Asculta-ma aici:

Draga mea fetita,
Astazi am vazut un film cu tatal tau. Doar noi doi si cu Jadi- surioara ta sforaitoare, intinsi pe canapea relaxati, asa cum obisnuiam inainte sa vii tu.
Am ras si ne-am alintat.
Tu dormeai.
Doar noi doi.
Era o vreme in vietile noastre cand faceam ce voiam, cand voiam, unde voiam fara sa ne treaca prin cap ca acele momente vor disparea fara  sa ne dam seama. Era o vreme cand nu trecea zi sau saptamana fara sa mergem undeva, la doi pasi sau peste mari si tari. Fara responsabilitati prea mari. Fara griji. Fara explicatii.
Niciodata nu va mai fi la fel.
Am devenit parinti.
Au trecut doua saptamani de cand suntem parinti. Nasterea ta. Primul schimbat de scutec. Prima baita. Prima data cand ai deschis ochii, cand ne-ai zambit. Primul rasarit. Prima data cand ne-ai tinut treji noaptea. Prima masina de spalat cu hainutele tale… Prima.. Primul…
Sa-ti veghem explorarea lumii pentru prima data poate fi epuizant,  recunoastem.
Tu stii asa de bine ce trebuie sa faci. Parca ai venit la pachet cu un plan de supravietuire bine pus la punct.
Dar pentru noi totul e nou. Poate uneori suntem mai stangaci. Poate mai gresim. Poate alteori pur si simplu nu stim ce trebuie sa facem.

Te rugam sa fii rabdatoare cu noi.
Stii, in spital, cand mi-am revenit cat de cat dupa operatie/anestezie si l-am vazut pe tatal tau cu cata siguranta si iubire te ingrijeste, si cat de linistita esti tu in bratele lui, am realizat ca vom avea un job de parinti foarte usor si ca tot ce trebuie sa pluteasca intre noi este increderea,  iubirea si armonia.
Dupa ce tatal tau s-a intors la munca si am ramas doar noi doua fara niciun alt ajutor, am crezut ca ma voi trage cu mainile de par 😀 asa cum ma avertizau toti cunoscutii si siteurile de profil, dar vreau sa-ti multumesc ca m-ai luat usor si ingrijirea ta este una dulce. Chiar daca poate durerile de burtica in curand ne vor tulbura somnul, vreau sa stii ca nu ma supar si voi face tot ce -mi sta in puteri sa te linistesc.
Nu avem niciun regret fetita noastra, nu am schimba nimic la vietile noastre. Poate ai adus schimbari majore in rutina de zi cu zi. Poate acum stau la coada la casa de marcat pentru copii, cu rochitele tale minuscule in brate   si nimic pentru mine. Poate cand ma trezesc dimineata primul gand imi fuge acum la tine.
Dar este perfect. Este asa  frumos.

Nu imi pot lua ochii de la tine.

Ti -am facut mii de poze, nu ma pot abtine. As vrea sa pastrez fiecare secunda cu tine pe loc.
Ma inspaimanta ca te urmaresc in fiecare zi si realizez ca nu ma voi mai intalni niciodata cu aceste clipe rupte din nori. Ca pe masura ce hainutele tale raman mici de la o zi la alta, figura ta, expresia ta, mirosul tau, vocea ta, gandirea ta se schimba.
Ma uit la tine si imi reamintesc ca totul este in miscare, trecator.
Ma uit la tine si viata se uita la amandoua cu impermanenta ei.

Concept “mamaste”: suntuncopac

Foto: Tibi Vintur

Locatie ZEN: Anda Roman Atelier