Draga copac,

viata nu este numai roz cu fundite si cu unicorni. Yoga m-a invatat sa o primesc exact asa cum este. Si pe oamenii din ea la fel. Cu detasare si acceptare.

Ieri, inainte sa plec la un eveniment, sotul meu imi spuse ca arat ca o sorcova (avea dreptate chiar eram, insa eu ma simteam draguta si asta era cel mai important 😀 ), si mergea la un pas inainte pe strada sa nu para ca mergem chiar impreuna 😀  . Azi, am primit un mesaj pe copac  cu parerea unei persoane ca proiectul suntuncopac  este o eroare. In ambele cazuri am zambit, m-am amuzat, si am mers mai departe.

As vrea sa impart si cu tine mesajul si raspunsul pe care i l-am dat. Asta in caz ca mai sunt cativa aniticopacei pe aici care se intreaba curiosi “de ramurile” mele :

“Buna Andreea,

Pare dragut ceea ce faci tu, insa de prima oara de cand l -am auzit, numele proiectului tau – Suntuncopac – mi -a sunat a totala eroare.
Suntceeaceamvenitsafiu. Asta este adevarul.
Ca incepatori in ale multidimensionalitatii noastre, e clar ca cei mai multi nu stiu cine este cel pentru care ei au venit sa fie si cu siguranta nu suntem doar oamenii astia ‘normali’, insa cu aceeasi siguranta nu suntem copaci.
Daca ne doream asta, veneam sub forma de copac tura asta, insa noi am ales sa fim altceva.
Mi se pare total gresit ca tu sa insufli fetelor participante ideea ca ele ar fi diferiti copaci si voi toate sa faceti acele afirmatii…sunt un copac, sunt un piersic etc
Tu sper ca stii cat de puternice sunt gandurile si afirmatiile noastre… Cum poti sa limitezi scopul venirii cuiva aici la un copac?!
Noi avem radacini energetice si coroana energetica, cumva ca un copac, dar de aici si pana la a ne limita la ideea ca noi suntem copaci e cale lunga…dupa intelesurile pe care eu pot sa le cuprind deocamdata.
Te rog pe tine sa mi explici ideea Suntuncopac…poate mi scapa ceva…eventual esentialul 🙂
Multumesc. Zi minunata in continuare.”

Raspunsul meu:

“Bunaaaa,

Multumesc mult pentru ca tu spui ca “pare dragut “ ceea ce fac, pentru ca si eu gasesc ca este minunat, intrucat am cele mai bune intentii, sa contribui un pic de tot sa fac lumea asta mai buna.

Si multumesc pentru intreaga parere, chiar m-am amuzat cand am citit-o 🙂 . Stii, de cand am blogul de vreo 3 ani, am fost o carte deschisa.Am fost singura eu, “doar un copac”, si nu aveam nicio asteptare sa ma urmeze vreun altul. Am exprimat sincer toate emotiile pe care le-am trait, am fost eu, nu ceea ce societatea astepta de la mine. Si mi-am asumat ca o sa fiu judecata. Si mi-am asumat ca o sa fiu luata de nebuna 🙂 .Si mi-am asumat ca voi pierde multi prieteni. Si i-am pierdut. Insa am inceput usor usor sa castig altii noi, si uite asa mai aparea cate unul ” Si eu sunt copac!”, “Si eu!” “Si eu!”. Si usor, usor, ne-am strans o comunitate maaaaare si o padure verde, vesela si sanatoasa, pentru care eu personal am muncit mult. Am muncit fara sa astept nimic in schimb. Insa am primit. Am primit inzecit. I-am primit pe ei, cu toata inima.

Ah,cu cine am placerea? Tu se pare ca stii totul despre mine in esenta mea de copac a carei idee nu o accepti, insa eu nu stiu nimic despre tine. Te intreb asta pentru ca sunt curioasa, cine este aceasta persoana care judeca  un om strain despre care nu stie mare lucru in afara imaginii pe care o are in acest proiect? Te intreb asta pentru ca la cursul de 200 de ore de psihoyoga pe care l-am facut in Bali, profesorul nostru  ne spunea ca atunci cand vorbim din ego judecam,  ne bagam cu bocancii in viata oamenilor insa in final singura persoana care  are de suferit  suntem noi. Tot el ne spunea ca atunci cand judecam pe cineva nu facem decat sa ne judecam pe noi, pentru ca suntem unul oglinda celuillat, si atunci ma intreb si eu curioasa, ce parti din tine resping ceea ce am ales eu sa fiu in acest nume, acest proiect, ce din tine te face sa ai aceasta atitudine fata de mine, care sunt neajunsurile tale acum de te-ai gandit sa le umpli cu parerea ta despre proiectul meu ca fiind “eronat”? Ti-as recomanda sa citesti Don Miguel Ruiz, cele 4 legaminte in acest sens. Cel de-al doilea legamant, vorbeste fix de acest lucru, de a nu lua lucrurile personal. Asa cum nu le iau eu cu tine acum, si te inteleg pe deplin  :).

Uite, din inima iti  scriu ca sa te ajut sa intelegi lucrurile simple, chiar am cateva explicatii bune pentru care sunt un copac, desi sunt parerile mele proprii si personale, unii s-ar putea sa ma aprobe altii sa ma dezaprobe, insa sunt oki cu asta, suntem liberi sa gandim diferit:

• Totul este o joaca. “A fi copac” este o metafora. Ne jucam. Ne amuzam, este funny J! Nu luam nimic in serios. Este fix ca atunci cand eram mici si ne credeam Sandy Bell sau Popeye Marinarul. Atat eu cat niciunul dintre copacii mei, nu ne credem copaci in sensul fizic si nici energetic, nu ne facem peeling de scoarta si nu ne depozitam frunzele in ierbar  😀
• Din perspectiva de comunicare si branding. Uite eu am o experienta de peste 13 ani in marketing, si lectia cea mai mare pe care am invatat-o pana acum este ca a fi diferit, a fi altfel, a fi autentic, a fi exact asa cum ai chef sa fii, vulnerabil, transparent, jucaus, asta este cheia reusitei. Consumatorul a evoluat, s-a plictisit de brandurile clasice, consumatorul apreciaza atunci cand este provocat, cand este pus pe ganduri. Consumatorul este atras de lucrurile misterioase. Mai mult de atat, apreciaza cand apartine unei comunitati. In cazul meu, o comunitate de copaci, ii da siguranta ca este protejat, ca “discutiile” sunt confidentiale, in spatele acestor nicknames.
• Din punct de vedere yogic, copacul alaturi de soare, pamant, cer, etc este unul din elementele inspirationale de baza din natura din cultura yoghina. Mai stii ca Buddha a trait iluminarea in dreptul copacului? Copacul este in primul rand simbolul impamantenirii, adica al ideii filosofice ca ar trebui sa ne traim viata in prezent exact asa cum natura o face, cerul, marea, pamantul, copacii etc, sunt PREZENT, asa cum noi oamenii am uitat sa fim, traind mai mult in trecut si viitor. Deci da, acest nick name copacesc ne aduce aminte sa ne traim viata in prezent. Insa repet, tot in joaca, nu ne imaginam ca ne cresc ananasi din varful nasului 😀 . In acelasi timp, asa cum ai spus, copacul prin ramurile care se inalta in cer este si simbolul relatiei cu latura divina. Ah, sa nu uitam de toate studiile cu imbratisatul copacilor care are puteri vindecatoare J. Identificarea cu copacul se gaseste si in conceptual taoist: “Tao (dao) se afla in toti acesti copaci, la fel cum exista in intreaga natura. Se afla inclusiv in natura umana, in mine, cel care observ acest peisaj (observatorul este simultan subiect si obiect). Copacul exista, eu exist, iar Tao exista deopotriva in copac si in mine. “
• Dpdv psihologic, stii testul copacului, nu? Cand psihologul te pune sa te imaginezi copac, sa-l desenezi si sa-l interpretezi impreuna cu el. Ma intreb oare si psihologii astia “au pareri eronate” de-i pun pe oamenii astia sa fie copaci pe hartie? Te intreb asta pentru ca am ceva pregatire in cursuri de psihologie, si proiectul meu este vazut unul creativ de catre formatori, nicidecum eronat.Afirmatia “sunt un copac” da, este una puternica da, insa este o afirmatie pozitiva, si nicidecum limitata. A fi copac, metaforic vorbind, nu exclude a fi floare, animal, planta, a fi om cum bine zici. Nu exclude nimic din ce este viu. A fi copac este o umbrela pentru tot ce este viu. Te-as sfatui si pe tine atunci cand ai ganduri de genul acesta, mai putin dragute la adresa celorlalti sa le manifesti creativ prin pictura, desen, ne face atat de bine sa ne eliberam, si ne da foarte multe raspunsuri.

Nu in ultimul rand, vreau sa- ti spun ca nu m-ai suparat deloc cu acest mesaj si chiar iti multumesc pentru ca poate astfel voi lumina prin acest raspuns mai multi anticopacei care impart aceasta parere cu tine. Asta pentru ca stiu ca a vorbit EGO ul tau, nu cine esti tu cu adevarat. Te –as indruma cu toata iubirea sa  privesti in propriul tablou al vietii tale, si sa iei  “picturile” din viata celorlalti ca lectii ( sau oglinzi), chiar daca nu iti plac, si poate mai putin in serios. De ce nu, poate ti-as recomanda cu mare drag cateva alte carti din cele multe care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt. Sa devin libera.Ti-as spune ca totul are o cauza si un efect si  orice intentie punem in cuvintele noastre, gandurile, totul, absolut totul, se intoarce la noi inzecit. De aceea eu aleg ca intentia mea fata de tine,  desi ai cam  “intrat cu bocanceii” in munca, pasiunea si dedicarea  mea,  sa fie una buna .Asta pentru ca vreau sa pun capul ( trunchiul :))) impacata pe perna mult timp de acum in colo  si sa am grija de karma mea  si a copacilor mei :D.

O zi buna in continuare si tie draga om !

Namaste!

Un Copac”

Update! La raspunsul meu, conversatia a continuat apoi cu raspunsul ei pe care l-am postat mai jos, si dupa au urmat multe alte conversatii care credem ca sa vor finaliza cu o intalnire in parc. Life is beautiful ❤ 

“Buna Andreea si multumesc pt raspuns.

Nu ti-a luat mult timp sa imi raspunzi, ci te ai repezit…si nu ti a iesit bine.

In primul rand, nu ideea proiectului mi se pare o eroare, ci numele acestuia…si asta am exprimat clar in primul paragraf.

Dupa aceea ti am explicat de ce vad eu acest nume o eroare si in final te am rugat sa mi spui tu de ce este unul potrivit, ca poate eventual iti inteleg si eu ideea.

Eu sunt responsabila doar pentru ceea ce scriu sau spun, nu si pentru ce pot ceilalti sa inteleaga din ceea ce spun si de aceea, cu parere de rau, trebuie sa ti spun ca nici macar nu pot sa ti trimit niste scuze pentru ca tu m ai simtit intrand ‘cu bocanceii’ in viata ta.

Eu stiu buna credinta in care mi am exprimat acele pareri si nu este vina mea ca tot ce nu este cu tine (cel putin intr o prima faza, pana la elucidare), este impotriva ta.

Si in acelasi context, gasesc total nepotrivit sa ma numesti un ‘anticopacel’.

Nu am sa ti explic de ce, ca este posibil iar sa ma intelegi gresit, insa pot sa ti spun ca mi ar placea ca toata lumea din aceasta lume sa inteleaga our Oneness cel putin la nivelul meu, ar fi o mare diferenta fata de ceea ce este acum pe planeta noastra.

N am sa ti explic nimic mai mult fata de ce am zis in randurile de mai sus, ci am sa las doar timpul sa aseze cuvintele mesajului meu initial la locurile corecte in mintea si inima ta. Deci as avea rugamintea sa recitesti acel mesaj peste un timp, poate un an si daca s a schimbat ceva, as aprecia daca m ai anunta si pe mine.

Si pentru ca ai facut o corespondenta privata, publica fara nici macar sa imi ceri acordul, am rugamintea ca in legitimitatea dreptului la replica sa publici pe acelasi site si acest mesaj, in intregime.

Oricum, sper ca ideea proiectului tau sa aiba radacini reale si sanatoase, nu sa fie doar o idee de marketing venita in intampinarea cererii de ‘misterios’ (dupa cum spui) pe care o parte a publicului de azi o are.

Si mai sper sa fii in pace cu omul Andreea, iar copacul Andreea sa nu fie doar o masca dupa care ascunzi omul din tine.

Multa reala inspiratie in tot ceea ce faci.

Iti trimit multa iubire care sa imbratiseze atat copacul imaginar Andreea, dar mai ales omul din tine 🙂 “