Tag Archives: iubire
Despre dragostea traita cu sinceritate, dincolo de definitii – de Iulia Anastasia
“Dar cine a zis ca dragostea trebuie sa curga de la sine, fara conflicte, fara intrebari, fara sa-ti pui la indoiala sinele si propriile valori? Cine a zis sau ne-a bagat in cap ca dragostea trebuie sa fie din start un izvor de pace si liniste absoluta? Cine a zis ca dragostea e simpla si ca nu trebuie sa ne puna intrebari fundamentale? Cine a zis ca dragostea nu e menita sa ne schimbe? Daca stai sa te gandesti ca pana si un simplu trezit de dimineata, la o ora mai matinala, presupune atat efort… Ca e nevoie de snooze, uneori de mai multe snooze-uri repetate ca sa te trezesti intr-un final maraind, chiar daca e o zi frumoasa si stii ca te asteapta tot felul de experiente minunate.
Pentru mine, metafora asta a trezitului de dimineata e tare potrivita pentru starea de indragostire. Pentru ca eu asa simt, ca dragostea te gaseste mereu nepregatit si ca orice noua dragoste prespupune un mare risc, de a te face una (vrei, nu vrei) cu tot ce inseamna alta fiinta, la toate nivelurile: valori, credinte, dorinte, cutume, prejudecati, limite si dorinta de a depasi aceste limite. Dincolo de chimia presupusa implicit de dragostea trupeasca, raman ca o mare necunoscuta toate cele enumerate anterior. O mare necunoscuta, pe care, daca iti dai voie sa o traiesti plenar, nu ai decat de castigat.
Si nu ma refer aici la rezultatul final, la acel ….”si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, ma refer la simplul fapt ca e tare minunat sa te vezi oglindit in celelalt si sa inveti din experienta asta lucruri despre tine. Lucruri care erau acolo, desigur, dar care, pentru a ti se revela, aveau nevoie exact de o anume fiinta care sa le trezeasca si sa le manifeste in tine. Si este foarte posibil sa nu-ti placa ce gasesti acolo, in oglinda. E foarte posibil sa te superi, sa te enervezi, sa-ti pierzi rabdarea, sa ti se para mult prea greu (ca doar dragostea e usoara, nu?!), sa vrei sa pui stop experientei asteia de dragoste pentru ca o simti ca pe o durere. Pai cum poti oare sa simti altfel decat o durere o experinta care te provoaca sa dizolvi parti ale egoului tau pentru a face loc altei fiinte in viata ta? Si sinelui tau divin, pana la urma.
Spun asta pentru ca am parte exact de aceasta experienta acum in viata mea. Si nu, nu mi-e deloc usor si mi vine sa fug, si chiar am fugit de cateva ori. Am apasat inutil butonul de snooze, doar, doar…. Numai ca, ce crezi? De fiecare data cand am fugit, am fost trasa inapoi, tot de sufletul meu, care isi doreste cel mai mult sa integreze experienta dragostei, oricat de dureroasa ar fi ea pe moment. Pentru ca realizez ca nu experienta in sine e dureroasa, ci ceea ce imi arata clar despre mine. Adica propriile pareri preconcepute, niste standarde conditionate social, niste valori mai mult sau mai putin ale mele. Cu alte cuvinte, ma sperie propria relativitate, ma sperie puterea schimbarii guvernate de iubire. Si stii ce fac? Ma las in voia dragostei mele si imi dau frau liber sa-i invat toate lectiile. Gowing with the flow is not easy. Dar eu cred ca merita.
Hai sa-ti marturisesc ceva. Am fost ranita in trecut. Foarte ranita, exact asa cum ai fost si tu. Mi se pare ca e important sa recunoastem ca toti am fost raniti in dragoste, in mai mica sau mai mare masura, in functie de cum ne-am lasat, in functie de ce am avut nevoie in acel moment al evolutiei noastre si in functie de cat de mult ne-am dorit sa tragem de o situatie pentru a o face “a noastra”. In aceeasi masura, mi se pare important sa extragem fiecare propriile concluziiii ale dezamagirilor din trecut, sa vedem si sa intelegem de ce ai ajuns acolo si la ce ne-a servit. Pentru ca, in mod cert, propriul sufletul a cautat si a avut nevoie de experienta respectiva, tocmai pentru a scoate ce e mai bun din tine.
Stii foarte bine ca e tare usor sa te simiti dezamagita in dragoste. Pentru ca atunci cand esti si iti dai voie sa fii indragostita esti in cea mai vulnerabila stare posibila. Iti pui sufletul pe tava si speri sa fie la fel si de cealalta parte, speri sa fii apreciata pentru asta si, nu in ultimul rand, speri sa nu fii ranita. Toate (si toti) ne dorim asta. In aceeasi masura, toate ajungem sa fim de cele mai multe si in repetate randuri ranite si dezamagite. Iar intrebarea care ne macina sufletul dupa este: ce facem de aici incolo? Cum ne ferim de suferinta in dragoste si cum putem, in acelasi timp, sa reusim sa ne dam frau liber ca sa ne indragostim din nou?
Ultima mea experienta in dragoste nu este in niciun caz nici cea mai minunata, deloc cea mai importanta, nici cea mai proverbiala posibila. Este pur si simplu experienta mea dintr-o relatie de 7 ani, din care cred ca poti sa tragi cateva concluzii si poti castiga o perspectiva in plus la nivel relational.
N-o sa-ti ascund faptul ca a a fost o relatie toxica, profund conflictuala, in aceeasi masura in care era profund afectiva si sexuala. Existau foarte multe diferente intre noi, de ordin intelectual, cultural, relational, social si spiritual. Cu toate astea, existau multe similitudini ce cantareau, la vremea respectiva, mai greu in balanta pentru mine: rani similare din copilarie, structuri afective compatibile, ce au creat o aviditate de afectiune reciproca. Aceasta relatie s-a terminat, din pacate, cu distrugerea casei mele si cu amenintari cu moartea din partea iubitului meu.
Asa ca, am decis o vreme sa ma inchid din punct de vedere al dragostei, sa trag obloanele si sa rezist cu stoicism in umbra lor. Ce crezi ca s-a intamplat? Avand in vedere ca toate experientele la care rezistam, persista, m-am trezit din nou indragostita. Fara sa cer si fara sa vreau. Pur si simplu a venit peste mine valul acesta al dragostei noi, cu multe intrebari, indoieli si conflicte la pachet. Care nu-mi fac deloc viata mai usoara, dar sincer, nu cred ca rolul dragostei in viata noastra e sa ne faca viata mai usoara, ci sa ne faca sa fim mai noi.
Si am mare noroc ca sunt un copac si ca am parte de o comunitate de copaci minunata, in care pot sa ma expun in toata vulnerabilitatea mea si stiu ca nimeni nu ma judeca. Si uite asa invat si eu sa nu ma mai judec si sa nu mai judec. Si e un proces permanent, sa las tot ce e sa fie si sa nu mai incerc sa etichetez sau sa bag experientele in cutiutele mici ale mintii mele care cu asta se ocupa.
Las mintea la o parte, ca stiu ca ma minte si las experientele sa curga exact asa cum vin ele si sa ma aduca mai aproape de sinele meu divin.”
De un copacel din Livada – Iulia Anastasia
Ma iubesc pe mine ca sa te pot iubi pe tine
Draga Copac,
Cel mai important lucru de care mi-am dat seama de cand lucrez atat de aproape cu oamenii prin yoga, dar mai ales tapping EFT sau theta healing, a fost ca toti mai avem enorm de lucrat la “Iubirea de sine”.
Sunt atat de fericita sa pot ghida sedintele de EFT Tapping, chemare de suflete pereche, de divort energetic din Theta, dar din vorbitul heart to heart cu fetele ies lectiile care ne sunt clare si anume ca nu avem cum sa ne asteptam ca altul sa ne faca fericite, implinite, iubite etc. daca noi nu ne daruim aceste cadouri noua insene. Celalalt va reactiona fix pe vibratia pe care noi o emitem in relatia cu noi insene. Suflete pereche se pare ca sunt mai multe, insa sunt si suflete neoptime, nebenefice tie, stiai asta? Daca tu te afli pe o frecventa joasa cu tine poti atrage pe cineva….. fix ca tine?
Traim intr-o perioada in care avem atat de multe informatii, cursuri si posibilitati dar inca ne lasa afectati de trecut in relatia noastra cu sinele. Vorbeam recent cu o prietena si imi spunea cu tristate ca mereu alege parteneri care nu o iubesc suficient si nu o respecta sau care o inseala, ca nici acum la peste 50 de ani nu i-au iesit din cap cuvintele parintilor care ii spuneau “nu esti frumoasa dar bine macar ca esti desteapta”. Desi a lucrat ani de zile la acest aspect, inca nu a reusit sa se iubeasca cu adevarat si sa considere ca merita intr-adevar iubire. Iata cum niste convingeri care pot parea banale din copilarile ne pot afecta intreaga viata. Partenerii nostri de viata sau lipsa lor nu arata nimic altceva decat propria noastra oglinda, relatia cu noi insene. Daca ei nu au un comportament exemplar, poate este un mesaj ca si noi ne-am putea trata cu mai multa iubire, blandete, disponibilitate, sinceritate?
Iubirea de sine ar trebui sa fie sarcina noastra cea mai importanta. Ne-au ramas intiparite in cap si suflet cuvinte din cele mai ciudate conversatii, care poate la vremea respective nici nu aveau conotatia pe care noi le-am dat-o. Trebuie sa ne intoarcem in timp si sa ne dezgolim tot trecutul? Desi ne-ar putea ajuta, ar fi o munca foarte grea ce presupune timp, efort, vointa. Din fericire am o veste revelatoare pentru noi toti! Trecutul nu ne defineste. Noi nu suntem trecutul nostru. Putem foarte usor sa ne intoarcem cu fata spre viitor si sa lasam trecutul in spate si sa ii facem fata doar atunci cand iese la suprafata. Fiecare sarcina pe rand. Care este cel mai important pas catre o iubire de sine autentica? Sa acceptam cel mai simplu si adevarat fapt si miezul tuturor problemelor: sa acceptam ca SUNTEM SUFICIENTI. Putem deveni mai buni? Da! Putem avea o viata mai buna? Cu siguranta! Dar acum, in acest moment, suntem suficienti.
Poate nu credem asta acum. Eu cred foarte mult in zicala “Fake it, ’till you make it”, scrie-ti pe oglinda de la baie “Sunt suficient/a!”, pe telefon, trimite-ti remindere si mesaje.
Repetat la nesfarsit, pana la urma o sa iti aduci aminte ca toti suntem creatie perfecta a lui Dumnezeu, ca suntem parte din EL. Suntem perfecti, suntem suficienti, fix asa cum suntem.
Din iubire de sine se nasc multe lucruri frumoase, cand ne iubim pe noi ne pricepem sa ii iubim si pe ceilalti, exact asa cum sunt. Ii iubim din inima, real, cu acceptare.
Din iubire de sine se nasc lucruri magice, creativitatea, acceptarea, renuntarea la zbatere. Din iubire de sine oferim varianta noastra cea mai buna celor din jurul nostru. Din iubire de sine incepem sa facem lucruri pentru noi si pentru sufletul nostru pentru ca ne aducem aminte ca doar asa suntem o cana de ceai plina numai buna de daruit celorlalti. Daca suntem goi nu avem ce sa daruim.
In comunitatea copaceasca suntem ca o familie. Vindecam ranile trecutului, ne sustinem unii pe ceilalti, ne aducem aminte ca tot ce ni s-a spus nu este adevarat si ca avem puterea si posibilitatea sa fim si sa devenim cine vrem noi. Nu este un drum usor, de aceea facem asta impreuna. In mediul intim si sigur de la studio ne spunem ce avem pe suflet si ne ajutam unii pe ceilalti sa devenim si mai puternici. Ne iubim pentru ca suntem, pur si simplu…. si asta este suficient.
Va astept cu iubire la clase sau in sedintele private!
“Atingerea ei inseamna intoarcerea acasa”, de Adrian profesorul tau de Tao Yoga
Draga copacel,
iti las mai jos un frumos text scris de colegul nostru http://adrianbajenaru.ro , story teller si profesorul tau de TAO YOGA pe care il gasesti si la studioul copacesc. Lui Adrian nu ii este frica de iubire si de FEMEIE, te las mai jos sa impartasesti cu el iubirea sa:
“După trei zile de lucru intens cu energia Yuan Qi am avut un vis profund, azi-noapte. Eram într-un foișor, iar în fața mea se afla o femeie pe care o admir mult, iar între noi era o chimie care nu poate fi descrisă în cuvinte, o al-chimie, să spunem. Atât de puternică era fuziunea dintre masculin și feminin, încât la un momentdat ne-am apropiat și aveam imboldul reciproc de intra unui în celălalt, dincolo de conotația sexuală.
Apoi, m-am trezit într-un câmp imens de energie Qi, o stare neutră de unde îmi puteam observa non-critic și pornirile animalice, dar și pe cele pozitive, m-am relaxat și am lăsat energia să curgă și să îmi penetreze meridianele mai bine.
Am reflectat mereu la Eternul Feminin, am căutat-O, idealizat-O, crezut că-mi este Jumătate, și cumva, am găsit mereu numai jumătăți. Cumva, cuvintele sunt de prisos pentru a descrie frumusețea Evei ce se-așterne înaintea Bărbatului Superior care s-a trezit în mine.
De aceea vă las în compania unui scurt eseu scris prin atingere Divină, parcă de către Sophie Bashford, căreia îi sunt recunoscător că a reușit să surprindă Femeia Superioară, mai bine decât aș fi putut eu să o fac:
Există un grup de femei prezente pe Pământ care sunt purtătoare ale flăcărilor necesare pentru evoluția omenirii. Ele sunt rare, unice, bijuterii ale anticului spirit feminin. Ele dețin mai mult curaj, rezistență și perseverență decât vă puteți închipui. Au pășit în tăcere mii și mii de ani, pentru a se afla din nou pe Pământ aici și acum, cu misiunea de a retrezi profundul suflet feminin pentru omenire și Pământ.Ivindu-se din unul dintretemplele eterice ale lui Shakti în toate formele sale, femeile trezite pășesc cu picioarele goale pe pământ, strălucind în comunicarea cu Iubirea Divină, cu trupul suplu, fluid, energia Kundalini curgând liber, ochiul al treilea deschis pe deplin, din ele izvorând coduri cosmice ale adevărului, părul sălbatic, iar mâinile atingând rănile sufletului Mamei Pământ, iubind-o înapoi la viață.Femeile trezite nu se autoproclamă salvatoarele acestui veac. Ele își continuă munca cu devotament, disciplină și o dedicare infinită pentru misiune. Toate vor pătrunde profund în propria suferință emoțională acumulată în urma suprimării conștiinței Zeiței. Această încărcătură karmică a rănii femininului va atinge un punct maxim în decursul acestei vieți, ele pornind astfel o autovindecare și autotrezire profundă.Atuncicând aceste femei se vindecă, dau naștere unui efect de vindecare și transformare pentru generații întregi de femei, atât din trecut, cât și din viitor. Nu doar atât, puterile spirituale înnăscute ale acestor femei, care au petrecut eoni de ani devotându-și Sinele servirii Înaltului Feminin, sunt atât de catalitice, atât de creative și iluminatoare, atât de alchimizante – atunci când ele își revarsă intenția sacră întru aducerea lor înapoi în Unime, întregul univers primește o oxigenare de sânge divin.Câmpul energetic al unei astfel de femei vă va face să experimentați o schimbare din punct de vedere spiritual. Sufletul vostru a ales să se conecteze cu ea, iar această femeie poartă informații profunde și mistice, vitale pentru evoluția ființei voastre. Toate aceste femei au încheiat înțelegeri prestabilite care le aduc în contact cu anumite persoane, în anumite momente. Deseori, acestea se corelează cu anumite faze ale lunii și tranzitări ale planetelor.Toate acestea declanșează valuri de trezire în corpurile energetice ale celor cu care intră în contact. Ele vor fi mereu ghidate de către Înaltul Consiliu al Divinului Feminin pentru implementarea misiunii lor. Nu este o misiune ușoară – purtarea Torțelor sacre ale trezirii femininului. Pământul a suferit mult în urma ideologiilor patriarhatului, a vibrației fricii care blochează inima, pierzându-se astfel conexiunea cu vocea intuitivă, cu înțelepciunea corpului, și abandonându-se practica tăcerii. Atunci când conștiința umană se deconectează de la Inima sa, acționează din frică. Aceste acțiuni sunt mereu violente – fie din punct de vedere fizic, emoțional, mental și spiritual. Nu putem rămâne paralizați în frică, deconectați de la sufletul feminin!Deschideți-vă către adevăr, prezență, profunzime, vindecare, acceptare necondiționată, încredere– de a fi văzuți și auziți pentru ceea ce sunteți în esență, și ascultați Vocea Zeiței. Cel mai probabil, ea va grăi prin intermediul unei astfel de femei trezite. În propriul său mod, prin sincronicitate divină, prin miracolele țesute de Lumina ei – Ea vă vorbește, umplându-vă inima cu nețărmuită iubire, hrănindu-vă trupul cu apele sacre ale pocalului său nesfârșit.O cunoașteți. Este imposibil să nu o fi observat. Nu va fi cea mai țipătoare, nu va manipula, nu vă va face să vă simțiți vinovați pentru a fi în preajma ei. Ea nu lucrează la nivel de ego, ci de spirit. Iar spiritul nu se anunță pe sine, întrucât doar este.”
Va asteptam cu iubire pe saltea la clasele de yoga!
Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva
Draga copac,
Vreau sa impart cu tine un concept interesant din psihosexologie, care te poate ajuta si pe tine sa intelegi un pic lupta asta intre feminin-masculin, intre EL si EA.
Marele Freud afirma ca femeile de mici “suferă” de invidia de p***s. Fetiţele descoperă că băieţii au ceva ce ele nu au şi dezvoltă de mici o invidie. În schimb baietii de mici observă că fetiţelor le lipseşte ceva şi cred că din cauză că “au greşit” ceva l-au pierdut. Acestea sunt premisele care dau naştere unor dorinţe si nevoi diferite … de mici femeile se ambiţionează să obţină ceva ce consider că le oferă bărbaţilor avantaje, în timp ce băieţii se dezvoltă cu frică să nu greşească şi să fie…. castraţi.
” Invidia de p***s ” incepe la fetite cu tranziţia de la ataşamentul de mama la competiţia cu aceasta pentru atenţia tatălui, ele considerând-o pe mama vinovată de “lipsa” lor. Această invidie este eliminată de femei prin trei metode: când dau naştere, prin căsătorie sau având funcţii de putere. Deşi este o teorie controversată şi contrazisă de mulţi, mai ales de feministe, nu se poate să nu ne întrebăm dacă are totuşi şi consecinţe pe termen lung. Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva. Aceasta fiind doar una dintre abordările care ne despart şi ne diferenţiază inca de mici.
Suntem toţi conştienţi cât de mult contează să ne dezvoltăm la umbra unor sentimente pozitive sau negative. Suntem diferiţi, desi susţin egalitatea în drepturi în acelaşi timp susţin că nu suntem egali şi la fel. Trebuie să ne acceptăm diferenţele şi în loc să fim în competiţie cu celălalt sex trebuie să recunoaştem darurile cu care venim fiecare şi să facem echipă, să ne ajutăm unii pe ceilalţi să creştem împreună, nu în război.
Yoga inseamna unitate. Aceasta unitate inseamna in primul rand si aducerea in pace a femininului cu masculinul. Suntem impreuna in aceasta calatorie cu numele de … viata.
Ne vedem pe salteaua de yoga! Namaste!
Suntuncopac 