Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Lasa-te plecat”- de un copacel caruia i s-a tras covorul de sub picioare dar a renascut

 

draga copac,

stii povestea aceea cu studentii care isi intrec profesorii?  Asa este “Migdalul”, caruia i-am urmarit evolutia de mai bine de 2 ani, intreg caruselul de emotii, lectii si revelatii care au ajutat-o sa se intoarca la ea, in suflet, acasa. Si da, “Migdalul” este un exemplu clar si viu al beneficiilor yoga pentru minte, trup si…. suflet.

 

Lasa-te inspirat:

“Ma trezesc intr-o dimineata cu aceleasi ganduri de rutina: munca, trebuie sa scot catelul, el pleaca si iar m-a pupat pe fuga. Oare stie ca intr-o zi, poate intr-o dimineata, ala va fi cel din urma sarut?! Nu stie si nici eu nu stiu ca aia e dimineata la care ma gandesc, ca urmatoarele momente in care buzele ni se vor apropia vor aduce altceva, poate un “pe curand. o viata frumoasa. ai grija de tine, Chiar ai grija caci eu nu voi mai fi fizic langa tine” sau “altfel sufletul meu nu stie sa iti zica un simplu ‘pa, ma bucur ca ne-am revazut’ “ si de fiecare data vor fi cu lacrimi, afara sau inauntru.

Da, aia a fost ziua in care am simtit ca mi s-a tras covorul de sub picioare, ca universul colorat construit era de fapt din nisip si la o bataie puternica de vant, nici macar o Furtuna, s-a daramat, fara sa mai lase o usa sau o fereastra in urma, sa am de unde reconstrui. Si chiar daca sunt eu cel mai talentat arhitect al lumii mele, cu viziuni si perspective si curaj de a o la impreuna de la 0, e nevoie de doi si de o perspectiva similara.

Dupa jumatate de an de cand nu imi mai masor viata in timp scurs sau planuri, de cand timpul parca mi s-a daruit si s-a condensat si expandat, pot raspunde cu inima deschisa celor care inca ma intreaba de ce ne-am separat : din respect. Acum, pentru mine o relatie constienta se bazeaza pe respect, iubire si libertate. Credeam ca si pe intelegere, insa e de fapt vorba de acceptare. Acceptare a ceea ce nu inteleg in celalalt, tocmai pentru ca nu e treaba mea sa imi inteleg partenerul, in niciun tip de conexiune. Suntem diferiti si asta e ok si e perfect ca e asa, insa din respect si iubire, accept ceea ce nu inteleg, iar in momentul in care nu mai pot accepta, atunci cand incep sa judec sau sa fiu judecat, tot din respect si iubire, aleg sa plec.

Lasa-te plecat. Lasa in urma intrebarile clasice  (de ce, de ce noi, de ce mie, cu ce am gresit?!), ia cu tine un rucsac cu strictul necesar sa iti traiesti durerea si pleaca cu o singura intrebare catre tine « ce e bun in asta si eu nu vad? » si ramai in intrebare. Cand vei fi pregatit, raspunsul va veni la tine.

Accepta socul initial, durerea, fricile ce vin navala. Plangi, plangi chiar daca simti ca asa iti vei petrece restul vietii. Vorbeste daca vrei. Taci daca simti. Stai singur sau inconjoara-te de ce orice si oricine. Pleaca singur intr-o calatorie, chiar si un weekend. Intr-un loc minunat, iar acolo pune pauza, nu te gandi ca nu asa era planul, sa fii singur, ci fi acolo si bucura-te de tot ce iti ofera varianta ta pe care o redescoperi in acel loc. Lacrimile parca le-ai lasat in aeroport la plecare. Nu iti mai vine sa plangi, nici de mila, nici de drag, nu te mai intreaba nimeni (nici tu pe tine) ce faci mai departe : vrei alt job, te muti din tara, iti mai creditezi viata, cand, cand, cand?! Acolo esti in vacanta si pentru cei cu care interactionezi nu ai nicio eticheta, esti doar un zambet cu lumina in ochi.

Te intorci si cu pasi mici incepi  sa te reconstruiesti. Ia-ti o zi libera. Una si saptamana viitoare daca ai nevoie. Fi bland cu tine, asa cum nu ai fost cu nimeni vreodata. Spune-ti cat te iubesti si ce minunat esti si curajos si ca esti cel mai puternic om din lume. Pentru ca esti acolo, te privesti in oglinda, iti vezi amintirile curgand prin lacrimi si iti zambesti stramb, incurajator, spunandu-ti ca te iubesti si ca nu ai cum sa fi singur vreodata, pentru ca te-ai gasit! Fi prietenul tau cel mai bun, fi tot ce ai tu nevoie, fi tu pentru tine.

Educa-te sa nu mai fi cel care se asteapta ceilalti sa fi. Invata-te sa te respecti, pe tine – inima, minte si corp. Nu te mai agata de bani, ci lasa-i sa curga, sa te ajute in vindecare. Fa orice ai nevoie sa fi tu cu tine, fara distractii de la sentimentele tale, de la durere si tot ce aduce ea din spate, de la radacina fiintei tale.

M-am folosit de toate instrumentele (carti, filme, oameni, evenimente), insa intimitatea emotiilor mele am cunoscut-o prin Yoga – orice tip de yoga, alege-l comunicand cu tine, acceptandu-ti limitele de moment (poate power yoga nu ti se mai potriveste acum, sau poate chiar asta te ajuta). Yoga a fost salvarea mea. Nu fuga de mine, ci catre mine. Pe salteluta de yoga mi-am adus lacrimile, furia, disperarea din unele zile, pacea si intelegerea din celelalte. Astfel, in afara saltelei am putut sa ma manifest dincolo de ego ranit, de degetele societatii indreptate catre mine, am gasit in vocea interioara iertarea, puterea sa nu jignesc alte inimi si sa ma bucur pentru fericiri care nu mai tin de mine, dar care apartin omului pe care am ales sa il iubesc cel putin o viata, indiferent de noi.

In ziua in care am realizat unde am ajuns, ca am incheiat ciclul pentru mine, am inteles fericirea. Fericirea fiecarei zile, prin care aleg sa ma traiesc clara, adevarata, completa eu cu mine! (avand ca bonus un corp super misto dupa atatea emotii manifestate prin yoga :)). )”

 

 


Leave a comment

“Baiatul cu inima de piatra si fata care-si crestea aripile” de Cristina Tigroiaca

Draga copac,

 

imi aduc aminte de Cristina la prima noastra intalnire, la initierea in yoga. Atunci le-am impartit niste carti oracol si ei i-a picat Imbratisarea animalului putere- Tigrul. Parca o aud “Dar mie nu mi se potriveste…:)”, urmand ca la finalul cursului sa realizeze ca era Tigroaica aceea interioara care urla dupa recunoastere si imputernicire, era trezirea ei la viata.

De atunci a trecut ceva, Tigroaica a inceput aceasta frumoasa calatorie a cunoasterii Sinelui, astfel incat la un moment dat a fost atat de incantata de ce a gasit incat chiar si-a tatuat tigroaica pe brat :). Apoi a urmat o pauza de 2-3 luni, nu am mai vazut- o pe Tigroaica pana acum cateva zile la 108 salutari cand dupa curs ne-a povestit “ca s-a indragostit un pic” si ca treaba asta a scuturat-o, a dat-o cu putere de pamant dar a ajutat-o sa prinda si aripi si sa se cunoasca mult mai bine.

Am ramas foarte impresionata cand dupa clasa, eram la Alt Shift cu mai multi colegi de la Yoga si a insistat sa ne citeasca o poveste speciala terapeutica despre trairile ei. Nu mai spun nimic, te las si pe tine sa intri in terapia scrisului alaturi de Tigroaica si de noi:

A fost o data ca niciodata, o fata Cristina, indragostita pana peste cap de un baiat Petru Iulian. Baiatul, avea o inima de piatra si fata credea ca, asemenea vulcanilor care erup, asa se va topi si piatra lui din inima. Fata, nu si dorea nimic mai mult decat ceea ce ar fi putut sa -i ofere baiatul cu inima de piatra. Aveau amandoi aceleasi vise. Sa calatoreasca prin lumea larga, altfel decat isi doresc oamenii obisnuiti. Sa observe lucrurile, care sunt ascunse ochiului, cele care conteaza doar pentru cei pregatiti sa le vada. Fata il vedea cel mai frumos baiat din lume si cel mai placut om cu care ea si ar fi dorit sa fie. El avea o voce pe care fata ar fi ascultat o la nesfarsit. Avea multe calitati care- i placeau fetei. Fata si baiatul cu inima de piatra au petrecut clipe impreuna. Dar nu au petrecut timp impreuna, pentru ca, amandoi si au dat seama ca timpul nu exista. Nu au vorbit despre asta dar atunci cand se uitau unul in ochii celuilalt, stiau ! Fetei ii placea sa se uite in ochii lui pentru ca vedea acolo vesnicia. O data, l -a facut sa rada cu ochii, poate chiar de mai multe ori, si ea, atunci a fost foarte fericita. Atunci,cand se gandea la asta ( o facuse de mii de ori ) se pierdea in privirea lui si intra intr un labirint foarte intortochiat. Labirintul acela era adevarat si ducea chiar in locul unde ar fi trebuit sa fie inima lui. Si fata, petrecea foarte mult timp plimbandu se prin acest labirint, fiind foarte fericita si visand si dansand. Am uitat sa va spun ca fata, era o fata vesela si plina de viata si frumoasa. Fata, pana atunci, avuse se o viata plina de complicatii si de compromisuri si ea nu se cunostea pe ea, pentru ca avea un obicei de a se darui persoanelor de langa ea. Fata era inca naiva si pura si de aceea era atat de fericita prin labirintul baiatului cu inima de piatra. Pentru ca, baiatul o lasa sa salasluiasca acolo. Era de fapt, sufletul lui. Dar el nu- si cunostea sufletul pentru ca el nu voia sa se plimbe cu ea prin labirint. Si atunci, fata si a dat seama ca baiatul avea un mare secret. Atunci, fetei i- a venit o idee. Mergea zilnic acolo si se uita dupa ceva anume. Si a cautat ea ce a cautat, zile si nopti si a trecut prin toate starile, pentru ca era deznadajduita. A ras, a plans, a jelit, a topait, a cantat si iar a plans. A plans cel mai mult, din cate s a plans pe aceasta lume. Si plangand ea asa, langa inima piatra a lui, pentru ca acolo ajunse se dupa mult vreme, a observat ca in mijlocul pietrei era, asa, ca o crapatura. Si parca se intrezarea ceva acolo. Crestea ceva. Dar in acelasi timp, fata, simtea ca si ei ii creste ceva pe spate. Nu se putea uita pe spatele ei pentru ca nu avea oglinda acolo. El nu suporta oglinzile si nu avea asa ceva. Atunci fata, a inceput sa aiba rabdare. Pana atunci, nu prea stia ce e aceea rabdarea. Si uite asa, fata a trebuit sa se gandeasca mult la ea si la ce isi doreste si la ce ar face o fericita. Pentru ca nu avea ce sa faca altceva si pentru ca baiatul a fost incantat sa o aiba pe ea acolo chiar daca inima lui era de piatra. Si el inca nu stia ca ii creste ceva in inima. Si nici ea nu stia ce i va creste pe spate. Amandoi aveau niste simtaminte dar nici unul nu stia sa si le explice. Era, un fel de dezamagire. Amandoi simteau asa, dar nu au facut nimic pentru asta, amandoi erau foarte obisnuiti cu dezamagirile. Dupa ceva vreme, s a intrezarit ce era acolo in inima lui. Crestea o floare. Exista niste flori pe lumea asta, care cresc in stanca si se numesc floare de colt. Poate mai sunt si alte flori care cresc in stanci dar baiatului aceasta floare ii crestea. Si fetei ii cresteau pe spate niste aripi. Cand aripile se facusera mai mari ea le a putut vedea, doar intorcand privirea. Si atunci fata, a fost atat de uimita ca nu a stiut ce altceva sa faca, decat, sa il cheme si pe el acolo. Era vorba doar de ei doi. Nimeni, de pe lume nu stia despre ei. Intr un fel, erau singuri pe lume. Nimanui nu le pasa de soarta lor. Si atunci, s au intalnit in acel loc atat de sacru, unde lui ii crestea o floare in inima de piatra, poate de acea ei ii placea numele lui, de Petru, pentru ca seamana putin cu piatra, si au stat nemiscati si s au privit in ochi. Si fata avea un infinit in ochi, asa ca si el s ar fi putut plimba prin infinitul acela frumos al ei. Dar asta, numai el stie, pentru ca el, nu prea vorbea si nu impartasea nimic din ce facea si simtea. Spunea el, ca nu simte nimic si atunci ea nu avea ce sa faca decat sa l creada ca asa este. Si, uitandu se unul in ochii celuilalt si pierzandu se in infinitul celuilalt au realizat dintr o data ca de fapt fiecare se uita la el insusi. Amandoi au realizat, ca, de aceea nu i placeau lui oglinzile. Se pare ca el stia mai bine decat ea, nedorindu si oglinzi. Pentru ca, numai asa s au putut vedea cu adevarat. Si se uitau uimiti unul la celalalt si tot descopereau minunatii. Si ei nici nu stiau ca au atata frumusete si atata putere in ei. Nici nu vorbeau pentru ca nu trebuia. Nu era nevoie de cuvinte aici, era dincolo de orice lucru…. Si in acelasi timp, crestea si floarea in inima lui de piatra si cresteau si aripile ei. Cand si au dat seama ca au crescut, pe amandoi, i a cuprins o tristete. Dar o tristete fericita. Numai ei puteau intelege aceasta tristete fericita. Chiar daca ar fi incercat sa explice cuiva, nu ar fi inteles nimeni si nimanui nu i ar fi pasat ce simt ei. Si, ei stiau, ca nu, nu ar fi avut cui sa spuna. Nici unul nu avea pe nimeni altcineva. Si amandoi au lasat linistea dintre ei sa vorbeasca, chiar daca ea ar fi vorbit vrute si nevrute cu el, dar pentru ca ea voia sa l respecte, a lasat si ea linistea sa vorbeasca. Si a fost bine. Da. A fost bine. El s a ales cu o floare atat de rara in inima lui. Nu v am spus, ca foarea asta poate fi nemuritoare si e la fel de frumoasa si peste mii de ani. Si ea, s a ales cu niste aripi superbe si mari si incantatoare si cu care va putea sa zboare peste mari si tari si peste toate minunatiile pamantului si poate zbura chiar si in sufletele unor oameni pe care ea va stii ca vor fi minunati. Poate va fi doar unul, dar asta va afla ea, si va fi suficient. Ea stie de multa timp ca un singur om are tot universul cuprins in el. Si atunci ea, a plecat din sufletul lui si din labirintul acela in care a stat ceva vreme. Si el nu a zis nimic. Nu stim, ce gandeste el, pentru ca v am spus ca lui nu i place sa vorbeasca. Doar, a lasat o pe fata acolo, la el in suflet si putem sa tragem concluzii ca si lui ia placut de ea. Si nu voi termina povestea ca si celelalte povesti. Ca au trait fericiti pana la adanci batraneti. Astea sunt pentru oamenii foarte obisnuiti pe care ii intalnesti peste tot. Povestea mea e chiar speciala si nu veti mai gasi un baiat cu inima de piatra si cu o floare de colt in ea si nici o fata cu aripi atat de frumoase zburand pe ici pe colo poate chiar si prin dreptul ferestrei voastre. E suficient sa ridicati din cand in cand privirea si poate aveti norocul sa o vedeti. Ca este chiar un noroc, este o fata cum nu s a mai vazut si daca o vei cunoaste o sa afli. Poate chiar baiatul cu floarea de colt in inima lui de piatra o va vedea vreodata pe fereastra cand isi va ridica privirea.”

Daca ai si tu o poveste care poate inspira padurea de copacei te rog scrie-mi la suntuncopac@gmail.com

 

Namaste!


1 Comment

Couples Retreat- dezvoltare personala evolutiva si yoga, 19-21 august

DSC_9654

Draga copac,

Acum 9 ani, parca ma vad. Am intrat fasneata pe usa pe care intru si azi, insa atunci la o sedinta de kiroterapie. Habar nu aveam la cine merg, ce e aia, eu eram plictisita si nu prea aveam preocupari interesante, asa ca m-am dus. M-am dus de fapt in locul sor-mei, pentru ca ea trebuia sa fie cobaiul, insa iubitul ei de atunci era mult prea gelos sa o lase in chiloti la “tratament” la Misha, colegul ei de liceu. Dar eu, pai eu eram libera de contract, asa ca m-am dus sa vad care-i treaba, desi in mintea mea speram sa experimentez mai mult un masaj anticelulitic ca tare mult imi placea  placintica pe atunci   😀 Imi deschise usa Misha, colegul surorii mele, pe care nu-l stiam, imi multumeste ca am acceptat sa fac pe “cobaiul” si ma invita la tratament 😀

Si asa a inceput povestea noastra.

A fost momentul in care l-am privit in ochii calzi si am stiut ca pe usa pe care am intrat atunci vor iesi la joaca copiii nostri. Pur si simplu am stiut.

Masajul nu a fost cel mai grozav, Misha nu era cel mai talentat (motiv pentru care intre timp a ales chirurgia, haha!), insa i-am observat mainile finute si degetele lungi si m-am indragostit cu toata inima si corpul de el. Povestea intalnirii noastre este mult mai siropoasa insa pastrez detaliile pentru intalnirea in retreat :D.Si uite asa, am avut o relatie in ascuns de vreun an (ca vorba aia era mai mic cu 5 ani ca mine si era colegu’ sor-mei), insa lucrurile au evoluat si iata-ne in momentul de fata parintii celui mai minunat inger de pe pamant Yana Anastasia.

Misha a oglindit cele mai frumoase parti din mine: m-a invatat cum sa iubesc si sa ma las iubita de animale, m-a invatat sa ma bucur de timpul petrecut singura cu mine, sa ascult muzica buna si carti interesante, m-a ajutat sa-mi descopar adevarata valoare si sa nu ma mai las subapreciata, m-a responsabilizat din multe puncte de vedere si a avut grija cu multa iubire de mine. Nu in ultimul rand m-a ajutat sa pun capul linistita pe perna, cu recunostinta ca tare norocosi suntem ca ne-am gasit unul pe celalalt.

Am spus ca a oglindit cele mai frumoase parti din mine? Stai, stai, stai! 😀 Pai ce o fi oglindit zilele trecute cand eram eu bine-merci in cada clabucita, si omul meu imi aduce galeata de gunoi fix in cada langa mine, suparat ca am lasat capsunile sa se scurga?  😀  Sau cand imi pune pantofii in dulapul cu haine curate, ca sa ma “pedepseasca” ca nu i-am curatat “bine” pe talpa, de praf 😀 ? Sau cand ma terorizeaza sa port papuci prin casa pentru ca las urme pe parchet? Nu mi-e rusine nici cu mine, ca am si eu bubele mele si stiu ca  este amuzant, ca privesti din afara, dar totusssiiii cata yoga, cata meditatie si spalare de creier, ca sa supravietuiesc cu brio la toate aceste provocari?  😀

Tot el Misha, cel care oglindeste partile mele minunate, este singurul care oglindeste cei mai urati monstri din mine.Monstri cu multe capete care nu stiu cum s-au ascuns atat de bine intr-un copac dragutel cum ma credeam. Si ii multumesc pentru asta, pentru ca nu stiam ca ii am ascunsi in mine. El este singurul care imi apasa butoanele, care ma face sa vorbesc si sa gandesc urat si uneori sa-mi fie rusine de ceea ce ajung sa ma transform in fata lui. Initial m-am luptat cu aceasta latura a mea, insa in final am ajuns sa o accept si sa traiesc in pace cu ea. Pentru ca o relatie nu este numai despre petale de trandafiri, unicorni, vacante si fundite mov. O relatie este o lectie si o sansa sa devenim mai buni si sa indreptam unul cu ajutorul celuilalt, parti ciobite din noi chiar si in momentele critice. O relatie presupune si efort, si atentie, si flexibilitate si  put de intelegere si timp. Habar nu ai ce lupta duce familia aia, si ce se ascunde in spatele unei “poze de familie“. Multa lume imi zice, vai ce norocosi sunteti, asa de perfecti, asa de poveste. Da, avem o poveste, dar ea nu este de acea perfectiune din filmele americane. Este perfecta doar pentru noi, cei doi actori din ea, in toata imperfectiunea ei, si in fiecare zi, lucram ca zambetul nostru din poze sa fie cat mai aproape de cel real din spatele ei.
Si povestea noastra are povestea ei. “Poza de familie” se intretine si se lustruieste in fiecare zi. Se mai rupe, se mai zgarie, se mai lipeste cu scotch. Fericirea se intretine, si uneori se lupta pentru ea, se lupta tare! Dar  merita.

ap_094

Asa ca da, tot el ramane sufletul meu pereche si chiar  atunci cand poate as vrea sa-i lipesc de frunte pantofii nestersi bine de praf :). Pentru ca, la finalul zilei tot ajungem sa punem capul linistiti pe perna, cu recunostinta ca a mai trecut o zi in care am invatat ceva. Poate ne mai vorbim urat, poate mai facem scandal si ne aud vecinii, si uneori chiar ne ranim. Insa intotdeauna, dar intotdeauna purtam o discutie si ne spunem cum ne-am simtit in situatia X, ce am gresit, ne cerem iertare si ne multumim ca suntem aici unul pentru altul.Ne ascultam. Comunicam.

In timp am inteles mai bine comportamentele noastre, asa cum se prezinta si in “Cele 5 limbaje ale iubirii”, limbajul lui de iubire este “serviciul” adica asa simte el sa-si manifeste iubirea fata de mine, si considera ca ar trebui sa-l platesc inapoi tot in servicii ( calcat, curatat, gatit etc). Pe cand la mine, lucrurile stau total altfel, limbajul meu de iubire este afectiunea si cuvantul. Pai si cum sa ne intelegem daca vorbim limbi diferite? Daca el vrea sa-l iubesc cu “aspiratorul” si eu cu postit-uri pe frunte cu “te iubesc”? Asa ca incercam sa ne intalnim la mijloc, si negociem. Vom discuta in retreat mai multe despre intelegerea acestor limbaje.

semnale ca trebuie sa pui punct

Tot in timp am inteles teoria Imago ( latinesc “imagine”) care se refera la faptul ca noi pastram in inconstient imagini ale aspectelor pozitive sau negative ale parintilor nostri si tintem sa ne implicam in relatii cu persoane care detin trasaturi negative ( sau opuse) ale acestora, deoarece este probabil sa avem probleme nerezolvate de aceste trasaturi, iar iubitul/a ne poate ajuta sa rezolvam aceste probleme ( vezi cartea “Cuplul in Impas” de Corina Acris).

Am participat la multe cursuri si workshopuri de intelegere a cuplului,  insa raspunsurile am stiut ca le-am avut dintotdeauna in mine: respectul, admiratia, negocierea, flexibilitatea, comunicarea si iubirea, intotdeauna vor suda relatii profunde intre cei doi. Si inca ceva. Respectul si iubirea de sine. Atunci cand esti complet tu cu tine, cand te respecti si esti indragostit de tine atat de mult in fiecare dimineata cand te uiti ciufulit in oglinda, pai atunci celalalt poate sa te apese mult si bine pe butoane ca nu te poate clatina. Atunci cand iti cunosti valoarea intr-o relatie, cand prezinti incredere, atunci vei primi incredere si respect. Vom dezbate si un exercitiu dintr-o frumoasa carte “Iubeste ceea ce este”, in care vom intelege ca „Nimeni nu îti poate da libertate, decat tu”, chiar si in situatiile critice. Vom intelege ca orice s-ar intampla noi avem controlul atitudinii noastre la ceea ce ne-a pricinuit celalalt: “Nu problema ne provoacă suferinţă, ci gândurile noastre legate de problemă”, spune Katie Byron.

Eu cred ca pot contribui sa aduc un pic de constientizare si profunzime in relatia ta.

Tu crezi ca poti sa iti privesti in ochi partenerul/a 3 zile? Crezi ca poti sa-ti lipesti mana de a lui/ei timp de 3 zile?

Te invit alaturi de partenera/ul tau in weekendul 19-12 august   sa traiesti cu adevarat in prezent cu el: sa-l privesti in ochi, sa-l asculti, sa-i vorbesti din inima, sa va pictati si sa va dansati povestea, si sa va inspirati si din povestile  de dragoste sau de impas ale celorlalte cupluri.

Concret, din primul moment in care veti veni, si pana cand veti pleca, te voi ajuta sa traiesti cu adevarat in prezent in cuplu.

Este prima oara cand imi fac curaj sa ies din zona de confort si sa ma adresez ambelor sexe, insa daca vrei sa-ti faci o idee de evenimentele pe care le-am organizat pana acum arunca-ti un ochisor aici.

Ne intalnim intr-un loc romantic, super retras,  nou si curat, cu gazde calde, in gazda la un cuplu boem si iubitor de la Pastel Chalet, unde am mai organizat o editie plina de energie buna pentru femei acum cateva luni. (http://www.pastelchalet.ro/)

Timpul este relativ in dragoste insa noi il oprim in loci in weekendul 19-21 august, de vineri ora 15.oo pana duminica ora 14.00. (Cine nu poate ajunge vineri de la 15.00, este asteptat cu drag de la ora 19.00).

Ce va pregatesc ? Un weekend de dezvoltare personala evolutiva, creativitate  si yoga in doi.

Astept 10 cupluri altfel. Cupluri care nu –si definesc relatia cu o iesire la film sau in mall. Cupluri care vor mai mult. Cupluri care cred in suflete pereche. Cupluri care se afla in orice stadiu din relatia lor: fie de impas sau cu “bezele”.

Ce vom face?

Am conceput un program destul de incarcat, care va va tine de mana  3 zile incontinuu. Pentru ca experienta voastra sa fie una de neuitat v-as recomanda sa participati la toate activitatile, insa daca vreti sa va luati liber de la anumite activitati puteti face asta. Deci ce vom face?

  • La un foc de tabara, vom face o ceremonie a iubirii  de deschidere si inchidere a scurtului nostru retreat de cupluri in care ne vom imbraca in alb, ne vom seta intentiile pentru aceste zile speciale si vom “arde” tot ce ne ingreuneaza relatiile, partenerii, pe noi. Ne vom ierta pe noi si pe jumatatea noastra.
  • Vom face o plimbare cu caruta in imprejurimi si ne vom bucura de un picnic romantic intre brazi.
  • Vom face yoga si meditatie in fiecare dimineata cu diferite tematici. Una dintre clase va fi Yoga Partener cu elemente din Acro Yoga si Thai Masaj. Va veti distra copios in doi, va garantez! Clasele sunt adresate si incepatorilor.

DSC_0431

  • Va voi tine mai multe workshopuri de dezvoltare personala si psiho cu diverse tematici:
    • Psihosexologie;
    • Comunicare non-violenta in cuplu;
    • Cuplul in impas;
    • Dragostea si energiile vitale; etc
  • Veti picta intuitiv amandoi pe o plansa, sub ghidarea mea. Tema picturii este “incredere”.
  • Vom face o terapie prin gradinarit. Impreuna veti “gradinari”  gradina relatiei voastre. Veti scoate burienile si veti planta flori si plante noi colorate si curate. La propriu si la figurat.
  • Veti  face o meditatie speciala sub clar de luna prin miscare/dans liber dar legati la ochi. Corpul nostru va coregrafia emotiile voastre pe ritmul stelelor. Apoi le veti privi. Pe ele stelele. ( sa va aduceti esarfe pentru ochi)
  • Vom practica SILENT asa cum numai copacii stiu.

IMPORTANT: activitatile mele nu au nicio legatura cu practicile ezoterice, misa, tantra, sexuale etc, este viziunea  contopita a studiului meu asupra cuplului din experientele personale si invataturile terapeutilor in domeniu.

In conceperea acestei tabere m-am inspirat din:

  • Iubeste ceea ce este de Byron Katie
  • Cele 5 limbaje ale iubirii de  Gary Chapman
  • Harville Hendrix Getting the love you want
  • Wade Luquet short-term couples therapy
  • Comunicare nonviolenta Marshall Rosenberg
  • Workshop meditatie prin dans Jo Hardy
  • Toate cartile lui Lise Bourbeau
  • Curs psihosexologie cu Elena Cozma, Psihoterapeut
  • Workshop Institutul Sper- Dragostea si energiile vitale; etc

PRET PACHET: 530 ron/persoana (outfit  iubibil  cadou )

Pachetul include doua nopti de cazare (vineri si sambata) in camera dubla la pastel Chalet, mic dejunul delicios si serviciile mele de Cupidon.  Toti ucenicii indragostiti    vor primi din partea mea si a surorii mele de la @Livada cu rochii  ceva dragut ce puteti folosi la activitati.

Transportul si-l asigura fiecare cuplu, puteti sa va grupati intre voi daca veniti cu masina sau  puteti veni cu trenul.

Participarea la eveniment se face prin plata unui avans de 50% pana la data de 5  august, iar restul sumei la locatie (sau puteti plati toata suma in avans).

Avand in vedere ca locurile sunt limitate la cazare 10 cupluri primul cuplu  venit va fi primul servit. Daca va  retrageti dupa ce ati platit avans si nu ati gasit inlocuitori, va rog sa ma intelegeti ca va voi opri avansul.

Necesare logistice: izopren/saltea de yoga, o paturica, un carnetel si ceva de luat notite, “d’ ale gurii” ,hainute lejere ptr yoga, haine albe pentru ceremonie,  niste flori pe  care le vom folosi la ceremonia iubirii.

Va fi o intalnire profunda si calda in care va veti privi mult in ochi si va veti lipi mainile timp de 3 zile.

Poate veti plange, poate veti rade. Veti fi exact asa cum sunteti. Impreuna unul cu altul.

Daca aveti incredere in mine, astept mesaj in privat pe facebook sau mail pe suntuncopac@gmail.com.

Va multumesc ca imi dati sansa sa evoluez si eu in relatia de cuplu prin experientele voastre! Si daca iese bine ne vedem in Thailanda cu aceeasi tematica la Honey Moon Yoga ? 😀

de-a mama si tata

Despre Copac: Copacu’- are background economic si in marketing&comunicare de peste 13 ani, dar ceea ce stie cel mai bine sa faca este sa respire si sa-si traiasca viata cu recunostinta in fiecare zi alaturi de copacii sai, de sotul Misha si de  fetita sa. Dupa ultimii 4 ani in calitate de director de marketing World Class (cel mai mare lant de fitness), a ales sa inceapa un nou drum, deschizand propriul studio de yoga, si devenind managerul propriei vieti.Copacu’ a scris peste 500 de articole motivationale pe blogul sau suntuncopac.com, insumand un reach de peste 800.000 de vizualizari , si participa ca speaker motivational la diverse evenimente din zona dezvoltarii personale, parentingului si a unei vieti sanatoase si linistite in general. S-a licentiat in 200 de ore de yoga intr-un ashram din Bali Indonesia alaturi de YogaWorks, este instructor certificate Pilates, consilier de dezvoltare personala autorizat de Ministerul Muncii, mestesugareste rochite boeme in Livadacurochii impreuna cu sora copac si  organizeaza teambuildings si retreaturi de yoga si recunostinta in tara si in  Bali. In rest, zambeste la soare, merge in talpile goale si imbratiseaza copaci la orice pas.  Si-l iubeste mult pe Misha sotul ei chiar daca o pune sa-si spele incaltamintea de 10 ori pe zi. 😀

 


Leave a comment

Se spune ca dragostea este oarba, insa eu vreau sa cred ca e lumina

DSC_0557

Draga copac,

De ce iubim? De ce ne casatorim? De ce facem dragoste?De ce facem copii?De ce avem nevoie de drame? De ce suntem parasiti?

Zilele astea ma uitam la poza asta in care rad cu gura pana la urechi si mi se vede rujul pe dinti, dar nu pare ca-mi pasa si ma gandeam ca fac opt ani de relatie cu sotul meu, wow, parca nu-mi vine sa cred.

Uneori, ma uit la el cu atata iubire si imi este inca atat de drag si alteori ma scoate din sarite cu regulile curateniei casei si alte tampenii, incat imi imaginez ca am o drujba si –l tai pe el dragul meu sot mesteacan de la radacina :)). Si varianta in care eu il scot din sarite este de luat in calcul :)).

Ma gandeam ca la inceput atunci cand ne ciondaneam, puneam destul de mult la suflet ne inchideam in noi  si nu invatam niciunul  nimic din certurile noastre. Acum reusim sa ne detasam, sa ne privim precum niste observatori, si sa realizam ca suntem impreuna in chestia asta ca sa evoluam nu ca sa ne tragem in jos si sa pierdem timpul cu prostii.

Am invatat sa comunicam, si chiar daca comunicarea uneori este mai violenta decat ar fi expusa in cartile cu “love birds”, ea este reala, este a noastra, este autentica si ne ajuta sa intelegem chestii despre noi.

Incercam sa ne punem unul in papucii ceilulalt si ne privim si ne reflectam ca  niste oglinzi. Niciodata unul nu-l poate schimba pe celalalt dar ne putem schimba noi perceptia, viziunea, atitudinea asupra situatiilor. Ne putem folosi de comportamentul jumatatilor noastre ca sa ne reflectam cele mai adanci parti din noi, parti care ne plac sau poate nu ne plac deloc .

Partenerii nostri sunt o invitatie catre evolutia noastra. Radacinile noastre se intalnesc ca sa ducem ceva mai departe. Un pic din noi, si din cei ce au fost in urma noastra.

Stii, se spune ca dragoastea este oarba, insa mie nu-mi place vorba asta. Eu vreau sa cred ca e drumul spre lumina.Mie imi place dragostea aia constienta, prezenta, vie care ma ajuta sa ma definesc, sa ma conturez, sa ma cunosc si sa cresc . Imi place dragostea care ma lasa sa fiu eu, nu ceea ce asteapta partenerul meu de la mine.

Asa ca te intreb si pe tine copacule:

  • Care sunt intentiile tale cand intri intr-o relatie?
  • Te-ai gandit vreodata ca iti schimbi partenerul dupa chipul si asemanarea ta?
  • Partenerul tau te ajuta sa prinzi mai multa incredere in tine?
  • Te respecti atunci cand esti cu cineva?
  • Cat cantaresti tu si cat partenerul intr-o relatie?
  • Cat de orb te lasi a fi in relatia ta?
  • Cand intri intr-o relatie esti tu sau ceea ce vrea partenerul tau sa vada?
  • Ce parti din tine accepti si nu accepti atunci cand esti cu cineva?
  • Ce ai vrea sa traiesti printr-o relatie? Ce vreti sa impartasiti?
  • Ce castigi in fiecare zi alaturi de jumatatea ta?
  • Cine esti tu si cine este partenerul tau?

Eu cred ca ne intalnim si suntem doi, ca sa mergem impreuna ACASA.

Si mai cred  ca suntem impreuna ca sa ne ajutam sa ne recuperam sufletele pierdute in asteptarile celorlalti.

 


Leave a comment

Impresii de la Ritualul Reginelor Recunoscatoare

 

 

DSC_0542Draga copac,

Luna trecuta am petrecut un weekend minunat alaturi de Reginele mele copacite la Ritualul Recunostintei in talpile goale, de la Paltinis. ❤

De ce Regina? Pentru ca Regina mea  este bogata. Si nu in palate, soti, averi, gradini si calesti 😀  Ea este atat de bogata incat s-a cucerit pe ea insasi.

 Regina mea isi arata  sufletul alaturi de alte regine pe care le cunoaste pentru prima oara in viata, si  se “dezbraca” de “rochii sclipicioase” pana la adevar, pana la adevarata  esenta, pana la ceea ce este cu adevarat, nu ceea ce ii cere  societatea sa fie. In tabarele mele ,reginele mele frumoase  se dezbraca de frica, de invidii si gelozii, de neincrederi si dezamagiri, de stress, de responsabilitati, de ura, de remuscari si regrete, si se intalnesc precum niste copaci golasi de greutati, pe salteaua de yoga cu vedere la muntii puternici, unde danseaza adevaratele lor fiinte.

Am ales sa concep acest Ritual de la Paltinis in jurul conceptului Recunostintei care mie mi-a schimbat perspectiva  asupra vietii. Concret, din primul moment in care au venit, si pana cand au plecat  au practicat recunostinta pana la ultima celula,  prin toate activitatile pe care le-am facut impreuna…..si cred ca le-a placut.

Ce ma face fericita in taberele mele este ca vad, cum persoane care se vad pentru prima oara in viata lor, impartasesc niste ganduri si emotii atat de puternice, mai puternice poate ca emotiile schimbate cu partenerii nostri de viata, cu rudele sau prietenii apropiati, pentru ca de multe ori, iti deschizi sufletul mult mai usor unui necunoscut, asa-i?

Ca de fiecare data, Reginele mele au purtat nume de copaci. Si nu, nu ne-a interesat fiecare cati ani are,  ce job  sau ce salariu, ce statut social, ce CNP are in buletin. Ne-a interesat sa aiba sete de sine.

Si au avut la seteeeee, oho! 😀  Sa vezi cu ce sete, si-au mestesugarit talismanele cu copaceii vietii sau cu ce sete s-au intalnit pe podeaua de dans la meditatia dinamica, sa vezi cum au vorbit cu copaceii si s-au jucat in zapada, sa vezi cum se opreau pe la colturi si se intrebau pentru ce sunt recunoscatoare.

Sunt atat de recunoscatoare pentru ca reusesc sa adun pe langa mine la aceste intalniri suflete minunate. Si habar nu au cat de mult bine isi fac una alteia, cat de benefice le sunt aceste intalniri “intamplatoare” si cate idei, perspective, sentimente ies la iveala.

Le multumesc din inima ca mi-au oferit aceasta sansa sa le fiu Ghid la Ritualul Recunostintei, si mai departe las pozele sa vorbeasca.

La sfarsitul lunii, voi face ultimul Ritual in talpile goale inainte sa plec in Bali, apoi cand ma intorc in mai, pregatesc o tabara la mare, unde voi impartasi experienta mea balineza acumulata in cele doua luni de “terapie cu palmieri”. 😀

Va iubesc si va sunt profund recunoscatoare pentru ca sunteti aici ❤

 


3 Comments

Eliberati-va fostii

DSC_0128 modified


“Ulay, Oh”

There she was like a picture.There she was, she was just the same.
There she was; he just had to know that she had forgot his name.
Ulay, Ulay, Oh.

Thinking back to the last time.On the wall as they turned away.
Walking back; was it just a dream or did he hear her say?
Ulay, Ulay, Oh.

Trying his best to forget her.Trying his best to just keep his stride.
Kept his word, but he knows he heard
Ulay, Ulay, Oh.Ulay, Ulay, Oh.

Draga copac,

Asculta -ma aici:

Deseori primesc mailuri de la copacei ca voi care imi cer sfatul privind diverse situatii, schimbari, obstacole prin care trec. Uneori simt ca pot contribui cu un mic ajutor, asa ca-l ofer cu inima, si mai putin cu mintea.

Mi-a atras atentia un mesaj zilele trecute de la o tipa care ma intreba cum sa scape de fantoma fostului iubit care o urmareste de ani in vise, in ganduri si nu o lasa sa iubeasca viata asa cum ar merita.I-am propus sa deschida o sticla de vin si virtual sa inchinam un pahar de vin rosu pentru toate fostele iubiri, chiar si cele care ne-au facut sa suferim. Poti sa te alaturi si tu, va fi fun iti promit! 😀

Uneori, asteptam in astfel de situatii sa ni se ia partea si sa aruncam cu pietre in ceilalti , insa am simtit sa-i spun un mesaj pe care mi-ar fi placut sa-l primesc si eu atunci cand ma tavaleam de durere: sa-i multumeasca in timp ce savureaza vinul pentru toate momentele pe care i le-a oferit,  sa-i multumeasca pentru experienta iubirii, sa-i multumeasca ca a lasat-o sa plece spre lucruri mai bune ( pentru ea), si sa-si ia la revedere cu recunostinta in pace de la “fantoma” care o urmarea in minte. Cand cineva alege sa plece din viata noastra, trebuie sa intelegem ca povestea nu s-a terminat, este sfarsitul “musafirului ex” in povestea noastra. Povestea noastra continua.

Asa, hai cu vinul, noroc    ! Imi place tema asta…

Cu totii am avut niste povesti interesante cu fostii, iar unii dintre noi ne ingreunam cu un “dulap cu foste iubiri”, asa cum pastram in dulapul real haine pe care nu le-am mai purtat de ani, dar nu putem sa renuntam la ele. Un dulap cu “daca si cu parca”, “cum ar fi fost daca ne –am fi casatorit, daca am fi facut copii”, “cum ar fi fost daca imi ceream iertare la momentul potrivit” un dulap cu mii de posibilitati si variante inventate si interpretate  de creierasul nostru pervers.  Scenarii si filme.

Dar in final in filmul cu fostii scenariul cu “Happy end”,  pur si simplu nu a fost sa fie.

Daca nu ne eliberam de fantome, de “ hainele astea pe care le-am purtat candva dar nu ne mai vin”, nu vom putea niciodata sa ne bucuram de prezent si de actualele si de viitoarele noastre iubiri.

Ca si tine, si eu am fost urmarita acum multi ani, ceva timp bun de o fantoma clasicului “fost”. Nu voiam sa-l las sa plece din mintea mea, desi real isi luase de mult timp talpasita. Ma simteam mai putin singura atunci cand imi aduceam aminte cat m-a iubit. Cred ca de fapt imi era frica sa-l eliberez din mintea mea pentru ca aveam impresia ca nimeni nu ma va mai iubi vreodata, nici amarata aia de fantoma imaginara.

Dupa ceva timp, cand mi-a mai venit mintea la cap si inima s-a reasezat la locul ei, in tacere, in pace si recunostinta i-am multumit in minte si in inima  ca a fost parte din calatoria mea si l-am lasat sa plece din gandurile mele. Si nu, nu l-am ( mai :))  injurat, nu m-am razbunat nu i-am ( mai :)) dorit moartea,hahhah!Mi-am luat  “la revedere” de la el desi mi-a fost greu. In general imi este greau sa renunt la lucruri. Insa am hotarat ca este mai important sa-mi spun “hello” mie.Am realizat intr-un punct ca “renuntarea la fantome” este de fapt un pas mai departe de a face cunostinta cu oameni reali, in carne si oase. De a face cunostinta cu noi insine.

Si am mai realizat ca nu am niciun regret. Ca a fost perfect exact asa  cum a fost. Oamenii vin si pleaca in viata noastra cu un motiv, sa ne ajute sa evoluam nicidecum sa ne tranteasca la pamant.

Am mai invatat ca iubirea este o forma de experimentare a vietii care nu se termina niciodata. “Once you love you love for ever” spunea Kaifi indrumatorul nostru de la Osho Afroz, indiferent de povestile tragice de iubire sau nu, oricat ne-am bate cu pumnii in piept ar fi o minciuna sa -i spunem inimii noastre ca iubirea pentru X s-a oprit doar pentru ca povestea s-a terminat. Iubirea nu se termina niciodata, ea curge, ea se transforma. Lectia iubirii este si lectia asumarii ca fiecare poveste vine sa ne invete ceva.

Asfel am si realizat ca ma iubesc. Ca sunt minunata, perfecta, completa si nu am nevoie de o voce sa-mi spuna asta.Am realizat ca renuntand la fantomita prin acceptare si imbratisare a iubirii pentru ea, am ajuns in prezent locul in care eram cu adevarat vie. Aici si acum.Si iata ca nu am gresit, la scurt timp mi-am cunoscut tatal copilului meu care este real, prezent, aici langa mine, nicidecum o voce tristuta de fantomita zbatandu-se intre viata si moarte in creierul meu.

Si bineinteles, savurand ultima picatura de vin, i-am soptit si domnisoarei copacite sa-l ierte, dar de fapt am mintit-o, pentru ca in final, iertarea era pentru ea.

Cuplul acesta de fosti iubiti s-a intalnit dupa 23 de ani. O poveste minunata de dragoste care nu are nevoie de cuvinte ci doar de privit in ochi:


1 Comment

De-a mama si de-a tata

de-a mama si tata

Draga mea fetita,

Asculta-ma aici:

 

te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai  soptit de multa vreme nimic aici, iar tu ai facut atatea in toata aceasta perioada: te-ai ridicat in fund,  in 4 labute, m-ai strigat “mama”, apoi ai strigat “tata”, apoi ai cantat, ai gustat primele mancaruri, altele decat hrana sanului meu.

Chiar daca nu ti-am mai scris demult, iti repet a mia oara cat de recunoscatoare iti sunt ca ai venit in viata mea, in viata noastra si cate lucruri bune a trezit clopotelul guritei tale, in fiecare zi in sufletul nostru.

Mirosi a viata. Ne aduci aminte ca traim, ca suntem norocosi ca ne avem unul pe altul, si ca te avem pe tine. Ca suntem sanatosi.

Ma uit la tine cand dormi cum ti se umfla abdomenul, si inimioara ta iti pompeaza sangele miscandu-ti usor tricoul de pe piept, si nu imi vine sa cred ce miracol traiesc. Nu am fost niciodata mai fericita, mai implinita mai linistita. Merg pe strada cu tine si imi vine sa cant si sa dansez. Nu imi pasa ca ma arata lumea cu degetul. Sunt fericita, fericita tare si  recunoscatoare iti sunt tie si Cerului pentru pacea ce imi este data sa o traiesc.

Stiu ca m-ai ales pentru ca ai planuri cu mine. Vrei sa ma ajuti sa evoluez, sa mai cresc un pic, sa inteleg niste lucruri, aparent banale dar totusi esentiale: cine sunt si care e misiunea mea.

Sper sa nu te dezamagesc vreodata, iar daca te voi dezamagi si nu imi voi da seama, te rog sa ma ierti.

Aveai doar 5 luni cand mi-ai spus mama, si atunci am stiut ca am meritat sa port acest nume si iti multumesc. Stiu ca atunci cand nu ma zaresti prin camera, ma cauti cu privirea, iar mirosul sanului meu inca te linisteste atunci cand esti agitata. Cand am inceput diversificarea am fost un pic trista. Stiam ca laptele meu, paraul iubirii care te-a crescut pana acum va seca din ce in ce mai mult, si va face loc “unor ambalaje”  pe care le vei gasi poate “mai dulci si mai bune”.

Nu uita te rog cu cata dragoste te-am alaptat in fiecare secunda si o voi mai face atat cat vei mai avea nevoie de mine, nu uita ca prin seva mea ti-am transmis tot curajul meu, toata increderea, linistea, armonia, intelepciunea, lumina mea.

 Ma uit la chipul tau angelic  cum soarbe din mine pacea si parca vad un tablou cu ingeri.

Cine spune ca raiul nu este aici, in camera noastra atunci cand imi respiri cu gurita ta mica la piept  si cand  tu te joci asa de frumos cu noi   “de-a mama si de-a tata”?