Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Multumesc Roxana!”

© Ruxandra Scripcariu

Draga femeie,

Ma voi lasa sa fiu vulnerabila in aceasta postare pentru ca stiu ca ne face bine tuturor si am invatat ca sunt puternica atunci cand ma las sa simt si sa fiu si chiar sunt. Stiu ca si tu oglindesti o parte din mine si o parte din tine isi va lua un mesaj si o lectie de aici, din acest post.

Acest post de astazi in curand va fi o pagina dintr-o carte, ce stiu ca va iesi candva undeva :)) iar tu si cu mine suntem personajele principale. Stiu ca o sa injur in carte, ca  o sa tip si o sa urlu, stiu ca o sa plang, stiu ca o sa rad pana la urechi, stiu ca o sa ma excit si stiu ca o sa ma urc pe tronul de regina in care am stat intotdeauna.

Dar sa lasam acest plan si sa scriem primul articol.

Este prima mea exprimare legata de separarea si divortul de fostul meu sot insa nu, nu o sa scriu astazi despre ce greu a fost si ce usurel am trecut :), nu o sa dau nici detalii ce nu servesc nimanui, dar vreau sa scriu acest post ca sa-ti multumesc, da sa iti multumesc infinit din genunchi,  de jos,  si de sus pentru ca fara sa iti dai seama poate, m-ai imputernicit si m-ai ajutat sa ma ridic si sa-mi aduc aminte de puterea imensa care este in mine, in fiecare dintre noi, mi-ai adus aminte ce minunate suntem noi femeile atunci cand suntem impreuna si nu impotriva.

Imi aduc aminte si acum era mai si urma sa am o sedinta privata cu Roxana, o tipa pe care o amanam de ceva timp pentru ca nu ne nimeream cu programul, nu o cunoasteam.

Pe Roxana o sa mi-o aduc aminte toata viata, pentru ca a deschis usa si a inchis-o dupa 10 secunde. Mai precis – am dat-o afara de la studio! In momentul acela ceva s-a inchis in viata mea si ceva a inceput. Iti multumesc Roxana ca ai fost oglinda mea! Pe scurt, ce s-a intamplat cu Roxana este ca… am uitat de programarea ei, de sedinta de viata, ceea ce evident nu mi se intampla de obicei!

A fost ziua in care am aflat niste atrocitati legate de casnicia mea si am crezut ca da, pamantul se despica in doua si ma inghite acolo scuipand peste mine mocirla. I-am zis ca o sa o sun cand  o sa ma asez si ca acum eu am nevoie disperata de terapie. Intre noi a fost doar o usa inchisa, insa privirea ei din ochi a fost privirea tuturor celor peste 5000 de femei pe care cred ca le-am cunoscut in cei 5 ani de cand sunt un copac. Ochii ei imi spuneau tot cea am spus ani de-a randul fiecarei femei care mi-a pasit pragul – “Te vad, te aud, te inteleg, te primesc si iti multumesc pentru tot!”

Am sunat-o destul de repede, dupa vreo luna, pentru ca din fericire m-am lasat sa ma asez si sa ma echilibrez cu puterea si viteza vantului. De la ea a urmat apoi cea mai abundenta perioada din viata mea, in care fetele, desi stiau ca nu trec prin cea mai roz experienta personala, tot isi doreau sa lucreze cu mine, am fost coplesita in bine de workshops, terapii care au mers senzational. Cred ca am fost cel mai bun ghid in acea perioada vulnerabila si acum am inteles de ce: Eu credeam ca le asist pe ele, dar de fapt fiecare a contribuit la vindecarea mea, punerea mea pe picioare, noua eu LIBERA de azi.

Pur si simplu in toata aceasta perioada, desi nu am facut publica suferinta mea am simtit cum tot binele pe care l-am facut in ani fetelor s-a intors la mine, si da, fetelor, m-am lasat sa il primesc si va multumesc, va multumesc, am primit tot ce mi-ati oferit, am primit cu adevarat chiar daca a fost intr-o forma invizibila energia de sisterhood pe care insisit atat de mult in retreats, workshops.

Acest post este doar ca sa va confirm ca am primit darurile voastre si astazi m-am intors in PUTERE si datorita voua.

Nu-mi imaginam ca povestea iluzorie pe care o aveam in cap eu despre relatie – cu mine si fostul meu sot in bastoane imbatranind impreuna o sa se spulbere intr-o secunda, dar nu-mi imaginam nici de DIAMANTUL IMENS  de putere ce  zace in mine, care acum, dupa ceva timp, poate sa spuna ca “da totul are sens si a fost si este pentru binele meu suprem”.

Acea usa inchisa Roxanei a fost de fapt o usa inchisa mie pentru toate contractele vechi ce nu imi mai servesc, toate momentele in care m-am lasat mica, iar usa deschisa la ceva timp prin fiecare dintre voi a fost trasformarea mea, schimbarea mea si din nou – renasterea mea.

In alta ordine am scris acest post ca sa-ti multumesc tie si mie pentru ca suntem.

Acesta este mesajul meu de putere a feminitatii de care poate ai uitat si tu ca zace in tine si daca eu am putut si tu poti.

Iti multumesc pentru toata sustinerea pe care tu poate nu constientizezi ca mi-ai transmis-o, dar eu am primit-o de la tine.

Iti multumesc ca prin Roxana m-ai ajutat sa inteleg ca uneori trebuie sa ai curajul sa inchizi tu usa sau sa inveti sa o accepti atunci cand iti este inchisa in nas.

Astazi lumea imi spune: “Andreea radiezi, Andreea arati asa de bine, esti asa de sexi, asa de puternica, Andreea cum ai reusit? Cum ai putut sa te pui asa de repede pe picioare?

Iti spun cum.

AM ALES – ceea ce te invit si pe tine sa faci! Sa ne luam de mana si sa alegem.

TE iubesc, iti multumesc!