Deseori aud la fetele de la studio de strategii de uratire, basically pentru ca vor sa se impuna prin manipulare, control, putere si “desteptaciune” in fata barbatilor mai ales in viata profesionala, fac un pas inapoi din calea feminitatii si frumusetii lor, ca sa nu zica cineva ca au reusit in viata prin buze frumoase, craci lungi sau bucle de papusa. Aici tot manifestarea EGOului este. Cred cu tarie ca poti sa fii si o femeie puternica, independenta, cu putere financiara si profesionala si de ce nu UBER spirituala, dar pastrandu-ti si armele feminitatii si frumusetii sacre. O femeie atata timp cat este in viata, are responsabilitatea de a-si aduce aminte ca e si frumoasa in esenta, fara rusine, fara vinovatie, fara comparatie. Orice femeie este frumoasa daca vrea sa vada asta. Daca nu vrea, nu mai e frumoasa.
Viata se intampla in fiecare moment si la fel frumusetea sau uratenia. Cunosc multe persoane asa zise frumoase in exterior dar atat de urate in interior si invers. Devenim cine credem ca suntem. Daca gandurile noastre sunt urate, suntem cam uratei si in exterior, in felul in care privim, mergem, actionam.
Trebuie sa regandim conceptul de frumusete. Frumusetea nu este tinerete, structura oaselor, culoarea parului, a ochilor, vreo marime la blugi sau un numar maxim de kg. Frumusetea este o forta cosmica universala, care conecteaza toate lucrurile. Natura de exemplu este frumoasa asa cum este, uneori bruta alteori senzuala.
Gaseste frumusetea in sufletul tau si imparte-o lumii fara rusine!Pentru ca poti vedea frumusetea lumii, a celorlalti decat in momentul in care esti responsabila de propria sclipire, care nu tine doar de gene, genti, rochii si pantofi, tine de puterea aia personala si asumarea feminitatii care ne face din sclave, regine.
Acum ceva timp, prietena mea Laura Calin afisa un aer de zeita la centrul Shakti. Laura este de o frumusete aparte, insa postarile ei m-au atras sa aflu mai mult despre acest loc cu nume de zeita in care zambetul ei se prinsese in rama. Asa i-am cerut contactul si l-am abordat pe Alin, cel care detine acest templu al frumosului, impreuna cu sotia sa.
Ei si cat ma faceam frumusica la ei pentru tabara mea de zeite de la mare ( ce coincidenta :))!, am avut timp sa pun cateva ganduri pe hartie despre femeia din mine, despre zeita Shakti din fiecare dintre noi.
Shakti, este una din zeitatile Hindu pe care le-am “intalnit” si in Bali. Ea este manifestarea efectiva a energiei feminine primordiale, a mamei si a femii divine, printre altele, partenera lui Shiva. Ea este aspectul feminin dinamic al lui Dumnezeu. Ea este manifestarea fericirii supreme, a Constiintei Supreme, asemeni lui Shiva. Ea este frumusetea intregii lumi. Shakti este complet libera. Ea realizeaza toate actiunile si daruieste fructele lor tuturor disciplinelor spirituale. Ea acorda atat realizarea in lumea fizica, cat si eliberarea suprema.Precum Shiva, ea este autoarea spiritual a creatiei, existentei si distrugerii.
Shakti este minunata, este complexa. SHAKTI este initiatoarea caii spirituale.Ea este vesnic indragostita de viata: de copaci, de valurile marii, de rasetul copiilor, de plansul ploii. Forta iubirii naste miracole si este de nestavilit. O femeie indrăgostita poate crea universuri. Ea este datatoare de viata. Cand pleaca de pe aceasta lume, fiecare femeie Shakti ia cu ea experienta completa si minunata a iubirii pe care a purtat-o in pantec si in inima.
Este un moment in viata in care starea Shakti se manifesta in fiecare dintre noi.
Eu nu stiam prea multe de Shakti cand am descoperit-o in mine, insa pot spune ca am trait aceasta trezire cu putin timp sa raman insarcinata. Aveam o chemare, un cantec caruia trebuia sa-i dau glas, simteam ca mi s-au pus culori si pensule in mana sa incep sa-mi pictez adevaratul tablou al existentei mele feminine. Eu am radiat in sarcina, a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, in care sunt convinsa ca aceasta constiinta Shakti s-a trezit. A fost perioada in care am inceput sa ma imbrac doar in rochii pana si in casa, sa vad frumusetea din mine si din tot. Am fost convinsa ca am inceput aceasta “trezire” acum ceva timp, ca sa pregatesc “creatia” venirea pe lume a fiintei feminine ce-mi va duce mai departe actul creatorul, pe fiica mea minunata, Yana.
De atunci, sunt cumva constienta de aceasta forta imensa pe care o are feminitatea mea. Parca stiu ca pot muta muntii cu un zambet. Cand intr-o femeie se manifesta starea Shakti, aceasta devine mai inteleapta, dar vorbim aici de intelepciunea inimii, aceasta devine mai misterioasa, mai seducatoare, mai profunda. Din momentul in care aceasta stare se manifesta, Shakti radiaza precum un curcubeu si si poate lumina si ajuta si alte femei care au nevoie de aceasta trezire.
De atunci sunt intr-o continua transformare. Parca cu fiecare zi ce trece ma simt mai bogata. De atunci ma simt libera.Se spune ca fiecare dintre noi o poate “chema” pe Shakti, sa o ajute sa-si slefuiasca feminitatea si iubirea de sine.Cred ca avem nevoie de Shakti atunci ca avem nevoie de mai multa blandete, puritate,respect, intelegere, pasiune, iubire, admiratie fata de noi si fata de ceilalti.
Am gandit aceste lucruri in templul Shakti de langa parcul gradina Icoanei. Cat de minunat sa reunesti sub acelasi acoperis personal si cliente in cautare de raspunsuri. Prima oara am ajuns la ei, urmand-o pe Dana Nedelcu la clasele ei de Womb Yoga, insa apoi mi-am lasat si parul pe mana Anei, apoi unghiute, si uite asa, calatoria la ei a inceput. In primul rand m-a atras si partea estetica a centrului, nu am avut cum sa nu observ atata bun gust si pricepere, care se pare ca-i apartine sotiei lui Alin, si ea o Shakti cu siguranta 🙂 .
In afara de serviciile de infrumusetare, spa, body& mind, la ei gasesti si alte terapii complementare, si diverse ritualuri pentru calmarea mintii si linistea sufletului, pe care abia astept sa le incerc.
Eu cred foarte mult in feminitatea mea, asa cum cred si in a ta.
Cred ca suntem binecuvantate sa fim femei, sa fim Shakti in viata asta, si tare bine este cand niste prieteni in domeniu stiu ce sa ne ofere atunci cand simtim chemarea asta catre frumosul din noi. Si cat de frumos este sa ai un loc unde sa te intalnesti cu alte zeitati ale iubirii, care impartasesc cu tine pasiunea, iubirea, frumusetea, curajul,increderea , recunostinta si binecuvantarea de a fi femei in viata asta.
ea este Maslin. Ti-am mai povestit mai demult despre ea,aici.
Maslin m-a insotit in Bali in prima editie a retreatului spiritual pe care l-am organizat cu Crina Palmierul. Si nu oricum. In baston.
Nu, nu vreau sa -ti fie mila de ea! Am spus-o fetelor care i-au fost colege in tabara si ti-o spun si tie. Mila este poate una dintre cele mai josnice stari pe care o fiinta umana le poate simti.
Sunt convisa ca, citind randurile ce vor urma vei simti insa admiratie fata de Maslin si curaj fata de tine sa te infrunti cu adevarata ta fiinta asa cum si ea a facut-o.
Maslin a primit acum cativa ani o lectie de la viata, aceea prin care al ei corp s-a imbolnavit cu scleroza multipla. De atunci priveste viata prin alte filtre. Poate mai recunoscatoare, poate mai prezenta, poate mai vie.
Cel putin pentru mine in tabara, Maslin mi-a fost lectie in fiecare zi. In timpul orelor de yoga auzem deseori “POC!” 🙂 . Stiam ca Maslin a cazut, insa de fiecare data ma amuzam, pentru ca atunci cand intorceam privirea, ea era deja in picioare ca o diva, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Erau zile cand pana la plaja trebuia sa coboram multe trepte pe drumuri anevoioase, si cu toatele ne ofeream sa o luam in spate sau sa o ridicam pe sus de brat. Insa ea, “nu”! Si-a infruntat boala si corpul in fiecare moment si a reusit sa tina singura pasul cu noi. Imi voi aduce aminte intreaga viata cand in cadrul unui exercitiu de setare a intentiilor, maslin a inchis ochii si si-a setat ca dorinta “sa mearga drept” . Atunci am simtit cu adevarat iubirea tuturor participantilor din tabara si am realizat ca este in locul in care trebuie, pentru ca era printre 20 de ingerasi care au avut grija de ea cu mult drag.
Multa lume m-a luat drept iresponsabila pentru ca am provocat-o la toate aceste actiuni din tabara, insa mie nu mi-a fost o secunda teama si stiam ca nu eu eram cea curajoasa, ci ea. Maslin este unul dintre cei mai curajosi si puternici oameni pe care ii cunosc. A fost o cascada de inspiratie si putere pentru toate copacele din tabara in fiecare zi. Uita-te pe poze, vezi cum sta in maini? Maslin este incredibila, este minunata!
Maslin iubeste yoga, maslin isi iubeste corpul chiar daca uneori o mai tranteste la pamant, maslin iubeste oamenii, maslin isi iubeste si isi accepta drumul.
Citeste randurile maslinului de mai jos, si urmareste-i mai departe povestile inspirationale de pe blogul ei, aici.
Maslinule te iubeeeeeescccc, iti multumesc enorm ca ai aparut in calea mea. Si eu sunt tare, tare mandra de tine.
“Draga Copac,
Revin la tine, sa iti povestesc ultimele emotii si lectiile pe care le-am invatat in aceasta ultima , minunata perioada.
Am avut curaj sa te insotesc intr-o minunata excursie intr-un loc de vis, in Ubud, Bali. Si sunt atat de mandra de mine ca am facut asta! Am invatat atat de multe, mi-am consolidat relatia cu mine, cu sinele meu launtric, mi-am dat seama ca m-am eliberat de suferinta pe care o purtam dupa mine , pentru simplul fapt ca nu traiam in prezent, ci eram agatata de trecut, in atatea aspecte.
Trezitul de dimineata in Bali ( pentru yoga de dimineata) nu mai era un chin. Dimpotriva, deschideam ochii , imi repetam cat de recunoscatoare sunt ca am ajuns in Paradis, ca sunt inconjurata de niste fete minunate, care imi arata parti din mine in fiecare zi , si care mi-au demontat convingeri nesanatoase pe care le aveam, despre mine si despre lume. Iar apoi intorceam capul, iar in dreapta mea era colega mea de camera, cu zambetul ei larg si ras contagios, cu care radeam de dimineata pana noaptea tarziu.
Ok…am Scleroza Multipla. Si ce daca? Mi-am aratat mie ca pot sa ma bucur de orice,din inima, asa cum mi-am propus cand am plecat de acasa. Mai mult de atat, am vazut ca acceptand-o ca parte din mine, ne-am bucurat “amandoua” de tot ce era in jurul nostru. Si ea, fiind acolo cu mine, mi-a aratat cand sa ma opresc, cand sa imi iau “liber” de la numeroasele activitati, cand sa nu incerc prea mult. Sincer, mi-a lasat mana libera destul de mult 🙂 . Bineinteles, au mai fost si fetele, sufletele minunate care nu m-au lasat niciodata singura, care m-au carat efectiv in spate prin paduri si plaje insorite, care au facut asta sa para doar o alta activitate amuzanta. Si le iubesc pe toate pentru asta, si nu numai. Fiecare in parte a lasat o urma in sufletul meu. Mi-au aratat ca nu am probleme sa ma integrez in grupuri noi, doar ca sunt mai selectiva. Si asta e ok. Unii oameni pe care ii intalnim, poate trec prin viata noastra doar sa isi invete ei o lectie, e ok sa nu ne fortam.
In fiecare zi am inteles ceva nou despre mine: la Preoteasa Ida, care ne-a facut ritualul de purificare cu apa, am realizat ca nu mai este atat de multa suferinta in mine, ca eu sunt cea care o tine strans in suflet, si am reusit sa ii dau drumul. La excursia la ashram am putut sa ii punem o gramada de intrebari Pradnyei, despre Bali, despre spiritualitate si zei. Ea ne-a raspuns cu dragoste fiecareia in parte, desi era coplesita de intrebari din toate partile.
Cand am fost intr-un alt fel de club. Unde oamenii vin sa danseze pur si simplu. Asa cum le dicteaza sufletul, fara sa ii judece pe cei de langa si sa fie judecati , fara selfie-uri, fara alcool. Sa isi exprime sentimente prin dans, in aer liber, in haine comode, pe jos, prin aer, oricum.
Am realizat ca,desi stiu, la nivel constient, ca vindecarea e in mine, subconstientul meu nu o crede. Stiu ca se poate sa ma vindec singura, ca totul e in sufletul meu, dar pur si simplu nu ma consider suficient de buna, de capabila, sa fac asta. In momentul asta sunt la etapa “fake it ‘til you make it”. Important este ca am realizat asta, de acum incolo voi lucre pe asta.
Apoi a fost “silent day”. Ziua in care nu vorbeam. Normal ca pentru 20 femei laolalta , a fost o adevarata provocare. Dar este incredibil ce iti poate spune sufletul tau atunci cand privesti in interior. Cand am stat linistita , eu cu mine, fara sa ma simt obligata sa umplu linistea. Cand mi-am dat seama ca vorbim uneori atat de mult, si de inutil.
S-au intamplat mult mai multe. Mult mai multe lectii in fiecare zi, de la tine, de la Palmier, si de la fiecare copac din tabara. Pentru care sunt recunoscatoare si voi fi recunoscatoare in fiecare zi. Am invatat sa apreciez frumusetea simpla, de la balinezii care faceau in fiecare zi ofrande de flori pentru zeii lor, de la zambetele copacesti si iubirea sincera din tabara.
Iti multumesc, Copacule”
MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea.
Doua luni postpartum si azi s-a produs o minune. M-am uitat in oglinda si am inceput sa-mi recunosc vechiul meu prieten, corpul meu.
L-am luat in brate si i-am multumit ca a fost intelegator, rabdator, iubitor in toata aceasta perioada. Si i-am cerut scuze pentru ca imediat dupa ce am nascut, l-am intrebat cine e, al cui e, pentru ca nu recunosteam ca imi apartine burta care, inca ma facea sa par insarcinata in cinci luni.
Totusi, per total, l-am iubit si eu.
In sarcina am castigat doisprezece kg. Am lasat sase la spital si de atunci am mai pierdut doar un kilogram. Asta pentru ca,alaptand exclusiv, am mai multa pofta de mancare ca in lunile de sarcina. Nu vreau sa grabesc cu nimic procesul de revenire completa, sunt foarte fericita ca fetita mea este sanatoasa si sunt fericita ca locuiesc in corpul meu.
Ma simt extrem de norocoasa: abdomenul s-a retras destul de bine, pielea isi recapata luminozitatea, muschii incep sa prinda si ei contur, dar nah, mai am pana la patratelele pe care le afisam in vara trecuta.
Sunt convinsa ca practica yoga m-a ajutat foarte mult toata sarcina sa accept toate schimbarile din viata mea, sa nu cunosc depresiile postpartum si sa imi mentin o minte si un corp sanatos.
Doctorul meu mi-a zis sa nu ma apuc de sport pana in trei-patru luni. Oare o sa ma omoare daca afla ca la trei saptamani stateam in downward dog sau lumanare? 🙂 . Nu lua ca exemplu ceea ce iti voi spune acum, pentru ca fiecare traieste cu experienta lui, dar eu am simtit ca pot sa ma antrenez de cand am implinit trei saptamani de la cezariana. Am simtit ca al meu corp imi spune ca este ok sa incep cu usurelul sa-l trezesc la viata. Am inceput cu exercitii usoare pentru brate si spate cu benzile elastice, pentru ca tinand-o foarte mult pe Yana in brate, nu mai aveam deloc putere in ele, nici macar in plansa nu mai puteam sa stau. Apoi am inceput sa-mi antrenez picioarele tot cu resistance bands. De ce benzile elastice? Nu stiu, le-am gasit in recuzita sotului si pur si simplu mi s-au parut amuzante iar antrenamentul cu ele este chiar eficient. Bineinteles, am practicat si yoga in fiecare zi, dar in niciunul dintre cazuri (benzi sau yoga), nu am pus presiune pe abdomen.
Vrei sfatul meu magic referitor la revenirea cat mai rapida a abdomenului? Alapteza exclusiv, dar cu zambetul de buze si bea patru litri de apa pe zi.
Referitor la alimentatie, am primit mii de pareri si sfaturi ce sa mananc, ce sa nu mananc pentru ca laptele meu sa fie de calitate si bebele sa nu faca colici. Bineinteles ca nu am ascultat pe nimeni,ci doar de nevoile corpului meu. Iarasi, te rog sa nu iei exemplul meu decat daca simti ca rezonezi cu mine, pentru ca pentru fiecare este diferit, dar eu in principiu am avut aceeasi alimentatie ca in timpul sarcinii (peste, legume, fructe, lactate, supe, freshuri, cereale integrale, oleginoase, seminte etc). Ce-i drept, am simtit sa mananc un pic mai mult din cauza alaptarii, dar nu m-am impotrivit de niciun fel acestei nevoi. Fetita mea este este tot timpul peste greutatea clasica si nu a avut colici niciodata.
Faptul ca am avut grija de mine prin antrenamentul regulat si stilul de alimentatie propriu, nu numai ca m-a ajutat sa-mi recuperez corpul, dar mi-a dat putere sa ma conectez la cine sunt acum, la noua femeie, la noua mama, la noul om.
Sunt convinsa ca inainte de multe alte nevoi superficiale, fetita mea are nevoie sa stie ca o creste cu iubire o mama care se simte bine in pielea ei: puternica, sanatoasa si care se simte frumoasa.
Inchei prin a va spune( fara sarcasm!), ca iubesc linia negra care inca imi strabate burta, si nu vreau sa o grabesc sa dispara. Imi aduce aminte de aceasta experienta minunata prin care am dat viata unui suflet si care, m-a facut o femeie mai frumoasa, un om mai evoluat si o mama binecuvantata.
Faptul ca esti singur, este un indiciu ca mai bine asa decat cu cine nu trebuie:).
Este un indiciu ca mai bine singur cu tine, decat singur intr-o relatie.
Un indiciu ca trebuie sa-ti consolidezi relatia cu tine,
Si cand “te vei iubi pe tine” , vei fi pregatit sa intalnesti adevarata dragoste.
Acea dragoste care penetreaza cele mai adanci parti din sufletul tau,
Care-ti permite sa fii vulnerabil si totusi sa te simti in siguranta.
Acea dragoste care te infasoara ca un tifon, si nu te lasa in pace pana nu iti suge toata suferinta si durerea. Acea dragoste care intelege ca uneori este ok sa nu ne intelegem pe noi.
Acea dragoste care-i permite inimii sa bata cu un ticait mai putin atunci cand sunteti o zi despartiti.
Acea dragoste care- ti face corpul sa creada ca inca este atins, chiar si atunci cand atingerea inceteaza.
Acea dragoste care sa te inspire si sa te ude si sa te ajute sa cresti.
Acea dragoste care te face sa te intrebi: cum de sunt atat de norocos?
Acea dragoste care te va face sa intelegi ca a meritat sa astepti.
Suntuncopac 