea sa iti comunice ca trebuie sa ii pregatesti cumva venirea, ca trebuie sa schimbi ceva la tine: sa te linistesti, sa iti pui ordine in ganduri, sa nu il doresti posesiv, ci cu inima curata si nu cu mintea, sa te iubesti mai mult pe tine si sa pui capul linistita perna seara, increzatoare ca … va veni. Eu cred ca principalul motiv pentru care cineva ar trebui sa isi doreasca un copil este ca acesta te ajuta sa cresti si sa evoluezi ca om, sa te vezi mai bine in oglinda.

Copilul tau vrea ca tu sa fii fericita si relaxata, pentru ca si el sa se cazeze intr-un camin fericit, mai intai in pantecul tau si apoi in casa ta. Copilul tau vrea ca tu sa iti iubesti corpul si fiinta pentru ca astfel se va simti si el iubit. Cum sa aiba el incredere in tine ca-l vei iubi daca el te simte ca uneori nu te iubesti nici pe tine?

Copilul tau vrea sa te simta o mama puternica si curajoasa. El te simte, daca aici pe pamant tu ai frici ca nu vei putea avea grija de el.Copilul tau vrea ca tu sa te centrezi, ca sa-l poti centra apoi si pe el.

Cunosc multe mame, pentru care perioada sarcinii si a maternitatii este un buchet de nervi, stress, depresie si nefericire. Sincer, uneori ma uitam la cer cand le auzeam cum se plang de aceasta perioada, care, ar trebui sa fie cea mai frumoasa din viata noastra. Pentru acestea, sarcina este grea si le deformeaza corpul, le distruge sexualitatea, le priveaza de feminitate, considera ca alaptarea este oribila, ca nu cunosc decat oboseala cronica, ca viata lor s-a terminat si acum trebuie sa impinga carutul toata viata, ca isi urasc corpul, ca sunt urate, ca al

DESPRE MINE:

Andreea este antreprenor, Instructor YOGA atestat de catre Yoga Alliance, speaker motivational, consilier in dezvoltare personala,  certificated conscious heart / meditation Coach, terapeut EFT eliberare emotionala, Terapeut Matrix Reimprinting, Terapeut Theta Healing, Terapeut medicina cu ingeri, Face Reader & Angel Cards reader, facilitator  Meditatii Active OSHO ( certificata OSHO Grecia), facilitator transe de relaxare Metoda Silva si metoda Hopponopono.


by Leave a comment

Fericirea unui copil nu este in cosul de cumparaturi

yoga

Draga copac,

Fericirea nu este in cosul de cumparaturi sau intr-un like pe facebook. Nu este ceva ce poti sa castigi, sa primesti sau sa consumi. Fericirea este ACUM!

Jungla urbana in care ne aflam tinde sa-ti arate ca fericirea este undeva in exterior: o casa si o masina frumoasa,un cadou,  un job bine platit, o vacanta exotica. Uneori, prinsi un pic in vartejul asta al unei false fericiri, noi parintii, tindem sa credem ca fericirea copiilor nostri ar avea cam acelasi fundament.

Fiecare parinte isi doreste ca al lui copil sa fie fericit este evident, dar totusi, fericirea inteleasa de un copil poate fi total diferita fata de fericirea perceputa de noi adultii.
Ceea ce pentru noi poate parea banal pentru un copil este un miracol: o floare, un copac, o buburuza, un porumbel. De aceea noi suntem mai tot timpul posomarati, iar ei cu gura la urechi.Si atunci ma intreb, cine creste pe cine? Cine pe cine invata?
Intelegand ca fericirea unui copil de “acum” poate se poate proiecta si in viitorul lui de adult, noi parintii ar trebui sa ne folosim de aceasta cheie si sa-i ajutam sa evolueze cat mai armonios.
Si astfel, poate ar trebui sa intelegem, ca nu cel mai impopotonat botez, cel mai scump carucior, cel mai performant telefon, cea mai populara bona sau cea mai costisitoare scoala privata ar aduce zambetul pe chipul copilului nostru, ci poate ar trebui:

  • sa le multumim ca ne-au ales pe noi ca parinti si sa le spunem ca vom face tot posibilul sa ii ajutam sa evolueze ca spirite in mediul nostru;
  • sa le oferim timpul nostru, cat mai mult din timpul nostru;
  • sa-i implicam cat mai mult in activitatile noastre uzuale: la cumparaturi, in bucatarie, cand facem sport, curatenie etc..
  • sa-si vada parintii fericiti -fiecare luati separat, dar si impreuna;
  • sa le oferim prezenta in timpul petrecut cu ei, nu o holograma de parinte cu mintea la birou sau la cumparaturi;
  • sa le aratam insistent iubirea nostra infinita, sa le spunem “te iubesc” fara retineri si sa le oferim caldura bratelor noastre ori de cate ori au nevoie sa se adaposteasca;
  • sa ii lasam sa isi traiasca copilaria;
  • sa-i ascultam cand ne spun de lucrurile care le plac sau le displac, si sa tinem cont de parerea lor;
  • sa-i ajutam sa-si exprime parerile, emotiile, sentimentele, curiozitatile, fricile;
  • sa le intelegem limbajul corpului;
  • sa scoatem “copilul din noi” cat mai des la joaca cu copilul nostru;
  • sa ii asiguram ca sunt protejati si in siguranta la sanul nostru;
  • sa ii incurajam sa petreaca cat mai mult timp in natura;
  • sa ii lasam sa fie EI, nu ceea ce noi nu am resusit sa devenim;
  • sa le crestem increderea in ei si sa ii apreciem pentru tot ceea ce fac;
  • sa le aratam ca suntem modele demne de urmat, sa fie mandri sa ne calce pe urme;
  • sa le cultivam dragostea pentru frumos si simtul artistic;
  • sa radem, sa cantam in baie cu ei, sa dansam, sa facem glume, sa chicotim cu ei, sa le transmitem o energie pozitiva si armonioasa inca de la cele mai fragede varste;
  • sa le insuflam sa aleaga sa fie suflete mai bune, mai luminoase si mai armonioase decat am fost noi;

Copiii nostri sunt cea de-a doua sansa oferita de Creator sa avem o relatie parinte-copil asa cum ne-am dorit si cred ca este important sa intelegem ca drumul spre fericire incepe din copilarie, iar noi parintii suntem un factor decisiv in fericirea de adult a copiilor nostri. Apoi, se spune ca fiecare copil trebuie sa-si depaseasca parintii, adica sa mearga mai departe in lumina.Fiecare generatie trebuie sa -si aduca contributia. Asta inseamna ca noi ar trebui sa facem o treaba buna in viata asa, si poate, doar doua cadouri ar trebui sa le facem ca sa fie fericiti: unul ar fi radacinile si celalalt aripile.


by Leave a comment

De ce repetam la nesfarsit aceleasi relatii lipsite de armonie?

pattern

Draga copac,

stii cainele care se invarte in jurul cozii? 🙂
Ei bine, am multe cunostinte care se invartesc in jurul cozii iubirii neintelese, si care, se implica in aceleasi relatii lipsite de armonie la nesfarsit. Se intreaba de ce altii au mai mult noroc, de ce li se intampla numai lor sa sufere, sa fie dezamagiti sau parasiti, si spera, ca intr-un final, va aparea ca din senin un partener cu bagheta magica, care sa le ofere ceea ce ei isi doresc: iubire, intelegere, respect, fidelitate, incredere, etc..
Desi cazurile sunt diferite, totusi, ele au la baza acelasi pattern care se repeta. De obicei, aceste persoane invinuiesc partenerii sau alti factori externi, si nu isi pun o intrebare interioara sufletului lor: de ce atrag un anumit tip de parteneri? de ce cauta relatii bolnavicioase? cat de incompleti sunt ei astfel incat cauta sa umple acest gol in ceilalti? cat de dependenti sunt, si de unde vine aceasta dependenta? ce nu accepta la ei insisi, de poate respinge si pe ceilalti? ce masca poarta atunci cand se conecteaza cu partenerii lor, sunt ei insisi sau imaginea pe care partenerii ar astepta-o de la ei? se indragostesc de parteneri indisponibili pentru ca considera ca nu merita o dragoste adevarata, reala, curata?
Viata bate filmul, si la orice colt, ne invata lectia ei.

Ca in orice alta situatie, daca un lucru nu este rezolvat la timpul si locul potrivit acesta se va tot repeta la nesfarsit.
Partenerii nostri sunt oglinzile noastre. Tot ceea ce ne deranjeaza la ei, sunt de fapt, lucrurile pe care nu le -am rezolvat cu noi dintr-o anumita perspectiva. O relatie ar trebui sa ne ajute sa ne cunoastem, sa ne vedem atat partile bune cat si pe cele rele. In loc sa ii acuzam pe altii, poate ar trebui sa facem un travaliu interior si sa vedem de ce are nevoie sufletul nostru. Sufletul nostru primeste iubirea noastra, sau respingerea noastra? Daca noi nu ne iubim, ceilalti cu siguranta nu o vor face in locul nostru.
Mintea noastra ne pacaleste si ne face sa credem ca mai intai avem nevoie sa castigam iubirea celorlalti pentru a fi confortabili cu iubirea de sine, ne face sa purtam niste masti prin care sa impresionam cu ceea ce nu suntem. Mastile atrag alte masti, si tot asa..
In viata ne apar persoanele de care avem nevoie pentru a ne  cunoaste mai bine.Cand ceva nu merge bine intr-o relatie, este ca un semnal de alarma ca ceva trebuie iertat, acceptat si reparat in interior. Fie ca o relatie ne face sa suferim, ea totusi trebuie privita precum o oportunitate de cunoastere interioara. D-zeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce.
Asa ca daca vei observa ca niste scenarii neplacute se repeta in viata ta, in loc sa pui piept, si sa aduni furie si ura, incearca un pic sa te detasezi, sa faci un pas inapoi si sa incerci sa te intelegi si sa nu judeci pe celalalt. Iar pe tine sa te ierti. Gandeste-te cu ce ai putea sa-ti mai hranesti sufletul pentru a nu mai cauta aceasta implinire/completare/dependenta in exterior. Incearca sa te pui si in papucii celuilalt si sa te privesti prin ochii lui, sa te analizezi, si cu compasiune si iubire sa identifici ce parte din tine te respinge si implicit respinge mai departe. Incearca sa fii sincer cu tine, sa te ierti, sa te accepti, sa te iubesti.
De asemenea poti sapa un pic in copilaria ta, poate o situatia similara ai trait-o cu parintii tai, ti-a ramas in subconstient, si nu ai acceptat-o. Poate este cazul sa inchei un capitol mai vechi.

O alta concluzie ar avea la baza, legea atractiei, care spune  ca tot ceea ce apare in viata  noastra este atras de noi, si toate se intampla in relatie directa cu ceea ce gandim, intrucat orice gand este o forta, are o putere foarte mare. Daca atunci cand esti in cautarea  unei relatii te gandesti din start ca nu va merge sau vei cunoaste persona nepotrivita, pai asa va fi. Noi ne gandim prea mult la ceea ce NU VREM, nu la ceea CE VREM, si din pacate exact ce nu vrem atragem. Asa ca in loc sa te gandesti de fiecare data ca nu vrei sa te implici in relatii nearmonioase, ca nu vrei sa fii dezamagit din nou, mai bine te gandesti ca meriti sa iti intalnesti  intalniti sufletul pereche cu care sa traiesti o iubire curata.

Universul, D-zeul tau interior nu vrea sa te faca sa suferi. El te ajuta doar sa te cunosti mai bine. El vrea ca tu sa iti rezolvi patternul din radacina ta interioara pentru a -ti gasi curajul de a-l controla in exterior, prin relatiile cu ceilalti. El vrea ca tu sa traiesti in pace cu ganduri pozitive pentru a-ti oferi exact aceleasi experiente pozitive in schimb.
Incearca sa- ti identifici singur   lectia. Odata identificata si acceptata, poti lua masuri pentru ca lucrurile sa se intample exact asa cum vrei in viata ta, si vei incepe sa atragi oameni care sa te ajute sa cresti.

Nu in ultimul rand, incearca sa privesti cu recunostinta fiecare experienta din viata ta(buna sau rea), pentru ca uneori, cele mai dureroase sfarsituri poarta numele de cele mai frumoase inceputuri. ❤

Reale. Curate. Sincere. Armonioase.

Sufletul tau pereche este foarte aproape de tine:).


by 1 Comment

Soapte pentru fetita mea: O poveste despre cele 4 sotii

poveste despre cele 4 sotii

Frumoasa mea fetita,

este duminica, suntem la bunici la tara.Simti mirosul de ceai si paine prajita? Auzi cantecul cocosilor si latratul lui Smigel care abia asteapta sa cresti sa mergeti la joaca?

Te privesc cum imi zambesti strengar si stiu ca esti fericita… cu mine.. cu noi. Te incrunti cand nu imi mai auzi vocea, asa ca am simtit nevoia sa iti spun o poveste. Am uitat cartea de povesti acasa dar am gasit  una pe internet care pana si mie mi-a facut ziua mai luminata.

Asa,   deci sa incepem Povestea celor 4 sotii:

“A fost  odata ca niciodata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai buna.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa. 

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”

O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumoase haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

 Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri,ma voi recasatori!”
Inima regelui se stranse de durere.

 Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.

Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”

 In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie sunt FAMILIA si PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul o sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

Si -am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa.

Sfarsit”

Ai doar 3 saptamani, cum e posibil sa imi urmaresti vocea si buzele ca un spectacol la Tandarica?

Cum este posibil ca atunci cand “am incalecat pe -o sa si ti-am spus povestea asa” tu sa imi zambesti parca confirmand talcul acesteia si raspunzandu-mi cu o privire “vezi, ti-am zis eu, ca totul sta in suflet?!”

Pana la urma, dincolo de trupul tau minuscul se oglindeste un suflet fara varsta, stiu asta. Uneori ma uit in ochii tai si vad mai multa intelepciune si experienta ca intr-ai mei.

Chintesenta acestei povesti este sufletul adesea neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul o sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.”

Uneori, invatam mai multe dintr-o poveste pentru copii decat prin experientele de adult…

Ps: citind aceasta poveste despre suflet, am avut o revelatie: Hei, este 1 Februarie! Livada sufletelor de copaci a implinit un an! La multi ani noua! Revin cu un post nou pe acest subiect! ❤ ❤