“Ulay, Oh”

There she was like a picture.There she was, she was just the same.
There she was; he just had to know that she had forgot his name.
Ulay, Ulay, Oh.

Thinking back to the last time.On the wall as they turned away.
Walking back; was it just a dream or did he hear her say?
Ulay, Ulay, Oh.

Trying his best to forget her.Trying his best to just keep his stride.
Kept his word, but he knows he heard
Ulay, Ulay, Oh.Ulay, Ulay, Oh.

Draga copac,

Asculta -ma aici:

Deseori primesc mailuri de la copacei ca voi care imi cer sfatul privind diverse situatii, schimbari, obstacole prin care trec. Uneori simt ca pot contribui cu un mic ajutor, asa ca-l ofer cu inima, si mai putin cu mintea.

Mi-a atras atentia un mesaj zilele trecute de la o tipa care ma intreba cum sa scape de fantoma fostului iubit care o urmareste de ani in vise, in ganduri si nu o lasa sa iubeasca viata asa cum ar merita.I-am propus sa deschida o sticla de vin si virtual sa inchinam un pahar de vin rosu pentru toate fostele iubiri, chiar si cele care ne-au facut sa suferim. Poti sa te alaturi si tu, va fi fun iti promit! 😀

Uneori, asteptam in astfel de situatii sa ni se ia partea si sa aruncam cu pietre in ceilalti , insa am simtit sa-i spun un mesaj pe care mi-ar fi placut sa-l primesc si eu atunci cand ma tavaleam de durere: sa-i multumeasca in timp ce savureaza vinul pentru toate momentele pe care i le-a oferit,  sa-i multumeasca pentru experienta iubirii, sa-i multumeasca ca a lasat-o sa plece spre lucruri mai bune ( pentru ea), si sa-si ia la revedere cu recunostinta in pace de la “fantoma” care o urmarea in minte. Cand cineva alege sa plece din viata noastra, trebuie sa intelegem ca povestea nu s-a terminat, este sfarsitul “musafirului ex” in povestea noastra. Povestea noastra continua.

Asa, hai cu vinul, noroc    ! Imi place tema asta…

Cu totii am avut niste povesti interesante cu fostii, iar unii dintre noi ne ingreunam cu un “dulap cu foste iubiri”, asa cum pastram in dulapul real haine pe care nu le-am mai purtat de ani, dar nu putem sa renuntam la ele. Un dulap cu “daca si cu parca”, “cum ar fi fost daca ne –am fi casatorit, daca am fi facut copii”, “cum ar fi fost daca imi ceream iertare la momentul potrivit” un dulap cu mii de posibilitati si variante inventate si interpretate  de creierasul nostru pervers.  Scenarii si filme.

Dar in final in filmul cu fostii scenariul cu “Happy end”,  pur si simplu nu a fost sa fie.

Daca nu ne eliberam de fantome, de “ hainele astea pe care le-am purtat candva dar nu ne mai vin”, nu vom putea niciodata sa ne bucuram de prezent si de actualele si de viitoarele noastre iubiri.

Ca si tine, si eu am fost urmarita acum multi ani, ceva timp bun de o fantoma clasicului “fost”. Nu voiam sa-l las sa plece din mintea mea, desi real isi luase de mult timp talpasita. Ma simteam mai putin singura atunci cand imi aduceam aminte cat m-a iubit. Cred ca de fapt imi era frica sa-l eliberez din mintea mea pentru ca aveam impresia ca nimeni nu ma va mai iubi vreodata, nici amarata aia de fantoma imaginara.

Dupa ceva timp, cand mi-a mai venit mintea la cap si inima s-a reasezat la locul ei, in tacere, in pace si recunostinta i-am multumit in minte si in inima  ca a fost parte din calatoria mea si l-am lasat sa plece din gandurile mele. Si nu, nu l-am ( mai :))  injurat, nu m-am razbunat nu i-am ( mai :)) dorit moartea,hahhah!Mi-am luat  “la revedere” de la el desi mi-a fost greu. In general imi este greau sa renunt la lucruri. Insa am hotarat ca este mai important sa-mi spun “hello” mie.Am realizat intr-un punct ca “renuntarea la fantome” este de fapt un pas mai departe de a face cunostinta cu oameni reali, in carne si oase. De a face cunostinta cu noi insine.

Si am mai realizat ca nu am niciun regret. Ca a fost perfect exact asa  cum a fost. Oamenii vin si pleaca in viata noastra cu un motiv, sa ne ajute sa evoluam nicidecum sa ne tranteasca la pamant.

Am mai invatat ca iubirea este o forma de experimentare a vietii care nu se termina niciodata. “Once you love you love for ever” spunea Kaifi indrumatorul nostru de la Osho Afroz, indiferent de povestile tragice de iubire sau nu, oricat ne-am bate cu pumnii in piept ar fi o minciuna sa -i spunem inimii noastre ca iubirea pentru X s-a oprit doar pentru ca povestea s-a terminat. Iubirea nu se termina niciodata, ea curge, ea se transforma. Lectia iubirii este si lectia asumarii ca fiecare poveste vine sa ne invete ceva.

Asfel am si realizat ca ma iubesc. Ca sunt minunata, perfecta, completa si nu am nevoie de o voce sa-mi spuna asta.Am realizat ca renuntand la fantomita prin acceptare si imbratisare a iubirii pentru ea, am ajuns in prezent locul in care eram cu adevarat vie. Aici si acum.Si iata ca nu am gresit, la scurt timp mi-am cunoscut tatal copilului meu care este real, prezent, aici langa mine, nicidecum o voce tristuta de fantomita zbatandu-se intre viata si moarte in creierul meu.

Si bineinteles, savurand ultima picatura de vin, i-am soptit si domnisoarei copacite sa-l ierte, dar de fapt am mintit-o, pentru ca in final, iertarea era pentru ea.

❤

Cuplul acesta de fosti iubiti s-a intalnit dupa 23 de ani. O poveste minunata de dragoste care nu are nevoie de cuvinte ci doar de privit in ochi: