Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Joc Magia Recunostintei, Ziua 20- Aduceti recunostinta in zona inimii

inima

Buna dimineata!

Iata ca ne mai petrecem o Sarbatoare impreuna, Sfintele Pasti!  Ieri a murit tot ce era inferior in noi, iar maine vom invia ce este mai frumos, mai luminos, mai bun si armonios din noi. In inima noastra  creste mult verde in care va curge lumina, si se aude harpa ingerilor.

Acum mai mult ca niciodata trebuie sa fim recunoscatori, asa ca haideti sa ne incepem ziua cu mentionarea in scris a celor 10 binecuvantari, sa le citim  cu voce tare sau in gand,  si  sa nu uitam ca dupa fiecare motiv de recunostinta sa spunem de trei ori “multumesc”. Seara la culcare, vom lua piatra magica  in mana si vom alege cel mai bun lucru dintre cele care ni se vor intampla azi, pentru care suntem fericiti si recunoscatori.

IMG_1493dpp

TEMA NOUA-INIMA MAGICA

Tema de astazi este atat de draga mie, si se potriveste perfect Sarbatorilor Pascale de care ne vom bucura. Astazi, trebuie sa ne focalizam mintea in zona inimii, atunci cand suntem recunoscatori si spunem “multumesc”. Oamenii de stiinta spun ca atunci cand ne retragem in inima, pulsul acesteia devine mult mai armonios, fapt care contribuie la imbunatatirea sistemului imunitar si a starii de sanatate in general.

Eu clar sunt un spirit al inimii si nu al mintii, asadar iubesc sa ma intorc la inima mea ori de cate ori am nevoie.

In filozofia yogina, inima, cunoscuta drept chakra inimii reprezinta sursa de vindecare, compasiune si deschidere emotionala. Atunci cand deschidem chakra inimii ne centram mai mult fiinta, astfel incat vom gasi puterea de a ne vindeca suferintele, a  ierta,  a privi cu mai multa compasiune lucrurile, si a iubi mai mult si mai mult! Inima este sursa intuitiei si adevarului nostru. Cand invatam sa traim viata din inima nu din minte, ne vom reindragosti de noi, de tot ce ne inconjoara si poate ne vom gasi scopul.

Avem mai multe variante sa ne focalizam mintea in zona inimii: putem sa inchidem ochii si sa ne punem mana dreapta pe piept, asculdantu-ne bataile inimii dansand cu respiratia noastra si spunandu-i multumesc…….putem sa -i multumim inimii noastre conectandu-ne cu iubire la alta inima, asa cum am facut la evenimentul in parc, mai tineti minte?… sau, pur si simplu fiecare isi poate inventa propriul fel de a se conecta la inima lui.

Cu mana pe inima cititi cele 10 binecuvantari in gand sau cu voce tare, dar aducand recunostinta in zona inimii.

Va invit sa revedem videoul realizat la Roaba de cultura cu tema inimilor, va invit sa va intoarceti in inima voastra astazi, si sa gasiti puterea sa fiti mai buni, sa va bucurati de familie si sa experimentati iertarea si iubirea la cel mai inalt nivel!

Va iubesc mult  si va doresc Paste fericit! ❤ ❤ ❤

PS: daca doriti sa va alaturati jocului nostru, o puteti face oricand, dar trebuie sa incepeti cu prima zi!


Leave a comment

De ce repetam la nesfarsit aceleasi relatii lipsite de armonie?

pattern

Draga copac,

stii cainele care se invarte in jurul cozii? 🙂
Ei bine, am multe cunostinte care se invartesc in jurul cozii iubirii neintelese, si care, se implica in aceleasi relatii lipsite de armonie la nesfarsit. Se intreaba de ce altii au mai mult noroc, de ce li se intampla numai lor sa sufere, sa fie dezamagiti sau parasiti, si spera, ca intr-un final, va aparea ca din senin un partener cu bagheta magica, care sa le ofere ceea ce ei isi doresc: iubire, intelegere, respect, fidelitate, incredere, etc..
Desi cazurile sunt diferite, totusi, ele au la baza acelasi pattern care se repeta. De obicei, aceste persoane invinuiesc partenerii sau alti factori externi, si nu isi pun o intrebare interioara sufletului lor: de ce atrag un anumit tip de parteneri? de ce cauta relatii bolnavicioase? cat de incompleti sunt ei astfel incat cauta sa umple acest gol in ceilalti? cat de dependenti sunt, si de unde vine aceasta dependenta? ce nu accepta la ei insisi, de poate respinge si pe ceilalti? ce masca poarta atunci cand se conecteaza cu partenerii lor, sunt ei insisi sau imaginea pe care partenerii ar astepta-o de la ei? se indragostesc de parteneri indisponibili pentru ca considera ca nu merita o dragoste adevarata, reala, curata?
Viata bate filmul, si la orice colt, ne invata lectia ei.

Ca in orice alta situatie, daca un lucru nu este rezolvat la timpul si locul potrivit acesta se va tot repeta la nesfarsit.
Partenerii nostri sunt oglinzile noastre. Tot ceea ce ne deranjeaza la ei, sunt de fapt, lucrurile pe care nu le -am rezolvat cu noi dintr-o anumita perspectiva. O relatie ar trebui sa ne ajute sa ne cunoastem, sa ne vedem atat partile bune cat si pe cele rele. In loc sa ii acuzam pe altii, poate ar trebui sa facem un travaliu interior si sa vedem de ce are nevoie sufletul nostru. Sufletul nostru primeste iubirea noastra, sau respingerea noastra? Daca noi nu ne iubim, ceilalti cu siguranta nu o vor face in locul nostru.
Mintea noastra ne pacaleste si ne face sa credem ca mai intai avem nevoie sa castigam iubirea celorlalti pentru a fi confortabili cu iubirea de sine, ne face sa purtam niste masti prin care sa impresionam cu ceea ce nu suntem. Mastile atrag alte masti, si tot asa..
In viata ne apar persoanele de care avem nevoie pentru a ne  cunoaste mai bine.Cand ceva nu merge bine intr-o relatie, este ca un semnal de alarma ca ceva trebuie iertat, acceptat si reparat in interior. Fie ca o relatie ne face sa suferim, ea totusi trebuie privita precum o oportunitate de cunoastere interioara. D-zeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce.
Asa ca daca vei observa ca niste scenarii neplacute se repeta in viata ta, in loc sa pui piept, si sa aduni furie si ura, incearca un pic sa te detasezi, sa faci un pas inapoi si sa incerci sa te intelegi si sa nu judeci pe celalalt. Iar pe tine sa te ierti. Gandeste-te cu ce ai putea sa-ti mai hranesti sufletul pentru a nu mai cauta aceasta implinire/completare/dependenta in exterior. Incearca sa te pui si in papucii celuilalt si sa te privesti prin ochii lui, sa te analizezi, si cu compasiune si iubire sa identifici ce parte din tine te respinge si implicit respinge mai departe. Incearca sa fii sincer cu tine, sa te ierti, sa te accepti, sa te iubesti.
De asemenea poti sapa un pic in copilaria ta, poate o situatia similara ai trait-o cu parintii tai, ti-a ramas in subconstient, si nu ai acceptat-o. Poate este cazul sa inchei un capitol mai vechi.

O alta concluzie ar avea la baza, legea atractiei, care spune  ca tot ceea ce apare in viata  noastra este atras de noi, si toate se intampla in relatie directa cu ceea ce gandim, intrucat orice gand este o forta, are o putere foarte mare. Daca atunci cand esti in cautarea  unei relatii te gandesti din start ca nu va merge sau vei cunoaste persona nepotrivita, pai asa va fi. Noi ne gandim prea mult la ceea ce NU VREM, nu la ceea CE VREM, si din pacate exact ce nu vrem atragem. Asa ca in loc sa te gandesti de fiecare data ca nu vrei sa te implici in relatii nearmonioase, ca nu vrei sa fii dezamagit din nou, mai bine te gandesti ca meriti sa iti intalnesti  intalniti sufletul pereche cu care sa traiesti o iubire curata.

Universul, D-zeul tau interior nu vrea sa te faca sa suferi. El te ajuta doar sa te cunosti mai bine. El vrea ca tu sa iti rezolvi patternul din radacina ta interioara pentru a -ti gasi curajul de a-l controla in exterior, prin relatiile cu ceilalti. El vrea ca tu sa traiesti in pace cu ganduri pozitive pentru a-ti oferi exact aceleasi experiente pozitive in schimb.
Incearca sa- ti identifici singur   lectia. Odata identificata si acceptata, poti lua masuri pentru ca lucrurile sa se intample exact asa cum vrei in viata ta, si vei incepe sa atragi oameni care sa te ajute sa cresti.

Nu in ultimul rand, incearca sa privesti cu recunostinta fiecare experienta din viata ta(buna sau rea), pentru ca uneori, cele mai dureroase sfarsituri poarta numele de cele mai frumoase inceputuri. ❤

Reale. Curate. Sincere. Armonioase.

Sufletul tau pereche este foarte aproape de tine:).


1 Comment

Corpul meu la doua luni postpartum

Draga copac,

Doua luni postpartum si azi s-a produs o minune. M-am uitat in oglinda si am inceput sa-mi recunosc vechiul meu prieten, corpul meu.

L-am luat in brate si i-am multumit ca a fost intelegator, rabdator, iubitor in toata aceasta perioada. Si i-am cerut scuze pentru ca imediat dupa ce am nascut, l-am intrebat cine e, al cui e, pentru ca nu recunosteam ca imi apartine burta care, inca ma facea sa par insarcinata in cinci luni.
Totusi, per total, l-am iubit si eu.
In sarcina am castigat doisprezece kg. Am lasat sase la spital si de atunci am mai pierdut doar un kilogram. Asta pentru ca,alaptand exclusiv,  am mai multa pofta de mancare ca in lunile de sarcina. Nu vreau sa grabesc cu nimic procesul de revenire completa, sunt foarte fericita ca fetita mea este sanatoasa si sunt fericita ca locuiesc in corpul meu.

Ma simt extrem de norocoasa: abdomenul s-a retras destul de bine, pielea isi recapata luminozitatea, muschii incep sa prinda si ei contur, dar nah, mai am pana la patratelele pe care le afisam in vara trecuta.
Sunt convinsa ca practica yoga m-a ajutat foarte mult toata sarcina sa accept toate schimbarile din viata mea, sa nu cunosc depresiile postpartum si sa imi mentin o minte si un corp sanatos.
Doctorul meu mi-a zis sa nu ma apuc de sport pana in trei-patru luni. Oare o sa ma omoare daca afla ca la trei saptamani stateam in downward dog sau lumanare? 🙂 . Nu lua ca exemplu ceea ce iti voi spune acum, pentru ca fiecare traieste cu experienta lui, dar eu am simtit ca pot sa ma antrenez de cand am implinit trei saptamani de la cezariana. Am simtit ca al meu corp imi spune ca este ok sa incep cu usurelul sa-l trezesc la viata. Am inceput cu exercitii usoare pentru brate  si spate cu benzile elastice, pentru ca tinand-o foarte mult pe Yana in brate, nu mai aveam deloc putere in ele, nici macar in plansa nu mai puteam sa stau. Apoi am inceput sa-mi antrenez picioarele tot cu resistance bands. De ce benzile elastice? Nu stiu, le-am gasit in recuzita sotului si pur si simplu mi s-au parut amuzante iar antrenamentul cu ele este chiar eficient. Bineinteles, am practicat si yoga in fiecare zi, dar in niciunul dintre cazuri (benzi sau yoga), nu am pus presiune pe abdomen.

Vrei sfatul meu magic referitor la revenirea cat mai rapida a abdomenului? Alapteza exclusiv, dar cu zambetul de buze si bea patru litri de apa pe zi.

Referitor la alimentatie, am primit mii de pareri si sfaturi ce sa mananc, ce sa nu mananc pentru ca laptele meu sa fie de calitate si bebele sa nu faca colici. Bineinteles ca nu am ascultat pe nimeni,ci doar de nevoile corpului meu. Iarasi, te rog sa nu iei exemplul meu decat daca simti ca rezonezi cu mine, pentru ca pentru fiecare este diferit, dar eu in principiu am avut aceeasi alimentatie ca in timpul sarcinii (peste, legume, fructe, lactate, supe, freshuri, cereale integrale, oleginoase, seminte etc). Ce-i drept, am simtit sa mananc un pic mai mult din cauza alaptarii, dar nu m-am impotrivit de niciun fel acestei nevoi. Fetita mea  este este tot timpul peste greutatea clasica si nu a avut colici niciodata.

Faptul ca am avut grija de mine prin antrenamentul regulat si stilul de alimentatie propriu, nu numai ca m-a ajutat sa-mi recuperez corpul, dar  mi-a dat  putere sa ma conectez la cine sunt acum, la noua femeie, la noua mama, la noul om.

Sunt convinsa ca inainte de multe alte nevoi superficiale, fetita mea are nevoie sa stie ca o creste cu iubire o mama care se simte bine in pielea ei: puternica, sanatoasa si care se simte frumoasa.

Inchei prin a va spune( fara sarcasm!),  ca iubesc  linia negra care inca imi strabate burta, si nu vreau sa o grabesc sa dispara. Imi aduce aminte de aceasta experienta minunata prin care am dat viata unui suflet si  care, m-a facut o femeie mai frumoasa, un om mai evoluat  si o mama binecuvantata.

O nastere nu te urateste, te innobileaza.

Namaste!


Leave a comment

Pentru noi doi, “acasa” nu este un loc. Este o persoana.

DSC_0028

ASCULTA-MA AICI:

Draga copac,

Ieri, sotul meu ma intreba daca suntem impreuna de cinci ani…..eu ii zic ca nu, nu prea sta bine cu memoria, parca suntem de sapte. 😀
Am glumit pe tema asta si am realizat ca de ceva vreme, uneori uitam si nici nu ne mai intereseaza cand ne-am cunoscut, ce varste avem, uitam ca am inaintat in ani si nu mai suntem niste pusti ca atunci cand am facut cunostinta prima data. Asta pentru ca nu mai este competitie intre noi, ne e pur si simplu bine impreuna, iar timpul nu mai conteaza atata timp cat trecem prin el in doi.
Este drept ca relatia noastra este bazata pe sinceritate, incredere si atractie, dar am stat si m-am gandit ce face relatia noastra mai sanatoasa ca multe alte relatii din jurul nostru…..
Oare relatia noastra e definita doar de vacantele minunate petrecute impreuna, de iesirile cu prietenii sau in familie, de serile la film in doi sau de faptul ca dimineata ne gaseste in brate? Nu, nu este vorba doar de timpul frumos petrecut este vorba si de obstacolele peste care am trecut impreuna si despre faptul ca de fiecare data, la finele zilei, oricat de grea ar fi fost ea, ne spunem inca ( cel mai des in gand) “te iubesc”.
Ce cred eu ca a ajutat relatia noastra:
Faptul ca suntem buni unul cu altul. Da, pur si simplu incercam sa ne privim unul pe altul cu aceeasi bunatate si intelegere cu care ne privim fiica.
Recunostinta pentru inca o zi impreuna. “Celui care are i se va mai da, celui care nu are, i se va lua chiar si ce are”. Pur si simplu apreciem fiecare zi impreuna cu tot ceea ce are ea sa ne ofere.
Faptul ca ne facem timp unul pentru altul.Niciodata nu am crezut in scuzele “nu am timp”.Sa ne straduim sa ne gasim timp impreuna, inseamna sa ne aratam ca ne pasa, inseamna ca ne intereseaza sa ne auzim problemele dar si lucrurile bune din viata noastra, sa ne impartim gandurile si trairile noastre.Daca vreau sa-i arat ca-l iubesc , este vital sa-i arat ca sunt acolo pentru el. Oricand, oriunde.
Faptul ca nu vrem sa punem stapanire pe timpul si spatiul celuilalt, pentru ca am inteles ca daca vrem ca relatia noastra sa creasca, fiecare dintre noi trebuie sa creasca impreuna dar si separat, pentru ca nu ne pierdem unul departe de altul, ci ne regasim.
Am invatat sa mai lasam de la noi:).Ce rost are sa concuram unul cu altul? Ce rost are sa luptam  impotriva  celuilalt, sau singuri cand putem sa castigam atat de mult, pur si simplu colaborand impreuna? In cercul relatiei, puterea unei ei consta de fapt in puterea fiecarui membru in aceasta cursa impreuna de e se stradui sa faca lucrurile sa mearga.
Ne privim printr-un filtru pozitiv. Ce rost are sa ne focusam pe calitatile pe care nu le are partenerul nostru? Ce rost are sa ne otravim cu nemultumiri si dezamagiri? Asa ca vedem ceea ce dorim sa vedem unul la altul, ceea ce ajuta la sanatatea relatiei noastre, vedem partea luminoasa si buna din noi.
Un “te iubesc” in somn si o fapta buna in timpul zilei. Nu -i nevoie sa ne lipim postit-uri pe frunte cu “te iubesc” ca sa ne aratam ca ne iubim, pentru ca stim ca actiunile cantaresc mai mult decat cuvintele: cum ne tratam in fiecare zi, cum ne dovedim ca ne pare rau in diverse situatii, cum ne ingrijoram unul pentru altul, cum ne aparam unul pe altul in fata celorlalti, cum ne aratam prin gesturi si actiuni mici ca ne pasa…
Vorbim. Da ne vorbim, de toate! Ne permitem sa ne deschidem inimile, ne ascultam,  ne punem unul in “soshonii” celuilalt, ne oferim ajutorul, ne aratam ca nu suntem singuri. Ne cerem iertare si  ne multumim.

Pe  atat de cliseu, pe atat  de normal: ne iubim. Iar iubirea noastra nu vine din faptul ca fiecare dintre noi a gasit persoana potrivita, ci din efortul natural de a face relatia sa mearga. Multe sunt problemele pe care le-am intampinat dar intotdeauna, intotdeauna solutiile sunt diverse forme de iubire.

Pe curand,

Ma grabesc sa ajung acasa, pentru ca stiu ca “acasa” nu este un loc, ci o persoana; sau doua acum ❤


2 Comments

Alte soapte pe care as vrea sa ti le spun inainte sa devii prea cool ca sa ma asculti

cool
Draga mea fetita,
uneori, parca te vad in viitor butonandu-ti telefonul pe cine stie ce retele de socializare, rujandu-te in oglinjoara si dandu-ti ochii peste cap la spusele mele.
Parca te vad cum societatea te-a facut “prea cool” ca sa ma mai asculti. Prea “ocupata” ca sa ma mai vezi.  Prea “interesanta” ca sa imi mai vorbesti.
As vrea sa-ti mai spun cateva lucruri inainte(daca o) sa se intample asta.
Inainte de toate, vreau sa iti spun ca iti voi da libertatea sa experimentezi viata asa cum simti tu, ca te voi lasa sa iei propriile decizii , ca te voi lasa sa gresesti dar te voi sprijini sa fii unica, puternica si responsabila.
Deci:
Fii ceea ce vrei tu sa fii nu ceea ce vor altii sa fii. Este usor sa copiezi modele, dar vei vedea ca cel mai greu va fi sa ramai tu, autentica, reala, umana.
Viata, experienta vietii tale, este felul in care vrei sa o vezi tu prin filtrul tau personal. Este vorba de perceptiile tale care creeaza credintele tale. Credintele tale dau nastere la actiunile tale. Iar actiunile sunt in fapt experientele tale, ale tale si numai ale tale. Ceea ce pentru tine poate parea “alb” la fel de bine pentru altcineva poate parea “negru”.
Nu are rost sa te plangi de ceea ce nu esti, ce  nu ai si ce experimentezi. Traieste fiecare moment cu recunostinta, gandeste-te ca lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie si ca pe masura ce vei incerca sa vezi mai mult partea plina a paharului, cu atat acesta se va umple. Inainte sa -ti pierzi timpul fiind nervoasa, invidioasa, dezamagita gandeste-te mai bine cat de pretioasa este fiecare secunda din viata ta, si cum ai putea sa o valorifici la maxim. Gandeste-te la ceea ce ai nu ceea ce nu ai, ceea ce esti nu ceea ce nu esti.
Nu amana pe maine ce poti repara azi. Niciodata nu stii ce iti rezerva ziua de maine, daca mai exista sau daca tu mai existi. Spune ce trebuie spus acum, fa ce trebuie facut acum. Singura metoda sa mergi mai departe este sa te confrunti cu tot ce te sperie si te incolteste.
Totul este in schimbare. Totul, eu, tu, fiecare secunda, fiecare fir de praf, fiecare situatie in care te afli. Schimbarea este necesara. Indiferent de cat de grava ti se pare o experienta , singurul lucru pe care te poti baza este ca oricum este in transformare. Nimic nu este blocat intr-un punct. Intotdeauna este o usita, o scapare.
Daca cazi este ok, este un nou prilej sa te ridici. In viata nu toate merg ca pe roate; uneori vei fi trantita la pamant, vei fi ranita, te va durea si poate vei crede ca nu poti merge mai departe sau nu o mai poti lua de la capat. Dar NU! Uita-te in oglinda si vezi cat de puternica esti si ce forta zace in cele mai slabe parti din tine. Gandeste-te ca cel care nu are probleme este cel care nu face nimic. Intampina cu capul sus toate provocarile din viata ta!
Fa o arta din tot ceea ce faci. Fie ca vei alege sa proiectezi avioane sau bete de chibrit, ai grija sa fie cele mai bune! Gaseste un scop in toata munca ta, un scop care sa te tina treaza si plina de incantare in fiecare moment. Iubeste ceea ce faci , si nu va trebui sa muncesti nici o secunda.
Nu inceta sa visezi. Sa crezi in magie si miracole. Totul este posibil.Fii bucuroasa ca esti in viata. Traieste aceasta clipa asta fara regrete.Zambeste fara motiv. Fa pe cineva sa zambeasca. Canta in baie. Respira. Gandeste mai putin si simte mai mult. Permite-ti unele momente in care sa nu faci nimic. Fii buna. Danseaza in ploaie. Apreciaza lucrurile mici. Profita de sansele pe care ti le ofera viata. Iarta. Spune adevarul. Tine-ti promisiunile. Gandeste-te inainte sa spui ceva. Prinde curajul de a spune NU. Ajuta pe cineva cu ceva. Cunoaste pe cineva total necunoscut, oriunde, oricand. Fii normala. Sau fii ciudata. Spune TE IUBESC in gura mare. Spune multumesc si imi pare rau. Razi la glume tampite. Daca simti sa plangi, plangi! Daca simti ca vrei sa incalci regulile, incalca-le! Permite-ti sa faci greseli. Fii responsabil. Spune cuiva, oricui, cat de mult inseamna pentru tine. Viseaza. Razi pana cand te doare burta.
Imbratiseaza un copac.

Te iubesc.


1 Comment

Soapte pentru fetita mea: Ma uit la tine si viata se uita la amandoua cu impermanenta ei.

impermanenta

Asculta-ma aici:

Draga mea fetita,
Astazi am vazut un film cu tatal tau. Doar noi doi si cu Jadi- surioara ta sforaitoare, intinsi pe canapea relaxati, asa cum obisnuiam inainte sa vii tu.
Am ras si ne-am alintat.
Tu dormeai.
Doar noi doi.
Era o vreme in vietile noastre cand faceam ce voiam, cand voiam, unde voiam fara sa ne treaca prin cap ca acele momente vor disparea fara  sa ne dam seama. Era o vreme cand nu trecea zi sau saptamana fara sa mergem undeva, la doi pasi sau peste mari si tari. Fara responsabilitati prea mari. Fara griji. Fara explicatii.
Niciodata nu va mai fi la fel.
Am devenit parinti.
Au trecut doua saptamani de cand suntem parinti. Nasterea ta. Primul schimbat de scutec. Prima baita. Prima data cand ai deschis ochii, cand ne-ai zambit. Primul rasarit. Prima data cand ne-ai tinut treji noaptea. Prima masina de spalat cu hainutele tale… Prima.. Primul…
Sa-ti veghem explorarea lumii pentru prima data poate fi epuizant,  recunoastem.
Tu stii asa de bine ce trebuie sa faci. Parca ai venit la pachet cu un plan de supravietuire bine pus la punct.
Dar pentru noi totul e nou. Poate uneori suntem mai stangaci. Poate mai gresim. Poate alteori pur si simplu nu stim ce trebuie sa facem.

Te rugam sa fii rabdatoare cu noi.
Stii, in spital, cand mi-am revenit cat de cat dupa operatie/anestezie si l-am vazut pe tatal tau cu cata siguranta si iubire te ingrijeste, si cat de linistita esti tu in bratele lui, am realizat ca vom avea un job de parinti foarte usor si ca tot ce trebuie sa pluteasca intre noi este increderea,  iubirea si armonia.
Dupa ce tatal tau s-a intors la munca si am ramas doar noi doua fara niciun alt ajutor, am crezut ca ma voi trage cu mainile de par 😀 asa cum ma avertizau toti cunoscutii si siteurile de profil, dar vreau sa-ti multumesc ca m-ai luat usor si ingrijirea ta este una dulce. Chiar daca poate durerile de burtica in curand ne vor tulbura somnul, vreau sa stii ca nu ma supar si voi face tot ce -mi sta in puteri sa te linistesc.
Nu avem niciun regret fetita noastra, nu am schimba nimic la vietile noastre. Poate ai adus schimbari majore in rutina de zi cu zi. Poate acum stau la coada la casa de marcat pentru copii, cu rochitele tale minuscule in brate   si nimic pentru mine. Poate cand ma trezesc dimineata primul gand imi fuge acum la tine.
Dar este perfect. Este asa  frumos.

Nu imi pot lua ochii de la tine.

Ti -am facut mii de poze, nu ma pot abtine. As vrea sa pastrez fiecare secunda cu tine pe loc.
Ma inspaimanta ca te urmaresc in fiecare zi si realizez ca nu ma voi mai intalni niciodata cu aceste clipe rupte din nori. Ca pe masura ce hainutele tale raman mici de la o zi la alta, figura ta, expresia ta, mirosul tau, vocea ta, gandirea ta se schimba.
Ma uit la tine si imi reamintesc ca totul este in miscare, trecator.
Ma uit la tine si viata se uita la amandoua cu impermanenta ei.

Concept “mamaste”: suntuncopac

Foto: Tibi Vintur

Locatie ZEN: Anda Roman Atelier


1 Comment

“Suntem cu totii conectati de lumina”- Winter’s tale de Mark Helprin

Audio play:

suntuncopac

Draga salcie,

 

M-am uitat in weekend la filmul Winter’s Tale,  si am ramas in minte cu cateva fraze pe care as vrea sa ti le recit si tie:

“Daca odata ca niciodata nu erau stele pe cer deloc? Daca stelele nu sunt cum credem noi ca sunt?  Daca lumina de departe vine de la urma lasata de aripile noastre atunci cand ne transformam in ingeri?

Destinul ne cheama pe fiecare dintre noi. Este o lume in spatele acestei lumi. 

Suntem toti conectati, toti parte dintr-un plan mai mare intr-o continua miscare. Magia este peste tot in jurul nostru. 

Uita-te mai aproape, timpul si distanta nu sunt asa cum ne apar a fi. 

Toti suntem conectati. Fiecare nou-nascut poarta un miracol cu el, si acel miracol  este un scop unic  promis fiecarei persoane in parte.

Dar atentie: cand incepem sa cautam lumina, intunericul se aduna. 

Eternul concurs intre lumina si intuneric nu este razboit cu armate puternice, dar cu cate o viata pe rand.

Niciodata nu te gandesti ca esti pe atat de batran pe cat vei ajunge. 

Febra face lucrurile extraordinare.Cu cat mai bolnava devin cu atat imi dau seama ca totul este conectat de lumina.

E un mare dans si cu totii avem partea noastra … Apoi ne ridicam in sus, in  cer pentru a deveni stele.

Nimic nu este la intamplare , si nici nu va fi vreodata pentru ca  un sir lung de zile perfect albastre  incepe si se termina  intr-o imprecizie de aur.  Universul este complex si complet . Tot ceea ce a fost vreodata,  este ; tot ceea ce va fi vreodata este – si asa mai departe , in toate combinatiile posibile . 

Nu stiu cine e cel mai  prost-calul , care nu va asculta de stapanul sau, sau maestrul care asculta de calul sau?”

Eu azi sunt recunoscatoare pentru miracole.

 

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 

Concept Soul Decor : suntuncopac

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  wide leg forward bend

hainele copacului:  Livada cu rochii

Muzica:  Winter’s tale sound track

Inspirata de :  Winter’s tale movie

http://www.suntuncopac.com 

winter's tale