Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Am slabit 40 de kg pentru ca…. IUBIRE” de Anto, nucul din livada

Draga copacel,

Antonia, nucul este prietena noastra a copaceilor. O iubesc pentru ca are atat e multa vointa si viata in ea! O iubesc pentru ca a ales sa se iubeasca. Iata o poveste despre cum a reusit sa slabeasca 40 de kg si cat de frumos inspira in comunitatea sa Will Diet.

 

Vreau sa transmit atata iubire si in scris parca nu stiu cum. Vine navala si vrea sa se asterne toata. Dar o sa incerc sa redau o parte din lucrurile care m-au implinit si sa le umplu de iubire, cat se poate.Numele meu este Antonia, sunt Taur si am 1,58 m inaltime.

Pentru ca am gasit motivatia necesara am reusit sa slabesc 40 kg, intr-un moment cand am ales sa iubesc viata din nou.

La 20 de ani m-am trezit. Fizic. M-am trezit pentru ca ma durea soldul foarte tare cand ma ridicam in pat sau de pe canapea. Corpul meu incerca sa imi zica ceva. Aveam 96 de kilograme. S-au adunat pe nesimtite, in timp ce eram atenta la ce TREBUIA sa fac pentru altii, la cum TREBUIA sa fiu (nu fizic). Era un trebuie din afara, care nu tinea cont de ce imi dorea sufletul sau ce imi spunea corpul. Era un trebuie care a ridicat un zid intre mine si…mine.

Am incercat diete, am mers la nutritionisti, ba chiar mi-am dat toata bursa scoalara pe solutii care erau temporare. Am continuat sa caut raspunsuri si solutii in exterior, la cei care “stiau mai bine” ce am nevoie, pana m-am trezit a doua oara, cand mi-am dat seama ca ar fi bine daca as cauta raspunsuri in interior.

A inceput astfel o calatorie interioara superba, cu suisuri si coborasuri. Se face ca o data ce am inceput eu dantuiala asta, veneau si din exterior ghizi si ajutoare, care sa imi ofere sprijin si informatii despre hrana, despre miscare si despre sufletul si psihicul meu.

Pe masura ce “dansam” se topeau si kilogramele, iar corpul meu neglijat atata vreme devenea mai usor si mai sanatos.

Felul in care m-am separat de el, felul in care m-am comportat cu el atata vreme a lasat urme. Pe multe am invatat sa le iubesc si sa le apreciez ca urme si invataturi ale razboiului pe care l-am dus intre minte si fizic, dar si ca marturii ale puterii nemarginite pe care o are corpul meu. Totusi, o urma care imi statea ca un ghimpe in coaste si care forma un blocaj in imbratisarea feminitatii mele a fost cea pe care au lasat-o cele 41 de kilograme in minus asupra sanilor mei. Simbol al feminitatii, nu ii simteam ca parte din mine. Ani la rand am culisat intre acceptarea lor ca atare si optiunea de-a imbina exteriorul si interiorul, optiunea de a-i ajuta din exterior. Intr-un final am decis sa imi fac operatia de ridicare si augmentare. Poate te gandesti ca e o chestiune superficiala, poate ca te gandesti ca solutia trebuia sa vina din interior… Eu asta am gandit, uitand ca toata calatoria mea  a fost un melanj, o colaborare intre interior si exterior.  Cu toate acestea, am trecut peste cum TREBUIA sa fie si am decis sa aduc ajutor si din exterior.

Operatia pentru mine a venit in cel mai bun moment si mi-a aratat ca mai am lectii de invatat de la corpul meu. Am realizat ca trebuie doar sa il ascult si sa il sustin si ca nu exista separare intre minte, corp si suflet, intre interior si exterior Am inteles ca doar vazandu-l ca un tot imi pot gasi linistea, ca doar prin integrarea tuturor aspectelor mele si acceptarea ajutorului, fie el si din exterior, imi pot gasi pacea.

Acest dans minunat m-a facut si sa imi dau seama ca vreau si eu sa fiu un ghid si un sprijin in viata altora, ca vreau  sa dau si eu mai departe darurile pe care le-am primit si ca vreau ca asta sa imi fie viata.

Avem multe de oferit si noua si altora, in viata asta minunata, plina de iubire.

 

Daca ai rezonat cu ce am scris mai sus si simti ca un ghid din exterior te-ar ajuta, iti stau alaturi prin clipuri saptamanale  pe www.willdiet.me sau daca simti nevoia de un ghidaj special pentru tine, te pot sustine in cadrul sedintelor private de coaching pentru un stil de viata sanatos.

Te imbratisez cu toata inima,

Antonia

Nucul.”


Leave a comment

TEAM BUILDING-uri copacesti

DSC_0588

Draga copac,

Am fost corporatista pana sa fiu copac.

Am lucrat de la 18 ani in diverse corporatii, am trecut prin toate functiile, de la promoter de esantiaone de sampon,   la asistent, prezentator si producator TV,  jurnalist, executive si  senior account BTL si PR manager in agentii de publicitate si director de marketing national la cel mai mare centru de fitness din tara.

Stiu ce inseamna aceasta eticheta. Am invatat multe, foarte multe.  Am avut coborasuri cat si suisuri.  Usi trantite in nas si catapulte pana la cer.

Mai stiu ce inseamna si team building in cele mai multe cazuri. Din ce am vazut eu pana acum,  un prilej de “iesit din cusca” si “spart mintile” cu bauturica si alte vicii, sub umbrela a unei  pacaleli mentale ca “ne relaxam” :).

Relaxare… ce cuvant mare!

DSC_0887

Da, eu cred in relaxare si angajati relaxati, insa altfel de relaxare.  Eu cred ca daca esti relaxat, daca esti multumit tu in banca ta acolo, tu cu tine, nu “tu” angajatul companiei X, nu are cum sa nu-ti mearga bine si profesional.

Pentru ca am fost/sunt  de partea ambelor baricade, cred ca am solutii interesante pentru niste evenimente/workshopuri/ teambuildinguri/retreaturi altfel.  Cred ca pot motiva angajatii sa vada potentialul incredibil din ei. Cum? Facand apel la resursele lor de creativitate si  echilibru de toate felurile.

DSC_0690

Cred ca pregatirea mea in domeniul fitnessului, in zona spirituala si certificarea in dezvoltare personala ma pot recomanda pentru o colaborare interesanta:

  • Clase de yoga/ yogilates/pilates concepute cu abordari de dezvoltare personala evolutiva ;
  • Clase de respiratie/ mantras chanting/ meditatie pentru incepatori;
  • Jocuri/ workshopuri foarte interactive de dezvoltare personala pentru grupuri, care abordeaza diverse teme: detox de stress, sporirea increderii, gasirea de motivatiei, angajatul in relatia de cuplu, feminitate, Yin & Yang etc;
  • Psiho-drama / roll play. O tehnica de dezvoltare personala pe care o iubesc este aceea de a interpreta anumite roluri din viata noastra si a celorlalti pentru a exersa detasarea fata de problemele noastre. Este disctractiv si in acelasi timp foarte profund si emotionant.
  • Ateliere de creativitate: pictura intuitiva o terapie incredibila in eliberarea emotiilor si gasirea resurselor pentru a o lua de la capat, unde nu conteaza talentul tau la desen ci doar increderea in libertatea ta creativa;
  • Ateliere de mestesugarit: ateliere de realizat dream cathers, talismane, ofrande balinze, coalaje, etc;
  • Ateliere de meditatie prin dans: o meditatie activa.Este un dans constient care iti trezeste corpul si odata cu el mintea si sufletul. Fiecare nota muzicala, fiecare pas, fiecare pirueta este ca un partener de dans in aceasta poveste. Este langa tine acolo daca suferi sau daca plangi de bucurie. Prin terapia prin dans iti lasi pur si simplul corpul tau sa vorbeasca;
  • Cercuri de feminitate: Un ritual profund in care ne vom reaminti de forta feminina din noi  si vom celebra impreuna pasiunea, iubirea, frumusetea, increderea  si binecuvantarea de a fi femei in viata asta. Clasa va combina tehnici de dezvoltare personala prin cresterea increderii in feminitatea noastra, story- telling, psiho-sexologie, traditii stravechi de feminitate, elemente din yoga si  meditatie prin dans. Frumusete.
  • Clase de dezvoltare personala, miscare si creativitate pentru copiii angajatilor;
  • Meditatie prin fotografie in natura; etcDSC_0877

Am milioane de idei si in functie de personalitatea echipei pot concepe ceva din suflet care sa lase un “aha” in urma. Spre exemplu, la Google am simtit sa –mi desfasor practica in jurul “Puterii cuvantului”, la intalnirea Top-Performerilor din Asigurari si Banci , avand un public majoritar feminism le-am tinut un “Ritual de feminitate” de doua zile, pentru un brand de bebelusi m-am axat pe educatia mamei cum ca ea trebuie sa fie fericita si implinita inainte sa aiba asteptari de la copilul ei sa fie in asa fel.

DSC_0451

Daca iti suna interesant ce iti spun si daca simti ca am face o echipa buna impreuna propune-ma la cei in masura sa ia decizii pentru aceste activitati de relaxare altfel pentru angajati si hai la o plimbare in parc sa povestim.

DSC_0540

Ah, am uitat sa-ti spun ca in taberele mele toata lumea poarta nume de copaci, asa ca ai face bine sa te gandesti la unul care te reprezinta!

Namaste!

DSC_0060


2 Comments

O poveste despre un corp si suflet before & after

Draga Copac,

Pe Radu  l-am cunoscut acum vreo 2 ani si ceva prin prisma serviciului meu (marketing la cel mai mare lant de fitness din Romania). Se facea ca aveam nevoie peste noapte de un fotograf pe barter si Radu mi-a sarit in ajutor. Am rezonat cu Radu de la primul salut. Mi-am zis: “e clar, e copac de-al meu 🙂 “!  Eu cred foarte mult in relatiile interumane la locul de munca, eu cred in emotii, in sperante si idealuri. Eu cred in oameni si in reusita lor.

Si Radu avea o speranta si un ideal: sa slabeasca, sa alerge la maratoane si sa  predea cycling. Imi aduc aminte ca mi-a zis la telefon: “Va ajut cu foto.Te rog, ajuta-ma si tu! Vreau enorm sa slabesc!”. Determinarea unui strain mi-a facut pielea de gaina si m-a convins ca mi-as dori sa-l am pe ‘aproape, sa ma ajute si sa il ajut  si eu, atat cat pot.

Si l-am avut, si i-am urmarit evolutia, si sunt extrem de mandra si fericita pentru el. ❤

Iata povestea lui Radu:

“Ziua în care am plâns la alergat și în care mi-am dat seama: e datoria mea să-i fac pe alții să plângă”
de Radu Restivan
Acum ceva timp, am ieșit la alergat. M-am trezit la 6.30 dimineața, mi-am tras niște haine de alergare pe mine. Am coborât în fața blocului, mi-am făcut încălzirea, apoi am început să alerg spre parc. Până-n parc sunt aproape 2 km, pe care nu i-am simțit. Acolo, în parc, totul era pustiu. Doar câțiva oameni ieșiți cu câinii la plimbarea de dimineață. Orașul încă nu se trezise, totul era tăcut și un pic rece.
Alerg cu telefonul în mână. La fiecare kilometru parcurs, o voce îmi spune distanța, timpul petrecut și viteza alergării. Mă ajută să-mi reglez ritmul. În dimineața aceea l-am auzit prima oară când a spus “10 kilometers. Time…”.
Atunci a fost momentul în care mi-am dat seama. Anul trecut, fix în aceeași zi, mă chinuiam să mă leg la șireturi.Mi-a spus doctorul că nu-i OK să am peste 0,1 tone. Când am auzit cuvântul “tone”, ceva s-a cutremurat în mine, chit că el a spus-o ca pe o glumă. Eram un om trist, incapabil să își depășească condiția. Dar cel mai rău este că nici nu speram la o schimbare în bine. . Îmi era greu să mă închei la șireturi. Arătam ca o bilă. Totuși, îndrăzneam să visez: în luna mai 2014, i-am spus doctorului meu că am o mare dorință, aceea de a alerga un maraton în această viață. “La cum e situația în acest moment, nu prea cred, dar eu sper să reușești”, mi-a spus el. Eram prea gras, aveam articulațiile slăbite și câteva zeci de kilograme în plus. Repet, eram tare trist.

Mi-am oferit un nou inceput.Imi aduc aminte ca mi-am cumpărat pantofi de indoor cycling și am început să merg regulat la clasele de cycling de la World Class, chiar și de 10-12 ori pe săptămână, dimineața și seara. Aveam un program draconic si o dorinta nebuna de schimbare.  Am reusit sa slabesc 20 de kilograme.

Și iată-mă, fix un an mai târziu, trăind o dimineața perfectă. Reușisem să alerg minim 10 km, când cu un an în urma leșinam după 200 metri. Eram singur într-un parc imens, iar în câteva secunde m-a cuprins o emoție pe care nu o mai trăisem. Eram cu adevărat fericit că mi-am schimbat viața. Trebuia să fiu recunoscător pentru schimbarea prin care am trecut, pentru munca depusă și pentru oamenii care mi-au fost alături.
M-a pufnit plânsul în timpul alergării. Știu, nu e tocmai masculin să povestesc asta, dar așa a fost. Mi-am dat seama cât de norocos sunt. Cât de mult a contat că Andreea, copacul, a văzut ceva în mine și a avut încredere. Schimbarea este în fiecare dintre noi, iar scopul meu de acum înainte este să îi ajut și pe alții să plângă de bucurie că și-au depășit condiția. Că pot face lucruri la care abia dacă îndrăzneau să viseze.Mi-am dat seama ca dintr-un om de “0,1 tone” ( O Doamne, cum suna! ), am ajuns profesor de cycling si alerg la maratoane.
A fost dimineața aceea perfectă, în care am mulțumit pentru că sunt și pentru că pot. Și mi-am luat în serios misiunea: nu sunt un atlet desăvârșit și nici un model de performanță, însă știu cât de greu e drumul schimbării și care sunt bucuriile de la final. Iar pentru asta, promit ca zi de zi să fiu, atât cât pot, o inspirație pentru cei din jur. Și, de aproape jumătate de an, sunt câteva zeci de oameni care mă urmează în calea schimbării: la alergare sau la indoor cycling.
Dragă copac, îți spun sincer, simt o bucurie enormă când văd câți oameni reușesc să mobilizez în fiecare săptămână la cycling. Iar momentul în care ei îmi mulțumesc mă copleșește teribil. Îi iubesc mult mai mult pe cei din jur pentru că văd în fiecare un potențial enorm. Și la urma urmei, mi-am dat seama că toți suntem oameni simpli, egali, iar în sport ne putem găsi un prieten bun.
Am reusit sa devin cea mai buna versiune a mea, si sunt extrem de fericit.
Se poate.
Un copac implinit,
Radu”
Pe Radu îl poți urmări pe blogul lui, http://www.radurestivan.ro și pe canalul lui de YouTube, 321 Sport.

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea.

Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!  ❤


1 Comment

Corpul meu la doua luni postpartum

Draga copac,

Doua luni postpartum si azi s-a produs o minune. M-am uitat in oglinda si am inceput sa-mi recunosc vechiul meu prieten, corpul meu.

L-am luat in brate si i-am multumit ca a fost intelegator, rabdator, iubitor in toata aceasta perioada. Si i-am cerut scuze pentru ca imediat dupa ce am nascut, l-am intrebat cine e, al cui e, pentru ca nu recunosteam ca imi apartine burta care, inca ma facea sa par insarcinata in cinci luni.
Totusi, per total, l-am iubit si eu.
In sarcina am castigat doisprezece kg. Am lasat sase la spital si de atunci am mai pierdut doar un kilogram. Asta pentru ca,alaptand exclusiv,  am mai multa pofta de mancare ca in lunile de sarcina. Nu vreau sa grabesc cu nimic procesul de revenire completa, sunt foarte fericita ca fetita mea este sanatoasa si sunt fericita ca locuiesc in corpul meu.

Ma simt extrem de norocoasa: abdomenul s-a retras destul de bine, pielea isi recapata luminozitatea, muschii incep sa prinda si ei contur, dar nah, mai am pana la patratelele pe care le afisam in vara trecuta.
Sunt convinsa ca practica yoga m-a ajutat foarte mult toata sarcina sa accept toate schimbarile din viata mea, sa nu cunosc depresiile postpartum si sa imi mentin o minte si un corp sanatos.
Doctorul meu mi-a zis sa nu ma apuc de sport pana in trei-patru luni. Oare o sa ma omoare daca afla ca la trei saptamani stateam in downward dog sau lumanare? 🙂 . Nu lua ca exemplu ceea ce iti voi spune acum, pentru ca fiecare traieste cu experienta lui, dar eu am simtit ca pot sa ma antrenez de cand am implinit trei saptamani de la cezariana. Am simtit ca al meu corp imi spune ca este ok sa incep cu usurelul sa-l trezesc la viata. Am inceput cu exercitii usoare pentru brate  si spate cu benzile elastice, pentru ca tinand-o foarte mult pe Yana in brate, nu mai aveam deloc putere in ele, nici macar in plansa nu mai puteam sa stau. Apoi am inceput sa-mi antrenez picioarele tot cu resistance bands. De ce benzile elastice? Nu stiu, le-am gasit in recuzita sotului si pur si simplu mi s-au parut amuzante iar antrenamentul cu ele este chiar eficient. Bineinteles, am practicat si yoga in fiecare zi, dar in niciunul dintre cazuri (benzi sau yoga), nu am pus presiune pe abdomen.

Vrei sfatul meu magic referitor la revenirea cat mai rapida a abdomenului? Alapteza exclusiv, dar cu zambetul de buze si bea patru litri de apa pe zi.

Referitor la alimentatie, am primit mii de pareri si sfaturi ce sa mananc, ce sa nu mananc pentru ca laptele meu sa fie de calitate si bebele sa nu faca colici. Bineinteles ca nu am ascultat pe nimeni,ci doar de nevoile corpului meu. Iarasi, te rog sa nu iei exemplul meu decat daca simti ca rezonezi cu mine, pentru ca pentru fiecare este diferit, dar eu in principiu am avut aceeasi alimentatie ca in timpul sarcinii (peste, legume, fructe, lactate, supe, freshuri, cereale integrale, oleginoase, seminte etc). Ce-i drept, am simtit sa mananc un pic mai mult din cauza alaptarii, dar nu m-am impotrivit de niciun fel acestei nevoi. Fetita mea  este este tot timpul peste greutatea clasica si nu a avut colici niciodata.

Faptul ca am avut grija de mine prin antrenamentul regulat si stilul de alimentatie propriu, nu numai ca m-a ajutat sa-mi recuperez corpul, dar  mi-a dat  putere sa ma conectez la cine sunt acum, la noua femeie, la noua mama, la noul om.

Sunt convinsa ca inainte de multe alte nevoi superficiale, fetita mea are nevoie sa stie ca o creste cu iubire o mama care se simte bine in pielea ei: puternica, sanatoasa si care se simte frumoasa.

Inchei prin a va spune( fara sarcasm!),  ca iubesc  linia negra care inca imi strabate burta, si nu vreau sa o grabesc sa dispara. Imi aduce aminte de aceasta experienta minunata prin care am dat viata unui suflet si  care, m-a facut o femeie mai frumoasa, un om mai evoluat  si o mama binecuvantata.

O nastere nu te urateste, te innobileaza.

Namaste!


Leave a comment

Invitatie

Audio play:

suntuncopacDraga copac,

“Nu ma intereseaza ce faci tu pentru a-ti castiga existenta.
Vreau sa stiu ce foc arde in tine
Si daca ai curajul sa visezi la realizarea a ceea ce porti in inima ta. 

 

Nu ma intereseaza cati ani ai,
Vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebun
Pentru  iubirile tale, visurile tale si aventura de a fi viu. 

Nu ma intereseaza care planeta este in careu cu luna ta, 
Vreau sa stiu daca ai atins cerul propriei tale tristeti, 
Daca te-ai deschis datorita tradarilor vietii, 
Sau daca te-ai asprit si daca te-ai inchis de teama unui necaz. 

Vreau sa stiu daca poti sa-ti imbratisezi durerea – a mea sau a ta, 
Fara sa incerci sa o ascunzi, sa o  micsorezi sau sa o opresti. 

Vreau sa stiu daca poti sa simti bucuria -a mea sau a ta, 
Daca poti dansa cu extaz si te poti lasa complet cuprins de extaz pana in varful degetelor de la maini si de la picioare, 
Fara sa spui ca trebuie sa fim atenti si realisti ca sa nu cumva sa uitam care sunt limitele fiintelor umane. 

Nu ma intereseaza daca ceea ce-mi spui este adevarat, 
Vreau sa stiu daca esti gata sa-i deceptionezi pe ceilalti ca sa ramai sincer cu tine insuti 
Si daca poti suporta sa fii acuzat de tradare, dar sa nu-ti tradezi propriul suflet. 

Vreau sa stiu daca poti sa fii fidel si deci demn de incredere.
Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi 
Si daca tu poti simti ca sursa vietii tale rezida din simpla prezenta a  Sa. 

Vreau sa stiu daca poti trai esecurile – ale mele sau ale tale, 
Si totusi sa continui sa stai drept pe marginea lacului si sa strigi catre argintata luna plina: “DA!” 

Nu ma intereseaza unde locuiesti si cat castigi, 
Vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte de tristete si de disperare, de indoiala sau durere 

Nu ma intereseaza cine esti si cum ai ajuns pana aici, 
Vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti. 

Nu ma intereseaza ce ai invatat sau unde ai invatat si cine te-a invatat ceea ce stii, 
Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau. 

Vreau sa stiu daca poti sa ramai singur cu tine insuti 
Si daca esti fericit intr-adevar in propria ta companie in unele momente de vid.”

By Oriah © Mountain Dreaming
from the book The Invitation  http://www.oriahmountaindreamer.com/

Eu azi sunt recunoscatoare pentru mirosul ploii. Cand ploua si sunt acasa, deschid larg ferestrele si ma uit pe geam visatoare.

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

Concept : suntuncopac

Foto: suntuncopac

Yoga pose: dreamer

Hainele copacului: Livada cu rochii

Muzica: Jar of Hearts (Orchestra)

 

Inspirata de:  By Oriah © Mountain Dreaming from the book The Invitation

https://suntuncopac.com/