Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


1 Comment

Care este treaba cu rusinea si cum scapam de ea?

© Ruxandra Scripcariu

Rusinea in panelul emotiilor are vibratia cea mai joasa ( 20 comparativ cu pacea 600) aceasta ne tine pe loc si nu ne lasa sa exploram viata!

La cursul Copacului despre Brandingul personal, cuvantul care statea pe buzele fiecaruia dintre noi, cuvantul ce statea in calea descoperirii adevaratei esente a sinelui nostru era Rusinea.

“Rusinea – sentiment penibil cauzat de umilirea in fata altora, sentimentul contrar demnitatii, onoarei.”

De cate ori nu v-ati surprins spunand:

* Nu fac asta! Imi este rusine!
* Nu merg la piscina pentru ca imi e rusine de corpul meu.
* Imi e rusine sa ies pe strada fara sutien pentru ca am sanii mici.
* Imi este rusine sa iau cuvantul la sedinta pentru ca poate spun colegii mei ca propunerea mea este idioata sau imi uit cuvintele.
* Nu imi deschid sufletul in fata celui pe care il iubesc pentru ca se poate ca el sa nu simta la fel si o sa ma fac de ras.
* Nu imi deschid un blog pentru ca cine ar vrea sa citeasca ideile mele?

Pot sa o tin asa pana maine dimineata pentru ca lista de frici si mecanisimele de aparare care ne tin in zona noastra de confort sunt nesfarsite, cu toate ca, fiecare afirmatie de mai sus poate fi demontata in cateva secunde.
“Ceea ce ucide in secret inovatia este rusinea. Ea nu poate fi masurata, dar este acolo” si clar a omorat multe visuri si fantezii din fasa.

Acest sentiment provine din copilaria noastra, din credintele ce ne-au fost transmise de parintii, profesorii, chiar prietenii nostri.

Si acum imi amintesc cum o prietena buna din tinerete, care cred ca avea cele mai bune intentii, mi-a sugerat ca la intalniri “sa nu mai fiu atat de EU, cu ideile mele ciudate, credintele mele atat de diferite, obsesiile si obiceiurile mele si mai ales, sa imi pun sutien cu burete pentru ca ~da mai bine~”.

Abia dupa 10 ani am localizat de unde provenea aceasta teama a mea de a ma deschide cu adevarat la o intalnire, cu riscul ca cel din fata mea sa nu ma mai caute niciodata si de a ~ma face de rusine~.
Noi suntem programati psihologic, emotional, cognitiv si spiritual sa avem nevoie de o legatura cu ceilalti, de iubire si de apartenenta. Legaturile emotionale profunde dau sens vietii.
De aici si incercarea de ne prezenta altfel la primele intalniri pentru a nu ne face de rusine si pentru a incerca sa nu pierdem, oamenii care ne-ar putea abandona daca ne-ar descoperi exact asa cum suntem.
Dar… a nu ma accepta pe mine asa cum sunt si a incerca din “rusine” sa ma prezint altfel, este o greseala care m-a taiat de doua ori.

Odata ca am atras oamenii nepotriviti in viata mea care mi-au aratat, prin experientele traite impreuna, exact fricile mele pe care incercam sa le “pudrez” la primele intalniri si in al doilea rand, prin aceasta atitudine imi refuzam sansa de a-mi descoperi propria valoare, unica, diferita si personala.
Ne este teama sa impartasim familiei, prietenilor, lumii intregi ce am creat din cauza rusinii.
Victimele perfecte ale rusinii sunt perfectionistii care asteapta sa fie “impecabila” creatia lor.

Uneori nici atunci cand creatia este “perfecta” nu o prezentam lumii, pentru ca nu stim sa facem diferenta intre ceea ce “facem”,  dorinta de a placea celorlalti, dorinta de a avea respectul si admiratia pentru ce “am facut” si ceea ce suntem. Uitam ca “Nu suntem ceea ce ni s-a intamplat. Suntem ceea ce am ales sa devenim.” (Jung).
Cand reusim totusi sa ne depasim teama si sa ne incercam norocul, ne dam seama ca pe langa toate vocile trecutului, ce ne spun ca nu suntem buni, nu suntem suficienti, cel mai dur critic al nostru suntem chiar noi.
Aceasta asteptare a ~perfectiunii~ mi-a adus sansa de fi martora la aparitia unor oameni care au iesit in lume cu produse care in viziunea mea erau incomplete sau nefinisate si totusi s-au bucurat de succes sau oameni cu pregatire si experienta mai putina, care au ocupat pozitii mai bune decat ale mele, deoarece eu alesesem “sa mai astept” din frica de esec sau din teama de a ma face de rusine.

Totusi la afirmatia rusinata ca “As fi vrut sa am increderea si curajul acesta mai de mult, pentru ca as fi ajuns mai departe acum” am primit un raspuns foarte bun: “Toate vin cand este timpul lor… atunci poate era prea devreme pentru tine.” Trebuie sa ne acceptam si sa ne intelegem ritmul propriu.
Se poate sa incercam, sa ni se para ca ne-am facut de ras pentru ca nu ne-am bucurat de succes si ne decidem sa nu ne mai asumam riscuri niciodata sau putem sa ne spunem “Infrangerea asta ma doare. Sunt foarte dezamagit. Dar succesul, recunoasterea si aprobarea celorlalti nu sunt valorile dupa care-mi duc viata. Pentru mine, cel mai mult conteaza curajul si tocmai am fost curajos. Asa ca nu inteleg de ce ar trebui sa imi fie rusine.”
Rusinea este una dintre emotiile cu vibratia cea mai joasa. Daca de exemplu facem o greseala si ne simtim vinovati, incercam sa reparam raul facut, ne cerem scuze etc. in schimb cand vine vorba de rusine, cercetatorii au descoperit ca ea nu se coreleaza cu nici un comportament pozitiv – pentru ca rusinea duce la comportamente distructive. Ne izolam, vrem sa ne evaporam.

“Solutia pentru a scapa de rusine este sa o contientizam.
* Sa o recunoastem si sa intelegem ce anume a declansat-o. Ce asteptari sau idei anume au format rusinea?
* Sunt asteptarile care pun in miscare rusinea realiste? Exprima ele ceea ce-ti doresti cu adevarat sau, mai degraba, ceea ce crezi ca-si doresc ceilalti de la tine?
* Deschide-te fata de o persoana apropiata. Iti asumi intreaga experienta a rusinii? Esti dispus sa impartasesti cu cineva ce simti pentru a primi empatie?”
* Vorbeste despre rusine si astfel vei vedea perspective diferite fata de situatiile ce au provocat-o, atatia oameni, atatea pareri.

Dar mai ales intreaba-te: Care este cel mai rau lucru care s-ar putea intampla daca as spune acest lucru, daca as fi eu insumi? Si de cele mai multe ori raspunsul nu este atat de infricosator.
Si nu in ultimul rand sa ne intrebam daca este cu adevarat atat de importanta parerea celorlalti si daca ne dorim sincer sa fim in preajma oamenilor care ne judeca si in prezenta carora nu putem sa fim autentici.
A nu lupta cu rusinea ne dauneaza atat psihologic, dar si fizic. Sentimentul de rusine ne imbolnaveste treptat.
“Problemele de piele, de exemplu, se dovedesc a fi frecvente la persoanele ce sufera de rusine. Cu cat simti mai mult rusinea cu atat mai putin te accepti pe tine insuti si vei face mai multe piruete ca sa fii o persoana mai buna, iar toate acestea vor fi in detrimentul adevaratelor tale nevoi.”

Cunosc o persoana care din rusinea ca este amanta s-a imbolnavit de cancer… s-a vindecat, insa atunci cand s-a iertat.
Toti oamenii simt rusine, intr-un anumit grad. Nu este, deci, rusinos sa ai rusine. Este omenesc. Cum contrariul rusinii este mandria, dezvolta-ti mai mult Iubirea si Stima de sine.
Sta in puterea ta sa decizi ce alegi sa crezi si sa fii.
Sentimentul propriei valori ne inspira sa fim vulnerabili (aceasta rara virtute), sa avem curaj sa impartasim celorlalti ceea ce am creat… si nu se stie niciodata ce viata schimbam prin curajul nostru de a fi vulnerabili, de a nu ne fi rusine sa prezentam o idee, o experienta, un complex transformat in calitate, o carte, un curs, o pasiune transformata in job…
La final as vrea sa impartasesc o poveste care mie imi da mereu curaj. O poveste de care nu mai aflam daca autorul ar fi avut “rusine” si ar fi ascultat parerile celorlalti.

“Lolita lui  Nabokov a fost refuzata de multe ori inainte de a fi acceptata de o editura din Franta. O scrisoare de respingere a cartii suna asa: ”E copleșitor de scârboasă, chiar și pentru un freudian luminat. Iar pentru public va fi revoltătoare. Nu se va vinde și va dăuna teribil reputației noastre (…) recomand să fie îngropată sub o piatra pentru următoarea mie de ani”

Asadar, daca simti ca a venit momentul sa dai deoparte rusinea si sa iti atingi adevaratul potential, am creat in ajutorul tau programul online “Magia Intentiei – Setare si Manifestare” ce contine meditatii, teorie, exercitii de dezvoltare personala pentru eliminarea fricii si a credintelor limitative si multe ale trucuri si sfaturi. ❤

Gasesti cursul aici.

Articol inspirat din cartile lui Lise Bourbeau si “Curajul de a fi vulnerabil” de Brené Brown.“

Blog Guest Ana Dragalina


Leave a comment

De ce sa credem in Dumnezeu?

10 - Copy

Dumnezeu sau fiinta superioara ce cuprinde toata existenta, a fost descris de religii sub diverse forme, si din nu stiu ce motive, poate pentru a controla si a domina, a fost prezentat si ca o fiinta atotputernica ce ne testeaza si ne asteapta la judecata de apoi.

Acesta abordare ne pune in pozitia de cersetori si ne implementeaza un sentiment de frica – oare ce pedeapsa ma paste daca nu-l ascult pe Barbos?

Dar daca ai curaj sa iesi din aceasta explicatie rudimentara, daca iti deschizi ochii si privesti mai bine iti dai seama ca Dumnezeu, nu are cum sa fie asa. La cat de mult rau s-a facut pe pamantul acesta, ar fi trebuit sa fim de mult stersi de pe fata pamantului. Si iata-ne inca aici. Inca experimentam. A crede ca Dumnezeu este astfel, inseamna umanizarea Lui, minimalizarea Lui, iar eu stiu ca Dumnezeu este doar iubire.

De ce? Pentru ca Dumnezeu nu ne asteapta cu o bata, sus in ceruri sa ne dea cu ea peste ochi, ci este in inima noastra experimentand orice prin noi – Fericirea noastra, suferinta noastra, iubirea, reusitele, dezamagirile si tot ce alegem noi sa manifestam, pentru ca pe langa faptul ca ne-a creat si a sadit in noi divinitate, ne-a dat si liber arbitru. Dumnezeu ne sustine sa fim asa cum suntem. D-zeu ne ofera liberal arbitru si este tare bucuros cand suntem responsabili in deciziile noastre.

Noi alegem cum vrem sa fim, noi alegem ce valente vrem sa dam experientelor, bune sau rele, alegeri pe care le face prin ego, noi alegem daca vrem sa ne manifestam divinitatea… sau nu. Ba mai mult, noi alegem daca vrem sa Il chemam in ajutor sau nu. Puterea rugaciunii si-a dovedit de atat de mult timp eficacitatea.

Daca lasam toate polemicile, toate invatamintele si reducem toate ideile la una singura si anume ca Dumnezeu este iubire, ramanem cu cea mai importanta lectie.

Dumnezeu nu ne pedepsete, ci doar ne da ce avem nevoie.
Dumnezeu nu ne ignora rugaciunile, ci doar stie mai bine decat noi ce avem nevoie si cand.
Dumnezeu nu ne uita, ci ne lasa pe noi sa ne amintim de El.
Dumnezeu ne da mereu semne, daca Ii cerem ajutor, ne raspune.
Dumnezeu ne-a creat sa fim fericiti, sa experimenteze prin noi si sa ne ajute sa creem o lume mai buna.
Dumnezeu ne-a dat o singura misiune – sa raspandim iubirea, precum a facut-o si El.
Asadar, de ce sa crezi in Dumnezeu? Simplu, pentru ca fara El nu este nimic si cu El poti avea totul.

Si mai este ceva , lasandu-l pe Dumnezeu sa fie, te smeresti in Ego, pleci capul jos ca exista o constiinta suprema tie pe care nu o poti controla, manipula si cu siguranta nu stii mai bine ca Ea ce este pentru binele tau Suprem.

Exercitiul de astazi este simplu: Rosteste “Tatal nostru”. O data pentru tine, O data pentru parintii tai, o data pentru un conflict din viata ta si o data pentru manifestarea unui intentii.


Leave a comment

Tu esti inamicul tau nr.1 ( Sabotorul)

11

Tu esti inamicul tau nr.1 ( sabotor)

Toti avem in noi un sabotor si un sustinator. Formeaza o echipa ce ne ajuta in viata si fac schimb de putere in functie de valoarea si energia pe care le-o daruim fiecaruia.

Cum este simplu de inteles, sustinatorul nostru este acea voce din noi care ne incurajeaza sa ne urmam visurile,sa ne atingem potentialul maxim,  sa ne ascultam inima si sa mergem cu incredere inainte, sa facem planuri, sa luam decizii, sa trecem la actiune.

Sabotorul nostru in schimb, este cel care ne spune ca nu suntem pregatiti, ca mai avem de invatat,ca suntem insuficienti, ca nu meritam,  ca visam prea mult si ne da numai exemple negative, de oameni care au incercat, dar nu au reusit.

Daca reusim sa trece de aceasta etapa in care dam la o parte sfaturile sale neproductive, si incepem sa facem planuri, ne documentam, cautam informatii, sabotorul nostru devinde si mai galagios explicandu-ne cat este de greu sa reusim in demersul nostru.

Iar cea mai grea proba de trecut alaturi de sabotor este sa trecem la actiune. Aici va face tot posibilul sa ne perturbe claritatea si sa ne arate doar lucrurile negative ce s-ar putea intampla.

Astfel, realizam ca de fiecare data, in orice vrem sa intreprindem, putem deveni inamicul nostru numarul 1, pentru ca in loc sa dam volumul mai tare sustinatorului nostru interior ALEGEM sa ne ascultam sabotorul.

Ce este de facut?

In primul rand sa constientizam ca intentiile sabotorului nostru nu sunt chiar atat de rele precum par. Desi, face tot posibilul sa ne opreasca din drumul nostru, ne pune piedici, ne sadeste neincredere in suflet, aceste actiuni ale sale vin din dorinta de a ne proteja. Cand nu riscam nimic, nici nu putem pierde ceva. Cand nici nu incercam, nu putem fi dezamagiti de ceva, cand nu ne batem capul, nu ne doare. Corect?

Intelegand aceasta intentie buna din spatele sabotorului, putem sa ii multumim pentru grija oferita. dar sa alegem sa facem ce ne dorim cu adevarat sa facem.

Sa credem ca suntem suficient de puternici sa facem fata provocarilor ce vin in viata noastra, chiar daca in trecut am esuat, acum avem mai multa experienta, deci si mai multe sanse de reusita.

Dorinta noastra de reusita sa fie mai mare decat frica de esec.

Noi alegem sa ne limitam libertatea, evolutia, bucuria, abilitatea de a trai cu adevarat si a transforma visurile noastre in realitate. Putem alege diferit, facand primul pas iesind din zona de confort, luand decizii radicale si uitandu-ne doar la exemplele care ne inspira.

Da, poate nu ne va iesi din prima ce ne dorim, dar va fi doar o experienta ce ne va face mai buni data viitoare cand vom incerca.

Si nu in ultimul rand, scapa de credintele limitative – Care este dialogul tau interior? Iti spui ca esti prea batran, ca o sa dezamagesti, ca o sa iti pierzi valoarea?

Ce spui de propunerea mea sa transformi aceste credinte limitative in matre care sa te sustine – Sunt suficient, toti cei care ma iubesc imi sunt alaturi si ma sustin, sunt valoros indiferent de rezultate.

Mai fa ceva fain! Vorbeste cu Sabotorul tau! Deseneaza-l ! Danseaza cu el! Manifesta-l creativ!

 


Leave a comment

Nu lua nimic la Modul personal

004 

Nu lua nimic la modul personal!

Da, ai auzit bine. Acest legamant ne poate scuti de foarte multa suferinta, deoarece daca il intelegem in profunzimea sa, ne dam seama ca absolut nimic din ce spun sau fac ceilalti, nu are legatura cu noi. Adica ei proiecteaza in tine, ca intr-un sac de box.

Noi de fapt suntem cei care le oferim aceasta putere asupra noastra, valorizand ceea ce ei spun despre noi. Daca suntem de acord cu ei, luam lucrurile la mod personal adica devenim ce credem ei.

Daca cineva spune despre noi ca nu suntem pregatiti sa pornim intr-un anumit domeniu de exemplu, si noi credem, acest lucru poate avea legatura cu faptul ca in subconstient noi insine nu ne consideram suficient de pregatiti. In schimb daca peste o zi revizuim, ne analizam rezultatele si decidem ca “Ba da, suntem pregatiti” luam exteriorului puterea si indiferent de ce vom auzi de afara, nu ne va mai putea afecta emotional.

Atunci cand cineva ne barfeste, tipa la noi, ne face rau, incearca sa ne atace cu orice ocazie – nu are legatura cu noi, aceste reactii provin din propriile problem ale persoanei respective, suferinte si mai ales pornesc din credintele lor personale.
Atunci cand cineva se enerveaza pe noi, acest lucru se intampla pentru ca ceea ce reprezentam noi reprezinta o amenintare pentru ei intr-un fel sau altul. Poate activam in acelasi domeniu si este speriat de concurenta, poate sistemul nostru de valori le provoaca propriul lor sistem de valori si se sperie sau alte milioane de exemple. Si cauza si efectele au legatura doar cu persoana respectiva si cu ce are ea in interiorul sau de rezolvat.

Ce putem realiza noi pentru a face parerile si actiunile celorlalti sa fie lipsite de efect asupra noastra?

Sa ne cunoastem valoarea si darurile. Sa stim foarte clar ce avem de oferit si unde mai avem de lucrat si chiar sa ne ocupam de rezolvarea acestor aspecte. Suntem in continua dezvoltare si este normal sa mai avem de lucru. Atunci cand suntem constienti de aceste lucruri, nimic din exterior nu ne va mai putea afecta.

Nu-ti lua ochii de pe visul tau – Atunci cand ai un scop definit, stii unde vrei sa ajungi si pui toate eforturile in misiunea ta, nu ai timp sa pleci urechea la parerile celorlalti. Toate sfaturile si criticile pe care le vei auzi provin din propiile frici, propriile convingeri limitative si experientelor personale ale persoanelor emitatoare, dar ele nu au legatura cu tine. Fac parte doar din povestea lor personala, insa povestea ta poate, si va fi diferita.
Nu pastra resentimente – Iarta. Atunci cand intelegi de unde provin rautatea, barfele si comentariile de pe magine, poti foarte usor sa le ierti.

 


Leave a comment

Puterea recunostintei- Tolba lui Mos Craciun

Puterea recunostintei- tolba lui Mos Craciun

005

Eu cred in Mos Craciun! Cred ca are atatea daruri pentru fiecare si cred ca fiecare poate acesa infinit din aceasta tolba! Fiecare acceseaza cat se lasa se primeasca. Acolo in tolba este recunostina si cadourile ei.

Stiti citatul acela celebru “Celui care are i se va da: de la cel care nu are si ceea ce are i se va lua?” Asa inteleg eu sentimentul de recunostinta, deoarece daca stam sa ne luam la puricat, mereu avem ceva pentru care sa fim recunoscatori. Adica cu cat esti mai recunoscator, cu atat viata iti va da mai mult frumos, cu cat de plangi mai mult cu atat iti va lua.

Poate suntem sanatosi, poate avem o cariera frumoasa, poate avem un zambet frumos si cu el aducem bucurie celor din jur.

Doar cine nu are ochi sa vada, se va putea plange ca nu are nimic.

Acum ceva timp am inceput sa practic recunostinta in viata mea. In fiecare zi enumeram lucrurile pentru care sunt recunoscatoare, si rezultatul a fost ca aceste lucruri au crescut in timp. Pentru ca nu le-am luat niciodata drept garantie sau nu am crezut niciodata ca mi se cuvin. Le-am inteles mereu ca un cadou al vietii pentru mine si le-am apreciat efectele asupra mea.

Iata cateva exercitii de recunostinta pe care le-am invatat din cartea Magia de Rhonda Byrne pe care vreau sa le impart cu tine.

In fiecare dimineata enumera lucurile din viata ta pentru care esti recunoscator – poate este familia ta, copiii tai, banii de o vacanta la care visai mult, sanatatea ta, jobul tau. Trece pe lista tot ce gasesti in acest moment si o sa vezi cum in timp aceste motive o sa fie din ce in ce mai multe.

Fa o lista cu ceea ce iti doresti in acest moment, poate este o relatie, un copil, un job nou, o vacanta si multumeste-i universului ca si cum ti-a indeplinit dorinta. Simte cum ar fi ca dorinta respectiva sa fie deja indeplinita si simte imensa gratitudine pentru acest lucru.

Ne apreciem sanatatea corpului, abia atunci cand ceva din noi sufera si vedem cum este sa nu fii bine. Putem sa preveim acest lucru, fiind recunoscatori pentru sanatatea noastra in fiecare zi. Gandeste-te la corpul tau si spune in gand “sunt recunoscatoare pentru picioarele mele care ma poarta peste tot, sunt recunoscatoare pentru mainile mele care ma ajuta Ia tot ce am nevoie, sunt recunoscatoare pentru mintea mea etc.

Si nu in ultimul rand, sa invatam sa fim recunoscatori pentru provocarile noastre, care ne ghideaza catre calea adevarata pe care sufletul nostru trebuie sa o urmeze si ne ajuta sa ne vindecam de frici, credinte limitative si sa evoluam.


Leave a comment

Cum am devenit in sfarsit un copac – de Anastasia

56904948_2123841511070325_3648350198536601600_n

De cativa ani buni am remarcat-o si observat-o (ca o stalkrita, da) pe Andreea pe facebook. Mi se parea o tipa draguta si-mi placeau postarile ei, rezonam cu ele…

Apoi am vazut ca are un studio de yoga si am ras ca o cretina de numele ales de ea: “Auzi, tu? Suntuncopac…” pfiuuuu, femei din astea de si-o ard goale imbratisand copaci pentru ca nu au pe cine sa imbratiseze pe bune. Au urmat postarile despre retreaturile din Bali si deja le urmaream cu admiratie si cu invidie, chiar i-am aratat unul dintre event-uri unei prietene bune si i-am zis: “As vrea si eu sa merg intr-un retreat din asta, dar n-am bani…”.

La care ea mi-a raspuns: “Astea-s femei cu bani, baby… Sunt femei deja implinite, cu familii, cu copii, cu cariere, etc etc”. Eram la o piscina si ma gandeam cum sa fac sa cheltuiesc cat mai putini bani pe consumatie, asa ca m-am gandit: “Asa e, eu nu sunt inca acolo. Trebuie sa ajung mai intai sa fiu o femeie implinita si apoi sa-mi permit sa-mi doresc asa ceva”. Ce sunt astea? Astea sunt convingeri care te limiteaza. Te limiteaza nu numai sa ramai exact in punctul in care esti in prezent si, mai mult, te seteaza sa te simti inferioara, ca nu ai tot ce-ti trebuie ca sa faci ce-ti doresti, ca nu esti suficienta si ca, in general, esti defecta, pentru ca ai ajuns la o anume varsta si uite, ca nu ai reusit, cum au reusit alte femei, sa fii implinita.

Dar daca lucrurile stau de fapt invers? Daca o practica anume, cum ar fi yoga si o comunitate faina te pot ajuta sa fii o femeie implinita? Au trecut 2 ani pana cand am ajuns la concluzia asta, timp in care am urmarit tacit postarile Andreei si ale studioului Suntuncopac.

Si m-am trezit in decembrie 2018 sa caut un studio yoga unde sa ma simt bine, sa nu existe influente negative si sa simt ca pot sa fac fata claselor, sa inteleg ce fac eu acolo. Asta pentru ca eu am inceput sa fac yoga in 1998, de la 17 ani, la singura scoala de yoga disponibila la acea vreme. Da, recunosc, mi s-a parut cel putin curios ca atunci cand am decis sa urmez cursurile acestei scoli, a trebuit sa semnez un contract in care specificam clar ca daca voi avea pe viitor probleme psihiatrice sau tentative de sinucidere, scoala se absolva de orice fel de raspundere.

In acelasi contract, trebuia sa promiti ca nu vei divulga vreodata “secretele” la care vei avea acces de-a lungul practicii tale si ca nu vei spune vreodata cuiva ce ai vazut acolo. Am semnat, bineinteles, eu avida sa practic yoga si sa intru in orice era esoteric, cat mai esoteric… Tin sa precizez faptul ca in timpul cursurilor se faceau doar asane, ni se explica foarte clar pentru ce chakre lucram, totul era foarte corect.

Ca practicant, erai incurajat sa te alaturi comunitatii, sa participi la diverse evenimente organizate de scoala, cu ocazia sarbatorilor crestine sau la diverse evenimente astrale. Nu era un secret faptul ca in cadrul evenimentelor se faceau spirale. Eu am simtit profund sa nu particip la aceste evenimente. Ca sa nu mai zic ca, in decursul a 2 ani cat am frecventat cursurile scolii, nu am discutat cu absolut nimeni de acolo, am simtit ca este cazul sa ma feresc…

Insa, stii cum e, de ce te feresti, de aia nu poti sa scapi. Ba dimpotiva, chiar asta atragi. Si uite asa, nedorindu-mi vreo experienta cu oamenii de acolo, am ajuns intr-o zi sa vad o tipa de anul 10 (eu eram anul 2 atunci), care astepta sa intre la clasa dupa mine. Nu voi uita niciodata cum mi-a zambit femeia asta cu toata fiinta ei si cum, instant, mi-a aratat aura ei si, sincer, a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am experimentat in viata asta. Aura ei era cam cu 50 de centimetri in jurul corpului fizic si era in toate culorile posibile care se miscau si se ingemanau intre ele.

O alta experienta minunata a fost cand am intrat din greseala la o clasa avansata…nu stiu ce an era, insa un tip de acolo levita. Da, chiar levita, era pe orizontala, la peste 20 de centimetri deasupra solului si pur si simplu plutea acolo. Am vazut asta cateva secunde, pentru ca mi s-a trantit direct usa in nas. Nu aveam voie sa vad si sa simt asa ceva… Am frecventat 2 ani cursurile acestei scoli de yoga, pana cand am simtit cu toata fiinta mea ca oamenii de acolo (indrumatorii) ma pot influenta exact cum vor ei. Asadar, mi s-a facut frica, nu am acceptat genul acesta de influenta si am renuntat sa mai merg la cursuri.

Intre timp, la TV se vehiculau acuzatii foarte serioase impotriva unui tip care avea o scoala de yoga si am realizat ca era vorba despre scoala la care mergeam si eu. Am aruncat la gunoi toate cursurile scrise pe care le aveam de acolo si abia atunci am observat ca toate erau semnate la final, cu litere de-o schioapa, cu numele lui. M-am felicitat ca am avut puterea de a renunta usor la practica asta si ca nu am simtit vreo influenta negativa din acest motiv. Tot in contractul de care povesteam mai devreme, era specificat urmatorul aspect: atunci cand renunti la practica yoga la respectiva scoala, te angajezi sa explici motivul pentru care ai renuntat si sa o faci in scris. Nu am simtit sa fac acest lucru, asa ca nu l-am facut.

Am renuntat la practica yoga, cu toate ca o simteam ca fiind parte din mine si ca ma ajutase foarte mult sa ma cunosc, sa ajung la aspecte profunde ale mele si ale vietii in general. Dar, stii cum e… Poti sa negi ce esti si ce ai nevoie doar pentru o vreme… Asa ca dupa 10 ani, in 2008, am decis sa ma inscriu la o alta scoala de yoga, dupa ce m-am documentat serios inainte si am realizat ca pot avea incredere in persoana respectiva pentru a ma ghida in practica yoga.

Am inceput sa merg la cursuri, insa la cele de incepatori ma simteam over-qualified, iar la cele de avansati ma simteam ultima cretina. Simteam parca aveam nevoie de un mare dictionar sa inteleg ce ziceau, ce faceau si ce simteau oamenii aia acolo. Si asta pentru ca asa erau organizate cursurile: aveai cursurile anului in care te inscriai si toata lumea acces la cele de avansati. Asadar, dupa jumatate de an am renuntat pentru ca simteam ca as fi vrut sa rezonez cu zona de avansati, insa ma depasea mult si as fi avut nevoie de o perioada de acomodare si invatare, care lipsea. Si uite asa am ajuns dupa inca 10 ani sa caut scoli de yoga, pe simtite, nu rational. Asta cu toate ca aveam exact in fata mea studioul pe care il cautam, si anume Suntuncopac.

Dar eu am tot cautat si am citit reviewuri zile intregi…. Si apoi am intrat pe site-ul Suntuncopac si am fost tare dezamagita ca am vazut clase cu oricine altcineva in afara de Andreea… (Am aflat ulterior ca de fapt era plecata in India Retreat cu un grup de la studio si in mod normal are clase)… mi-am zis; ‘Ce rost are sa ma inscriu la scoala unei persoane de la care vreau sa invat, daca ea nu preda, pana la urma?’ Si am ramas asa, dezamagita si cu buza umflata (si nu de botox :)))) cateva zile. Pana cand mi-am zis: “Mai, hai sa merg sa vad despre ce e vorba. Nu-mi place, nu mai merg si gata. Ce mare filosofie?” Mi-a fost greu sa ma urnesc, pentru ca dupa orice dezamagire sau dezamagiri este greu s-o iei de la capat, sa ai incredere intr-o persoana care sa te ghideze spiritual. Iar pentru mine aspectul spiritual este tot ce ma intereseaza, este estenta si prezenta. Fac aici o paranteza pentru ca eu asociez aspectul spiritual cu cel relational. Si in ceea ce priveste relatiile, fie ele de cuplu sau de prietenie, e mereu greu sa o iei de la capat si sa ai incredere. Da, ai fost dezamagita si cu siguranta vei mai fi. Da, ai suferit si cu siguranta vei mai suferi. Da, ai ranit si tu constient sau inconstient si vei mai rani. Si ce daca? Traim si invatam si frumusetea vietii este ca putem face asta doar impreuna, oglindindu-ne unii in altii si realizand ca pana la urma, nu exista separare. Si ca suferinta mea e suferinta ta, asa cum bucuria mea e bucuria ta.

Si hai sa va spun cum m-am decis cu adevarat sa fiu un copac.

A postat Andreea la un moment dat o poza cu ea plangand, in care i-am simtit vulnerabilitatea, am simtit ca se lasa sa fie om, ca nu se pune pe un piedestal al unui guru care e deasupra oricarei suferinte. Si exact in acel moment am rezonat cu ea. De ce? Pentru ca, uite, si eu acum 2 ani, am postat o poza cu mine plangand, chiar de revelion, pentru ca ma simteam tare singura si neiubita. Si am stiut ca eu vreau sa lucrez cu un om adevarat, cu un om complex, cu stari multiple, pentru ca simt ca doar asa pot invata, doar asa pot evolua, acceptandu-ma pe mine in orice stare si facand pace cu mine…

Si uite-asa am devenit un copac.

In sfarsit.


2 Comments

Alte soapte pe care as vrea sa ti le spun inainte sa devii prea cool ca sa ma asculti

cool
Draga mea fetita,
uneori, parca te vad in viitor butonandu-ti telefonul pe cine stie ce retele de socializare, rujandu-te in oglinjoara si dandu-ti ochii peste cap la spusele mele.
Parca te vad cum societatea te-a facut “prea cool” ca sa ma mai asculti. Prea “ocupata” ca sa ma mai vezi.  Prea “interesanta” ca sa imi mai vorbesti.
As vrea sa-ti mai spun cateva lucruri inainte(daca o) sa se intample asta.
Inainte de toate, vreau sa iti spun ca iti voi da libertatea sa experimentezi viata asa cum simti tu, ca te voi lasa sa iei propriile decizii , ca te voi lasa sa gresesti dar te voi sprijini sa fii unica, puternica si responsabila.
Deci:
Fii ceea ce vrei tu sa fii nu ceea ce vor altii sa fii. Este usor sa copiezi modele, dar vei vedea ca cel mai greu va fi sa ramai tu, autentica, reala, umana.
Viata, experienta vietii tale, este felul in care vrei sa o vezi tu prin filtrul tau personal. Este vorba de perceptiile tale care creeaza credintele tale. Credintele tale dau nastere la actiunile tale. Iar actiunile sunt in fapt experientele tale, ale tale si numai ale tale. Ceea ce pentru tine poate parea “alb” la fel de bine pentru altcineva poate parea “negru”.
Nu are rost sa te plangi de ceea ce nu esti, ce  nu ai si ce experimentezi. Traieste fiecare moment cu recunostinta, gandeste-te ca lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie si ca pe masura ce vei incerca sa vezi mai mult partea plina a paharului, cu atat acesta se va umple. Inainte sa -ti pierzi timpul fiind nervoasa, invidioasa, dezamagita gandeste-te mai bine cat de pretioasa este fiecare secunda din viata ta, si cum ai putea sa o valorifici la maxim. Gandeste-te la ceea ce ai nu ceea ce nu ai, ceea ce esti nu ceea ce nu esti.
Nu amana pe maine ce poti repara azi. Niciodata nu stii ce iti rezerva ziua de maine, daca mai exista sau daca tu mai existi. Spune ce trebuie spus acum, fa ce trebuie facut acum. Singura metoda sa mergi mai departe este sa te confrunti cu tot ce te sperie si te incolteste.
Totul este in schimbare. Totul, eu, tu, fiecare secunda, fiecare fir de praf, fiecare situatie in care te afli. Schimbarea este necesara. Indiferent de cat de grava ti se pare o experienta , singurul lucru pe care te poti baza este ca oricum este in transformare. Nimic nu este blocat intr-un punct. Intotdeauna este o usita, o scapare.
Daca cazi este ok, este un nou prilej sa te ridici. In viata nu toate merg ca pe roate; uneori vei fi trantita la pamant, vei fi ranita, te va durea si poate vei crede ca nu poti merge mai departe sau nu o mai poti lua de la capat. Dar NU! Uita-te in oglinda si vezi cat de puternica esti si ce forta zace in cele mai slabe parti din tine. Gandeste-te ca cel care nu are probleme este cel care nu face nimic. Intampina cu capul sus toate provocarile din viata ta!
Fa o arta din tot ceea ce faci. Fie ca vei alege sa proiectezi avioane sau bete de chibrit, ai grija sa fie cele mai bune! Gaseste un scop in toata munca ta, un scop care sa te tina treaza si plina de incantare in fiecare moment. Iubeste ceea ce faci , si nu va trebui sa muncesti nici o secunda.
Nu inceta sa visezi. Sa crezi in magie si miracole. Totul este posibil.Fii bucuroasa ca esti in viata. Traieste aceasta clipa asta fara regrete.Zambeste fara motiv. Fa pe cineva sa zambeasca. Canta in baie. Respira. Gandeste mai putin si simte mai mult. Permite-ti unele momente in care sa nu faci nimic. Fii buna. Danseaza in ploaie. Apreciaza lucrurile mici. Profita de sansele pe care ti le ofera viata. Iarta. Spune adevarul. Tine-ti promisiunile. Gandeste-te inainte sa spui ceva. Prinde curajul de a spune NU. Ajuta pe cineva cu ceva. Cunoaste pe cineva total necunoscut, oriunde, oricand. Fii normala. Sau fii ciudata. Spune TE IUBESC in gura mare. Spune multumesc si imi pare rau. Razi la glume tampite. Daca simti sa plangi, plangi! Daca simti ca vrei sa incalci regulile, incalca-le! Permite-ti sa faci greseli. Fii responsabil. Spune cuiva, oricui, cat de mult inseamna pentru tine. Viseaza. Razi pana cand te doare burta.
Imbratiseaza un copac.

Te iubesc.