Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Cum am devenit in sfarsit un copac – de Anastasia

56904948_2123841511070325_3648350198536601600_n

De cativa ani buni am remarcat-o si observat-o (ca o stalkrita, da) pe Andreea pe facebook. Mi se parea o tipa draguta si-mi placeau postarile ei, rezonam cu ele…

Apoi am vazut ca are un studio de yoga si am ras ca o cretina de numele ales de ea: “Auzi, tu? Suntuncopac…” pfiuuuu, femei din astea de si-o ard goale imbratisand copaci pentru ca nu au pe cine sa imbratiseze pe bune. Au urmat postarile despre retreaturile din Bali si deja le urmaream cu admiratie si cu invidie, chiar i-am aratat unul dintre event-uri unei prietene bune si i-am zis: “As vrea si eu sa merg intr-un retreat din asta, dar n-am bani…”.

La care ea mi-a raspuns: “Astea-s femei cu bani, baby… Sunt femei deja implinite, cu familii, cu copii, cu cariere, etc etc”. Eram la o piscina si ma gandeam cum sa fac sa cheltuiesc cat mai putini bani pe consumatie, asa ca m-am gandit: “Asa e, eu nu sunt inca acolo. Trebuie sa ajung mai intai sa fiu o femeie implinita si apoi sa-mi permit sa-mi doresc asa ceva”. Ce sunt astea? Astea sunt convingeri care te limiteaza. Te limiteaza nu numai sa ramai exact in punctul in care esti in prezent si, mai mult, te seteaza sa te simti inferioara, ca nu ai tot ce-ti trebuie ca sa faci ce-ti doresti, ca nu esti suficienta si ca, in general, esti defecta, pentru ca ai ajuns la o anume varsta si uite, ca nu ai reusit, cum au reusit alte femei, sa fii implinita.

Dar daca lucrurile stau de fapt invers? Daca o practica anume, cum ar fi yoga si o comunitate faina te pot ajuta sa fii o femeie implinita? Au trecut 2 ani pana cand am ajuns la concluzia asta, timp in care am urmarit tacit postarile Andreei si ale studioului Suntuncopac.

Si m-am trezit in decembrie 2018 sa caut un studio yoga unde sa ma simt bine, sa nu existe influente negative si sa simt ca pot sa fac fata claselor, sa inteleg ce fac eu acolo. Asta pentru ca eu am inceput sa fac yoga in 1998, de la 17 ani, la singura scoala de yoga disponibila la acea vreme. Da, recunosc, mi s-a parut cel putin curios ca atunci cand am decis sa urmez cursurile acestei scoli, a trebuit sa semnez un contract in care specificam clar ca daca voi avea pe viitor probleme psihiatrice sau tentative de sinucidere, scoala se absolva de orice fel de raspundere.

In acelasi contract, trebuia sa promiti ca nu vei divulga vreodata “secretele” la care vei avea acces de-a lungul practicii tale si ca nu vei spune vreodata cuiva ce ai vazut acolo. Am semnat, bineinteles, eu avida sa practic yoga si sa intru in orice era esoteric, cat mai esoteric… Tin sa precizez faptul ca in timpul cursurilor se faceau doar asane, ni se explica foarte clar pentru ce chakre lucram, totul era foarte corect.

Ca practicant, erai incurajat sa te alaturi comunitatii, sa participi la diverse evenimente organizate de scoala, cu ocazia sarbatorilor crestine sau la diverse evenimente astrale. Nu era un secret faptul ca in cadrul evenimentelor se faceau spirale. Eu am simtit profund sa nu particip la aceste evenimente. Ca sa nu mai zic ca, in decursul a 2 ani cat am frecventat cursurile scolii, nu am discutat cu absolut nimeni de acolo, am simtit ca este cazul sa ma feresc…

Insa, stii cum e, de ce te feresti, de aia nu poti sa scapi. Ba dimpotiva, chiar asta atragi. Si uite asa, nedorindu-mi vreo experienta cu oamenii de acolo, am ajuns intr-o zi sa vad o tipa de anul 10 (eu eram anul 2 atunci), care astepta sa intre la clasa dupa mine. Nu voi uita niciodata cum mi-a zambit femeia asta cu toata fiinta ei si cum, instant, mi-a aratat aura ei si, sincer, a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am experimentat in viata asta. Aura ei era cam cu 50 de centimetri in jurul corpului fizic si era in toate culorile posibile care se miscau si se ingemanau intre ele.

O alta experienta minunata a fost cand am intrat din greseala la o clasa avansata…nu stiu ce an era, insa un tip de acolo levita. Da, chiar levita, era pe orizontala, la peste 20 de centimetri deasupra solului si pur si simplu plutea acolo. Am vazut asta cateva secunde, pentru ca mi s-a trantit direct usa in nas. Nu aveam voie sa vad si sa simt asa ceva… Am frecventat 2 ani cursurile acestei scoli de yoga, pana cand am simtit cu toata fiinta mea ca oamenii de acolo (indrumatorii) ma pot influenta exact cum vor ei. Asadar, mi s-a facut frica, nu am acceptat genul acesta de influenta si am renuntat sa mai merg la cursuri.

Intre timp, la TV se vehiculau acuzatii foarte serioase impotriva unui tip care avea o scoala de yoga si am realizat ca era vorba despre scoala la care mergeam si eu. Am aruncat la gunoi toate cursurile scrise pe care le aveam de acolo si abia atunci am observat ca toate erau semnate la final, cu litere de-o schioapa, cu numele lui. M-am felicitat ca am avut puterea de a renunta usor la practica asta si ca nu am simtit vreo influenta negativa din acest motiv. Tot in contractul de care povesteam mai devreme, era specificat urmatorul aspect: atunci cand renunti la practica yoga la respectiva scoala, te angajezi sa explici motivul pentru care ai renuntat si sa o faci in scris. Nu am simtit sa fac acest lucru, asa ca nu l-am facut.

Am renuntat la practica yoga, cu toate ca o simteam ca fiind parte din mine si ca ma ajutase foarte mult sa ma cunosc, sa ajung la aspecte profunde ale mele si ale vietii in general. Dar, stii cum e… Poti sa negi ce esti si ce ai nevoie doar pentru o vreme… Asa ca dupa 10 ani, in 2008, am decis sa ma inscriu la o alta scoala de yoga, dupa ce m-am documentat serios inainte si am realizat ca pot avea incredere in persoana respectiva pentru a ma ghida in practica yoga.

Am inceput sa merg la cursuri, insa la cele de incepatori ma simteam over-qualified, iar la cele de avansati ma simteam ultima cretina. Simteam parca aveam nevoie de un mare dictionar sa inteleg ce ziceau, ce faceau si ce simteau oamenii aia acolo. Si asta pentru ca asa erau organizate cursurile: aveai cursurile anului in care te inscriai si toata lumea acces la cele de avansati. Asadar, dupa jumatate de an am renuntat pentru ca simteam ca as fi vrut sa rezonez cu zona de avansati, insa ma depasea mult si as fi avut nevoie de o perioada de acomodare si invatare, care lipsea. Si uite asa am ajuns dupa inca 10 ani sa caut scoli de yoga, pe simtite, nu rational. Asta cu toate ca aveam exact in fata mea studioul pe care il cautam, si anume Suntuncopac.

Dar eu am tot cautat si am citit reviewuri zile intregi…. Si apoi am intrat pe site-ul Suntuncopac si am fost tare dezamagita ca am vazut clase cu oricine altcineva in afara de Andreea… (Am aflat ulterior ca de fapt era plecata in India Retreat cu un grup de la studio si in mod normal are clase)… mi-am zis; ‘Ce rost are sa ma inscriu la scoala unei persoane de la care vreau sa invat, daca ea nu preda, pana la urma?’ Si am ramas asa, dezamagita si cu buza umflata (si nu de botox :)))) cateva zile. Pana cand mi-am zis: “Mai, hai sa merg sa vad despre ce e vorba. Nu-mi place, nu mai merg si gata. Ce mare filosofie?” Mi-a fost greu sa ma urnesc, pentru ca dupa orice dezamagire sau dezamagiri este greu s-o iei de la capat, sa ai incredere intr-o persoana care sa te ghideze spiritual. Iar pentru mine aspectul spiritual este tot ce ma intereseaza, este estenta si prezenta. Fac aici o paranteza pentru ca eu asociez aspectul spiritual cu cel relational. Si in ceea ce priveste relatiile, fie ele de cuplu sau de prietenie, e mereu greu sa o iei de la capat si sa ai incredere. Da, ai fost dezamagita si cu siguranta vei mai fi. Da, ai suferit si cu siguranta vei mai suferi. Da, ai ranit si tu constient sau inconstient si vei mai rani. Si ce daca? Traim si invatam si frumusetea vietii este ca putem face asta doar impreuna, oglindindu-ne unii in altii si realizand ca pana la urma, nu exista separare. Si ca suferinta mea e suferinta ta, asa cum bucuria mea e bucuria ta.

Si hai sa va spun cum m-am decis cu adevarat sa fiu un copac.

A postat Andreea la un moment dat o poza cu ea plangand, in care i-am simtit vulnerabilitatea, am simtit ca se lasa sa fie om, ca nu se pune pe un piedestal al unui guru care e deasupra oricarei suferinte. Si exact in acel moment am rezonat cu ea. De ce? Pentru ca, uite, si eu acum 2 ani, am postat o poza cu mine plangand, chiar de revelion, pentru ca ma simteam tare singura si neiubita. Si am stiut ca eu vreau sa lucrez cu un om adevarat, cu un om complex, cu stari multiple, pentru ca simt ca doar asa pot invata, doar asa pot evolua, acceptandu-ma pe mine in orice stare si facand pace cu mine…

Si uite-asa am devenit un copac.

In sfarsit.


2 Comments

Alte soapte pe care as vrea sa ti le spun inainte sa devii prea cool ca sa ma asculti

cool
Draga mea fetita,
uneori, parca te vad in viitor butonandu-ti telefonul pe cine stie ce retele de socializare, rujandu-te in oglinjoara si dandu-ti ochii peste cap la spusele mele.
Parca te vad cum societatea te-a facut “prea cool” ca sa ma mai asculti. Prea “ocupata” ca sa ma mai vezi.  Prea “interesanta” ca sa imi mai vorbesti.
As vrea sa-ti mai spun cateva lucruri inainte(daca o) sa se intample asta.
Inainte de toate, vreau sa iti spun ca iti voi da libertatea sa experimentezi viata asa cum simti tu, ca te voi lasa sa iei propriile decizii , ca te voi lasa sa gresesti dar te voi sprijini sa fii unica, puternica si responsabila.
Deci:
Fii ceea ce vrei tu sa fii nu ceea ce vor altii sa fii. Este usor sa copiezi modele, dar vei vedea ca cel mai greu va fi sa ramai tu, autentica, reala, umana.
Viata, experienta vietii tale, este felul in care vrei sa o vezi tu prin filtrul tau personal. Este vorba de perceptiile tale care creeaza credintele tale. Credintele tale dau nastere la actiunile tale. Iar actiunile sunt in fapt experientele tale, ale tale si numai ale tale. Ceea ce pentru tine poate parea “alb” la fel de bine pentru altcineva poate parea “negru”.
Nu are rost sa te plangi de ceea ce nu esti, ce  nu ai si ce experimentezi. Traieste fiecare moment cu recunostinta, gandeste-te ca lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie si ca pe masura ce vei incerca sa vezi mai mult partea plina a paharului, cu atat acesta se va umple. Inainte sa -ti pierzi timpul fiind nervoasa, invidioasa, dezamagita gandeste-te mai bine cat de pretioasa este fiecare secunda din viata ta, si cum ai putea sa o valorifici la maxim. Gandeste-te la ceea ce ai nu ceea ce nu ai, ceea ce esti nu ceea ce nu esti.
Nu amana pe maine ce poti repara azi. Niciodata nu stii ce iti rezerva ziua de maine, daca mai exista sau daca tu mai existi. Spune ce trebuie spus acum, fa ce trebuie facut acum. Singura metoda sa mergi mai departe este sa te confrunti cu tot ce te sperie si te incolteste.
Totul este in schimbare. Totul, eu, tu, fiecare secunda, fiecare fir de praf, fiecare situatie in care te afli. Schimbarea este necesara. Indiferent de cat de grava ti se pare o experienta , singurul lucru pe care te poti baza este ca oricum este in transformare. Nimic nu este blocat intr-un punct. Intotdeauna este o usita, o scapare.
Daca cazi este ok, este un nou prilej sa te ridici. In viata nu toate merg ca pe roate; uneori vei fi trantita la pamant, vei fi ranita, te va durea si poate vei crede ca nu poti merge mai departe sau nu o mai poti lua de la capat. Dar NU! Uita-te in oglinda si vezi cat de puternica esti si ce forta zace in cele mai slabe parti din tine. Gandeste-te ca cel care nu are probleme este cel care nu face nimic. Intampina cu capul sus toate provocarile din viata ta!
Fa o arta din tot ceea ce faci. Fie ca vei alege sa proiectezi avioane sau bete de chibrit, ai grija sa fie cele mai bune! Gaseste un scop in toata munca ta, un scop care sa te tina treaza si plina de incantare in fiecare moment. Iubeste ceea ce faci , si nu va trebui sa muncesti nici o secunda.
Nu inceta sa visezi. Sa crezi in magie si miracole. Totul este posibil.Fii bucuroasa ca esti in viata. Traieste aceasta clipa asta fara regrete.Zambeste fara motiv. Fa pe cineva sa zambeasca. Canta in baie. Respira. Gandeste mai putin si simte mai mult. Permite-ti unele momente in care sa nu faci nimic. Fii buna. Danseaza in ploaie. Apreciaza lucrurile mici. Profita de sansele pe care ti le ofera viata. Iarta. Spune adevarul. Tine-ti promisiunile. Gandeste-te inainte sa spui ceva. Prinde curajul de a spune NU. Ajuta pe cineva cu ceva. Cunoaste pe cineva total necunoscut, oriunde, oricand. Fii normala. Sau fii ciudata. Spune TE IUBESC in gura mare. Spune multumesc si imi pare rau. Razi la glume tampite. Daca simti sa plangi, plangi! Daca simti ca vrei sa incalci regulile, incalca-le! Permite-ti sa faci greseli. Fii responsabil. Spune cuiva, oricui, cat de mult inseamna pentru tine. Viseaza. Razi pana cand te doare burta.
Imbratiseaza un copac.

Te iubesc.


1 Comment

Soapte pentru fetita mea: Ma uit la tine si viata se uita la amandoua cu impermanenta ei.

impermanenta

Asculta-ma aici:

Draga mea fetita,
Astazi am vazut un film cu tatal tau. Doar noi doi si cu Jadi- surioara ta sforaitoare, intinsi pe canapea relaxati, asa cum obisnuiam inainte sa vii tu.
Am ras si ne-am alintat.
Tu dormeai.
Doar noi doi.
Era o vreme in vietile noastre cand faceam ce voiam, cand voiam, unde voiam fara sa ne treaca prin cap ca acele momente vor disparea fara  sa ne dam seama. Era o vreme cand nu trecea zi sau saptamana fara sa mergem undeva, la doi pasi sau peste mari si tari. Fara responsabilitati prea mari. Fara griji. Fara explicatii.
Niciodata nu va mai fi la fel.
Am devenit parinti.
Au trecut doua saptamani de cand suntem parinti. Nasterea ta. Primul schimbat de scutec. Prima baita. Prima data cand ai deschis ochii, cand ne-ai zambit. Primul rasarit. Prima data cand ne-ai tinut treji noaptea. Prima masina de spalat cu hainutele tale… Prima.. Primul…
Sa-ti veghem explorarea lumii pentru prima data poate fi epuizant,  recunoastem.
Tu stii asa de bine ce trebuie sa faci. Parca ai venit la pachet cu un plan de supravietuire bine pus la punct.
Dar pentru noi totul e nou. Poate uneori suntem mai stangaci. Poate mai gresim. Poate alteori pur si simplu nu stim ce trebuie sa facem.

Te rugam sa fii rabdatoare cu noi.
Stii, in spital, cand mi-am revenit cat de cat dupa operatie/anestezie si l-am vazut pe tatal tau cu cata siguranta si iubire te ingrijeste, si cat de linistita esti tu in bratele lui, am realizat ca vom avea un job de parinti foarte usor si ca tot ce trebuie sa pluteasca intre noi este increderea,  iubirea si armonia.
Dupa ce tatal tau s-a intors la munca si am ramas doar noi doua fara niciun alt ajutor, am crezut ca ma voi trage cu mainile de par 😀 asa cum ma avertizau toti cunoscutii si siteurile de profil, dar vreau sa-ti multumesc ca m-ai luat usor si ingrijirea ta este una dulce. Chiar daca poate durerile de burtica in curand ne vor tulbura somnul, vreau sa stii ca nu ma supar si voi face tot ce -mi sta in puteri sa te linistesc.
Nu avem niciun regret fetita noastra, nu am schimba nimic la vietile noastre. Poate ai adus schimbari majore in rutina de zi cu zi. Poate acum stau la coada la casa de marcat pentru copii, cu rochitele tale minuscule in brate   si nimic pentru mine. Poate cand ma trezesc dimineata primul gand imi fuge acum la tine.
Dar este perfect. Este asa  frumos.

Nu imi pot lua ochii de la tine.

Ti -am facut mii de poze, nu ma pot abtine. As vrea sa pastrez fiecare secunda cu tine pe loc.
Ma inspaimanta ca te urmaresc in fiecare zi si realizez ca nu ma voi mai intalni niciodata cu aceste clipe rupte din nori. Ca pe masura ce hainutele tale raman mici de la o zi la alta, figura ta, expresia ta, mirosul tau, vocea ta, gandirea ta se schimba.
Ma uit la tine si imi reamintesc ca totul este in miscare, trecator.
Ma uit la tine si viata se uita la amandoua cu impermanenta ei.

Concept “mamaste”: suntuncopac

Foto: Tibi Vintur

Locatie ZEN: Anda Roman Atelier


1 Comment

Juraminte pentru o viata

Audio play:

Draga Tei,

azi se face un an de cand ne-am unit sufletele in biserica de lavanda si brazi.

Lasa-ma sa-ti citesc din  nou juramintele pe care atunci ti le-am rostit in hohote de plans in cupola dintre brazi, pe 15 iunie 2013.

Imi pare rau ca sunt siropoasa, am inregistrat audio-ul de cateva ori, dar nu am putut sa nu traiesc fiecare cuvant si sa nu plang din nou 🙂 🙂 :)!

“Prietenul meu cel mai bun,

Cand eram mica, eram o fetita prostuta si visatoare care credea in povesti cu printi  frumosi care jurau credinta si dragoste pe viata.

Ca orice copil speram ca-mi va veni si mie randul sa traiesc un basm alaturi de persoana potrivita.

Insa am crescut un pic si intrand in contact cu lumea reala, am constatat ca viata nu este tocmai ca in povesti si filme. Ca intre oameni exista nelinisti si suferinte, minciuni , dezamagiri si lacrimi, si ca printii sunt de fapt….. niste actori.

…… asta pentru ca nu te-am intalnit pe tine….

Acum,  uitandu-ma inapoi la trecutul meu,  simt ca  experientele traite, dezamagirile, regretele, toate alegerile, greselile … toate au meritat, pentru ca de fapt ce au facut,  a fost sa ma aduca la tine.Daca as fi schimbat cel mai mic detaliu, nu te-as fi cunoscut pe tine,  cel care mi-ai adus linistea.

Cu tine, de multe ori, mi se pare ca traiesc un vis. Uneori este atata pace in mine incat parca astept sa vina ceva rau care sa ma trezeasca la realitate.

La cei 31 de ani ai mei, nu mi-e rusine sa -ti spun, ca eu mai cred in povestile cu printi, si fiecare dintre noi, la orice varsta mai are dreptul sa creada asta!!!! Printul meu fara cal, dar cu o super -tare bicicleta ai fost tu,  Misha! Din primul moment in care mi-ai deschis usa blocului in care acum locuim, pentru o sedinta de kiroterapie, si am vazut ochii tai calzi, am stiut ca pe usa in care am intrat in viata ta, vor iesi zilnic la joaca copiii nostri.

Esti cel mai bun prieten al meu, esti cel care m-a invatat sa iubesc animalele, sa fac curat la standarde de hotel 😀 , cel care are grija de mine. Tu esti cel care are incredere in mine in fiecare zi, cel  care m-a facut un om mai bun.

Multumesc parintilor nostri  pentru ca s-au iubit si pentru drumul pe care l-au croit pana acum pentru noi, si le promit lor, cat si tie, ca vom avea o calatorie minunata.

Abia astept sa traim cu pasiune si sinceritate fiecare clipa de acum in colo, si sa ne pastram si la batranete curajul de a ne deschide inima unul altuia asa cum facem acum.

Fie ca aceste doua bastoane, sa fie primele in care ne vom sprijini unul pe altul la batranete.”

 

semnat,

un liliac.

 

Eu azi sunt recunoscatoare pentru un an sfant cu tine.

 

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 


1 Comment

Semnale de alarma ca nu esti in compania potrivita

Audio play:

orchard

 

Draga cires,

Pana acum ceva timp pierdeam vremea in compania multor oameni, presupusi prieteni, colegi, iubiti,  care credeam ca ma fac fericita.

Apoi cand m-am prins ca fericirea e o treaba de interior si ca mai bine singura decat in compania nepotrivita, am taiat foarte multi oameni de pe lista mea cu care imparteam politeturi  si cafele inutile.

Evolutia noastra spirituala are legatura in mare parte si cu oamenii pe care ii avem in jurul nostru. Asadar, s-ar presupune sa renuntam la cei care nu ne ajuta sa crestem si sa devenim oameni mai buni ; asta daca chiar ne intereseaza ce urme lasam pe pamantul asta.

Cateva semnale ca esti in compania nepotrivita:

  • isi centreaza viata  doar in jurul  lucrurilor materiale: casa, masina, haine, bijuterii, restaurante, etc si incearca si pe tine sa te faca sa intri in capcana etichetelor de exterior;
  • te judeca in permanenta si incearca sa te schimbe cum vor ei sa te vada;
  • nu contribuie cu nimic la crestera ta spirituala: nu te inspira, nu-ti spun niste vorbe bune atunci cand ai nevoie, nu-ti recomanda o carte sau o piesa de teatru interesanta sau un loc in care ai putea sa -ti gasesti linistea, nu te ajuta sa fii mai bun.
  • isi fac timp pentru tine doar atunci cand au ei nevoie de tine si  ceilalti de pe lista lor nu sunt disponibili. 
  • te incarca cu energie negativa. Sa stii ca ei nu au ceva neaparat cu tine, ei asa se poarta cu toata lumea. Cand deschid gura si incearca sa te faca sa te simti neputincios, este de fapt o proiectie a propriilor lor probleme. Chiar daca iti adreseaza o insulta directa, ar tebui sa te afecteze cat negrul sub unghie, pentru ca nu au nimic personal cu tine, au o mare problema cu ei;
  • te fac sa te simti incoltit, santajat, sufocat. Relatiile sanatoase trebuie sa aiba ferestrele si usile deschise astfel incat aerul sa circule si nimeni sa nu se  simta prins in capcana. Poti sa vii si sa pleci cand vrei, dar alegi sa ramai pentru este locul unde vrei sa fii.
  • iti desfiinteaza visurile, sperantele si talentele.  Este viata ta, nu a celorlalti . Daca te iei dupa ei si ii lasi sa ia decizii pentru tine, atunci risti sa ramai pe loc. Si doar stii cum e: atatea situatii, atatea pareri si experiente.
  • te mint in repetate randuri. (Daca sunt mintita des, sincer ma simt neiubita si nerespectata. Si daca accept sa fiu mintita atunci merit sa fiu neiubita.)
  • sunt invidiosi cam tare pe ce esti si ce ai. 
  • te intarata sa judeci, sa barfesti si sa urasti alte persoane/situatii; 

 

Eu astazi ma simt norocoasa ca am mai mult timp liber. Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  mountain pose

hainele copacului:  H&M

Muzica:  french chillout 

Inspirata  : compania nepotrivita


Leave a comment

Lucrurile sunt facute sa fie folosite. Oamenii sunt facuti sa fie iubiti. Traim un haos pentru ca lucrurile au ajuns sa fie iubite si oamenii folositi.

Audio play:

happy

 

Draga copac,

 

Am invatat sa stau departe de datorii. Sa-mi reduc cheltuielile si sa nu tanjesc dupa lux. Poate singurul lux la care inca visez este acela sa-mi permit sa calatoresc. Astfel incat sa-mi construiesc o viata cu adevarat bogata si libera. Niciodata nu am fost invidioasa  pe cei care pun pret pe luciul masinii, pe fermuarul sclipitor al posetelor al caror nume nici nu stiu sa-l pronunt, sau pe cei care cheltuiesc intr-o noapte la club cat castiga altii intr-un an. Pentru ca stiu ca fiecare are bogatia si ‘banca’ lui.

Lucrurile sunt facute sa fie folosite. Oamenii sunt facuti sa fie iubiti. Lumea este un haos pentru ca lucrurile au ajuns sa fie iubite si oamenii folositi. 

Nu mi-am dat niciodata inima pe “centura de siguranta din dreapta altuia”, pentru ca am inteles ca “centura”  ofera doar o siguranta rutiera nu emotionala. Mi-am dat-o insa celor care au vazut in ochii mei ‘banutii aurii”. Ultima data, mi-am dat-o sotului meu, care  m-a cucerit cu   o bicicleta si un ghiozdan in spate. 😀

Am invatat sa pun pret pe eticheta de interior.

Am invatat sa ‘ma imbrac’ cu haine vesele   care sa-mi scoata in evidenta zambetul.

Am invatat ‘sa conduc’ doua picioare ‘de clasa’ care nu se blocheaza in ‘trafic’;

Am invatat sa-mi fac singura destinul si sa nu mai astept ajutoare de la altii. Am invatat sa-mi urmez curiozitatea si pasiunile.

Am invatat sa stau langa oameni care ma vad puternica, si sa ma indepartez de cei care nu ma ajutau sa cresc.

Am invatat sa-mi construiesc ‘o casa mare’ in inima mea in care sa fiu fericita si cand stau singura. 

 

Asta pentru mine inseamna bogatie, bogatia care-mi permite sa fiu libera.

 

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  lotus intre gaste

hainele copacului:  H&M

Muzica:  chillout soundtrack

Inspirata de:  familia de gaste 


Leave a comment

Ajuta aceast copac sa-si gaseasca sufletul pereche

Audio play:  

tree soul mate

Draga copac,

Ti-am gasit aceasta scrisoare, asa ca m-am gandit sa o dau mai departe printre copacii de pe blog, care la randul lor poate o vor distribui, si te vor ajuta sa-ti gasesti sufletul pereche pe care il cauti:

“Draga viitorul meu copac-suflet pereche,

Sper ca aceasta scrisoare sa ajunga cat mai repede la tine, si  in momentul in  care vei dezlipi plicul (virtual) pe care l-am lipit cu greu cu  buzele mele uscate de atata tacere, vei sti ca tu esti cel care imi va reda glasul.

M-am tot tinut sa- ti scriu de ceva timp, dar de fiecare data cand puneam mana pe stilou, ceva ma oprea.  Imi era teama sa nu scriu ceva gresit  sau nepotrivit, pentru ca inceputul nostru l-am vazut pur si perfect si nu am vrut sa-l patez cumva cu vreo stangagie de- a mea.

Imi era frica ca nu o sa ma placi asa cum sunt, ca trebuie sa ma cunosc mai bine inainte, ca trebuie sa mai invat niste lucruri, sa mai primesc ceva lectii de la viata.

Simteam ca inainte sa te iubesc pe tine, trebuia sa invat sa ma iubesc pe mine.

Simteam ca inainte sa vin in casa ta, trebuia sa aflu drumul spre casa din sufletul meu.

Simteam ca inainte sa ma tii de mana trebuia sa-mi spal sufletul de toti cei care au vrut sa puna mana pe el.

Simteam ca inainte sa-mi saruti glezenele trebuia sa fac pasi  sus printre cei care m-au dat afara din lumea lor.

Simteam ca inainte sa-mi dai bujorii  mult visati impachetati in hartie de ziar, trebuia sa invat sa-mi decorez propria gradina de sub coaste.

Cum unde sunt?   Sunt aici,  deschide ochii mari, nu renunta sa ma cauti! Sunt la libraria din colt, la floraria din centru, la magazinul cu chilipiruri, sunt in parc pe banca, sunt invitatul stingher de la petreceri,  sau poate sunt pe facebook..

Cu siguranta ne-am intalnit cel putin o data privirile in statia de metrou, sau in intersectie cand asteptam amandoi culoarea verde….

Dar nu a fost sa se intample sa ne ciocnim pana acum.  Motiv  pentru care, imi pare rau,  dar a trebuit sa merg la intalniri plictisitoare, sa ma multumesc cu partide de sex modeste, sa stau in relatii care ma faceau sa ma simt mai singur ca atunci cand eram cu adevarat singur. Insa in acel timp, tu ma inveleai noaptea cu bratele tale  cand presupsa  jumatate ma dezvelea.

Stiu ca esti nerebdator sa ai grija de mine, sa-mi impletesti parul  si sa-mi despletesti pielea…

Nu astept sa ma faci fericit, pentru ca desi nu ne-am intalnit suntem deja fericiti impreuna.

Te simt, esti pe aproape…

Semnat,

Al tau copac -suflet pereche “

Cu totii cred am purtat cu noi sau in noi la un moment dat, vreo astfel  de scrisoare scrisa sau nescrisa, si poate acum  a ajuns la tine si vei simti sa o pastrezi sau sa o dai mai departe…

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  hugging a tree

hainele copacului:  Livada cu rochii

Muzica:  Christina Perri

Inspirata de:  scrisori nescrise