Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Cum am fost altoita cu cancer

cancer free

Draga copac,

de cand  scriu  in acest blog am  pierdut multi prieteni, dar, am si castigat mai multi noi. Am cunoscut oameni minunati de la care am invatat lucruri uimitoare, care m-au inspirat si m-au ghidat in calatoria mea.

Astazi te invit sa citesti povestea Cosminei, un copac altoit cu cancer. Nu este o poveste trista, este o poveste fericita, cu invataminte si multa iubire.

Sper sa te inspire si pe tine cel putin atat cat m-a inspirat pe mine.

“Cum am fost altoita cu cancer?

de Cosmina Grigore

Se spune ca un pom, ca sa dea rod, e bine sa fie altoit. Si atunci cand altoirea a avut success, pomul va fi mai puternic, va face mai multe fructe, va creste mai bine.

Multe au incercat sa ma altoiasca … si cate ceva se prindea, dar vantul, lipsa apei, anotimpurile care treceau unul dupa altul atat de repede, faceau ca altoilul sa nu se lege, sa se usuce..sa cada.

Am stiut despre mine ca am radacini puternic ancorate in iubire, familie, in pamantul care ma hranea. Aveam in mine potentialul si simteam ca va veni vremea sa dau rod. Si a venit.

Era vara lui 2013, seara. Nu foarte tarziu, caci a doua zi ma trezeam devreme. Dar cumva nu as fi vrut sa ma culc. Prelungeam momentul, ma uitam in oglinda la locul ce urma sa fie decupat si pregatit pentru altoire ziua urmatoare. Stiam ca o sa doara, ca o sa plang, ca are sa-mi fie dor, dar era momentul pentru altoire. Moment pe care l-am pregatit atat neavand grija de mine, altoire pe care am chemat-o, din nevoia de a da rod. Stiam ca venise momentul trezirii la viata.

Cand m-am intors din spital, fara bandaj si cu un san lipsa, nu puteam sa cred ca s-a intamplat asta. Mi-era greu sa constientizez ca viata, ca EU ma adusesem in punctul in care a fost nevoie sa mi se intampla asa ceva. Si-am plans. Pentru mine, pentru toate celulele carora le spusesem adio desi anesteziata. Pentru sanul care o data imi alaptase copilul. Am plans. Si caldura care-mi cuprindea corpul o mai simt si acum.

Au trecut zilele si, dupa rugaciuni spuse cu voce tare ca sa se auda pana in adancul sufletului meu, am gasit puterea sa ridic privirea. Si-atunci mi-am revazut ochii. Asa frumosi…si tristi, uscati de lacrimi. M-am uitat in ochii mei si m-am vazut pe mine. Pomul care astepta sa dea rod. Acolo eram eu, cu tot trecutul in spate, cu prezentul meu schinjuit, cu viitorul inca nespus.

Nu stiu cat am stat in fata oglinzii. Din cand in cand mai suspinam..semn ca traiam. Si de la suspin am ajuns la respiratie. Si de la respiratie am ajuns la dorinta de a respira prin toate frunzele mele care se ridicau incet spre cer. Mi-am zambit.

Mi-am dat seama ca nu sunt in sanul lipsa ci sunt aici, in sufletul meu, mereu in siguranta. Si-am ajuns sa ma infig ma bine cu toate radacinile in viata mea cu dorinta puternica de a da rod.

M-am prins de altoiul cancerului cu tot sufletul. Si am crezut in el ca imi va face bine. Ca imi va lumina calea, ca-mi va redeschide ochii, ca-mi va umple chipul de fericire. A foist clipa in care am stiut ca am fost altoita cu cancer si ca, orice ar fi, voi da rod vietii mele.

Cancerul a ridicat un semn de intrebare in sanul meu: hei, crezi si tu ca e momentul sa ai grija de tine? Eu am dat semnul la o parte, dar intrebarea a ramas. Altoiul se prinsese lasand cu mine ideea de mai bine, mai asezat, mai puternic, mai centrat.

Iubesc cancerul pentru tot ce reprezinta pentru mine. Il iubesc ca mi-a remodelat trupul intr-un sens in care noua ne e greu sa-l intelegem, dar cred din suflet ca l-a facut mai frumos. Cred ca a adus cu el samanta de iubire si a facut-o sa rodeasca. L-am privit in ochi si mi-am dat seama ca era bland si adusese, in semn de pace, tot ce aveam nevoie ca sa fiu bine.

Cineva mi-a spus ca nu conteaza ca ai un san lipsa, nu inseamna nimic, sa vezi ce inseamna sa pierzi un picior. Eu cred ca e acelasi lucru. Procedeul e la fel de dureros, important este ce lasi cancerul sa faca din tine. Daca il lasi, sau nu, sa te puna pe rod.

Ce a urmat dupa e un roman intreg: am ramas fara apa si era cat pe ce sa fiu stropita cu insecticid. Coaja mi se uscase tare si frunzele mele palisera pana au cazut una cate una. Ajunsesem un schelet, un trunchi aparent gol al copacului care fusesem. Din cand in cand imi priveam ochii in oglinda si-mi spuneau sa am rabdare, sa perseverez, sa-mi intind radacinile pana ajung la hrana. Si asa am facut.

Mi-am ascultat ochii, caci prin ei vorbea sufletul meu. Si primavera a venit. Aproape doi ani mai tarziu am ajuns din nou, dupa multe aventuri, din schelet, femeie.

Si-asa am fost altoita cu cancer. Povestea e reala, nu e trista, e plina de bucurie. E o povestea a bucuriei de viata si nu a fricii de moarte. E o poveste a sufletului care nu se mai vedea de ego. Si care acum da rod, altoit fiind fost cu cancer.

Dragoste & altoire,

Cosmina”

Pe Cosmina o gasesti cu totul aici.  Daca vrei sa-i vorbesti, sa te sfatuiesti cu ea, sa inveti din experienta ei, Cosmina iti ofera iubirea ei.

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira gradina de copaci, o lectie despre viata si iubire, te rog contacteaza-ma si impreuna vom creiona un gand bun pentru comunitatea de aici.

Mi-ar placea sa te cunosc! ❤

cosmina


Leave a comment

Una din regulile sotului copac: pentru orice obiect nou, renuntam la unul vechi! :D

Audio play:   

yoga

 

Draga plop,

 

Cateodata recapitulez in minte  toate regulile sotului copac  si ma bufneste rasul. 😀 😀 . Dar o sa fac un post dedicat despre toate aceste reguli un pic mai tarziu, cand va mai trece ceva timp de la casatorie, sa ma asigur ca nu va trebui sa -mi schimb domeniul in http://www.suntuncopactaiat.com 😀 :D.

Ce-i drept el e un minimalist convins iar eu la polul opus.  (De aia am ales si plopul in dedicatia de azi, pentru ca nu mi-a venit in minte un copac  cu o coroana mai putin bogata:))

In fine, azi as vrea sa dezbat prima regula, care nu este deloc una rea: pentru orice obiect nou, renuntam la unul vechi! 

Ma gandeam la o chestie zilele astea. De fapt, ma gandesc de fiecare data cand ajung in supermarket: si anume ca pun in cos mult mai multe lucruri decat am pe lista, si in cantitate mult mai mare! Intru intr-o transa ciudata si o voce imi zice: pune si aia, pune si aia, dar uite si aia ce draguta si buna  e! Si ajungi la casa si te mai intrebi “de ce D-zeu, a costat atat?”. Apoi trece saptamana si arunc jumatate din cat am cumparat. Trist este ca nu ma simt mai deloc vinovata 🙂 . Sau prea putin.

Obsesia hainelor am depasit-o desi ma mai trece cateodata cate un fior:), dar acum am o alta problema-  cu obiectele de decor. Mi se pune pata pe ceva si apoi pe altceva, si uite cum casa mea a ajuns un fel de muzeu unde nu mai poti sa arunci nici un ac. Zice sotul copac: “chiar ai nevoie de acest papagal-lumanare kitchos?”Numai gandul ca ma intreaba ma face sa -l cumpar pe loc :). Plus ca era la reduceri, nu avea niciun drept sa ma intrebe asa ceva:D ! Ei bine, la fel nici eu nu inteleg de ce cumpara niste gadgeturi total inutile, carora nu le inteleg deloc functionalitatea :D.  La un moment dat, traind intr-un apartament de doar 2 camere, sotul  copac  a zis ca nu se mai poate , trebuie sa lansam o noua regula: la orice obiect nou, renuntam la unul vechi. Uneori, ajunsesem sa cumpar lucruri pe furis, sa mint ca le-am primit sau ca de fapt sunt unele mai vechi dar le-am reconditionat ( pentru  in transa mea, mi se parea ca nu se prinde).

Este clar, traim in era snobismului si consumerismului- trebuie sa ne demonstram noua, ca “ne permitem”.

Am citit niste articole cum ca opusul consumatorului inrait ar fi minimalistul care ar putea trai foarte fericit cu 100, ba chiar 50 de lucruri,  oricum ceva foarte nebunesc. Este putin exagerat, dar totusi cei care constientizeaza necesitatea lucrurilor duc o viata mult mai simpla si linistita.  Ups, acum ca am scris asta am relizat asa ochiometric ca am peste 500 de chestiuni numai in sufragerie .  😉

De exemplu, sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne daca am putea sa traim fara:

  • hainele urate, ponosite pe care le tinem de ani intregi in dulap, dar nu ne vine sa le aruncam 🙂
  • obiecte de decor care sunt   foarte urate si  total inutile . ( nu “SAU”) 🙂
  • CD-uri sau DVD-uri- copaci, hai ca a trecut vremea loc, ocupa locul aiurea!
  • Reviste vechi, carti vechi pe care nu le -ai mai rasfoit de ani intregi. ( Nu trebuie sa le arunci, dar pune-le intr-o cutie si du-le la tara intr-un loc sigur:).
  • sute de pungi de plastic ramase de la cumparaturi;
  • tot felul de cabluri, electrice si electrocasnice stricate , gadgeturi vechi nefolosite
  • etc

Ei si acum urmeaza partea mai hard-core, cum ar fi sa traim fara:

  • masina
  • Cablu TV si orice fel de TV
  • Un smart-phone sau orice tip de telefon
  • conexiune la internet
  • o canapea
  • mai mult de o pereche de pantofi pe sezon
  • mai mult de cateva tricouri/fuste/rochii/pantaloni pe sezon.
  • cuptor cu microunde;
  • etc

 Nu spun ca suntem mai mult sau mai putin buni sau destepti daca le avem sau nu. Doar va provoc sa va ganditi la lucrurile de care aveti cu adevarat nevoie sau va fac fericiti sa le aveti pe langa voi. V-am mai zis cred, eu am renuntat la masina si cablu TV si  sunt recunoscatoare pentru asta pentru ca mi-am confirmat ca mai mult rau imi faceau decat bine. ( ps: am considerat mai usor sa renunt la masina decat la dulapul de rochii si ‘muzeul’ din sufragerie, dar pentru toate este un inceput!)

Tu de cate lucruri ai cu adevarat nevoie? Tu pentru ce esti recunoscator azi?

PS: chiar a trebuit sa renunt la papagalul lumanare :(.

papagalul fara sens

 

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  bridge on the wall

hainele copacului:  H&M

Muzica:  Disney songs

Inspirata: excursiile la supermarket

 


4 Comments

Spune -mi ce ai visat ca sa- ti spun cine esti!

Play audio: 

 

dream

 

Draga copac,

Am vorbit de pat, sa vorbim si de vise.

Nu stiu cum esti tu, dar eu chiar cred in vise si in mesajul lor. 

Cand eram mica aveam foarte multe vise urate, uneori imi era frica sa si adorm; asta pentru ca aveam o imaginatie foarte bogata si -mi imaginam o groaza de prostii :). Si cumva fricile mele din timpul zilei se reflectau noaptea.

“Am fost mica pana de tarziu”. Si pentru ca frica mea cea mai mare era cea de moarte, am avut multe vise frumoase si mai putin frumoase pe acest subiect. L-am luat ca reper insa pe cel care m-a facut sa ma trezesc cu  zambetul pe buze, desi “murisem”. Se facea ca eram condusa de sora mea in cel mai frumos loc de pe pamant, unde respiram  tei, iasomie ,verde si curat. Eram sus pe un deal  iar poza de jos  era perfecta. Eram mai aproape de soare care incalzea atat cat trebuie locul unde ma aflam. Sub picioare simteam pamantul moale si iarba verde iar din cer adia usor vantul cu frunze mici  aurii si verzi.  Eram sub un copac …. Sau eram un copac?! In fine, cert era ca pe scurt sor-mea ma condusese in locul unde aveam sa mor. Sau sa renasc. Nu stiu, dar de atunci nu imi mai e frica de moarte si parca multe lucruri s-au schimbat in mine.  

Alteori, visam in mod repetat si indelung anumite persoane care sufereau in visul meu, ma trezeam cu lacrimi in ochi, si cumva nu de putine ori mi s-a intamplat sa-mi confirme ca in acea perioada se gandeau la mine sau au trecut prin niste tristeti.

Cel mai amuzant a fost   la 20 de ani cand, pe la 3 dimineata, am  visat ca iubitul meu   de atunci, era in oras  la distractie cu baietii, fara sa- mi spuna. Sa vezi ce scandal si -a luat cand m-am trezit :D, pentru ca surpriza, chiar era in oras cu baietii oricat ar fi incercat el sa se prefaca ca e in pat cuminte:))!! 

Se spune a nimic important nu se in viata fara sa fi visat acel lucru. Fiecare dintre noi are 4-5 vise pe noapte, si ca aproximativ 25% din timpul in care dormim visam. Atunci intram in starea Tetha. In momentul in care ne trezim intram in alte unde…, de aceea uitam visele.  Daca te intereseaza acest subiect este bine sa -ti  notezi  aceste vise imediat cum te trezesti  inainte sa se stearga.

Unii spun ca momentul in care ne gasim mainile in vis, vom trai  un sentiment minunat. Nu mi s-a intamplat inca, mai astept..

Ar fi interesant sa aud si de la voi, macar codat sau in privat:) ce vise v-au inspirat.

Cam atat…

Eu azi sunt recunoscatoare pentru acel vis care mi-a schimbat perspectivele.

 

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  hugging a tree

hainele copacului: H&M

Muzica:  traditional french music

Inspirata de:  vise si iarasi vise

 

 


2 Comments

Tu crezi ca ai reusit?

acro yoga

 

Copac ,

 

Ce inseamna ca ai reusit?

“Sa razi mult si des;

sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor;

sa obtii aprecierea criticilor corecti si sa-nduri tradarea prietenilor ipocriti;

sa apreciezi ceea ce este frumos si sa descoperi ce este mai bun in fiecare;

sa lasi in urma ta o lume un pic mai buna, fie printr-un copil sanatos, fie printr-o bucata de gradina, sau printr-o conditie sociala imbunatatita;

sa stii ca macar un suflet a respirat mai usor pentru ca ai trait tu.

Asta inseamna ca ai reusit.” — Ralph Waldo Emerson-

Pentru mine, momentele cand simt ‘ca am reusit’ sunt cele in care:

  • simt ca am creat ceva, orice: o pictura, o poezie,  o rochita, un concept, un cantec…
  • simt ca am facut ziua mai buna cuiva printr-o imbratisare, o privire in ochi, un zambet , un cuvant;
  • am invatat pe cineva, orice;
  • am invatat de la cineva orice;
  • viata mi-a dat o lectie- asa nu!;
  • pot sa pun capul linistit pe perna in fiecare noapte stiind ca nu am nimic de ascuns;
  • inteleg ca am gresit;
  • pur si simplu uneori ma trezesc dimineata si ma uit pe geam;
  • cand mi se spune ca am inspirat pe cineva, candva;
  • cand calatoresc si cunosc taramuri si civilizatii noi;
  • cand facem in gradina,  traditionala poza de familie de Pasti;
  • cand merg cu picioarele goale prin iarba;
  • cand am descoperit ca traiesc;

Pentru tine  ce inseamna ca ai reusit? Tu pentru ce esti recunoscator azi?

Concept STRIP OFF: suntuncopac

Foto: Catalin Marcu

Copaci: Andreea, Flori

Outfit: H&M stripped by suntuncopac

Make -up: Paulina Buldumea, Cristina Ghergu

Yoga pose: Acro yoga

Muzica: Air – Johann Sebastian Bach

Inspirata de: reusita