Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


1 Comment

“Cu frica de D-zeu!!!” pe buneee????? “Poate cu iubire de D-zeu”, Aleluia!

Draga copac,

sa-ti spun un secret D-zeu te iubeste oricum, e super de treaba si iubitor neconditionat! Orice voce ai auzi diferita de aceasta sa stii ca nu e adevarata :).

De cand am descoperit acest secret nu imi mai este frica de nimic, parca am cucerit Soarele, nu mai am nevoie sa stiu nimic. Stiu pana in strafundurile sufletului meu ca ma iubeste si cand imi pun un motz in frunte dar si cand ma ascund te toti de si toate, cand fac lucrurile bine si imi urmez misiunea dar si cand mai gresesc si cand imi iau bobarnace in nas. Stiu ca este aici cu mine si ma insoteste in calatorie. Si nu ma mai simt singura, l-am gasit in sufletul meu si este bland si bun, nu ma pedepseste cand o mai dau in bara, nu vrea sa ma simt vinovata si nu vrea sa-mi fie frica de el. Si nu vrea sa ma simt separata de el.

Mult timp l-am cautat in exterior. In biserici, in rugaciuni, in preoti si acatiste, pentru ca am trait intr-o familie religioasa si destul de bisericoasa. Si cred ca era si este si acolo dar nimeni nu mi-a zis vreodata ca el petrece cel mai mult timp in inima mea, ca si in a ta. Eu de mica ma intelegeam bine cu el, vorbeam cu el vrute si nevrute ca si cum as vorbi cu un prieten, il intrebam de subiecte la teste si el imi zicea in avans :), era tare bun. Pana la un moment dat, cand la scoala, profa de religie ne-a pus sa-i scriem o rugaciune lui D-zeu din cele invatatate insa eu i-am scris o scrisoare simpla si deloc pompoasa asa cum iti scriu tie aici, si atunci profa mi-a taiat aripile, a zis ca Dzeu asculta doar rugaciunile astea standard si sa nu-i mai scriu ce vreau eu sau sa vorbesc cu el ca si cum l-as trage de sireturi. De atunci de multe ori, am gasit momente in care parca parti din religia clasica voia sa ma indeparteze de el asa cum il stiam eu jucaus in sufletul meu, imi spuneau ca o sa ma pedepseasca daca fac lucruri rele, voiau sa ma faca sa ma simt vinovata si sa imi fie frica de el. Si o perioada mi-a fost, pentru ca am crezut. Cat mi-a fost frica de el, mi-a fost frica de viata si de moarte. Mi-a fost frica de tot. E  dureros sa-ti fie frica de ceva ce stii ca e doar bunatate si iubire, dar in sinea mea stiam ca aceasta frica indusa nu este adevarat. “Cu frica de D-zeu!!!”- pe buneee????? Poate cu iubire de D-zeu, Aleluia!

Si asta am aflat, odata cu schimbarea mea, cu visul meu de a-mi schimbat viata, am aflat ca D-zeu este vesnic bland si iubitor si ne iubeste neconditionat indiferent de religie avem, ce haine purtam si ce facem. Am mai aflat ca nu e musai sa-l caut in temple si biserici si ca este aici la indemana in inima, traieste in fiecare dintre noi. Unii oameni m-au intrebat daca m-am lasat de Dzeu de cand fac yoga… :)) . Imi vine sa rad, pentru ca nu a fost niciodata mai viu ca acum si niciodata nu m-am simtit mai apropiata de el.  Mi-a placut ce am citit intr-o carte, ca absolut toate actiunile bune si mai putin bune din viata noastra, toti oamenii, atat cei care ne aduc bucurii dar si cei care ne aduc lacrimi, toate experientele au fost stabilite de comun acord cu bunul D-zeu ca parte din lectiile vietii,  ale iubirii si  ale cunoasterii.

“Namaste” cuvantul pe care -l folosim noi la yoga, inseamna lumina din mine vede si recunoaste lumina din tine, pentru mine a fost “wow” sa inteleg ca doar descoperindu-l pe D-zeu in interior, in bunatatea si lumina interioara il pot gasi in fiecare alta fiinta, situatie, intamplare.

AHIMSA- un concept din yoga care inseamna bunatate, imi aduce aminte ca blandetea fata de noi si fata de ceilalti aceasta este adevarata religie.

Religia din inima unde este iubire si blandete. Pentru ca religia este ca iubirea are un inceput dar niciun sfarsit!

“Religia nu este crez. Nu poate fi o traditie. Nu poate fi o dogma acceptata. Religia este total individuala, pana cand tu nu o cunosti, nu exista nicio cunoastere. Omul trebuie sa cunoasca realitatea religiei singur. Osho”

 

Namaste!

 


6 Comments

“Suntuncopac mi -a sunat a totala eroare”- de un anticopac din Livada :)

DSC_0918

Draga copac,

viata nu este numai roz cu fundite si cu unicorni. Yoga m-a invatat sa o primesc exact asa cum este. Si pe oamenii din ea la fel. Cu detasare si acceptare.

Ieri, inainte sa plec la un eveniment, sotul meu imi spuse ca arat ca o sorcova (avea dreptate chiar eram, insa eu ma simteam draguta si asta era cel mai important 😀 ), si mergea la un pas inainte pe strada sa nu para ca mergem chiar impreuna 😀  . Azi, am primit un mesaj pe copac  cu parerea unei persoane ca proiectul suntuncopac  este o eroare. In ambele cazuri am zambit, m-am amuzat, si am mers mai departe.

As vrea sa impart si cu tine mesajul si raspunsul pe care i l-am dat. Asta in caz ca mai sunt cativa aniticopacei pe aici care se intreaba curiosi “de ramurile” mele :

“Buna Andreea,

Pare dragut ceea ce faci tu, insa de prima oara de cand l -am auzit, numele proiectului tau – Suntuncopac – mi -a sunat a totala eroare.
Suntceeaceamvenitsafiu. Asta este adevarul.
Ca incepatori in ale multidimensionalitatii noastre, e clar ca cei mai multi nu stiu cine este cel pentru care ei au venit sa fie si cu siguranta nu suntem doar oamenii astia ‘normali’, insa cu aceeasi siguranta nu suntem copaci.
Daca ne doream asta, veneam sub forma de copac tura asta, insa noi am ales sa fim altceva.
Mi se pare total gresit ca tu sa insufli fetelor participante ideea ca ele ar fi diferiti copaci si voi toate sa faceti acele afirmatii…sunt un copac, sunt un piersic etc
Tu sper ca stii cat de puternice sunt gandurile si afirmatiile noastre… Cum poti sa limitezi scopul venirii cuiva aici la un copac?!
Noi avem radacini energetice si coroana energetica, cumva ca un copac, dar de aici si pana la a ne limita la ideea ca noi suntem copaci e cale lunga…dupa intelesurile pe care eu pot sa le cuprind deocamdata.
Te rog pe tine sa mi explici ideea Suntuncopac…poate mi scapa ceva…eventual esentialul 🙂
Multumesc. Zi minunata in continuare.”

Raspunsul meu:

“Bunaaaa,

Multumesc mult pentru ca tu spui ca “pare dragut “ ceea ce fac, pentru ca si eu gasesc ca este minunat, intrucat am cele mai bune intentii, sa contribui un pic de tot sa fac lumea asta mai buna.

Si multumesc pentru intreaga parere, chiar m-am amuzat cand am citit-o 🙂 . Stii, de cand am blogul de vreo 3 ani, am fost o carte deschisa.Am fost singura eu, “doar un copac”, si nu aveam nicio asteptare sa ma urmeze vreun altul. Am exprimat sincer toate emotiile pe care le-am trait, am fost eu, nu ceea ce societatea astepta de la mine. Si mi-am asumat ca o sa fiu judecata. Si mi-am asumat ca o sa fiu luata de nebuna 🙂 .Si mi-am asumat ca voi pierde multi prieteni. Si i-am pierdut. Insa am inceput usor usor sa castig altii noi, si uite asa mai aparea cate unul ” Si eu sunt copac!”, “Si eu!” “Si eu!”. Si usor, usor, ne-am strans o comunitate maaaaare si o padure verde, vesela si sanatoasa, pentru care eu personal am muncit mult. Am muncit fara sa astept nimic in schimb. Insa am primit. Am primit inzecit. I-am primit pe ei, cu toata inima.

Ah,cu cine am placerea? Tu se pare ca stii totul despre mine in esenta mea de copac a carei idee nu o accepti, insa eu nu stiu nimic despre tine. Te intreb asta pentru ca sunt curioasa, cine este aceasta persoana care judeca  un om strain despre care nu stie mare lucru in afara imaginii pe care o are in acest proiect? Te intreb asta pentru ca la cursul de 200 de ore de psihoyoga pe care l-am facut in Bali, profesorul nostru  ne spunea ca atunci cand vorbim din ego judecam,  ne bagam cu bocancii in viata oamenilor insa in final singura persoana care  are de suferit  suntem noi. Tot el ne spunea ca atunci cand judecam pe cineva nu facem decat sa ne judecam pe noi, pentru ca suntem unul oglinda celuillat, si atunci ma intreb si eu curioasa, ce parti din tine resping ceea ce am ales eu sa fiu in acest nume, acest proiect, ce din tine te face sa ai aceasta atitudine fata de mine, care sunt neajunsurile tale acum de te-ai gandit sa le umpli cu parerea ta despre proiectul meu ca fiind “eronat”? Ti-as recomanda sa citesti Don Miguel Ruiz, cele 4 legaminte in acest sens. Cel de-al doilea legamant, vorbeste fix de acest lucru, de a nu lua lucrurile personal. Asa cum nu le iau eu cu tine acum, si te inteleg pe deplin  :).

Uite, din inima iti  scriu ca sa te ajut sa intelegi lucrurile simple, chiar am cateva explicatii bune pentru care sunt un copac, desi sunt parerile mele proprii si personale, unii s-ar putea sa ma aprobe altii sa ma dezaprobe, insa sunt oki cu asta, suntem liberi sa gandim diferit:

  • Totul este o joaca. “A fi copac” este o metafora. Ne jucam. Ne amuzam, este funny J! Nu luam nimic in serios. Este fix ca atunci cand eram mici si ne credeam Sandy Bell sau Popeye Marinarul. Atat eu cat niciunul dintre copacii mei, nu ne credem copaci in sensul fizic si nici energetic, nu ne facem peeling de scoarta si nu ne depozitam frunzele in ierbar  😀
  • Din perspectiva de comunicare si branding. Uite eu am o experienta de peste 13 ani in marketing, si lectia cea mai mare pe care am invatat-o pana acum este ca a fi diferit, a fi altfel, a fi autentic, a fi exact asa cum ai chef sa fii, vulnerabil, transparent, jucaus, asta este cheia reusitei. Consumatorul a evoluat, s-a plictisit de brandurile clasice, consumatorul apreciaza atunci cand este provocat, cand este pus pe ganduri. Consumatorul este atras de lucrurile misterioase. Mai mult de atat, apreciaza cand apartine unei comunitati. In cazul meu, o comunitate de copaci, ii da siguranta ca este protejat, ca “discutiile” sunt confidentiale, in spatele acestor nicknames.
  • Din punct de vedere yogic, copacul alaturi de soare, pamant, cer, etc este unul din elementele inspirationale de baza din natura din cultura yoghina. Mai stii ca Buddha a trait iluminarea in dreptul copacului? Copacul este in primul rand simbolul impamantenirii, adica al ideii filosofice ca ar trebui sa ne traim viata in prezent exact asa cum natura o face, cerul, marea, pamantul, copacii etc, sunt PREZENT, asa cum noi oamenii am uitat sa fim, traind mai mult in trecut si viitor. Deci da, acest nick name copacesc ne aduce aminte sa ne traim viata in prezent. Insa repet, tot in joaca, nu ne imaginam ca ne cresc ananasi din varful nasului 😀 . In acelasi timp, asa cum ai spus, copacul prin ramurile care se inalta in cer este si simbolul relatiei cu latura divina. Ah, sa nu uitam de toate studiile cu imbratisatul copacilor care are puteri vindecatoare J. Identificarea cu copacul se gaseste si in conceptual taoist: “Tao (dao) se afla in toti acesti copaci, la fel cum exista in intreaga natura. Se afla inclusiv in natura umana, in mine, cel care observ acest peisaj (observatorul este simultan subiect si obiect). Copacul exista, eu exist, iar Tao exista deopotriva in copac si in mine. “
  • Dpdv psihologic, stii testul copacului, nu? Cand psihologul te pune sa te imaginezi copac, sa-l desenezi si sa-l interpretezi impreuna cu el. Ma intreb oare si psihologii astia “au pareri eronate” de-i pun pe oamenii astia sa fie copaci pe hartie? Te intreb asta pentru ca am ceva pregatire in cursuri de psihologie, si proiectul meu este vazut unul creativ de catre formatori, nicidecum eronat.Afirmatia “sunt un copac” da, este una puternica da, insa este o afirmatie pozitiva, si nicidecum limitata. A fi copac, metaforic vorbind, nu exclude a fi floare, animal, planta, a fi om cum bine zici. Nu exclude nimic din ce este viu. A fi copac este o umbrela pentru tot ce este viu. Te-as sfatui si pe tine atunci cand ai ganduri de genul acesta, mai putin dragute la adresa celorlalti sa le manifesti creativ prin pictura, desen, ne face atat de bine sa ne eliberam, si ne da foarte multe raspunsuri.

Nu in ultimul rand, vreau sa- ti spun ca nu m-ai suparat deloc cu acest mesaj si chiar iti multumesc pentru ca poate astfel voi lumina prin acest raspuns mai multi anticopacei care impart aceasta parere cu tine. Asta pentru ca stiu ca a vorbit EGO ul tau, nu cine esti tu cu adevarat. Te –as indruma cu toata iubirea sa  privesti in propriul tablou al vietii tale, si sa iei  “picturile” din viata celorlalti ca lectii ( sau oglinzi), chiar daca nu iti plac, si poate mai putin in serios. De ce nu, poate ti-as recomanda cu mare drag cateva alte carti din cele multe care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt. Sa devin libera.Ti-as spune ca totul are o cauza si un efect si  orice intentie punem in cuvintele noastre, gandurile, totul, absolut totul, se intoarce la noi inzecit. De aceea eu aleg ca intentia mea fata de tine,  desi ai cam  “intrat cu bocanceii” in munca, pasiunea si dedicarea  mea,  sa fie una buna .Asta pentru ca vreau sa pun capul ( trunchiul :))) impacata pe perna mult timp de acum in colo  si sa am grija de karma mea  si a copacilor mei :D.

O zi buna in continuare si tie draga om !

Namaste!

Un Copac”

Update! La raspunsul meu, conversatia a continuat apoi cu raspunsul ei pe care l-am postat mai jos, si dupa au urmat multe alte conversatii care credem ca sa vor finaliza cu o intalnire in parc. Life is beautiful ❤ 

“Buna Andreea si multumesc pt raspuns.

Nu ti-a luat mult timp sa imi raspunzi, ci te ai repezit…si nu ti a iesit bine.

In primul rand, nu ideea proiectului mi se pare o eroare, ci numele acestuia…si asta am exprimat clar in primul paragraf.

Dupa aceea ti am explicat de ce vad eu acest nume o eroare si in final te am rugat sa mi spui tu de ce este unul potrivit, ca poate eventual iti inteleg si eu ideea.

Eu sunt responsabila doar pentru ceea ce scriu sau spun, nu si pentru ce pot ceilalti sa inteleaga din ceea ce spun si de aceea, cu parere de rau, trebuie sa ti spun ca nici macar nu pot sa ti trimit niste scuze pentru ca tu m ai simtit intrand ‘cu bocanceii’ in viata ta.

Eu stiu buna credinta in care mi am exprimat acele pareri si nu este vina mea ca tot ce nu este cu tine (cel putin intr o prima faza, pana la elucidare), este impotriva ta.

Si in acelasi context, gasesc total nepotrivit sa ma numesti un ‘anticopacel’.

Nu am sa ti explic de ce, ca este posibil iar sa ma intelegi gresit, insa pot sa ti spun ca mi ar placea ca toata lumea din aceasta lume sa inteleaga our Oneness cel putin la nivelul meu, ar fi o mare diferenta fata de ceea ce este acum pe planeta noastra.

N am sa ti explic nimic mai mult fata de ce am zis in randurile de mai sus, ci am sa las doar timpul sa aseze cuvintele mesajului meu initial la locurile corecte in mintea si inima ta. Deci as avea rugamintea sa recitesti acel mesaj peste un timp, poate un an si daca s a schimbat ceva, as aprecia daca m ai anunta si pe mine.

Si pentru ca ai facut o corespondenta privata, publica fara nici macar sa imi ceri acordul, am rugamintea ca in legitimitatea dreptului la replica sa publici pe acelasi site si acest mesaj, in intregime.

Oricum, sper ca ideea proiectului tau sa aiba radacini reale si sanatoase, nu sa fie doar o idee de marketing venita in intampinarea cererii de ‘misterios’ (dupa cum spui) pe care o parte a publicului de azi o are.

Si mai sper sa fii in pace cu omul Andreea, iar copacul Andreea sa nu fie doar o masca dupa care ascunzi omul din tine.

Multa reala inspiratie in tot ceea ce faci.

Iti trimit multa iubire care sa imbratiseze atat copacul imaginar Andreea, dar mai ales omul din tine 🙂 “


Leave a comment

“Cum l-am gasit pe D-zeu in mine” de Piersic, un copac din Livada

DSC_0321

Draga Copac,

Pe Piersic l-am cunoscut aici. Piersic este un suflet bun, colorat si vesel. Intotdeauna are o vorba buna pentru tine si te poti baza pe ajutorul sau.  De asemenea, apreciez enorm la Piersic ca se pune mereu pe locul I, investeste in ea, se respecta  si isi stie valoarea.

Piersic este pe acest drum al cautarii spirituale de foarte multi ani, si mi s-a parut interesant sa aflu povestea ei :

“In acea zi de iarna, la focul de la semineul  de la Paltinis, de vorba cu copacelele din tabara ta, am avut o revelatie! Am simtit sa-ti spun povestea mea, intrucat am observat ca exista aceasta goana in jurul nostru de a experimenta mii de guru si activitati ezoterice, exista aceasta curiozitate a aflarii necunoscutului, a cautarii disperate a lui Dumnezeu, in miile de forme ale Lui.

Asa am inceput si eu, cautand  in altii si in altele. Insa in final ………….l-am gasit in mine.

De mic copil am fost altfel.Mama imi povestea  ca ma jucam cu prieteni imaginari luminosi 🙂 .Si pentru ca ai mei nu prea ma credeau,m-am enervat si am rugat un astfel de prieten sa se arate!Si a aparut in fata intregii familii o sfera alba stralucitoare iar intreaga camera a mirosit a trandafir.Pacat ca a hotarat sa “dispara” fix in televizor si acesta a explodat! Sa fi fost imaginatie, sa nu fi fost ? :))

Anii au trecut!Si cu ei numeroase intamplari,mai mult sau mai putin ciudatele! La 20 de ani am inceput sa practic yoga la marele profesor si orientalist Mario Sorin Vasilescu.Incercam sa ma inteleg,nu cautam mai mult decat sa fiu bine eu cu mine!Pentru ca ma obseda din copilarie aceeasi intrebare,repetata la infinit:”De ce doar povestea mea?De ce eu sunt un individ,un ego si nu sunt mai multi in acelasi timp?” Insa in acea vreme conceptul de Oneness nu exista…lumea traia in negura comunismului,yogis nu aveau carti,informatii si erau haituti de o societate care distrugea tot ce era diferit.

Nu mi-am fost credincioasa mie insami!Nu m-am respectat,nu am impus ceea ce dorea sufletul meu.M-am lasat influentata de sot,de societate.Apoi am platit aceasta deviere a sufletului printr-o “mare de singuratate si intuneric “pe care a trebuit sa o traversez pe la 30 de ani! Este grea plata tradarii de sine!

Dupa divort am ramas multi ani singura.Si atunci cautarile au reinceput,cu febrilitate!Mai intens,mai rapid era procesul de transformare,parca recuperam intr-un an cat altii in zece! Si mi s-au dezvaluit multe! Infoenergetica si tainele ei.Theta Healing.Devinatii pe sisteme antice.Mai multe tipuri si scoli de Yoga. Tehnici terapeutice diverse,masaje energetice,tehnici de tip Djuna,meloterapie pe frecvente,mantre,cristale si programarea lor,astrologie si astrodeva. Reiki,terapii cu Ingeri,diverse initieri. Toate mi-au alinat sufletul si mi-au adus o bucatica din cunoasterea de sine!Prin fiecare am recuperat cate un fragment al sufletului meu care fusese atat de spar in bucati.

Stiti acea tehnica japoneza care foloseste bucati din vase sparte si le imbina cu aur,recreeandu-le mai valoroase? Exact asta am facut eu!

Insa…. Insa tot lipsea ceva…miezul…esenta.. Eu nu imi gaseam starea de liniste interioara! Eu ma admiram pe mine…insa nu ma iubeam deplin! Si daca tu nu te iubesti pe tine…cum poti oferi iubire altora? Si atunci s-a produs un declick. Ajunsesem la 40 de ani.Cu un sot intelegator si acceptant,de data asta…care intelegea ca sunt diferita si am nevoi diferite fata de restul,de lumea “normala”!

Am fost la o manastire.Atat!Si nu era prima data cand mergeam in manastiri.Pot spune chiar ca am fost un copil si o tanara habotnica si nu,yoga nu m-a indepartat de religie si nici nu e “satanista” asa cum in mod eronat s-a creat o imagine negativa. Ba chiar pe la 34 de ani am stat 6 luni novice intr-o mare manastire la tarmul marii. Insa un Sfant Parinte cu clarviziune mi-a spus ca rostul meu este sa lupt in si pentru lume! Si atunci….ce a produs acest declick acum…dupa atata timp? Poate ca doar sosise momentul sa inteleg cel mai simplu,dar cel mai puternic lucru din lume Poate atunci…in “creierul” muntilor Fagaras,intr-o noapte cu stele,in timpul unei slujbe la un Altar in padure,inima mea s-a deschis.Si mintea mea a vazut uluita ceea ce cauta cu logica si cu ochii de ani in sir prin tot felul de experiente metafizice,in corp si in afara corpului:Mintea a vazut ca in Inima este Dumnezeu!Si a vazut ca Dumnezeu este in inimile tuturor,chiar si in cele ce pareau impietrite!Si ca Dumnezeu nu este separat de creatia Sa,ca de fapt Dumnezeu s-a dat pe sine Lumii sau Lumiilor in mii de particule de Har si Dumnezeire si este in Tot si peste Tot!Si Tot este conectat! Si am plans!De bucurie…de mirare…nici nu mai stiu! Dar din acel moment am gasit linistea mea interioara,care rezista oricarei presiuni din lume,oricaror incercari de a ma dezechilibra! Este Sursa puterii mele!EL! Si am inteles ca experientele sunt bune,dar nu obligatoriu necesare!Este suficient sa te poti intalni intr-un fel cu Dumnezeu din tine ca sa stii ca Sufletul este divin,nemuritor si invincibil! Si aceasta singura cunoastere iti poate aduce Totul!

Oricat l-am  cauta El este aici, acum.”

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!

 


1 Comment

O poveste despre un inger

DSC_0824 copy

 

Draga copac,

azi i-am citit fetitei mele o poveste tare frumoasa, despre un …. inger.

Asculta -ma si tu aici:

 

A fost odata, in ceruri, un copil pe cale sa se intrupeze. Intr-o zi, el i se adresa lui Dumnezeu:
– Stiu, Doamne, ca maine ma vei trimite pe Pamant, dar spune-mi, te rog, cum voi supravietui acolo asa mic si neajutorat?
Dumnezeu ii raspunse:
– Dintre miile de ingeri, am ales unul pentru tine. Te va astepta si va avea grija de tine.
– Dar aici, in Rai, eu nu fac altceva decat sa cant si sa zambesc. De asta am nevoie ca sa fiu fericit!
– Ingerul tau iti va canta in fiecare zi. Tu vei simti iubirea lui si vei fi fericit, raspunse Dumnezeu.
– Si, continua copilul, cum voi intelege ce imi vor spune oamenii daca eu nu stiu limba lor?
– Asta este simplu, spuse Creatorul, ingerul tau iti va spune cele mai frumoase si mai dulci cuvinte pe care le vei auzi si, cu multa rabdare si grija, te va invata sa rostesti tu insuti cuvinte.
Copilul privi catre Dumnezeu, spunand:
– Si ce voi face cand voi vrea sa vorbesc cu Tine?
Dumnezeu ii zambi copilului si-i spuse:
– Ingerul tau te va invata cum sa te rogi.
Copilul adauga:
– Am auzit ca pe Pamant sunt oameni rai. Cine ma va ocroti?
Dumnezeu raspunse:
– Ingerul tau te va ocroti chiar cu pretul vietii sale!
Intristandu-se, copilul zise:
– Dar eu voi fi mereu trist pentru ca nu te voi mai vedea.
– Ooo, ingerul tau iti va vorbi continuu despre Mine si te va invata calea spre Mine. Astfel, Eu voi fi cu tine intotdeauna.
In acel moment, era atata liniste si pace in Rai incat se auzira vocile de pe Pamant.
In graba, copilul puse, oftand, o ultima intrebare:
– Oh, Doamne, eu trebuie sa plec acum. Spune-mi, te rog, numele ingerului meu!
– Numele ingerului tau nu are nicio importanta.Tu ii vei spune simplu: MAMA, raspunse Dumnezeu.

Sunt milioane de ingeri pe pamant. Pretuieste-l pe al tau si constientizeaza cand devii si tu unul.