Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


1 Comment

Ne ocupam de noi doar cand suntem “down”?

 

Draga copacel,

Ce ne face sa ne intoarcem la sufletul nostru? Raspunsul nu este prea placut dar… de obicei suferinta. Suferinta este o metoda minunata sa devenim constienti de ce se petrece in interiorul nostru. O despartire provizorie, una definitiva, moartea cuiva drag, o asteptare cu un rezultat dezamagitor, boala noastra sau a celor dragi, esecurile profesionale, nerealizarile noastre apasatoare sau pur si simplu vesnica goana dupa ceea ce credem ca ne va aduce fericire, nelinistea si zbaterile pana ajungem “acolo”, toate sunt momente cheie ce determina pana la urma munca noastra cea mai importanta pe acest pamant: Dezvoltarea personala. Dar ce inseamna aceasta “Dezvoltarea personala”? Suntem bombardati peste tot cu acest termen dar nu se stie exact ce presupune. O explicatie minunata pe care o da Lise Bourbeau este: “Omul nu este constient decat in proportie de 10% de ceea ce se intampla in interiorul sau. Dezvoltarea personala inseamna sa ne dam seama ca exista 90% talente, dorinte si alte atribute benefice pe care le avem in noi si pe care nu le-am folosit din cauza ca nu ne cunoastem suficient pe noi insine. Aceasta simpla constientizare ne da mari sperante. Cu cat invatam sa ne cunoastem mai bine, cu atat devenim mai constienti de puterea noastra interioara.” De fapt asta inseamna intoarcerea la noi, aceasta dezvoltare personala de care vorbeste toata lumea. Puterea noastra nu sta in bratele nimanui, nu are termen limita, nu este la parintii sau copiii nostri, nu este nici in bratele unui partener “minune”, visat si asteptat. Sa nu ne mai limitam si amanam pana cand ceva sau cineva va veni sa ne ajute sa ne schimbe viata sau perspectivele. Puterea este doar in noi. Sa ne facem placerile, sa ne urmam pasiunile, sa alegem sa fim fericite pur si simplu cu resursele actuale, indiferent de ce furtuni ne strabat viata acum, asta inseamna dezvoltare personala. Yoga este o minunata forma de dezvoltare personala, insa ca in orice alt domeniu este nevoie de disciplina si perseverenta. Am cunoscut persoane care folosesc timpul singuratatii ca sa se vaite de ce le lipseste, nu stiu sa gaseasca utilitatea acestui timp si li se pare ca fericirea se poate accesa doar in doi. Am cunoscut si persoane care dedica acest timp pentru a se dezvolta personal, alegere absolut minunata si recomandabila, dar care atunci cand intalnesc pe cineva renunta treptat la toate aceste procese si se intorc la sine doar cand relatia s-a stricat :). Adica concret si la yoga, observ unele copacite care apeleaza la yoga doar atunci cand sunt “down”, apoi dispar cand lucrurile se reaseaza in exteriorul lor, si iar sunt down si iar revin si tot asa…  Si tocmai asta este pattern-ul asta problematic … acest proces al dezvoltarii personale nu se termina niciodata, nici cand ti-ai intalnit iubirea vietii, nici cand ai copii, nici cand ti s-a indeplinit vreun scop. Mereu, mereu trebuie sa ne facem timp pentru noi. Dezvoltarea personala prin orice fel de instrument presupune perseverenta si disciplina.  Si responsabilitate. Chit ca este vorba de o pasiune doar a nostra, o clasa de yoga sau de meditatie, un masaj sau cinci minute inainte de culcare in care sa ne intrebam sufletul ce mai face, ce vrea cu adevarat, ce vrea sa realizeze, este fericit? Daca raspunsurile la aceste intrebari nu vin lin si clar atunci inseamna ca ai mare nevoie sa te cunosti mai bine si sa te asezi fata in fata cu tine mai des. Cineva “ne-a mintit” candva ca “daca o sa avem acel lucru” si “daca o sa facem acel ceva” o sa fim fericiti. Fericirile acestea pe care le cautam cu ardoare de obicei sunt trecatoare. Ce ne ofera fericire azi, maine poate sa ne ia presul de sub picioare. Si ce facem atunci? Disperam sau ne intoarcem la noi? Descoperirea puterii personale inseamna descoperirea fericirii autentice, a fericirii ce nu poate fi clatinata. Eu va rog sa nu uitati niciodata ca bucuria de viata nu sta niciodata in bratele altcuiva. Bucuria, placerile, fericirile mari sau mici, ne sunt accesibile oricand si oricum, trebuie doar sa ne dam voie sa fim asa cum suntem acum si sa ne deschidem bratele in fata darurilor Universului, fie ele si suferinte. Vacanta aceea pe care visezi sa o petreci alaturi de cineva ofera-ti-o tie acum, acel curs de care vrei sa te apuci, acea pasiune amanata, acea schimbare de imagine pentru care nu ai curaj, acele visuri lasate in asteptare din cauza gurii lumii, toate aceste lucruri sa ti le oferi si o sa vezi ca si celelalte visuri si preocupari se vor aranja de la sine.

Acea putere care sta ascunsa in tine, da-i voie sa iasa. Te rog.

Te astept pe salteluta sa ne ocupam de noi. Doar de sufletul nostru. Sa-l ingrijim si sa-l iubim astfel incat nu va mai fi nevoie sa cerseasca in exterior.

Namaste!


1 Comment

De ce plangi atunci cand faci Yoga? Iata concluziile mele dupa cursul de 50 de ore de Yoga feminina organizat de Yoga Academy

Draga copac,

Abia ma intorsesem din Bali unde m-am certificat international in 200 de ore de Vinyasa flow yoga, si am vazut ca prietena mea Ana, una din fondatoarele Yoga Academy Romania, organizeaza un curs de 50 de ore de yoga feminina- Finding Yin in the Yang cu Ann si Keiko din Hong Kong. Cu bucurie si mare entuziasm am fost printre primii inscrisi. Pe Ana o iubesc pentru ca a adus schimbarea in foarte multi oameni, inclusiv in mine. O buna parte din ceea ce sunt azi, a fost inspirata de practicile de dezvoltare personala si iubirea pentru yoga la care ea si iubitul ei Harry m-au indrumat.

De cand sunt pe acest drum al descoperirii de sine, sunt insetata sa invat incontinuu lucruri noi, si parca oricat as invata nu este suficient. Iubesc postura de student, si cred ca voi fi un profesor foarte bun atata timp cand nu voi inceta sa invat de la ceilalti.Eu in Bali m-am certificat in Vinyasa Flow, care este un fel de dans de asane foarte logic concepute unele dupa celelalte si care integreaza respiratie. Simteam insa sa aduc si “putina nemiscare” in practica mea, de aceea cred ca am fost foarte atrasa de Yin Yoga –Yoga feminina. Nu de alta, dar in ultimii ani am simtit sa exploatez la maxim potentialul meu feminin, aducandu-mi recunostinta pentru ca am fost binecuvantata a fi femeie in viata asta, prin multiplele activitati care celebreaza frumosul si creativitatea .

Yin și Yang sunt două concepte  care își au originea în filosofia și metafizica chineză. Aceste concepte reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun universul și toate componentele acestuia. O descriere a modului de functionare a principiilor yin și yang gasim la Bruce Lee, citat de Cyrille Javary:”Atata vreme cît vom persista în a separa yin și yang nu putem spera să-i atingem… dacă cineva vrea să ajungă undeva cu bicicleta nu va putea să împingă ambele pedale concomitent căci va rămîne pe loc. Pentru a avansa trebuie să împingă o pedală și să o elibereze pe cealaltă, simultan. Mișcarea completă constă în împinge/eliberează. Împingerea este urmarea eliberării și fiecare dintre ele devine, respectiv, cauza celeilalte.”( sursa Wikipedia).

Yin este corespondentul energiei ( negre) feminine din cercul Yin-Yang, corespunde noptii, lunii, este rece, linistit, intim, relaxat.Yin Yoga- Yoga feminina este o practica complementara pentru Yoga clasica care are orientari mult mai Yang (pentru ca in general este mai masculina, presupune mai mult efort). Yin presupune mai multe posturi “linistite” care se fac in sezut pe saltea, si pe care le tinem mai mult timp de exemplu  intr-o clasa normal intre 3 si 5 minute. Aceasta practica Yin presupune sa “stresam” mai intai muschii, apoi sa ii relaxam stand nemiscati in postura. Cand practicam Yin,energia noastra “Chi” sau “Qi”  traverseaza armonios corpul nostru in special prin cele 12 meridiane chinezesti, dar mai ales in meridianul  ficat, rinichi, splina, plamani, inima, vezica urinara, vezica biliara. Este o  practica care ne linisteste mintea, si aduce mai multa claritate acolo unde este nevoie. Este o practica profunda de vindecare si de eliberare a emotiilor, fie ele positive sau negative. Daca in practica Yang ne folosim mai mult muschii, in practica Yin, tesuturile noastre sunt cele care beneficiaza de cea mai mare atentie.

Dupa prima zi de curs, in timpul clasei de yin, am inceput sa plang, iar cand am inceput sa plang am stiut ca isi face efectul :))). Pentru mine a fost certitudinea ca este ceea   ce am nevoie. Plang des la yoga :)), si dupa mult timp am invatat ca este oki sa plangem in orice circumstanta. Yoga este un ajutor excelent in eliberarea emotiilor noastre fie ele pozitive sau negative.

Pentru ca m-am intors pe saltea, de aceasta data invatand Yin, mi-am adus aminte cata bucurie a adus Yoga in viata mea, aducand acea intimidate cu mine de care imi este atat de dor in viata de zi cu zi.

Se spune ca inmagazinam foarte multe emotii in tesuturile noastre, iar Yoga Yin ajuta cert la eliberarea acestora.

Sincer, iti trebuie curaj sa faci o clasa de Yin Yoga. Multa lume prefera sa transpire podeaua schimband asanele odata cu respiratia, insa sa stai nemiscat intr-o postura fata in fata cu tine, poate fi o provocare atat fizica, dar mai ales mentala, emotionala. Nu suntem foarte confortabili in a privi inspre noi.

Am gasit Yoga feminina, o manifestare pura si sincera a ceea ce sunt cu adevarat. Este vorba despre curajul de a –ti lua o pauza si a te asculta, fie ca iti place sau nu ce “auzi”.

Yoga este precum un “self study”. Nu se termina niciodata ce vei avea sa descoperi. Uneori cand predau, si unii copacei plang. Si pentru ca nu sunt obisnuiti cu aceste schimbari, ma intreaba speriati : “De ce plang? Ce s-a intamplat cu mine?”. Eu le raspund cu bucurie : “ Bravo, ma bucur atat de mult pentru tine. Tu ai reusit sa-ti eliberezi o parte din emotii ascunse atat de adanc, in oase, in muschi, in tesuturi. Observa-te si accepta fiecare emotie cu intelegere si bucurie”.

Este atat de bine sa plangi, insa din pacate traim intr-o societate care ne invata ca nu este bine: ca suntem lasi, papa-lapte, prostovani, fraieri.

La Yin Yoga am mai descoperit inca o oportunitate sa –mi demonstrez si sa-mi invat copaceii ca este atat de eliberator sa plangi.

La Yin yoga mi-am vazut iarasi umbra pe tavan copiindu-mi pozitiile. Uneori mi se parea ca se transforma intr-un monstru imens ( care defapt eram tot eu :)), alteori precum un inger cu aripi mari deasupra mea ma veghea.

Nu in ultimul rand, nu degeaba se numeste Yoga Feminina. Scoate la iveala cea mai blanda, buna, feminina, intelegatoare, vulnerabila parte din tine.

Abia astept sa impart cu voi copacii mei, linistea si acceptarea pe care am gasit-o la acest curs.

Multumesc Yoga Academy pentru inca o sansa sa ma intalnesc cu mine, si sa eliberez din tesuturi niste emotii bine ascunse :).

PS: Yoga Academy organizeaza si cursuri de yoga de 200 de ore, certificate Yoga Alliance. Mai multe detalii aici.


Leave a comment

Fericirea unui copil nu este in cosul de cumparaturi

yoga

Draga copac,

Fericirea nu este in cosul de cumparaturi sau intr-un like pe facebook. Nu este ceva ce poti sa castigi, sa primesti sau sa consumi. Fericirea este ACUM!

Jungla urbana in care ne aflam tinde sa-ti arate ca fericirea este undeva in exterior: o casa si o masina frumoasa,un cadou,  un job bine platit, o vacanta exotica. Uneori, prinsi un pic in vartejul asta al unei false fericiri, noi parintii, tindem sa credem ca fericirea copiilor nostri ar avea cam acelasi fundament.

Fiecare parinte isi doreste ca al lui copil sa fie fericit este evident, dar totusi, fericirea inteleasa de un copil poate fi total diferita fata de fericirea perceputa de noi adultii.
Ceea ce pentru noi poate parea banal pentru un copil este un miracol: o floare, un copac, o buburuza, un porumbel. De aceea noi suntem mai tot timpul posomarati, iar ei cu gura la urechi.Si atunci ma intreb, cine creste pe cine? Cine pe cine invata?
Intelegand ca fericirea unui copil de “acum” poate se poate proiecta si in viitorul lui de adult, noi parintii ar trebui sa ne folosim de aceasta cheie si sa-i ajutam sa evolueze cat mai armonios.
Si astfel, poate ar trebui sa intelegem, ca nu cel mai impopotonat botez, cel mai scump carucior, cel mai performant telefon, cea mai populara bona sau cea mai costisitoare scoala privata ar aduce zambetul pe chipul copilului nostru, ci poate ar trebui:

  • sa le multumim ca ne-au ales pe noi ca parinti si sa le spunem ca vom face tot posibilul sa ii ajutam sa evolueze ca spirite in mediul nostru;
  • sa le oferim timpul nostru, cat mai mult din timpul nostru;
  • sa-i implicam cat mai mult in activitatile noastre uzuale: la cumparaturi, in bucatarie, cand facem sport, curatenie etc..
  • sa-si vada parintii fericiti -fiecare luati separat, dar si impreuna;
  • sa le oferim prezenta in timpul petrecut cu ei, nu o holograma de parinte cu mintea la birou sau la cumparaturi;
  • sa le aratam insistent iubirea nostra infinita, sa le spunem “te iubesc” fara retineri si sa le oferim caldura bratelor noastre ori de cate ori au nevoie sa se adaposteasca;
  • sa ii lasam sa isi traiasca copilaria;
  • sa-i ascultam cand ne spun de lucrurile care le plac sau le displac, si sa tinem cont de parerea lor;
  • sa-i ajutam sa-si exprime parerile, emotiile, sentimentele, curiozitatile, fricile;
  • sa le intelegem limbajul corpului;
  • sa scoatem “copilul din noi” cat mai des la joaca cu copilul nostru;
  • sa ii asiguram ca sunt protejati si in siguranta la sanul nostru;
  • sa ii incurajam sa petreaca cat mai mult timp in natura;
  • sa ii lasam sa fie EI, nu ceea ce noi nu am resusit sa devenim;
  • sa le crestem increderea in ei si sa ii apreciem pentru tot ceea ce fac;
  • sa le aratam ca suntem modele demne de urmat, sa fie mandri sa ne calce pe urme;
  • sa le cultivam dragostea pentru frumos si simtul artistic;
  • sa radem, sa cantam in baie cu ei, sa dansam, sa facem glume, sa chicotim cu ei, sa le transmitem o energie pozitiva si armonioasa inca de la cele mai fragede varste;
  • sa le insuflam sa aleaga sa fie suflete mai bune, mai luminoase si mai armonioase decat am fost noi;

Copiii nostri sunt cea de-a doua sansa oferita de Creator sa avem o relatie parinte-copil asa cum ne-am dorit si cred ca este important sa intelegem ca drumul spre fericire incepe din copilarie, iar noi parintii suntem un factor decisiv in fericirea de adult a copiilor nostri. Apoi, se spune ca fiecare copil trebuie sa-si depaseasca parintii, adica sa mearga mai departe in lumina.Fiecare generatie trebuie sa -si aduca contributia. Asta inseamna ca noi ar trebui sa facem o treaba buna in viata asa, si poate, doar doua cadouri ar trebui sa le facem ca sa fie fericiti: unul ar fi radacinile si celalalt aripile.


Leave a comment

Cum am fost altoita cu cancer

cancer free

Draga copac,

de cand  scriu  in acest blog am  pierdut multi prieteni, dar, am si castigat mai multi noi. Am cunoscut oameni minunati de la care am invatat lucruri uimitoare, care m-au inspirat si m-au ghidat in calatoria mea.

Astazi te invit sa citesti povestea Cosminei, un copac altoit cu cancer. Nu este o poveste trista, este o poveste fericita, cu invataminte si multa iubire.

Sper sa te inspire si pe tine cel putin atat cat m-a inspirat pe mine.

“Cum am fost altoita cu cancer?

de Cosmina Grigore

Se spune ca un pom, ca sa dea rod, e bine sa fie altoit. Si atunci cand altoirea a avut success, pomul va fi mai puternic, va face mai multe fructe, va creste mai bine.

Multe au incercat sa ma altoiasca … si cate ceva se prindea, dar vantul, lipsa apei, anotimpurile care treceau unul dupa altul atat de repede, faceau ca altoilul sa nu se lege, sa se usuce..sa cada.

Am stiut despre mine ca am radacini puternic ancorate in iubire, familie, in pamantul care ma hranea. Aveam in mine potentialul si simteam ca va veni vremea sa dau rod. Si a venit.

Era vara lui 2013, seara. Nu foarte tarziu, caci a doua zi ma trezeam devreme. Dar cumva nu as fi vrut sa ma culc. Prelungeam momentul, ma uitam in oglinda la locul ce urma sa fie decupat si pregatit pentru altoire ziua urmatoare. Stiam ca o sa doara, ca o sa plang, ca are sa-mi fie dor, dar era momentul pentru altoire. Moment pe care l-am pregatit atat neavand grija de mine, altoire pe care am chemat-o, din nevoia de a da rod. Stiam ca venise momentul trezirii la viata.

Cand m-am intors din spital, fara bandaj si cu un san lipsa, nu puteam sa cred ca s-a intamplat asta. Mi-era greu sa constientizez ca viata, ca EU ma adusesem in punctul in care a fost nevoie sa mi se intampla asa ceva. Si-am plans. Pentru mine, pentru toate celulele carora le spusesem adio desi anesteziata. Pentru sanul care o data imi alaptase copilul. Am plans. Si caldura care-mi cuprindea corpul o mai simt si acum.

Au trecut zilele si, dupa rugaciuni spuse cu voce tare ca sa se auda pana in adancul sufletului meu, am gasit puterea sa ridic privirea. Si-atunci mi-am revazut ochii. Asa frumosi…si tristi, uscati de lacrimi. M-am uitat in ochii mei si m-am vazut pe mine. Pomul care astepta sa dea rod. Acolo eram eu, cu tot trecutul in spate, cu prezentul meu schinjuit, cu viitorul inca nespus.

Nu stiu cat am stat in fata oglinzii. Din cand in cand mai suspinam..semn ca traiam. Si de la suspin am ajuns la respiratie. Si de la respiratie am ajuns la dorinta de a respira prin toate frunzele mele care se ridicau incet spre cer. Mi-am zambit.

Mi-am dat seama ca nu sunt in sanul lipsa ci sunt aici, in sufletul meu, mereu in siguranta. Si-am ajuns sa ma infig ma bine cu toate radacinile in viata mea cu dorinta puternica de a da rod.

M-am prins de altoiul cancerului cu tot sufletul. Si am crezut in el ca imi va face bine. Ca imi va lumina calea, ca-mi va redeschide ochii, ca-mi va umple chipul de fericire. A foist clipa in care am stiut ca am fost altoita cu cancer si ca, orice ar fi, voi da rod vietii mele.

Cancerul a ridicat un semn de intrebare in sanul meu: hei, crezi si tu ca e momentul sa ai grija de tine? Eu am dat semnul la o parte, dar intrebarea a ramas. Altoiul se prinsese lasand cu mine ideea de mai bine, mai asezat, mai puternic, mai centrat.

Iubesc cancerul pentru tot ce reprezinta pentru mine. Il iubesc ca mi-a remodelat trupul intr-un sens in care noua ne e greu sa-l intelegem, dar cred din suflet ca l-a facut mai frumos. Cred ca a adus cu el samanta de iubire si a facut-o sa rodeasca. L-am privit in ochi si mi-am dat seama ca era bland si adusese, in semn de pace, tot ce aveam nevoie ca sa fiu bine.

Cineva mi-a spus ca nu conteaza ca ai un san lipsa, nu inseamna nimic, sa vezi ce inseamna sa pierzi un picior. Eu cred ca e acelasi lucru. Procedeul e la fel de dureros, important este ce lasi cancerul sa faca din tine. Daca il lasi, sau nu, sa te puna pe rod.

Ce a urmat dupa e un roman intreg: am ramas fara apa si era cat pe ce sa fiu stropita cu insecticid. Coaja mi se uscase tare si frunzele mele palisera pana au cazut una cate una. Ajunsesem un schelet, un trunchi aparent gol al copacului care fusesem. Din cand in cand imi priveam ochii in oglinda si-mi spuneau sa am rabdare, sa perseverez, sa-mi intind radacinile pana ajung la hrana. Si asa am facut.

Mi-am ascultat ochii, caci prin ei vorbea sufletul meu. Si primavera a venit. Aproape doi ani mai tarziu am ajuns din nou, dupa multe aventuri, din schelet, femeie.

Si-asa am fost altoita cu cancer. Povestea e reala, nu e trista, e plina de bucurie. E o povestea a bucuriei de viata si nu a fricii de moarte. E o poveste a sufletului care nu se mai vedea de ego. Si care acum da rod, altoit fiind fost cu cancer.

Dragoste & altoire,

Cosmina”

Pe Cosmina o gasesti cu totul aici.  Daca vrei sa-i vorbesti, sa te sfatuiesti cu ea, sa inveti din experienta ei, Cosmina iti ofera iubirea ei.

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira gradina de copaci, o lectie despre viata si iubire, te rog contacteaza-ma si impreuna vom creiona un gand bun pentru comunitatea de aici.

Mi-ar placea sa te cunosc! ❤

cosmina


Leave a comment

Una din regulile sotului copac: pentru orice obiect nou, renuntam la unul vechi! :D

Audio play:   

yoga

 

Draga plop,

 

Cateodata recapitulez in minte  toate regulile sotului copac  si ma bufneste rasul. 😀 😀 . Dar o sa fac un post dedicat despre toate aceste reguli un pic mai tarziu, cand va mai trece ceva timp de la casatorie, sa ma asigur ca nu va trebui sa -mi schimb domeniul in http://www.suntuncopactaiat.com 😀 :D.

Ce-i drept el e un minimalist convins iar eu la polul opus.  (De aia am ales si plopul in dedicatia de azi, pentru ca nu mi-a venit in minte un copac  cu o coroana mai putin bogata:))

In fine, azi as vrea sa dezbat prima regula, care nu este deloc una rea: pentru orice obiect nou, renuntam la unul vechi! 

Ma gandeam la o chestie zilele astea. De fapt, ma gandesc de fiecare data cand ajung in supermarket: si anume ca pun in cos mult mai multe lucruri decat am pe lista, si in cantitate mult mai mare! Intru intr-o transa ciudata si o voce imi zice: pune si aia, pune si aia, dar uite si aia ce draguta si buna  e! Si ajungi la casa si te mai intrebi “de ce D-zeu, a costat atat?”. Apoi trece saptamana si arunc jumatate din cat am cumparat. Trist este ca nu ma simt mai deloc vinovata 🙂 . Sau prea putin.

Obsesia hainelor am depasit-o desi ma mai trece cateodata cate un fior:), dar acum am o alta problema-  cu obiectele de decor. Mi se pune pata pe ceva si apoi pe altceva, si uite cum casa mea a ajuns un fel de muzeu unde nu mai poti sa arunci nici un ac. Zice sotul copac: “chiar ai nevoie de acest papagal-lumanare kitchos?”Numai gandul ca ma intreaba ma face sa -l cumpar pe loc :). Plus ca era la reduceri, nu avea niciun drept sa ma intrebe asa ceva:D ! Ei bine, la fel nici eu nu inteleg de ce cumpara niste gadgeturi total inutile, carora nu le inteleg deloc functionalitatea :D.  La un moment dat, traind intr-un apartament de doar 2 camere, sotul  copac  a zis ca nu se mai poate , trebuie sa lansam o noua regula: la orice obiect nou, renuntam la unul vechi. Uneori, ajunsesem sa cumpar lucruri pe furis, sa mint ca le-am primit sau ca de fapt sunt unele mai vechi dar le-am reconditionat ( pentru  in transa mea, mi se parea ca nu se prinde).

Este clar, traim in era snobismului si consumerismului- trebuie sa ne demonstram noua, ca “ne permitem”.

Am citit niste articole cum ca opusul consumatorului inrait ar fi minimalistul care ar putea trai foarte fericit cu 100, ba chiar 50 de lucruri,  oricum ceva foarte nebunesc. Este putin exagerat, dar totusi cei care constientizeaza necesitatea lucrurilor duc o viata mult mai simpla si linistita.  Ups, acum ca am scris asta am relizat asa ochiometric ca am peste 500 de chestiuni numai in sufragerie .  😉

De exemplu, sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne daca am putea sa traim fara:

  • hainele urate, ponosite pe care le tinem de ani intregi in dulap, dar nu ne vine sa le aruncam 🙂
  • obiecte de decor care sunt   foarte urate si  total inutile . ( nu “SAU”) 🙂
  • CD-uri sau DVD-uri- copaci, hai ca a trecut vremea loc, ocupa locul aiurea!
  • Reviste vechi, carti vechi pe care nu le -ai mai rasfoit de ani intregi. ( Nu trebuie sa le arunci, dar pune-le intr-o cutie si du-le la tara intr-un loc sigur:).
  • sute de pungi de plastic ramase de la cumparaturi;
  • tot felul de cabluri, electrice si electrocasnice stricate , gadgeturi vechi nefolosite
  • etc

Ei si acum urmeaza partea mai hard-core, cum ar fi sa traim fara:

  • masina
  • Cablu TV si orice fel de TV
  • Un smart-phone sau orice tip de telefon
  • conexiune la internet
  • o canapea
  • mai mult de o pereche de pantofi pe sezon
  • mai mult de cateva tricouri/fuste/rochii/pantaloni pe sezon.
  • cuptor cu microunde;
  • etc

 Nu spun ca suntem mai mult sau mai putin buni sau destepti daca le avem sau nu. Doar va provoc sa va ganditi la lucrurile de care aveti cu adevarat nevoie sau va fac fericiti sa le aveti pe langa voi. V-am mai zis cred, eu am renuntat la masina si cablu TV si  sunt recunoscatoare pentru asta pentru ca mi-am confirmat ca mai mult rau imi faceau decat bine. ( ps: am considerat mai usor sa renunt la masina decat la dulapul de rochii si ‘muzeul’ din sufragerie, dar pentru toate este un inceput!)

Tu de cate lucruri ai cu adevarat nevoie? Tu pentru ce esti recunoscator azi?

PS: chiar a trebuit sa renunt la papagalul lumanare :(.

papagalul fara sens

 

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  bridge on the wall

hainele copacului:  H&M

Muzica:  Disney songs

Inspirata: excursiile la supermarket

 


4 Comments

Spune -mi ce ai visat ca sa- ti spun cine esti!

Play audio: 

 

dream

 

Draga copac,

Am vorbit de pat, sa vorbim si de vise.

Nu stiu cum esti tu, dar eu chiar cred in vise si in mesajul lor. 

Cand eram mica aveam foarte multe vise urate, uneori imi era frica sa si adorm; asta pentru ca aveam o imaginatie foarte bogata si -mi imaginam o groaza de prostii :). Si cumva fricile mele din timpul zilei se reflectau noaptea.

“Am fost mica pana de tarziu”. Si pentru ca frica mea cea mai mare era cea de moarte, am avut multe vise frumoase si mai putin frumoase pe acest subiect. L-am luat ca reper insa pe cel care m-a facut sa ma trezesc cu  zambetul pe buze, desi “murisem”. Se facea ca eram condusa de sora mea in cel mai frumos loc de pe pamant, unde respiram  tei, iasomie ,verde si curat. Eram sus pe un deal  iar poza de jos  era perfecta. Eram mai aproape de soare care incalzea atat cat trebuie locul unde ma aflam. Sub picioare simteam pamantul moale si iarba verde iar din cer adia usor vantul cu frunze mici  aurii si verzi.  Eram sub un copac …. Sau eram un copac?! In fine, cert era ca pe scurt sor-mea ma condusese in locul unde aveam sa mor. Sau sa renasc. Nu stiu, dar de atunci nu imi mai e frica de moarte si parca multe lucruri s-au schimbat in mine.  

Alteori, visam in mod repetat si indelung anumite persoane care sufereau in visul meu, ma trezeam cu lacrimi in ochi, si cumva nu de putine ori mi s-a intamplat sa-mi confirme ca in acea perioada se gandeau la mine sau au trecut prin niste tristeti.

Cel mai amuzant a fost   la 20 de ani cand, pe la 3 dimineata, am  visat ca iubitul meu   de atunci, era in oras  la distractie cu baietii, fara sa- mi spuna. Sa vezi ce scandal si -a luat cand m-am trezit :D, pentru ca surpriza, chiar era in oras cu baietii oricat ar fi incercat el sa se prefaca ca e in pat cuminte:))!! 

Se spune a nimic important nu se in viata fara sa fi visat acel lucru. Fiecare dintre noi are 4-5 vise pe noapte, si ca aproximativ 25% din timpul in care dormim visam. Atunci intram in starea Tetha. In momentul in care ne trezim intram in alte unde…, de aceea uitam visele.  Daca te intereseaza acest subiect este bine sa -ti  notezi  aceste vise imediat cum te trezesti  inainte sa se stearga.

Unii spun ca momentul in care ne gasim mainile in vis, vom trai  un sentiment minunat. Nu mi s-a intamplat inca, mai astept..

Ar fi interesant sa aud si de la voi, macar codat sau in privat:) ce vise v-au inspirat.

Cam atat…

Eu azi sunt recunoscatoare pentru acel vis care mi-a schimbat perspectivele.

 

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  hugging a tree

hainele copacului: H&M

Muzica:  traditional french music

Inspirata de:  vise si iarasi vise

 

 


2 Comments

Tu crezi ca ai reusit?

acro yoga

 

Copac ,

 

Ce inseamna ca ai reusit?

“Sa razi mult si des;

sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor;

sa obtii aprecierea criticilor corecti si sa-nduri tradarea prietenilor ipocriti;

sa apreciezi ceea ce este frumos si sa descoperi ce este mai bun in fiecare;

sa lasi in urma ta o lume un pic mai buna, fie printr-un copil sanatos, fie printr-o bucata de gradina, sau printr-o conditie sociala imbunatatita;

sa stii ca macar un suflet a respirat mai usor pentru ca ai trait tu.

Asta inseamna ca ai reusit.” — Ralph Waldo Emerson-

Pentru mine, momentele cand simt ‘ca am reusit’ sunt cele in care:

  • simt ca am creat ceva, orice: o pictura, o poezie,  o rochita, un concept, un cantec…
  • simt ca am facut ziua mai buna cuiva printr-o imbratisare, o privire in ochi, un zambet , un cuvant;
  • am invatat pe cineva, orice;
  • am invatat de la cineva orice;
  • viata mi-a dat o lectie- asa nu!;
  • pot sa pun capul linistit pe perna in fiecare noapte stiind ca nu am nimic de ascuns;
  • inteleg ca am gresit;
  • pur si simplu uneori ma trezesc dimineata si ma uit pe geam;
  • cand mi se spune ca am inspirat pe cineva, candva;
  • cand calatoresc si cunosc taramuri si civilizatii noi;
  • cand facem in gradina,  traditionala poza de familie de Pasti;
  • cand merg cu picioarele goale prin iarba;
  • cand am descoperit ca traiesc;

Pentru tine  ce inseamna ca ai reusit? Tu pentru ce esti recunoscator azi?

Concept STRIP OFF: suntuncopac

Foto: Catalin Marcu

Copaci: Andreea, Flori

Outfit: H&M stripped by suntuncopac

Make -up: Paulina Buldumea, Cristina Ghergu

Yoga pose: Acro yoga

Muzica: Air – Johann Sebastian Bach

Inspirata de: reusita