Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Îmi cer iertare!

BeautyPlus_20200620105856450_save

Îmi cer iertare…

Faţă de cine? Faţă de singura persoană care merită justificarea mea pe acest pamânt – Eu.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile în care am dat voie iubirii să mă doară. Am uitat că de fapt iubirea, este singura ce nu doare, e singura aducătoare de pace şi la adăpostul ei te simţi în siguranţă. Am uitat şi am permis altora să mă lase „pe mai târziu”, să îmi spună despre mine – cum sunt şi ce merit, ce trebuie să fac şi cum să fiu ca să „merit iubirea lor”, îmbrăcându-mă astfel în limitările şi fricile lor. Ce trădare de sine să uit cine sunt şi să mă las inventată şi povestită de alţii.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile când m-am comparat cu ceilalţi şi mi-am uitat unicitatea, lucrurile cu care natura m-a investit şi mi-a spus – Tu eşti unică, cu daruri Unice şi cu resursele tale poţi să atingi lumea în felul tău unic. Îmi cer iertare că am uitat acest lucru şi m-am trădat, mi-am ascuns cadourile şi mi-am dorit să fiu ca alţii, să am ce au alţii, să trăiesc viaţa altora în timp ce eram nerecunoscătoare pentru a mea şi nu depuneam suficient efort să o fac poate mai măreaţă decât a altora.

Apropo de limitări, îmi cer iertare pentru toate dăţile când nu mi-am dat voie să încerc, mi-am spus că nu am suficient, că nu merit sau că nu sunt pregătită acum şi am zîmbit amar că „poate altă dată, poate în altă viaţă”.

Îmi cer iertare că m-am făcut pe mine mică, pentru a-i lăsa pe alţii să fie mari. Am uitat că toţi suntem egali şi avem aceeaşi sursă. Dumnezeu este în aceeaşi măsură în noi toţi.

Îmi cer iertare că le-am permis altora să-mi spună cum să-mi trăiesc viaţa şi mi-am pus pe mute intuiţia, flacăra inimii, misiunea cu care am venit pe pământ.

Îmi cer iertare că nu mi-am ţinut promisiunile faţă de fetiţa visătoare din mine, că i-am promis că vom face câte-n lună şi în stele „când vom fi mari” şi apoi m-am pierdut în rutină. Am uitat de magie şi m-am preocupat mai mult de facturi şi să mă încadrez în norme.

Îmi cer iertare că mi-am pus frână abundenţei, în iubire, pace sau lucruri materiale. M-am păcălit cu credinţe false că nu le merit şi m-am întristat când am văzut că alţii se bucură de ele. Greu am realizat că toţi avem aceleaşi drepturi şi depinde doar de mine să mă deschid şi să-mi dau voie.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile când mi-am jignit corpul, uitând ce instrument măreţ este. Fiecare celulă ştie ce misiune are, toate organele funcţionează perfect fără să mă streseze prea mult pentru indicaţii, fiecare fir de păr ştie să strălucească în soare şi contribuie la feminitatea şi gingăşia mea. Ce minune de corp sanatos şi frumos pe care eu l-am blamat, comparat, îndesat cu alimente nesănătoase ca să umplu goluri, pe care l-am chinuit cu diete, cu idei despre perfecţiune care nu există.

Îmi cer iertare că nu m-am bucurat suficient de pasiunea ce zace în mine, că am lăsat ruşinea inventată de alţii să îmi conducă sistemul de valori. Îmi cer iertare că m-am lăsat controlată de reguli născute din frica de măreţia feminină.

Îmi cer iertare că nu am fost mereu autentică, pentru că mi-a fost teamă că dacă mă dezvălui nu voi mai fi iubită, am jucat roluri, am bifat dorinţele altora ca să mă iubească, pentru că speram că aşa o să ajung să mă iubesc şi să mă accept şi eu.

Îmi cer iertare pentru că nu am eliminat oamenii nepotriviţi mai devreme, pentru că i-am lăsat să îmi rănească inima de mai multe ori, că nu am lăsat trecutul în spate când trebuia şi nu mi-am făcut temele ca să nu fie nevoie să-mi repet lecţiile.

Îmi cer iertare şi mă iert pentru că astăzi înţeleg că tot ce am făcut era lipsă de iubire de sine.

Nu ne învaţă despre iubire de sine la şcoală, deşi aceasta este baza pentru tot ce primim în viaţă. Nu ne învaţă, de aceea este datoria noastră să o învăţăm, să ne responsabilizăm şi să ne luam viaţa şi iubirea în braţe.

Acum câţiva ani am decis pentru mine că iubirea de sine este prioritară şi toată energia mea nu trebuie să meargă în a-i convinge pe ceilalţi de ce „merit să fiu iubită”, dar să descopăr eu iubirea de sine şi să permit altora să mă iubească cu adevărat.

Practicând iubirea de sine, învăţăm ce înseamnă iubirea pentru ceilalţi, ne dăm seama cum iubirea nu cere nimic, doar acceptă, oferă spaţiu de dezvoltare, este cel mai fertil sol de la care putem să pornim.

Iubirea de sine nu este egoism, este datoria noastra faţă de noi şi faţă de ceilalţi.

Dacă vrei să să iei şi tu această decizie cu tine, hai şi tu în Maratonul iubirii de sine!

Vom dezbate prin Meditatii si exercitii de dezvoltare personala urmatoarele teme:

 

* Iertare si eliberare de trecut

* Incredere in sine si dezvoltarea intuitiei / Valoarea personala

* Blocaje, frici, credinte limitative

* Exprimarea adevarului personal, impunerea de limite si curajul de a cere ce ni se cuvine

* Dialogul intern

* Comparatia

* Posibilitatea de a alege

* Relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti

* Putere personala / sexual transmutation activarea puterii creatoare

Detalii aici.

Text –Ana Dragalina 


2 Comments

Si cand plang sunt frumoasa

yoga bucuresti

Cand eram mica am avut cativa ani in care nu ma simteam frumoasa. Nici urata nici frumoasa, ma simteam invizibila. Stearsa.

Imi aduc aminte ca mi se parea ca fata mea este asa de comuna si plictisitoare incat daca ma vedeam intamplator in oras cu un coleg de scoala nu m-ar recunoaste pentru ca nu simteam ca am nimic care sa straluceasca. Hainele pe care le purtam erau urate si intotdeauna ma uitam cu suspin la fetele mai inalte, mai voluptoase, mai bine imbracate si mai populare ca mine. Voiam sa fiu si eu frumoasa ca ele…

Mi-ar fi placut sa ma sfatuit cineva atunci si sa-mi spuna sa nu-mi mai cred gandurile neprietenoase  si sa-mi construiesc unele frumoase despre mine.

Stima de sine foarte scazuta, vocea din capul meu care imi spunea ca nu sunt frumoasa mi-a umbrit acea scurta perioada de viata… dar stii ceva, nu-mi pare rau ca am trecut pe acolo, pentru ca acum stiu cum sa o cresc pe fata mea si stiu ce sfat sa dau oricarui adolescent in cautarea frumusetii.

Astazi am principii puternice si de neclintit despre frumusete. Nu mai accept nici cand ma scol cu fata la perna sa-mi spun eu vreo secunda ca nu sunt frumoasa sau daca gandul trece pe langa mine stiu ca e un sabotor si nu-l mai cred. Aceasta frumusete pentru mine este astazi acceptarea unicitatii mele. Deseori imi spun unele cunostinte” nu ti pare rau ca am imbatranit, ca incepem sa ne luptam cu ridurile, cu carnea care se lasa?” Si mi se pare incredibil ca am ajuns intr-un punct in care nu, chiar nu-mi pare rau de nimic, nici de ridurile castigate, nici de cearcane, cred ca sunt cu adevarat frumoasa si nu m-am simtit niciodata mai bine in pielea mea. Sunt onorata sa locuiesc acest corp. Pentru ca flacara mea din interior este puternica si luminoasa acum si nu ma lasa sa vad nimic altceva.

Stii ce am facut? Stii cum am reusit? AM ALES ! Pur si simplu intr-o zi am ales sa-mi vad doar frumusetea din mine si din mediul inconjurator!

Si tu poti alege.Si tu esti frumoasa. Divinul te-a creat dupa chipul si asemanarea lui, cum sa nu fi superba?Ai toate drepturile sa-ti accepti frumusetea in aceasta viata. Orice minciuni ai asculta din exterior nu uita adevarata voce interioara, nu sabotorul acela ciocanitor, ci vocea luminitei, singura voce.

Cand nu ne vedem frumusetea este un semnal ca suntem deconectate de sufletul nostru.

Frumusetea ta este abundenta pentru toata lumea.

Adevarata ta frumusete ajuta celelalte femei sa-si vada frumusetea lor in tine.

Lacrimile tale frumoase ti-au curatat inima de armurile si carapacele pe care le-ai zidit in jurul ei.

Toate suntem frumoase, si cand plangem si cand suntem dezamagite sau inlocuite cu alt tip de frumusete.

Si atunci cand suntem machiate tzipla dar si cand parul nostru a explodat odata cu furia din interior.

Cand te vei uita in oglinda de acum in colo vei stii ca esti prima  persoana importanta care iti poate spune cat de frumoasa esti, nu mai ai nevoie sa astepti nicio confirmare din exterior.

Esti frumoasa pentru ca privesti in ochii tai, fetita, adolescent, femeia matura pe care nu ai vazut-o pana acum, nu ai avut curaj sa o trezesti, dar acum ai!

Uita-te cu atentie si te vei gasi! Fara judecata, fara critica.

Doar in compasiune, iertare si iubire neconditionata.

Daca cineva nu a resusit sa –ti vada frumusetea este pentru ca inca mai are de lucru si de invatat din frumusetea interioara. Cu totii mai avem de invatat.

Focuseaza-te pe tot ce este frumos in tine, pe zambet, pe privire, pe blandete, pe mainile tale calde.

Te asigur ca daca te uiti atent te vei vedea. Iti vei vedea frumusetea. Este acolo.

Eu o vad, lumineaza pana la mine si ma ajuta  sa ma oglindesc in ea.

 

Semnat,

Un om frumos, ca tine

Cand plange si cand rade

Ps: te astept la yoga si meditatie sa  crestem increderea in noi. Crede-ma, functioneaza 🙂


1 Comment

Esti propriul tau sabotor?

draga copac,

Hai sa-ti spun o poveste. Stii ca mi-a luat aproape 4-5 ani sa fac schimbarea din corporatie in antreprenoriatul zen. Au fost momente grele de conflict cu mine cand ascultam si credeam vocile celorlalti, ca e o mutare gresita, o prostie, o nebunie, ca va fi un esec din start, ca voi avea regrete, ca ma voi face de rusine, ca sunt prea multi care stiu sa faca asta bine si nu e loc de mine, ca intotdeauna sunt altii mai pregatiti care ma vor face sa ma simt “mica”, bla bla bla. Si uite asa am stat pe loc pana intr-un punct….. cand am avut o revelatie. Nu ceilalti ma tineau pe loc ci propria mea crezare, propria mea voce, gandire interioara imi spunea ca nu pot, iar actiunile mele urmau gandurile. Asa ca la un moment dat m-am trezit ca pasarea phoenix si mi- am zis ca daca gandurile mele sunt atat de puternice incat sa ma tina pe loc inseamna ca sunt la fel de puterice sa ma ajute sa obtin si ce vreau. Asa ca am ales! Am ales SA POT, am ales sa am CURAJ si sa risc sa –mi confrunt sabotorul interior.

-“Tu esti propriul tau sabotor?”  – “Nicidecum! Nu! Cum sa-mi fac rau singur?! Poate mama, tata, partenerul de viata, colegul, sefu’, pisica, catelul, dar clar nu eu. Ei sunt clar de vina pentru nefericirea mea si pentru ca eu nu pot fi si avea ceea ce vreau”

Eu clar mult am avut aceasta gandire defectuasa mult timp si probabil fiecare dintre noi a trecut pe aici.  Cu totii avem acest “prietenas” nedorit interior. O voce care ne spune ca nu putem face lucrurile dorite si nu putem deveni ceea ce am dori sa fim. Este o frica interioara care ne roade atunci cand iesim din zona de confort, care ne spune ca nu putem reusi, ca ceilalti sunt mai buni ca esuam si ca nu putem duce lucrurile la capat. Adevarul este ca noi suntem acest sabotor, gandurile noastre, mintea noastra atunci cand nu o controlam si o lasam sa ne puna in lesa neputintei.

Acest sabotor poate fi incurajat de gandurile noastre privind educatia/cresterea/rezervorul de incurajare si iubire pe care le-am primit de la parinti, neincurajarea, diverse etichete pe care le-am asumat de-a lungul vietii si le-am crezut, aceasta gandire colectiva pe care ne-am asumat-o ca fiind a noastra si i-am dat crezare. MINTEA NE MINTE, retine asta! Ea poate fi un instrument extraordinar  atunci cand plantam ganduri constructive si luminoase dar atunci cand sadim astfel de ganduri sabotoare nu facem decat sa culegem actiuni si realitati pe masura.

Ce e de facut? Pai sa ne trezim, sa devenim constienti de forta noastra incredibila pe care daca nu o folosim in folosul nostru ne poate distruge. Putem prinde sabatorul de coada atunci cand incearca sa preia controlul si  sa-l recunoastem  si sa-l demascam. Daca suntem constienti, devenim responsabili si preluam carma vietii noastre. Odata ce suntem la carma, depinde doar de noi daca mergem inainte, stam pe loc sau o luam inapoi.

Iti propun sa-i dai un nume sabotorului tau, poate chiar un nume caraghios astfel incat sa te amuze si pe tine de fiecare data cand alegi sa-i dai crezare  lui ” Titirica” ” Pacanel” “Branzoi” “Scuturica” “Scaryila”  si sa realizezi ca doar tu esti de fapt adavaratul actor de luat in seama in piesa vietii tale.

Yoga este o practica minunata in imblanzirea acestui sabotor interior.

Namaste!


Leave a comment

Din saptamana increderii hop in saptamana copilului interior!

Draga copac,

Iata a trecut si cea de-a doua saptamana la mine acasa in copacul din Calea Victoriei 26. Incet- incet, incep sa ma obisnuiesc cu noul job, de gazda al unui spatiu in care copaceii se pot intoarce acasa la ei. In inima. Pe salteaua de yoga.  Desi yoga este o nisa super mica, eu mi-am ales o nisa intr-o nisa si mi-o asum. Consider ca Yoga este o practica de dezvoltare personala asadar mi s-a parut perfect sa combin in fiecare clasa, tehnici si exercitii de coaching altfel: uneori ii pun pe copaci sa picteze, alteori sa interpreteze picturi, sa vorbeasca in public despre lucruri mai profunde, sa scrie in jurnal, sa danseze, sa mestesugareasca lucruri, sa-si manifeste creativitatea si expresivitatea. Clar ceea ce fac eu te scoate din zona de confort si poate uneori te pune fata in fata cu niste layere d’ ale tale pe care nu le cunosteai pana acum, insa cine isi face curaj si isi da o sansa sa incerce, sunt convinsa ca va avea doar de castigat din energia grupului. Pana la urma este vorba de curiozitate si a te lasa sa faci lucrurile un pic altfel.
De asemenea sunt convinsa ca ceea ce fac eu nu este pentru toata lumea, asadar imi setez ca intentie ca tot ceea ce plantez eu in studioul meu cu multa iubire sa ajunga la cei care au nevoie de ceea ce eu pot oferi : un spatiu unde daca te lasi, te poti intalni cu tine. Deci nu-mi ramane decat sa va multumesc ca ma lasati sa fiu cum sunt.

La mine acasa, in fiecare saptamana imi propun o tema. Saptamana trecuta am lucrat pe tema increderii si iubiri de sine. Am discutat cat de important este sa lucram noi cu noi, sa ne imbratisam cu toata fiinta si blandetea inainte sa speram si sa tanjim dupa iubirea si increderea in ceilalti. Sa ne acceptam, sa ne intelegem sa ne iubim in imperfectiunea noastra.  Am pictat, am desenat, am interpretat desene din zona acestei teme, ne-am sustinut la cercurile de feminitate si am mai facut zic eu un pas inspre noi. La clasa de dans constient, invitata mea speciala Monica a venit insotita de Aiurman care ne-a incantat cu ritmuri live, iar picioarele noastre au dansat fericite frica noastra in aceasta energie placuta. La clasa de coaching prin jocuri, Mangrovele Rose- alias Roxana ne-a adus mai aproape de noi prin cartile magice de dezvoltare personala Point of you, iar la atelierul de creativitate si yoga pentru copii si parinti ne-am jucat altfel de-a printii si printesele. Am discutat cu parintii de importanta libertatii de creatie si creativitate a copiilor lor. Le spuneam ca daca la scoala sunt constransi sa intre intr-o competitie, maraton sau sa copieze sabloane, macar atunci cand sunt cu noi sau la activitati de genul, sa le dam libertate copiilor sa- si manifeste creativitatea/expresivitatea cum vor ei. De exemplu, chiar daca eu le- am spus o poveste-pilda cu printese care nu isi gaseau identitatea, in momentul in care i-am incurajat sa redea in culoare pe hartie firul rosu al povestii pe care ei l-au inteles, i-am indemnat ca daca nu au chef sa deseneze printesa ci un elefant verde sau un tractor, sa o faca si sa ne spuna si noua povestea lor apoi. Si asa a fost: de la o poveste despre printese confuze😃, am divagat drumurile creative si am inventat piscine, elicoptere, pirati si inimi zburatoare. Fiecare cu povestea lui. Iar mamele in acest proces au fost doar ajutoare: doar au asistat, hasurat, ajutat, completat acolo unde copiii lor le cereau ajutorul si bineinteles i-au complimentat, felicitat si iubit pentru libertatea de exprimare, pentru ca ai nostri copii tare mult au nevoie de sustinerea si validarea noastra. Habar nu avem ce magie avem in bratele noastre lungi si calde sa crestem copii sanatosi din punct de vedere emotional care sa nu se mai confrunte in viata lor de adult cu situatii asemanatoare cu cele in care noi ne zbatem.Cei mai buni invatatori sunt copiii nostri

Saptamana aceasta 26- 1 octombrie mi-am ales ca tema “Copilul interior”. Ne vom juca cu latura noastra jucausa si voi integra meditatii de regasire si intalnire cu acest copil acoperit cu praf din noi. Il vom imbratisa cu iubire la clasele de mai jos.

PROGRAM STUDIO:
Luni, 19.00: Vinyasa flow yoga
Marti, 07.45:  Yin- Yang Yoga
Marti 19.30: Yoga Dance si Meditatie dinamica cu Copacu’ ( atentie, am schimbat ora, inainte era la 20.00)
Miercuri, 18.00: Tai-Chi cu Sakura

Miercuri, 19.30: Flow Yoga
Joi 18.00: Yoga feminina- Yin Yoga
Joi 19.30: Cerc de feminitate (Imbratisarea copilului interior cu ajutorul “surorilor” din cerc: activitati expresive ) ( atentie, am schimbat ora, inainte era la 20.00)
Vineri, 18.00: Tree Pilates
Vineri 19.30:  Coaching prin Astrologie cu Specialist astrolog Cristiana Tanase : Cum ne influenteaza “Luna noua” deciziile din viata. ( Rezervari pentru astrologie  la suntuncopac@gmail.com. Poti folosi o sedinta din abonament.)
Sambata 09.00 – Yoga Flow/ sau Yoga feminina ( la cerere 🙂

Sambata 11.00 Yoga  si dezvoltare personala pentru copii & parinti

Investitia ta
PRET
O SEDINTA DE GRUP 50 RON
ABONAMENT 5 SEDINTE/LUNA 200 RON
ABONAMENT 8 SEDINTE/LUNA 280 RON

Alte info:

  •  Nu ai nevoie de rezervare, eu te astept oricum pe salteluta;
  • Gasesti descrieri despre fiecare clasa aici :https://suntuncopac.com/acasa-la-copac/
  • Toate clasele de grup dureaza 80 de minute cu exceptia claselor de dimineata/pilates si Tai-chi , care dureaza 60 de minute. Poti combina cum vrei clasele intre ele la abonamentul ales;
  • Sedintele din abonament presupun si intrarea la clasele de dezvoltare personala de vineri de la 19.30  ;
  • Daca tu ai abonament, accesul vostru la clasele pentru parinte- copil, se face taxand o intrare de pe abonamentul tau pentru tine si una pentru copil. Daca ti-ai folosit intrarile in luna respectiva poti adauga intrari la pretul corespunzator abonamentului pe care l-ai platit ( 35 respectiv 40 de lei). Per intrare accesul este de 80 de ron de cuplu adult-copil. Poti trimite si pe altcineva cu copilul tau. Daca vrei un abonament de 8 sedinte doar pentru aceste clase de copil-parinte, iti pot oferi o valabilitate de 2 luni.
  • Perioada de valabilitate a abonamentului tau poate fi prelungita cu perioada in care eu voi fi uneori plecata si nu voi gasi inlocuitor ( de exemplu Bali);
  • Participarea la sesiuni se face pe propria responsabilitate iar prezenta ta in sala presupune ca esti apt din punct de vedere fizic si mental pentru aceste activitati. Fiecare este responsabil pentru bunurile proprii.

Va astept cu atata iubire!


Leave a comment

De ce chiar si cuplurile fericite insala?

19

Draga copac,

Era 9 fara ceva si ma indreptam inspre cei doi copacei unde ma antrenez Tai –Zi ( Tai-Chi) o data pe saptamana cu Otilik. Si cum mergeam eu la pas rapid, un miros de colonie barbateasca tipatoare m-a facut sa incetinesc pasul. Nu pot sa spun ca-mi placea. Era genul de miros care striga dupa atentie.

Am intors discret capul, si pe o banca, un domn dichisit  cu camasuta calcata bine si servieta de piele se pupacea focos cu o domnisoara foarte tanara. O fractiune de secunda am avut nevoie ca sa-i vad privirea. Era indragostit. Era pierdut in coapsele ei tzepene. Iar in ochii ei am citit admiratia. Era evident ca era genul de amor matinal interzis, inainte de sedinta cu angajatii, ca oricum “cine trece prin parc la ora aia?”

In cateva secunde mi-am facut mii de ganduri, i-am judecat cu rautate, l-am judecat pe el, cum stiu ca nu imi este permis sa fac. Vocea din mine tot striga disperata “dar cine esti tu sa-ti dai cu parerea? Vezi-ti de Tai-chiul tau!”

Dar totusi, iti spun sincer, ma durea. Am simtit golul, frenezia, ecstasy-ul  si durerea lor. Ma gandeam la fata, de ce s-ar multumi cu atat de putin? Ma gandeam la el, la cat de mult se regasea si a reinviat in ea, ma gandeam la sotia lui, care-si pregatea poate copiii fericita pentru scoala.

Ma bag ca musca in lapte, insa ma tot intreb, de ce inselam?

Sunt foarte incantata ca mi-am facut curajul sa organizez retreatul pentru cupluri, pentru ca aceasta ocazie imi da sansa sa studiez mai mult terapia pentru cupluri, intimitatea, nevoile si golurile lor. Si astfel ajung sa inteleg un pic, printre altele,  si ambele posturi cel care este  inselat si cel care inseala.

Cateodata inselam. Alteori suntem inselati de altii. Chiar si de viata. Ester Pherel, terapeut pentru cupluri, spunea ca inainte monogamia insemna sa ai un singur partener pe viata, acum monogamie inseamna sa ai un singur partener intr-un moment anume  😀

Uneori, chiar si cuplurile fercite se insala. Tehnologia este atat de ofertanta sa te ademeneasca inspre asta. Nici nu trebuie sa iesi din casa ca sa inseli. Poate nu ai atins niciodata persoana respectiv dar faptul ca ti-ai imaginat ca vrei sa o saruti este poate mult mai puternic decat ore in sir in cearsafuri de satin.

Esther spune ca in cuplu, fiecare dintre parti are doua nevoi: nevoia de siguranta si sustinere si nevoia de mister si de nou. Chiar si in cuplurile fericite. Nevoia de siguranta ajunge la un moment dat sa fie mult mai slabita decat nevoia de “experiment”, si de aceea este mai usor sa calcam stramb.

Cei care inseala vor sa se schimbe pe ei, nu pe jumatatile lor. Vor sa se simta vii.   Esther spune ca de fapt nu cautam pe altcineva, ci cautam o versiune mai buna a noastra care se oglindeste in persoana X, altcineva decat partenerul nostru. Traim intr-o perioada in care se vorbeste foarte mult despre cea mai buna versiune a ta, insa suntem foarte creativi, si uneori, putem intelege acest lucru precum o alta relatie.

Asa ca draga domn, imi pare rau daca am gandit urat despre tine. Am proiectat in tine toate fricile mele, insa am inteles acum ca tu vrei doar sa te simti mai viu, iar domnisoara te ajuta sa vezi partea asta impaienjenita din tine.

Cat despre cei care sunt inselati, adevarul este ca uneori suntem cumva parte dintr-un program. Uneori lucrurile tin de noi, insa alteori sunt in karma noastra. Uneori trebuie sa ne infruntam cu aceasta durere ca sa putem evolua. Cred ca am facut intelegeri puternice acolo sus cu partenerii nostri inainte de a veni pe pamant.

Asa ca daca este sa trag o concluzie, in urma a ceea ce spune acest terapeut,  chiar si cuplurile fericite ajung sa se insele uneori,   atunci cand una dintre jumatati se uita in oglinda si nu se mai regaseste, nu mai este fericita in pielea ei. Si pana la urma nu este vorba despre “celalalt” oricat am da vina pe el. Intotdeauna este vorba despre noi. Daca am putea mentine acea flacara vie in sufletul nostru, daca ne- am indragosti de noi in fiecare zi cand ne-am privi, daca ne-am trata cu admiratie si bunatate, atunci nu am mai avea nevoie sa aruncam lasoul in jurul nostru in speranta ca vom gasi pe cineva care sa aduca la suprafata aceste parti inecate din noi.

Esther a fost intrebata la un moment dat daca ar recomanda cuiva vreo aventura. Aceasta a raspuns ca nu ar recomanda, asa cum nu ar recomanda unui om sanatos sa faca cancer 🙂 . Insa, daca se intampla, ca si in cazul unora din cei bolnavi de cancer, este  lectie si o oportunitate sa renasca, sa invie parti uitate din ei si din partenerul de viata de pana atunci.

Uneori si eu sunt deseori intrebata: “nu iti este frica ca Misha te va insela? Petrece atat de mult timp la spital in compania altor oameni singuri”… Raspunsul meu este ca nu, nu imi este frica. Daca o va face, atunci este parte din karma lui, si va trebui sa se lupte cu aceste consecinte pana la finele vietii. Si poate si dupa 🙂

Tot ce pot face eu, este sa am grija sa-mi tin karma mea curata, sa pun capul linistita pe perna, sa ma mentin vie, iubitoare de viata, si indragostita de mine. Sa-mi zambesc in oglinda in fiecare zi, si sa-l ajut astfel prin starea mea de spirit sa vada si el cele mai frumoase parti din el.

Tot ce pot face eu este sa oglindesc in mine, partea din el pe care o iubeste.

Si vice versa. Eu cand il privesc pe el sa vad ce admir in mine.

Ps!Daca simti ca rezonezi cu mine, si ai un partener deschis sa aprofundeze mai mult, va invit in tabara pentru cupluri. Detalii aici.