Draga copac,

Mesajul de astazi este pentru un Copac sarbatorit dar si pentru tine, pentru ca te rog sa-i facem cel mai frumos cadou.

Astazi iti voi vorbi despre Vio. Vio este Poezie.

Nu numai ca arata ca o Poezie, cu parul negru ca abanosul, pielea curata ca de inger si privire dincolo de ferestre dar pasii  ei timizi si modesti tes povesti albe.

Am cunoscut-o pe Vio acum vreo doi ani aici pe blog, la inceput a fost foarte discreta abia ii simteam parfumul printre views apoi si-a facut curaj, si mai dadea un like timid, un coment, un emoticon. In vara am cunoscut-o si live cand a ales sa -i tes rochite cu dragoste in Livada.

Vio mi-a fost aproape de la inceputul meu Copacesc si la un moment dat am ales sa-i fiu si eu aproape, chiar daca ne desparteau kilometrii si pixeli.

Pe scurt : Vio scrie poezii. Vio este Poezie.

Vio este atat de timida, retrasa, discreta si modesta incat lumea asta I s-a parut prea zgomotoasa ca sa-si mai scoata si ea capusorul si sa faca zgomot, insa Vio este atat de bogata pe interior, are atatea simtaminte si idei incat daca nu refuleaza prin Poezie poate ar fi inebunit 🙂 . Pentru ca in inima ei este o discoteca, carnaval, nunta, botez, inmormantare, petrecere, expozitie  toate actiunile din viata reala la care de multe ori alege sa nu participe. De aceea  sunt in ea, inchise in ea, plang sau rad, vorbesc in soapta sau urla. Sunt cuvinte… sunt poezie.

In sfarsit Vio a ales sa –si publice o carte. Multa vreme nu a facut asta pentru ca se temea de judecati si se intreba: oare cine o sa-i ia cartea? Cine este ea sa fie citita?

Si intr-o zi, si-a dat seama ca este suficient sa fie ea insasi primul si singurul cititor pentru ca poezia ei sa prinda aripi.

Astazi este ziua copacelului Vio si vreau sa-i fac un cadou. Te rog comanda-i cartea si afla-i povestea scrisa printre poeziile fara titlu:

‘M-a rugat Copacul sa-i povestec despre ce am pus in carte, dincolo de versuri. Mi-e putin greu s-o fac pt ca imi pare totul atat de intim, incat uneori ametesc gandindu-ma ca am avut curajul sa-mi scot in lume bucati de suflet. Dar, pt ca de ceva timp lucrez cu transformarea vulnerabilitatii mele excesive, intr-o calitate, iata ca va spun: Cartea mea nu este o carte perfecta! Poeziile mele nu sunt poezii de concurs literar! Eu nu sunt scriitoare, si nu sunt poeta. Eu sunt poezie! Si imi asum asta, inclusiv lipsa de modestie pe care ati putea-o critica. Asta sunt…cuvinte diverse imi alearga prin vene si se amesteca cu sange, inima mea bate in ritm de versuri nebune si ma trezesc, la propriu, scriind o poezie. E obligatoriu, altfel mi-ar iesi prin ochi sub forma de lacrimi disperate. Asa ca in loc sa plang, scriu. Dar o fac zambind cu sufletul, cu ochii, cu toata fiinta mea…pt ca stiu ca, după ce scriu, ma va inconjura acea alba liniste a firii pe care mi-o da sufletul meu deschis, si-s fericita. Pur si simplu. Scriu poezii (imperfecte) ca sa fiu fericita! Acesta este si motivul pt care le-am publicat, eu cred in acea alba liniste a firii pe care o avem cu totii in noi dar care, uneori, se ascunde speriata de tumultul vietii si, fara ea, orbecaim prin viata in cautare de comori straine, uitand ca totul pe lume este iubire…de viața, de sine, de Dumnezeu, de oameni…

Ti-am scris o poezie, Copacule:

Ți-e trupul abur in ceața dimineții

Ți-s ochii orbi de soare alb

Tu ești aici, acum Și ești acolo, atunci și tot acum

Prin tine curg râuri de viață

Ești un copac, un inger și o stea

Tu ești pământ și cer

Furtuna mării și ocean

Vorbești cu Dumnezeu în multe limbi

Și-L rogi să-ți spună ce să faci

Iar El îți cere acum să fii 

Putin mai mult decât un om

Să fii femeie printre oameni!

“Nu-ti fie teamă să fii om

Tu ești oricum copac

Cu rădăcini in cerul Meu

Și esti pământ și ești și inger

Doar că acum in lume te trimit

Să duci Dumnezeirea fiind femeie ………printre oameni!

Îți lași să cadă aripile dragi

Săruți o frunză, două…trei

Iți mângâi trunchiul de copac

Inspiri furtună expiri ocean

Il tii pe Dumnezeu de mână

Si prin minune, azi, tu ești

Femeie…cu amintire de copac…”

Eu o iubesc pe Vio. Sper ca o iubesti si tu, sau macar sa-i iubesti cartea aici .

La multi ani Vio, abia astept sa ma tavalesc printre cuvintele tale!

❤

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!