Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Nu credeam in meditatie si programe de feminitate… dar…”

© Ruxandra Scripcariu

Am creat programul Feminitate si Putere (si toate programele mele Online) pentru a impartasi din procesul propriu si mai ales pentru ca eu cred ca impreuna Femeile sunt mai puternice.

Iata ce mi-a marturisit o Copacita in urma acestui program.

Buna Andreea,

Astazi am terminat programul de ,,Feminitate si putere‘‘ si ,,Program Meditatii incepatori‘‘ Vreau sa iti multumesc din suflet, pentru tot ce ai facut, e un program minunat.

Datorita tie, eu vad viata in alt mod. De mica, am avut o familie care a incercat sa imi ofere toate lucrurile materiale, insa nu m-a invatat iubirea de sine, nu aveam voie sa pling, pentru ca plansul reprezenta slabiciune, sau eram mai mereu responsabila de lucrurile care se intamplau ( mai mereu eu eram oaia neagra a familie, din cauza careia se intamplau toate certurile, simteam in interiorul meu o lipsa enorma de iubire).

Te urmaream de o perioada de timp pe Instagram, dar aveam asa o senzatie vaga, nu credeam in meditatie sau in asa zisele programe de Femei, feminitate, “ce-i asta, pai sunt femeie si ajunge!”.

Pana cand am zis, dar hai sa incerc, ce se poate intampla? :))).

Vreau sa iti spun ca primul rezultat l-am vazut dupa prima lectie: ,, Imi vreau glasul inapoi’’, la o zi, doua, am inceput sa imi pun propriile granite, am inceput sa le interzic oamenilor sa ma ofenseze, sau sa imi ia parerea in deradere.

Pe parcursul programului, am observat ce corp frumos am, cat de puternica sunt si cat de multe am relizat, chiar daca nimeni nu observa reusitele mele.

Am reusit sa sterg cu buretele toate gandurile negative si sa imblanzesc maimutica din colivie, mi-am iertat parintii si le-am multumit pentru tot ce au facut pentru mine (dupa ce i-am telefonat, organismul meu a avut o reactie adversa, tremuram toata, nu puteam sa imi controlez corpul).

Am imbratisat copilul din mine si i-am promis ca de acum inainte, nimeni nu o va mai supara, voi avea grija de ea si de toate nevoiele ei. Acum pot sa refuz o intalnire cu prietenele daca sunt prea obosita, sau nu am timp, acum cea mai importanta sunt eu.

Toti se uita la mine si nu inteleg ce s-a intamplat, pentru ca sunt mereu vesela, reactionez la tot calm, dar dupa meditatii am impresia ca Zbor.

Am simtit prin fiecare celula a corpului, glasul tau, emotiile tale, parca stateam la o discutie cu o prietena, pe care o stiu de o viata, alaturi de care mi-am retrait viata si mi-am vindecat ranile, alaturi de care am calatorit in trecut si mi-a aratat o alta fata a monedei, alaturi de care am plans ca un copil mic, in hohote si tot ea m-a facut sa rad, de ma dure burta.

Iti multumesc ca ai aparut in viata mea si mi-ai schimbat-o in bine la 180 de grade. Te rog nu te opri din ceea ce faci, pentru ca noi femeile avem nevoie de tine!

Te imbratisez!

Nu este niciodata prea tarziu sau prea devreme sa te descoperi, sa iti dai voie, sa iei decizii diferite.

Hai si tu alaturi de mine in calatoria catre puterea si feminitatea ta!

Gasesti programul aici: https://shop.suntuncopac.com/product/feminitate-si-putere-curs-de-dezvoltare-personala-si-coaching/


Leave a comment

De ce sunt atragatori oamenii indisponibili?

mirror-hug-babby-yourself-Favim.com-1864124

“Exista multe glume pe net despre femeile care evita “barbatii buni” si fug entuziasmate dupa “cei rai”, cei care le neglijeaza, trateaza urat sau pentru care trebuie sa faca permanent un show intreg ca sa le atraga atentia.

Barbatii distanti, indisponibili emotional sau cei care se joaca oferind una calda, trei reci si care provoaca multa confuzie si incertitudine, manaca timpul multor femei. De ce oare?

In primul rand, evident nu este o regula generala, lasand gluma departe, barbatii care au maturitate emotionala sunt la mare cautare si apreciere. De fapt, ei sunt cei care construiesc relatiile frumoase despre care povestesc in cartea mea “Secretele relatiilor care dainuie”.

Indiferent ca vorbim de femei sau barbati, fuga dupa parteneri indisponibili emotional are mai multe baze:

* In primul rand reprezinta o provocare, cu cat este mai dificila sarcina de cucerire cu atat Egoul se simte mai mandru. Este o situatie in care oamenii sunt condusi de ego in loc sa munceasca sa transforme egoul in aliat, subaltern, ucenic. Se considera ca prin cucerirea cuiva indisponibil, casatorit, distant se va ajunge la cucerirea, aprobarea, acceptarea si iubirea de sine. Evident este doar o maniera care va aduce foarte multa suferinta.

* Aceleasi experiente de indisponibilitate emotionala, evitare, incertitudine au fost simtite in cadrul relatiei cu parintii in copilarie. Indiferent ca a fost vorba despre exemplul vazut de copil la parinti sau ca aceasta a fost relatia cu unul dintre parinti sau ambii, pentru copil acest comportament devine normalitate daca nu constientizeaza acest lucru, catand si atragand parteneri care se comporta la fel, aceasta atitudine fiind familiara si cunoscand mecanismele necesare pentru a-i face fata.

* Nu se cunosc cu adevarat darurile personale, ce se doreste de la un partener si ce merita cu adevarat. Atat timp cat o persoana are o stima de sine scazuta va considera ca este normal sa fie evitata, tratata precum o optiune, lasata in asteptare sau in confuzie. Atitudinea aceasta este preluata de asemenea din copilarie si din relatia cu parintii, societatea, mediul inconjurator.

Toate aceste aspecte au baza in lipsa iubirii de sine.

In realitate, toti meritam parteneri capabili sa ne creeze spatiul necesar sa ne vindecam ranile.

Toti meritam oameni care sa fie “mereu acolo” pentru noi si care sunt pregatiti sa fie deschisi, sinceri, onesti si alaturi de care sa evoluam. De asemenea, si persoanele aflate de cealata parte, oamenii ce provoaca suferinta, confuzie sunt tot oameni care sufera. Insa nu este rolul tau sa-i vindeci si nici nu ai cum sa faci asta.

Ca de fiecare data decizia vine din propriul suflet. Numai tu poti lua decizia sa rupi patternul dupa care ai functionat o viata intreaga, dar odata ce iei aceasta decizie pornesti intr-o calatorie de vindecare ce iti poate transforma viata.

Nu trebuie sa te invinovatesti ca ai actionat asa in trecut, nimeni nu stie de ce ne sunt date anumite lectii, insa este datoria ta sa le inveti si sa te vindeci.

Sa descoperi ce meriti, ce aduci pe masa, ce este si ce nu este pentru tine, ce limite ai si ce poti sau nu sa accepti.

Ce meriti si ce nu mai poate sa fie compromis pentru tine.

Iubirea de sine este baza pornirii in aceasta calatorie. Cand inveti sa te iubesti cu adevarat aici si acum – se deschid usile catre infinite cai de vindecare.

Asadar, indiferent de ce te-a incercat in trecut, astazi poti alege diferit. Astazi ti se ofera o noua sansa sa te alegi pe tine, dorintele tale, visurile tale si sa ceri Universului ce meriti cu adevarat!”

Autor – Psiholog Ana Dragalina alături de care susţin –

MARATONUL IUBIRII DE SINE – 29 IUNIE – 5 IULIE Program Online pe WhatsApp (Mai doar cateva locuri). Detalii aici.

7 zile in care vom dezbate prin Meditatii si exercitii de dezvoltare personala urmatoarele teme:

* Iertare si eliberare de trecut

* Incredere in sine si dezvoltarea intuitiei / Valoarea personala

* Blocaje, frici, credinte limitative

* Exprimarea adevarului personal, impunerea de limite si curajul de a cere ce ni se cuvine

* Dialogul intern

* Comparatia

* Posibilitatea de a alege

* Relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti

* Putere personala / sexual transmutation activarea puterii creatoare


1 Comment

Nu toţi bărbaţii sunt cum ne-au făcut rănile noastre să credem…

20200622_171837

“Nu toţi bărbaţii sunt cum ne-au făcut rănile noastre să credem…

Sunt pe un grup de facebook unde femeile povestesc despre “eşecurile” lor în iubire, cât de puţin efort pun bărbaţii în procesul de cucerire şi toată gaşca de credinţe limitative foarte prezente pe buzele femeilor, mai ales când sunt dezamăgite: “Oh, toţi bărbaţii sunt la fel”, “M-am săturat, nu-i mai suport” şi tot aşa. Foarte, foarte rar vine o femeie care a dat de un prinţ şi ridică moralul grupului că “Domne, mai există şi excepţii”.

Ideea de la care a plecat acest grup creat de un bărbat, culmea, a fost ca femeile să nu mai lase, din lipsa de respect de sine, urechea să se aplece la tot felul de “vrăjeli” bărbăteşti ce au în spate propriile răni şi dorinţe de a evada din ele. Ba chiar el, intervine uneori şi le reaminteşte că nu a creat acest grup ca să bălăcărească bărbaţii, dar să se susţină una pe cealaltă când sunt cu vederea înceţoşată şi stima de sine la pământ. Nu are sens să spun cum sunt disecate mesajele bărbaţilor pe acest grup, un festin şi infinite lecţii de dezvoltare personală.

Unele femei înţeleg că rolul acestui grup este să înveţe se valorizeze mai mult, în timp ce altele îl folosesc doar ca să îşi verse frustrările, de înţeles în unele cazuri.

Ce am observat eu de când sunt pe acest grup? Că nimeni care se iubeşte real nu are cum să posteze multe din mesajele şi meme-urile prezentate acolo.

Ar trebui să fie la mintea cocoşului că un bărbat care îţi spune mereu că are treabă, că nu are timp pentru tine, uneori chiar că nu te vrea, sau te sună la 23.30 pentru un “come over” efectiv nu este omul tău şi tu trebuie să mergi mai departe să te afişezi şi să baţi la uşi mai luminoase. Şi totuşi nu este, multe au nevoie să vină o armată de femei în spate să le spună “Girl! Este un porc, block and delete” iar unele mai blânde şi mai răbdatoare explică frumos şi clar “unde este problema”.

Într-o lume ideală, s-ar cunoaşte şi s-ar înţelege că – atragem în viaţa noastră oameni şi situaţii care să ne vorbească despre noi.

Lipsa de respect, credinţa că toţi bărbaţii sunt la fel (deci răi), nenumăratele dezamăgiri vin din răni mult mai profunde, din propriul suflet nedisecat, din credinţele limitative de care ne ţinem cu dinţii, din lipsa iubirii autentice pentru propria persoană. Atragem oameni cu răni şi lipsiţi de respect pentru că la fel ne tratăm şi noi.

În realitate, există femei şi femei, la fel cum există bărbaţi şi bărbaţi. Eu am crescut educată de un bărbat excepţional, în timpul interviurilor mele pentru cartea “Secretele relaţiilor care dăinuie” am cunoscut bărbaţi fascinanţi, îndrăgostiţi, care depun eforturi când iubesc real, am avut parteneri sau pur şi simplu date-uri cu bărbaţi minunaţi.

Sunt aceşti oameni extratereştii? Nu. Sunt oamenii cărora le faci loc atunci când te vindeci pe tine. Când deschizi uşa şi către alte varinate decât “toţi sunt la fel”. Sunt oameni care poate au rănit şi ei în trecut şi au fost răniţi, dar au ales să se vindece, să se dezvolte şi din acest punct devin excepţionali.

Ce vindecă aceste răni? Iubirea de sine. Aceasta te ajută să îţi descoperi propria valoare, să îţi dai seama ce meriţi, ce nu accepţi, ce nu este menit pentru tine, ce daruri pui tu pe masă şi astfel să atragi oamenii potriviţi pentru tine. “Excepţiile”.

Pentru că tu devii o exceţie. O persoană care atrage oamenii conform credinţelor sale curate, lipsită de frică şi plină de încredere. O persoană care are iubire de sine şi atrage oamenii ce o iubesc pe limba sa.”

Autor – Psiholog Ana Dragalina alături de care susţin –

MARATONUL IUBIRII DE SINE – 29 IUNIE – 5 IULIE Program Online pe WhatsApp (Mai sunt 9 locuri). Detalii aici.

Hai si tu!

7 zile in care vom dezbate prin Meditatii si exercitii de dezvoltare personala urmatoarele teme:

* Iertare si eliberare de trecut

* Incredere in sine si dezvoltarea intuitiei / Valoarea personala

* Blocaje, frici, credinte limitative

* Exprimarea adevarului personal, impunerea de limite si curajul de a cere ce ni se cuvine

* Dialogul intern

* Comparatia

* Posibilitatea de a alege

* Relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti

* Putere personala / sexual transmutation activarea puterii creatoare


Leave a comment

Ce fel de oameni atragi in viata ta?

CRINA(April22,2019)-69

“Astăzi îţi spun un secret – oamenii pe care îi atragi şi mai ales felul cum aceştia te tratează sunt o oglindă a iubirii pe care ţi-o porţ. Da, toţi aceştia vorbesc despre iubirea ta de sine.

Ai obosit şi tu, nu-i aşa? Să tot auzi „dacă vrei să fii iubit, iubeşte-te tu pe tine” sau „cum să fii iubit, dacă tu nu ştii să te iubeşti” şi tot felul de astfel de idei.

Iubirea de sine, din păcate, nu este cu adevărat înţeleasă. Iubirea de sine nu prespune să îţi oferi un masaj în fiecare săptămână şi să îţi cumperi cele mai frumoase haine, deşi sunt aspecte esenţiale, care contribuie.

Iubirea de sine prespune, în primul rând, acceptarea completă a ceea ce eşti acum, în acest moment, cu sau fără partener.

Iubirea de sine presupune acceptarea faptului că suntem toţi un proces, cu credinţe, frici ce trebuie descoperite şi digerate, dar mai ales presupune deschiderea să le descoperim şi să lucrăm cu ele. Acceptarea completă a faptului că suntem un proces în lucru, acceptarea completă a sinelui care poate mai are frici de rezolvat, credinţe de anihilat, colăcei de pe burtă de dat jos. Doar acest tip de acceptare poate duce la atragerea acestui partener care să ne iubească la fel.

Aşadar, este nevoie să analizăm sincer cum ne iubim, cum ne tratăm, cum ne vorbim, pentru că partenerul va fi doar o oglindă a ceea ce suntem noi în interior. Atunci când această iubire este autentică şi nu doar declarativă, partenerul nu va mai acţiona împotriva noastră, ci alături de noi.

În interviurile pe care le-am luat pentru cartea mea “Secretele relaţiilor care dăinuie – De ce ne atragem & De ce rămânem împreună?” majoritatea partenerilor mi-au spus „nu m-am schimbat pentru relaţia aceasta”, „m-am prezentat aşa cum eram, dacă îi convine bine, dacă nu, nu”, “eram obosit să mai joc jocuri, să mă mai prefac”, „e autentic”, „pot fi autentic alaturi de el”. Acest lucru mi s-a părut minunat, pentru că în general suntem educaţi ca la primele întâlniri să fim ceea ce nu suntem, când în realitate oamenii se îndrăgostesc de varianta crudă, reală, autentică a partenerului, suntem iubiţi tocmai pentru că ne-am prezentat fix aşa cum suntem. Asta înseamnă iubire de sine, să îţi dai voie să fii exact aşa cum eşti şi să crezi că meriţi să fii iubit pentru asta.

Acest proces al iubirii de sine este anevoios. Dacă am fi stat de vorbă acum câţiva ani, tocmai mă pregăteam pentru o operaţie de mărire de sâni, când credinţa mea că sânii mei sunt foarte mici a şi a tras un partener care îmi „reproşa” constant că am sânii mici. Decizia să mă accept aşa cum sunt din toate punctele de vedere, a venit cu o despărţire şi atragerea unui partener care nu mai contenea să îmi complimenteze „sânii superbi”. Am dat mereu exemplul acesta la toate workshopurile pe care le-am susţinut, pentru că vreau să reamintesc constant faptul că este doar decizia noastră să ne asumăm şi implementăm anumite credinţe sau nu, iar acestă decizie atrage la rândul său persoanele care să ne confirme ce simţim despre noi.

Cu cât am fost mai aproape de acceptarea mea completă, cu cât m-am maturizat şi iubit autentic, cu atât am atras în viaţa mea oameni mai maturi, mai autentici şi cu o capacitate de exprimare a sentimentelor asemănătoare mie. Oglinzile mele.

Iubirea de sine presupune, în acelaşi timp, acceptarea faptului că eşti o persoană completă, indiferent dacă te afli într-o relaţie sau nu. Devenirea persoanei pe care vrei să o atragi este ce mai autentică declaraţie de iubire pe care ţi-o poţi face.

De curând, o vedetă radio a întrebat pe Instastories ce vrea lumea să ştie despre ea. Cei mai mulţi au întrebat-o dacă are soţ sau cine este soţul ei. Oamenii voiau să ştie dacă este “completă” sau nu. În acelaşi timp am fost şocată de o prietenă foarte deşteaptă şi de succes, care mi-a spus că “femeile căsătorite au mai multă credibilitate decât femeile singure”. Nici măcar nu mi-ar fi trecut prin cap o astfel de idee, poate dacă voiam neapărat o credinţă în domeniul acesta, m-aş fi gândit în sens invers, că cineva cu familie nu are timp de carieră. Aceste idei, de fapt, nu sunt decât nişte credinţe limitative, avem alegerea să le credem şi să ni le însuşim, sau nu.

Iubirea de sine presupune în acelaşi timp credinţa sinceră că merităm să fim iubiţi cu adevărat. Se poate să măsurăm acest merit şi să îi permitem să penduleaze de la merituos la mai puţin merituos, în funcţie de iubirea celorlalţi sau de numărul cuceririlor făcute. A avea nevoie de validare exterioară, presupune a te pune în poziţia de cerşetor, a te minimaliza şi a uita că dreptul la iubire este deţinut de toată lumea. Nimeni nu ni-l oferă, nimeni nu ni-l ia. Poate că ceilalţi din jur ne pot ghida într-o manieră sau alta, ne pot ajuta să descoperim noi moduri de a ne iubi şi noi motive, dar această capacitate şi acest merit sunt mereu în interior şi putem foarte bine să le accesăm, să ni le asumăm şi să le simţim din toată fiinţa şi singuri, fără ajutorul nimănui.

Suntem proprii noştri maeştrii. Această goană de validare exterioară, oferirea puterii şi capacităţilor personale unor autointitulaţi maeştrii sau partenerilor de viaţă, reprezintă una dintre cele mai mari şarlatanii ale perioadei în care trăim. Este adevărat, putem să ne inspirăm, să cerem sfaturi şi ghidaj, dar munca o facem singuri, individual, în propriul ritm şi cu propriile capacităţi, în funcţie de ce avem fiecare nevoie şi pentru binele nostru suprem.”

Pasaj preluat din cartea “Secretele relaţiilor care dăinuie” scrisă de partenera mea Ana Dragalina alături de care susţin –

MARATONUL IUBIRII DE SINE – 29 IUNIE – 5 IULIE Program Online pe WhatsApp (Mai sunt 10 locuri). Detalii aici.

Hai si tu!

7 zile in care vom dezbate prin Meditatii si exercitii de dezvoltare personala urmatoarele teme: .

* Iertare si eliberare de trecut

* Incredere in sine si dezvoltarea intuitiei / Valoarea personala

* Blocaje, frici, credinte limitative

* Exprimarea adevarului personal, impunerea de limite si curajul de a cere ce ni se cuvine

* Dialogul intern

* Comparatia

* Posibilitatea de a alege

* Relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti

* Putere personala / sexual transmutation activarea puterii creatoare

 


Leave a comment

Îmi cer iertare!

BeautyPlus_20200620105856450_save

Îmi cer iertare…

Faţă de cine? Faţă de singura persoană care merită justificarea mea pe acest pamânt – Eu.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile în care am dat voie iubirii să mă doară. Am uitat că de fapt iubirea, este singura ce nu doare, e singura aducătoare de pace şi la adăpostul ei te simţi în siguranţă. Am uitat şi am permis altora să mă lase „pe mai târziu”, să îmi spună despre mine – cum sunt şi ce merit, ce trebuie să fac şi cum să fiu ca să „merit iubirea lor”, îmbrăcându-mă astfel în limitările şi fricile lor. Ce trădare de sine să uit cine sunt şi să mă las inventată şi povestită de alţii.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile când m-am comparat cu ceilalţi şi mi-am uitat unicitatea, lucrurile cu care natura m-a investit şi mi-a spus – Tu eşti unică, cu daruri Unice şi cu resursele tale poţi să atingi lumea în felul tău unic. Îmi cer iertare că am uitat acest lucru şi m-am trădat, mi-am ascuns cadourile şi mi-am dorit să fiu ca alţii, să am ce au alţii, să trăiesc viaţa altora în timp ce eram nerecunoscătoare pentru a mea şi nu depuneam suficient efort să o fac poate mai măreaţă decât a altora.

Apropo de limitări, îmi cer iertare pentru toate dăţile când nu mi-am dat voie să încerc, mi-am spus că nu am suficient, că nu merit sau că nu sunt pregătită acum şi am zîmbit amar că „poate altă dată, poate în altă viaţă”.

Îmi cer iertare că m-am făcut pe mine mică, pentru a-i lăsa pe alţii să fie mari. Am uitat că toţi suntem egali şi avem aceeaşi sursă. Dumnezeu este în aceeaşi măsură în noi toţi.

Îmi cer iertare că le-am permis altora să-mi spună cum să-mi trăiesc viaţa şi mi-am pus pe mute intuiţia, flacăra inimii, misiunea cu care am venit pe pământ.

Îmi cer iertare că nu mi-am ţinut promisiunile faţă de fetiţa visătoare din mine, că i-am promis că vom face câte-n lună şi în stele „când vom fi mari” şi apoi m-am pierdut în rutină. Am uitat de magie şi m-am preocupat mai mult de facturi şi să mă încadrez în norme.

Îmi cer iertare că mi-am pus frână abundenţei, în iubire, pace sau lucruri materiale. M-am păcălit cu credinţe false că nu le merit şi m-am întristat când am văzut că alţii se bucură de ele. Greu am realizat că toţi avem aceleaşi drepturi şi depinde doar de mine să mă deschid şi să-mi dau voie.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile când mi-am jignit corpul, uitând ce instrument măreţ este. Fiecare celulă ştie ce misiune are, toate organele funcţionează perfect fără să mă streseze prea mult pentru indicaţii, fiecare fir de păr ştie să strălucească în soare şi contribuie la feminitatea şi gingăşia mea. Ce minune de corp sanatos şi frumos pe care eu l-am blamat, comparat, îndesat cu alimente nesănătoase ca să umplu goluri, pe care l-am chinuit cu diete, cu idei despre perfecţiune care nu există.

Îmi cer iertare că nu m-am bucurat suficient de pasiunea ce zace în mine, că am lăsat ruşinea inventată de alţii să îmi conducă sistemul de valori. Îmi cer iertare că m-am lăsat controlată de reguli născute din frica de măreţia feminină.

Îmi cer iertare că nu am fost mereu autentică, pentru că mi-a fost teamă că dacă mă dezvălui nu voi mai fi iubită, am jucat roluri, am bifat dorinţele altora ca să mă iubească, pentru că speram că aşa o să ajung să mă iubesc şi să mă accept şi eu.

Îmi cer iertare pentru că nu am eliminat oamenii nepotriviţi mai devreme, pentru că i-am lăsat să îmi rănească inima de mai multe ori, că nu am lăsat trecutul în spate când trebuia şi nu mi-am făcut temele ca să nu fie nevoie să-mi repet lecţiile.

Îmi cer iertare şi mă iert pentru că astăzi înţeleg că tot ce am făcut era lipsă de iubire de sine.

Nu ne învaţă despre iubire de sine la şcoală, deşi aceasta este baza pentru tot ce primim în viaţă. Nu ne învaţă, de aceea este datoria noastră să o învăţăm, să ne responsabilizăm şi să ne luam viaţa şi iubirea în braţe.

Acum câţiva ani am decis pentru mine că iubirea de sine este prioritară şi toată energia mea nu trebuie să meargă în a-i convinge pe ceilalţi de ce „merit să fiu iubită”, dar să descopăr eu iubirea de sine şi să permit altora să mă iubească cu adevărat.

Practicând iubirea de sine, învăţăm ce înseamnă iubirea pentru ceilalţi, ne dăm seama cum iubirea nu cere nimic, doar acceptă, oferă spaţiu de dezvoltare, este cel mai fertil sol de la care putem să pornim.

Iubirea de sine nu este egoism, este datoria noastra faţă de noi şi faţă de ceilalţi.

Dacă vrei să să iei şi tu această decizie cu tine, hai şi tu în Maratonul iubirii de sine!

Vom dezbate prin Meditatii si exercitii de dezvoltare personala urmatoarele teme:

 

* Iertare si eliberare de trecut

* Incredere in sine si dezvoltarea intuitiei / Valoarea personala

* Blocaje, frici, credinte limitative

* Exprimarea adevarului personal, impunerea de limite si curajul de a cere ce ni se cuvine

* Dialogul intern

* Comparatia

* Posibilitatea de a alege

* Relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti

* Putere personala / sexual transmutation activarea puterii creatoare

Detalii aici.

Text –Ana Dragalina