Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

De ce sunt atragatori oamenii indisponibili?

mirror-hug-babby-yourself-Favim.com-1864124

“Exista multe glume pe net despre femeile care evita “barbatii buni” si fug entuziasmate dupa “cei rai”, cei care le neglijeaza, trateaza urat sau pentru care trebuie sa faca permanent un show intreg ca sa le atraga atentia.

Barbatii distanti, indisponibili emotional sau cei care se joaca oferind una calda, trei reci si care provoaca multa confuzie si incertitudine, manaca timpul multor femei. De ce oare?

In primul rand, evident nu este o regula generala, lasand gluma departe, barbatii care au maturitate emotionala sunt la mare cautare si apreciere. De fapt, ei sunt cei care construiesc relatiile frumoase despre care povestesc in cartea mea “Secretele relatiilor care dainuie”.

Indiferent ca vorbim de femei sau barbati, fuga dupa parteneri indisponibili emotional are mai multe baze:

* In primul rand reprezinta o provocare, cu cat este mai dificila sarcina de cucerire cu atat Egoul se simte mai mandru. Este o situatie in care oamenii sunt condusi de ego in loc sa munceasca sa transforme egoul in aliat, subaltern, ucenic. Se considera ca prin cucerirea cuiva indisponibil, casatorit, distant se va ajunge la cucerirea, aprobarea, acceptarea si iubirea de sine. Evident este doar o maniera care va aduce foarte multa suferinta.

* Aceleasi experiente de indisponibilitate emotionala, evitare, incertitudine au fost simtite in cadrul relatiei cu parintii in copilarie. Indiferent ca a fost vorba despre exemplul vazut de copil la parinti sau ca aceasta a fost relatia cu unul dintre parinti sau ambii, pentru copil acest comportament devine normalitate daca nu constientizeaza acest lucru, catand si atragand parteneri care se comporta la fel, aceasta atitudine fiind familiara si cunoscand mecanismele necesare pentru a-i face fata.

* Nu se cunosc cu adevarat darurile personale, ce se doreste de la un partener si ce merita cu adevarat. Atat timp cat o persoana are o stima de sine scazuta va considera ca este normal sa fie evitata, tratata precum o optiune, lasata in asteptare sau in confuzie. Atitudinea aceasta este preluata de asemenea din copilarie si din relatia cu parintii, societatea, mediul inconjurator.

Toate aceste aspecte au baza in lipsa iubirii de sine.

In realitate, toti meritam parteneri capabili sa ne creeze spatiul necesar sa ne vindecam ranile.

Toti meritam oameni care sa fie “mereu acolo” pentru noi si care sunt pregatiti sa fie deschisi, sinceri, onesti si alaturi de care sa evoluam. De asemenea, si persoanele aflate de cealata parte, oamenii ce provoaca suferinta, confuzie sunt tot oameni care sufera. Insa nu este rolul tau sa-i vindeci si nici nu ai cum sa faci asta.

Ca de fiecare data decizia vine din propriul suflet. Numai tu poti lua decizia sa rupi patternul dupa care ai functionat o viata intreaga, dar odata ce iei aceasta decizie pornesti intr-o calatorie de vindecare ce iti poate transforma viata.

Nu trebuie sa te invinovatesti ca ai actionat asa in trecut, nimeni nu stie de ce ne sunt date anumite lectii, insa este datoria ta sa le inveti si sa te vindeci.

Sa descoperi ce meriti, ce aduci pe masa, ce este si ce nu este pentru tine, ce limite ai si ce poti sau nu sa accepti.

Ce meriti si ce nu mai poate sa fie compromis pentru tine.

Iubirea de sine este baza pornirii in aceasta calatorie. Cand inveti sa te iubesti cu adevarat aici si acum – se deschid usile catre infinite cai de vindecare.

Asadar, indiferent de ce te-a incercat in trecut, astazi poti alege diferit. Astazi ti se ofera o noua sansa sa te alegi pe tine, dorintele tale, visurile tale si sa ceri Universului ce meriti cu adevarat!”

Autor – Psiholog Ana Dragalina alături de care susţin –

MARATONUL IUBIRII DE SINE – 29 IUNIE – 5 IULIE Program Online pe WhatsApp (Mai doar cateva locuri). Detalii aici.

7 zile in care vom dezbate prin Meditatii si exercitii de dezvoltare personala urmatoarele teme:

* Iertare si eliberare de trecut

* Incredere in sine si dezvoltarea intuitiei / Valoarea personala

* Blocaje, frici, credinte limitative

* Exprimarea adevarului personal, impunerea de limite si curajul de a cere ce ni se cuvine

* Dialogul intern

* Comparatia

* Posibilitatea de a alege

* Relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti

* Putere personala / sexual transmutation activarea puterii creatoare


Leave a comment

Îmi cer iertare!

BeautyPlus_20200620105856450_save

Îmi cer iertare…

Faţă de cine? Faţă de singura persoană care merită justificarea mea pe acest pamânt – Eu.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile în care am dat voie iubirii să mă doară. Am uitat că de fapt iubirea, este singura ce nu doare, e singura aducătoare de pace şi la adăpostul ei te simţi în siguranţă. Am uitat şi am permis altora să mă lase „pe mai târziu”, să îmi spună despre mine – cum sunt şi ce merit, ce trebuie să fac şi cum să fiu ca să „merit iubirea lor”, îmbrăcându-mă astfel în limitările şi fricile lor. Ce trădare de sine să uit cine sunt şi să mă las inventată şi povestită de alţii.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile când m-am comparat cu ceilalţi şi mi-am uitat unicitatea, lucrurile cu care natura m-a investit şi mi-a spus – Tu eşti unică, cu daruri Unice şi cu resursele tale poţi să atingi lumea în felul tău unic. Îmi cer iertare că am uitat acest lucru şi m-am trădat, mi-am ascuns cadourile şi mi-am dorit să fiu ca alţii, să am ce au alţii, să trăiesc viaţa altora în timp ce eram nerecunoscătoare pentru a mea şi nu depuneam suficient efort să o fac poate mai măreaţă decât a altora.

Apropo de limitări, îmi cer iertare pentru toate dăţile când nu mi-am dat voie să încerc, mi-am spus că nu am suficient, că nu merit sau că nu sunt pregătită acum şi am zîmbit amar că „poate altă dată, poate în altă viaţă”.

Îmi cer iertare că m-am făcut pe mine mică, pentru a-i lăsa pe alţii să fie mari. Am uitat că toţi suntem egali şi avem aceeaşi sursă. Dumnezeu este în aceeaşi măsură în noi toţi.

Îmi cer iertare că le-am permis altora să-mi spună cum să-mi trăiesc viaţa şi mi-am pus pe mute intuiţia, flacăra inimii, misiunea cu care am venit pe pământ.

Îmi cer iertare că nu mi-am ţinut promisiunile faţă de fetiţa visătoare din mine, că i-am promis că vom face câte-n lună şi în stele „când vom fi mari” şi apoi m-am pierdut în rutină. Am uitat de magie şi m-am preocupat mai mult de facturi şi să mă încadrez în norme.

Îmi cer iertare că mi-am pus frână abundenţei, în iubire, pace sau lucruri materiale. M-am păcălit cu credinţe false că nu le merit şi m-am întristat când am văzut că alţii se bucură de ele. Greu am realizat că toţi avem aceleaşi drepturi şi depinde doar de mine să mă deschid şi să-mi dau voie.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile când mi-am jignit corpul, uitând ce instrument măreţ este. Fiecare celulă ştie ce misiune are, toate organele funcţionează perfect fără să mă streseze prea mult pentru indicaţii, fiecare fir de păr ştie să strălucească în soare şi contribuie la feminitatea şi gingăşia mea. Ce minune de corp sanatos şi frumos pe care eu l-am blamat, comparat, îndesat cu alimente nesănătoase ca să umplu goluri, pe care l-am chinuit cu diete, cu idei despre perfecţiune care nu există.

Îmi cer iertare că nu m-am bucurat suficient de pasiunea ce zace în mine, că am lăsat ruşinea inventată de alţii să îmi conducă sistemul de valori. Îmi cer iertare că m-am lăsat controlată de reguli născute din frica de măreţia feminină.

Îmi cer iertare că nu am fost mereu autentică, pentru că mi-a fost teamă că dacă mă dezvălui nu voi mai fi iubită, am jucat roluri, am bifat dorinţele altora ca să mă iubească, pentru că speram că aşa o să ajung să mă iubesc şi să mă accept şi eu.

Îmi cer iertare pentru că nu am eliminat oamenii nepotriviţi mai devreme, pentru că i-am lăsat să îmi rănească inima de mai multe ori, că nu am lăsat trecutul în spate când trebuia şi nu mi-am făcut temele ca să nu fie nevoie să-mi repet lecţiile.

Îmi cer iertare şi mă iert pentru că astăzi înţeleg că tot ce am făcut era lipsă de iubire de sine.

Nu ne învaţă despre iubire de sine la şcoală, deşi aceasta este baza pentru tot ce primim în viaţă. Nu ne învaţă, de aceea este datoria noastră să o învăţăm, să ne responsabilizăm şi să ne luam viaţa şi iubirea în braţe.

Acum câţiva ani am decis pentru mine că iubirea de sine este prioritară şi toată energia mea nu trebuie să meargă în a-i convinge pe ceilalţi de ce „merit să fiu iubită”, dar să descopăr eu iubirea de sine şi să permit altora să mă iubească cu adevărat.

Practicând iubirea de sine, învăţăm ce înseamnă iubirea pentru ceilalţi, ne dăm seama cum iubirea nu cere nimic, doar acceptă, oferă spaţiu de dezvoltare, este cel mai fertil sol de la care putem să pornim.

Iubirea de sine nu este egoism, este datoria noastra faţă de noi şi faţă de ceilalţi.

Dacă vrei să să iei şi tu această decizie cu tine, hai şi tu în Maratonul iubirii de sine!

Vom dezbate prin Meditatii si exercitii de dezvoltare personala urmatoarele teme:

 

* Iertare si eliberare de trecut

* Incredere in sine si dezvoltarea intuitiei / Valoarea personala

* Blocaje, frici, credinte limitative

* Exprimarea adevarului personal, impunerea de limite si curajul de a cere ce ni se cuvine

* Dialogul intern

* Comparatia

* Posibilitatea de a alege

* Relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti

* Putere personala / sexual transmutation activarea puterii creatoare

Detalii aici.

Text –Ana Dragalina 


Leave a comment

“Multumesc Roxana!”

© Ruxandra Scripcariu

Draga femeie,

Ma voi lasa sa fiu vulnerabila in aceasta postare pentru ca stiu ca ne face bine tuturor si am invatat ca sunt puternica atunci cand ma las sa simt si sa fiu si chiar sunt. Stiu ca si tu oglindesti o parte din mine si o parte din tine isi va lua un mesaj si o lectie de aici, din acest post.

Acest post de astazi in curand va fi o pagina dintr-o carte, ce stiu ca va iesi candva undeva :)) iar tu si cu mine suntem personajele principale. Stiu ca o sa injur in carte, ca  o sa tip si o sa urlu, stiu ca o sa plang, stiu ca o sa rad pana la urechi, stiu ca o sa ma excit si stiu ca o sa ma urc pe tronul de regina in care am stat intotdeauna.

Dar sa lasam acest plan si sa scriem primul articol.

Este prima mea exprimare legata de separarea si divortul de fostul meu sot insa nu, nu o sa scriu astazi despre ce greu a fost si ce usurel am trecut :), nu o sa dau nici detalii ce nu servesc nimanui, dar vreau sa scriu acest post ca sa-ti multumesc, da sa iti multumesc infinit din genunchi,  de jos,  si de sus pentru ca fara sa iti dai seama poate, m-ai imputernicit si m-ai ajutat sa ma ridic si sa-mi aduc aminte de puterea imensa care este in mine, in fiecare dintre noi, mi-ai adus aminte ce minunate suntem noi femeile atunci cand suntem impreuna si nu impotriva.

Imi aduc aminte si acum era mai si urma sa am o sedinta privata cu Roxana, o tipa pe care o amanam de ceva timp pentru ca nu ne nimeream cu programul, nu o cunoasteam.

Pe Roxana o sa mi-o aduc aminte toata viata, pentru ca a deschis usa si a inchis-o dupa 10 secunde. Mai precis – am dat-o afara de la studio! In momentul acela ceva s-a inchis in viata mea si ceva a inceput. Iti multumesc Roxana ca ai fost oglinda mea! Pe scurt, ce s-a intamplat cu Roxana este ca… am uitat de programarea ei, de sedinta de viata, ceea ce evident nu mi se intampla de obicei!

A fost ziua in care am aflat niste atrocitati legate de casnicia mea si am crezut ca da, pamantul se despica in doua si ma inghite acolo scuipand peste mine mocirla. I-am zis ca o sa o sun cand  o sa ma asez si ca acum eu am nevoie disperata de terapie. Intre noi a fost doar o usa inchisa, insa privirea ei din ochi a fost privirea tuturor celor peste 5000 de femei pe care cred ca le-am cunoscut in cei 5 ani de cand sunt un copac. Ochii ei imi spuneau tot cea am spus ani de-a randul fiecarei femei care mi-a pasit pragul – “Te vad, te aud, te inteleg, te primesc si iti multumesc pentru tot!”

Am sunat-o destul de repede, dupa vreo luna, pentru ca din fericire m-am lasat sa ma asez si sa ma echilibrez cu puterea si viteza vantului. De la ea a urmat apoi cea mai abundenta perioada din viata mea, in care fetele, desi stiau ca nu trec prin cea mai roz experienta personala, tot isi doreau sa lucreze cu mine, am fost coplesita in bine de workshops, terapii care au mers senzational. Cred ca am fost cel mai bun ghid in acea perioada vulnerabila si acum am inteles de ce: Eu credeam ca le asist pe ele, dar de fapt fiecare a contribuit la vindecarea mea, punerea mea pe picioare, noua eu LIBERA de azi.

Pur si simplu in toata aceasta perioada, desi nu am facut publica suferinta mea am simtit cum tot binele pe care l-am facut in ani fetelor s-a intors la mine, si da, fetelor, m-am lasat sa il primesc si va multumesc, va multumesc, am primit tot ce mi-ati oferit, am primit cu adevarat chiar daca a fost intr-o forma invizibila energia de sisterhood pe care insisit atat de mult in retreats, workshops.

Acest post este doar ca sa va confirm ca am primit darurile voastre si astazi m-am intors in PUTERE si datorita voua.

Nu-mi imaginam ca povestea iluzorie pe care o aveam in cap eu despre relatie – cu mine si fostul meu sot in bastoane imbatranind impreuna o sa se spulbere intr-o secunda, dar nu-mi imaginam nici de DIAMANTUL IMENS  de putere ce  zace in mine, care acum, dupa ceva timp, poate sa spuna ca “da totul are sens si a fost si este pentru binele meu suprem”.

Acea usa inchisa Roxanei a fost de fapt o usa inchisa mie pentru toate contractele vechi ce nu imi mai servesc, toate momentele in care m-am lasat mica, iar usa deschisa la ceva timp prin fiecare dintre voi a fost trasformarea mea, schimbarea mea si din nou – renasterea mea.

In alta ordine am scris acest post ca sa-ti multumesc tie si mie pentru ca suntem.

Acesta este mesajul meu de putere a feminitatii de care poate ai uitat si tu ca zace in tine si daca eu am putut si tu poti.

Iti multumesc pentru toata sustinerea pe care tu poate nu constientizezi ca mi-ai transmis-o, dar eu am primit-o de la tine.

Iti multumesc ca prin Roxana m-ai ajutat sa inteleg ca uneori trebuie sa ai curajul sa inchizi tu usa sau sa inveti sa o accepti atunci cand iti este inchisa in nas.

Astazi lumea imi spune: “Andreea radiezi, Andreea arati asa de bine, esti asa de sexi, asa de puternica, Andreea cum ai reusit? Cum ai putut sa te pui asa de repede pe picioare?

Iti spun cum.

AM ALES – ceea ce te invit si pe tine sa faci! Sa ne luam de mana si sa alegem.

TE iubesc, iti multumesc!


1 Comment

Care este treaba cu rusinea si cum scapam de ea?

© Ruxandra Scripcariu

Rusinea in panelul emotiilor are vibratia cea mai joasa ( 20 comparativ cu pacea 600) aceasta ne tine pe loc si nu ne lasa sa exploram viata!

La cursul Copacului despre Brandingul personal, cuvantul care statea pe buzele fiecaruia dintre noi, cuvantul ce statea in calea descoperirii adevaratei esente a sinelui nostru era Rusinea.

“Rusinea – sentiment penibil cauzat de umilirea in fata altora, sentimentul contrar demnitatii, onoarei.”

De cate ori nu v-ati surprins spunand:

* Nu fac asta! Imi este rusine!
* Nu merg la piscina pentru ca imi e rusine de corpul meu.
* Imi e rusine sa ies pe strada fara sutien pentru ca am sanii mici.
* Imi este rusine sa iau cuvantul la sedinta pentru ca poate spun colegii mei ca propunerea mea este idioata sau imi uit cuvintele.
* Nu imi deschid sufletul in fata celui pe care il iubesc pentru ca se poate ca el sa nu simta la fel si o sa ma fac de ras.
* Nu imi deschid un blog pentru ca cine ar vrea sa citeasca ideile mele?

Pot sa o tin asa pana maine dimineata pentru ca lista de frici si mecanisimele de aparare care ne tin in zona noastra de confort sunt nesfarsite, cu toate ca, fiecare afirmatie de mai sus poate fi demontata in cateva secunde.
“Ceea ce ucide in secret inovatia este rusinea. Ea nu poate fi masurata, dar este acolo” si clar a omorat multe visuri si fantezii din fasa.

Acest sentiment provine din copilaria noastra, din credintele ce ne-au fost transmise de parintii, profesorii, chiar prietenii nostri.

Si acum imi amintesc cum o prietena buna din tinerete, care cred ca avea cele mai bune intentii, mi-a sugerat ca la intalniri “sa nu mai fiu atat de EU, cu ideile mele ciudate, credintele mele atat de diferite, obsesiile si obiceiurile mele si mai ales, sa imi pun sutien cu burete pentru ca ~da mai bine~”.

Abia dupa 10 ani am localizat de unde provenea aceasta teama a mea de a ma deschide cu adevarat la o intalnire, cu riscul ca cel din fata mea sa nu ma mai caute niciodata si de a ~ma face de rusine~.
Noi suntem programati psihologic, emotional, cognitiv si spiritual sa avem nevoie de o legatura cu ceilalti, de iubire si de apartenenta. Legaturile emotionale profunde dau sens vietii.
De aici si incercarea de ne prezenta altfel la primele intalniri pentru a nu ne face de rusine si pentru a incerca sa nu pierdem, oamenii care ne-ar putea abandona daca ne-ar descoperi exact asa cum suntem.
Dar… a nu ma accepta pe mine asa cum sunt si a incerca din “rusine” sa ma prezint altfel, este o greseala care m-a taiat de doua ori.

Odata ca am atras oamenii nepotriviti in viata mea care mi-au aratat, prin experientele traite impreuna, exact fricile mele pe care incercam sa le “pudrez” la primele intalniri si in al doilea rand, prin aceasta atitudine imi refuzam sansa de a-mi descoperi propria valoare, unica, diferita si personala.
Ne este teama sa impartasim familiei, prietenilor, lumii intregi ce am creat din cauza rusinii.
Victimele perfecte ale rusinii sunt perfectionistii care asteapta sa fie “impecabila” creatia lor.

Uneori nici atunci cand creatia este “perfecta” nu o prezentam lumii, pentru ca nu stim sa facem diferenta intre ceea ce “facem”,  dorinta de a placea celorlalti, dorinta de a avea respectul si admiratia pentru ce “am facut” si ceea ce suntem. Uitam ca “Nu suntem ceea ce ni s-a intamplat. Suntem ceea ce am ales sa devenim.” (Jung).
Cand reusim totusi sa ne depasim teama si sa ne incercam norocul, ne dam seama ca pe langa toate vocile trecutului, ce ne spun ca nu suntem buni, nu suntem suficienti, cel mai dur critic al nostru suntem chiar noi.
Aceasta asteptare a ~perfectiunii~ mi-a adus sansa de fi martora la aparitia unor oameni care au iesit in lume cu produse care in viziunea mea erau incomplete sau nefinisate si totusi s-au bucurat de succes sau oameni cu pregatire si experienta mai putina, care au ocupat pozitii mai bune decat ale mele, deoarece eu alesesem “sa mai astept” din frica de esec sau din teama de a ma face de rusine.

Totusi la afirmatia rusinata ca “As fi vrut sa am increderea si curajul acesta mai de mult, pentru ca as fi ajuns mai departe acum” am primit un raspuns foarte bun: “Toate vin cand este timpul lor… atunci poate era prea devreme pentru tine.” Trebuie sa ne acceptam si sa ne intelegem ritmul propriu.
Se poate sa incercam, sa ni se para ca ne-am facut de ras pentru ca nu ne-am bucurat de succes si ne decidem sa nu ne mai asumam riscuri niciodata sau putem sa ne spunem “Infrangerea asta ma doare. Sunt foarte dezamagit. Dar succesul, recunoasterea si aprobarea celorlalti nu sunt valorile dupa care-mi duc viata. Pentru mine, cel mai mult conteaza curajul si tocmai am fost curajos. Asa ca nu inteleg de ce ar trebui sa imi fie rusine.”
Rusinea este una dintre emotiile cu vibratia cea mai joasa. Daca de exemplu facem o greseala si ne simtim vinovati, incercam sa reparam raul facut, ne cerem scuze etc. in schimb cand vine vorba de rusine, cercetatorii au descoperit ca ea nu se coreleaza cu nici un comportament pozitiv – pentru ca rusinea duce la comportamente distructive. Ne izolam, vrem sa ne evaporam.

“Solutia pentru a scapa de rusine este sa o contientizam.
* Sa o recunoastem si sa intelegem ce anume a declansat-o. Ce asteptari sau idei anume au format rusinea?
* Sunt asteptarile care pun in miscare rusinea realiste? Exprima ele ceea ce-ti doresti cu adevarat sau, mai degraba, ceea ce crezi ca-si doresc ceilalti de la tine?
* Deschide-te fata de o persoana apropiata. Iti asumi intreaga experienta a rusinii? Esti dispus sa impartasesti cu cineva ce simti pentru a primi empatie?”
* Vorbeste despre rusine si astfel vei vedea perspective diferite fata de situatiile ce au provocat-o, atatia oameni, atatea pareri.

Dar mai ales intreaba-te: Care este cel mai rau lucru care s-ar putea intampla daca as spune acest lucru, daca as fi eu insumi? Si de cele mai multe ori raspunsul nu este atat de infricosator.
Si nu in ultimul rand sa ne intrebam daca este cu adevarat atat de importanta parerea celorlalti si daca ne dorim sincer sa fim in preajma oamenilor care ne judeca si in prezenta carora nu putem sa fim autentici.
A nu lupta cu rusinea ne dauneaza atat psihologic, dar si fizic. Sentimentul de rusine ne imbolnaveste treptat.
“Problemele de piele, de exemplu, se dovedesc a fi frecvente la persoanele ce sufera de rusine. Cu cat simti mai mult rusinea cu atat mai putin te accepti pe tine insuti si vei face mai multe piruete ca sa fii o persoana mai buna, iar toate acestea vor fi in detrimentul adevaratelor tale nevoi.”

Cunosc o persoana care din rusinea ca este amanta s-a imbolnavit de cancer… s-a vindecat, insa atunci cand s-a iertat.
Toti oamenii simt rusine, intr-un anumit grad. Nu este, deci, rusinos sa ai rusine. Este omenesc. Cum contrariul rusinii este mandria, dezvolta-ti mai mult Iubirea si Stima de sine.
Sta in puterea ta sa decizi ce alegi sa crezi si sa fii.
Sentimentul propriei valori ne inspira sa fim vulnerabili (aceasta rara virtute), sa avem curaj sa impartasim celorlalti ceea ce am creat… si nu se stie niciodata ce viata schimbam prin curajul nostru de a fi vulnerabili, de a nu ne fi rusine sa prezentam o idee, o experienta, un complex transformat in calitate, o carte, un curs, o pasiune transformata in job…
La final as vrea sa impartasesc o poveste care mie imi da mereu curaj. O poveste de care nu mai aflam daca autorul ar fi avut “rusine” si ar fi ascultat parerile celorlalti.

“Lolita lui  Nabokov a fost refuzata de multe ori inainte de a fi acceptata de o editura din Franta. O scrisoare de respingere a cartii suna asa: ”E copleșitor de scârboasă, chiar și pentru un freudian luminat. Iar pentru public va fi revoltătoare. Nu se va vinde și va dăuna teribil reputației noastre (…) recomand să fie îngropată sub o piatra pentru următoarea mie de ani”

Asadar, daca simti ca a venit momentul sa dai deoparte rusinea si sa iti atingi adevaratul potential, am creat in ajutorul tau programul online “Magia Intentiei – Setare si Manifestare” ce contine meditatii, teorie, exercitii de dezvoltare personala pentru eliminarea fricii si a credintelor limitative si multe ale trucuri si sfaturi. ❤

Gasesti cursul aici.

Articol inspirat din cartile lui Lise Bourbeau si “Curajul de a fi vulnerabil” de Brené Brown.“

Blog Guest Ana Dragalina


Leave a comment

Sunt Andreea si uneori sunt o fricoasa!

CRINA(April22,2019)-67

Acum ceva timp am tinut un workshop extrem de prietenos despre frici si a fost senzational. Am inceput speechul cu “Namaste, sunt Andreea copac, si cu toata pregatirea interioara si exterioara uneori sunt tare fricoasa”. Am vazut lumina si mirare in ochii lor pentru ca se asteptau probabil sa le spun ca sunt un maestru al puterii si curajului si nu stiu ce inseamna aia frica. Adevarul este ca stiu, si stiu asta la fel de bine ca tine! Nu imi mai este rusine de mine atunci cand imi este frica, am inteles ca sunt si eu un om ca tot omul si nici nu am de gand sa fiu vreun sfant fara frici. Iubesc viata, iar frica este parte din ea, si este frumoasa atunci cand o controlam noi pe ea nu invers.

La workshop toate fricoasele din noi ne-am desenat fricile, le-am dansat, le-am plimbat, ne-am jucat cu papusile fricilor, le -am botezat dandu-le porecle, am ras de ele si cu ele. Ne am imprietenit cu ele si cu acea parte din noi care nu se lasa sa simta frica, ne-am imprietenit cu vulnerabilitatea. Fetele nu mai stiau la ce workshop au venit: era oare un workshop despre frici sau despre prietenie si bucurii? Adevarul este ca toate emotiile sunt fatele ale aceleiasi monezi, si toate sunt parte din evolutia noastra.

Pe mine frica m-a impins sa las totul in spate si sa incep noua misiune in dezvoltare spirituala cu voi. Deci …. cum sa nu-i multumesc?

Frica este un raspuns vital pentru pericolul fizic sau emotional, este bine inradacinat in evolutia noastra. Atunci cand se naste un copil are doar 2 frici, conform renumitei terapeute Marisa Pee – Frica de a fi scapat  si frica de zgomote puternice, nu ne nastem cu alte frici. Asadar  majoritatea fricilor noastre sunt atasate de noi pe parcurs. De la nastere pana acum, in functie de experientele pe care le-am avut, cu familia, cu prietenii, cei din cercul nostru apropiat – toti ne-au incurajat fricile pe care le putem avea astazi ca adulti.

Frica de judecata, abandon, de a nu fi suficienti, de esec, de nou, de a fi ranit, de respingere, de durere, de dezamagire, etc.

Datoria noastra cea mai importanta pe pamant este sa descoperim ce frici avem si sa le aflam lectiile, sa le imbratisam si sa le eliminam pe parcurs. Nicio persoana nu va putea sa fie vreodata complet lipsita de frici, de aceea este un proces pe care trebuie sa  il acceptam si la care sa lucram constant. Si nici nu cred ca am vrea asta, ar fi boring asa-i?

Nu este util sa intoarcem spatele fricilor noastre, dar nici sa le rascolim pe toate, pentru ca oricum nu se vor termina niciodata, ele vor aparea mereu, una cate una la momentele cheie din viata noastra.

Fricile noastre ne formeaza si au un rol atat de important in viata noastra pentru ca  atrag oamenii si situatiile care ne pun oglinda in fata si ne tipa: “Hei! Asta este frica ta! Ce ai de gand sa faci in legatura cu asta!?”

Din cauza lor renuntam sa mai incercam un proiect care ne aduce bucurie, din cauza lor renuntam sa dezvoltam o relatie cu cineva, pentru ca posibilitatea de a fi raniti ne sperie prea tare, din cauza lor nu ne traim viata la adevaratul ei potential.

Si ajungi sa te intrebi – Cum putem sa ne luam puterea inapoi?

Este o alegere sa iti fie frica, de orice – de lansarea unui proiect, de iubire, de a pleca in lume de nebun, de critici, de viitor, de ce spune lumea, de succes, de viata, de moarte etc.

Am auzit de curand la un curs ca atunci cand nu vrei sa vorbesti despre ceva, de fapt cu acel lucru trebuie sa incepi si acelui lucru trebuie sa ii oferi atentia ta. La fel si cu frica, daca iti este frica de ceva, acolo ai de lucru nu de fugit si evitat.

Datoria noastra este sa descoperim cauzele acelor frici, de unde au pornit, ce le-a determinat si sa vedem ce credinte stau in spatele lor si apoi usor, usor sa le acceptam si  sa le dezintegram amintindu-ne ca, de fapt, noi suntem cei care le dam putere.

A le privi drept in ochi, inseamna de cele mai multe ori a descoperi ca nu sunt de fapt toate adevarate si cu siguranta nu atat de puternice precum le alimentam noi. In mare parte egoul nostru ca sa ne protejeze le inventeaza.

Schimbarea vine cand incepi sa iti schimbi dialogul interior si le trasformi din frici in mici piedici pe care cu siguranta poti sa le sari.

Care este cel mai groaznic lucru care se poate intampla daca lumea te judeca? Afla ca de fapt nimanui nu ii pasa ce fac ceilalti, sunt majoritatea ocupati cu propriile frici si temeri. Si daca esti judecat cine o face? Si daca te judeca cu ce te afecteaza real pe tine? In general, cu nimic.

Oamenii care au reusit sa faca lucruri marete a fost surzi la critici si comentarii, si-au urmat inima, au avut curaj si au reusit.

Care este cel mai groaznic lucru care se poate intampla daca esti parasit( frica de abandon)? Afla ca nimic, de obicei cand cineva pleaca din viata ta face loc pentru ceva mai bun si mai folositor pentru tine.

Care este cel mai groaznic lucru care se poate intampla daca nu iti iese un proiect? Afla ca este doar o lectie si ce va urma dupa aceasta experienta iti va fi si mai benefic.

Cand ai o frica, ai si o alegere, poti sa o lasi sa te cuprinda si sa fie o provocare si o certitudine pentru tine sau poti sa o desfaci rational si sa vezi ca de fapt nu este atat de puternica precum ii dau tu valoare sa fie. Dupa ce ii gasesti provenienta, aminteste-ti ca vei fi bine, este ok, totul o sa iasa bine pentru tine.

Fricile te tin in loc, nu te lasa sa cresti si de fapt ele au rolul sa te invete ceva, sa te provoace sa te dezvolti si sa evoluezi.

Marisa Peer spune foarte frumos: “Singurul lucru de care trebuie sa iti fie teama este frica in sine”.

Alege sa iti construiesti un viitor nou si sa atragi situatii si oameni potriviti pentru tine, eliminand o parte din fricile tale si descoperind ca esti mai curajos decat credeai!

Daca simti ca pe cont propriu este dificil, iti pot fi alaturi in aceasta calatorie. Adica te voi sustine!

Hai sa descoperim impreuna ce poti face atunci cand alegi sa nu iti mai fie frica!