Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Ce stă în calea manifestării senzualității?

“Ce stă în calea manifestării senzualității noastre?

* In primul rând bazele pe care le avem în legătură cu acest subiect.

– Cum ne-a fost prezentat acest subiect de cei care ne-au crescut? S-au ferit de acest subiect? L-au introdus ca fiind ceva rușinos, de speriat, rău? Prea puțini dintre noi avem o discuție matură cu părinții despre sexualitate, pentru că poate nici ei nu au știut cum să abordeze sănătos acest subiect și cară în spate frici, rușini, temeri pe care le dau mai departe.

Uite-te de exemplu la prima reacție când unei femei îi vine ciclu – este acest eveniment sărbătorit ca și cum acum începe puterea noastră de manifestare și de a da viață sau dimpotrivă ca ceva de speriat “Oh, my God! De acum trebuie să ai grijă, să te ferești!” și așa mai departe?

De exemplu – felul cum mi-a fost mie întrodusă educația sexuală mi se pare foarte sănătoasa, pentru că îmi plăcea să citesc, mama mea mi-a cumpărat două cărți scrise de un psiholog ce aborda foarte blând, frumos și matur acest subiect. Despre ce înseamnă, ce se petrece, când este momentul potrivit și m-au lăsat să-mi trag eu singură concluziile, ce este sau nu pentru mine. Evident au existat sfaturi să am grijă de mine, să mă respect, să mă valorizez, dar mi-au lăsat deschiderea să nu îmi fie frică, rușine, să mă documentez eu singură din surse sănătoase.

* Apoi prima experiență sexuală care nu vine neapărat din elemente sănătoase, iubire, momentul potrivit, ci din presiune, curiozitate. Felul cum s-a desfășurat această experiență sexuală și cum am fost tratați de partener, iar este un element foarte important cum vom aborda sexualitatea în viitor.

* Concepțiile celor din jur – idei pe care le preluăm de la ceilalți și rămân înscrise în subconștientul nostru precum:

  • Sexul este rusinos
  • Sexul este doar pentru procreare
  • Exista o “cale corecta” cum sa faci dragoste
  • Partenerul meu trebuie sa stie ce vreau
  • Este rusinos sa ii spun partenerului meu ce vreau
  • Femeile sunt folosite pentru sex
  • femeile o caută”
  • e rușine ca femeile să se bucure de sexualitatea lor”
  • “ai grija să nu fii așa și pe dincolo”
  • “Bărbații vor doar sex, trebuie să te protejezi”.
  • Practic toate aceste credințe îți influențează felul cum te raportezi la senzualitate, sexualitate, la cat de multa santisfactie si bucurie primesti din senzualitate sau nu.

* Religia – nu o sa dezvolt foarte tare acest subiect însă faptul că religia a introdus sentimentul de rușine și păcat legat de sexualitate mi se pare unul dintre cele mai importante elemente care afectează raportarea noastră la senzualitate.

Așadar, acestea sunt bazele – de aceea suntem foarte diferiți – unii mai curajoși, alții mai rușinoși, ne dăm sau nu ne dăm voie să experimentăm, ne respectăm sau ne batem joc de propriul corp, îl oferim ca schimb, punem sau nu punem sentimente, ne lăsăm folosiți sau folosim, experimentăm cu o singură persoană sau cu oricine este disponibil.

Nimic nu este rău sau bine, ci pur și simplu este rezultatul bazei noastre. Si pentru că am descoperit în cadrul lucrului cu femeile un blocaj în acest domeniu, am decis să dedicăm un întreg workshop acestui subiect. Să lucrăm împreună în a transforma senzualitatea intr-o parte naturala a vietii noastre atragand astfel o viata sexuala frumoasa si sanatoasa.

În cadrul Workshopului o să discutăm și vom da exerciții practice despre:

* Cum poți să trezești iubăreața din tine

* Exerciții de respirație cu sau împreună cu partenerul

* Exerciții de încredere și deschidere, de aplificare a intimității

* Onorarea corpului – Iubirea de sine

* Ritualuri, exerciții și meditații pe care le poți face singură ulterior pentru expansiunea ta.

Gasesti detalii aici.

Blog Guest – Ana Dragalina


Leave a comment

Îmi cer iertare!

BeautyPlus_20200620105856450_save

Îmi cer iertare…

Faţă de cine? Faţă de singura persoană care merită justificarea mea pe acest pamânt – Eu.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile în care am dat voie iubirii să mă doară. Am uitat că de fapt iubirea, este singura ce nu doare, e singura aducătoare de pace şi la adăpostul ei te simţi în siguranţă. Am uitat şi am permis altora să mă lase „pe mai târziu”, să îmi spună despre mine – cum sunt şi ce merit, ce trebuie să fac şi cum să fiu ca să „merit iubirea lor”, îmbrăcându-mă astfel în limitările şi fricile lor. Ce trădare de sine să uit cine sunt şi să mă las inventată şi povestită de alţii.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile când m-am comparat cu ceilalţi şi mi-am uitat unicitatea, lucrurile cu care natura m-a investit şi mi-a spus – Tu eşti unică, cu daruri Unice şi cu resursele tale poţi să atingi lumea în felul tău unic. Îmi cer iertare că am uitat acest lucru şi m-am trădat, mi-am ascuns cadourile şi mi-am dorit să fiu ca alţii, să am ce au alţii, să trăiesc viaţa altora în timp ce eram nerecunoscătoare pentru a mea şi nu depuneam suficient efort să o fac poate mai măreaţă decât a altora.

Apropo de limitări, îmi cer iertare pentru toate dăţile când nu mi-am dat voie să încerc, mi-am spus că nu am suficient, că nu merit sau că nu sunt pregătită acum şi am zîmbit amar că „poate altă dată, poate în altă viaţă”.

Îmi cer iertare că m-am făcut pe mine mică, pentru a-i lăsa pe alţii să fie mari. Am uitat că toţi suntem egali şi avem aceeaşi sursă. Dumnezeu este în aceeaşi măsură în noi toţi.

Îmi cer iertare că le-am permis altora să-mi spună cum să-mi trăiesc viaţa şi mi-am pus pe mute intuiţia, flacăra inimii, misiunea cu care am venit pe pământ.

Îmi cer iertare că nu mi-am ţinut promisiunile faţă de fetiţa visătoare din mine, că i-am promis că vom face câte-n lună şi în stele „când vom fi mari” şi apoi m-am pierdut în rutină. Am uitat de magie şi m-am preocupat mai mult de facturi şi să mă încadrez în norme.

Îmi cer iertare că mi-am pus frână abundenţei, în iubire, pace sau lucruri materiale. M-am păcălit cu credinţe false că nu le merit şi m-am întristat când am văzut că alţii se bucură de ele. Greu am realizat că toţi avem aceleaşi drepturi şi depinde doar de mine să mă deschid şi să-mi dau voie.

Îmi cer iertare pentru toate dăţile când mi-am jignit corpul, uitând ce instrument măreţ este. Fiecare celulă ştie ce misiune are, toate organele funcţionează perfect fără să mă streseze prea mult pentru indicaţii, fiecare fir de păr ştie să strălucească în soare şi contribuie la feminitatea şi gingăşia mea. Ce minune de corp sanatos şi frumos pe care eu l-am blamat, comparat, îndesat cu alimente nesănătoase ca să umplu goluri, pe care l-am chinuit cu diete, cu idei despre perfecţiune care nu există.

Îmi cer iertare că nu m-am bucurat suficient de pasiunea ce zace în mine, că am lăsat ruşinea inventată de alţii să îmi conducă sistemul de valori. Îmi cer iertare că m-am lăsat controlată de reguli născute din frica de măreţia feminină.

Îmi cer iertare că nu am fost mereu autentică, pentru că mi-a fost teamă că dacă mă dezvălui nu voi mai fi iubită, am jucat roluri, am bifat dorinţele altora ca să mă iubească, pentru că speram că aşa o să ajung să mă iubesc şi să mă accept şi eu.

Îmi cer iertare pentru că nu am eliminat oamenii nepotriviţi mai devreme, pentru că i-am lăsat să îmi rănească inima de mai multe ori, că nu am lăsat trecutul în spate când trebuia şi nu mi-am făcut temele ca să nu fie nevoie să-mi repet lecţiile.

Îmi cer iertare şi mă iert pentru că astăzi înţeleg că tot ce am făcut era lipsă de iubire de sine.

Nu ne învaţă despre iubire de sine la şcoală, deşi aceasta este baza pentru tot ce primim în viaţă. Nu ne învaţă, de aceea este datoria noastră să o învăţăm, să ne responsabilizăm şi să ne luam viaţa şi iubirea în braţe.

Acum câţiva ani am decis pentru mine că iubirea de sine este prioritară şi toată energia mea nu trebuie să meargă în a-i convinge pe ceilalţi de ce „merit să fiu iubită”, dar să descopăr eu iubirea de sine şi să permit altora să mă iubească cu adevărat.

Practicând iubirea de sine, învăţăm ce înseamnă iubirea pentru ceilalţi, ne dăm seama cum iubirea nu cere nimic, doar acceptă, oferă spaţiu de dezvoltare, este cel mai fertil sol de la care putem să pornim.

Iubirea de sine nu este egoism, este datoria noastra faţă de noi şi faţă de ceilalţi.

Dacă vrei să să iei şi tu această decizie cu tine, hai şi tu în Maratonul iubirii de sine!

Vom dezbate prin Meditatii si exercitii de dezvoltare personala urmatoarele teme:

 

* Iertare si eliberare de trecut

* Incredere in sine si dezvoltarea intuitiei / Valoarea personala

* Blocaje, frici, credinte limitative

* Exprimarea adevarului personal, impunerea de limite si curajul de a cere ce ni se cuvine

* Dialogul intern

* Comparatia

* Posibilitatea de a alege

* Relatii sanatoase cu sine si cu ceilalti

* Putere personala / sexual transmutation activarea puterii creatoare

Detalii aici.

Text –Ana Dragalina 


2 Comments

Si cand plang sunt frumoasa

yoga bucuresti

Cand eram mica am avut cativa ani in care nu ma simteam frumoasa. Nici urata nici frumoasa, ma simteam invizibila. Stearsa.

Imi aduc aminte ca mi se parea ca fata mea este asa de comuna si plictisitoare incat daca ma vedeam intamplator in oras cu un coleg de scoala nu m-ar recunoaste pentru ca nu simteam ca am nimic care sa straluceasca. Hainele pe care le purtam erau urate si intotdeauna ma uitam cu suspin la fetele mai inalte, mai voluptoase, mai bine imbracate si mai populare ca mine. Voiam sa fiu si eu frumoasa ca ele…

Mi-ar fi placut sa ma sfatuit cineva atunci si sa-mi spuna sa nu-mi mai cred gandurile neprietenoase  si sa-mi construiesc unele frumoase despre mine.

Stima de sine foarte scazuta, vocea din capul meu care imi spunea ca nu sunt frumoasa mi-a umbrit acea scurta perioada de viata… dar stii ceva, nu-mi pare rau ca am trecut pe acolo, pentru ca acum stiu cum sa o cresc pe fata mea si stiu ce sfat sa dau oricarui adolescent in cautarea frumusetii.

Astazi am principii puternice si de neclintit despre frumusete. Nu mai accept nici cand ma scol cu fata la perna sa-mi spun eu vreo secunda ca nu sunt frumoasa sau daca gandul trece pe langa mine stiu ca e un sabotor si nu-l mai cred. Aceasta frumusete pentru mine este astazi acceptarea unicitatii mele. Deseori imi spun unele cunostinte” nu ti pare rau ca am imbatranit, ca incepem sa ne luptam cu ridurile, cu carnea care se lasa?” Si mi se pare incredibil ca am ajuns intr-un punct in care nu, chiar nu-mi pare rau de nimic, nici de ridurile castigate, nici de cearcane, cred ca sunt cu adevarat frumoasa si nu m-am simtit niciodata mai bine in pielea mea. Sunt onorata sa locuiesc acest corp. Pentru ca flacara mea din interior este puternica si luminoasa acum si nu ma lasa sa vad nimic altceva.

Stii ce am facut? Stii cum am reusit? AM ALES ! Pur si simplu intr-o zi am ales sa-mi vad doar frumusetea din mine si din mediul inconjurator!

Si tu poti alege.Si tu esti frumoasa. Divinul te-a creat dupa chipul si asemanarea lui, cum sa nu fi superba?Ai toate drepturile sa-ti accepti frumusetea in aceasta viata. Orice minciuni ai asculta din exterior nu uita adevarata voce interioara, nu sabotorul acela ciocanitor, ci vocea luminitei, singura voce.

Cand nu ne vedem frumusetea este un semnal ca suntem deconectate de sufletul nostru.

Frumusetea ta este abundenta pentru toata lumea.

Adevarata ta frumusete ajuta celelalte femei sa-si vada frumusetea lor in tine.

Lacrimile tale frumoase ti-au curatat inima de armurile si carapacele pe care le-ai zidit in jurul ei.

Toate suntem frumoase, si cand plangem si cand suntem dezamagite sau inlocuite cu alt tip de frumusete.

Si atunci cand suntem machiate tzipla dar si cand parul nostru a explodat odata cu furia din interior.

Cand te vei uita in oglinda de acum in colo vei stii ca esti prima  persoana importanta care iti poate spune cat de frumoasa esti, nu mai ai nevoie sa astepti nicio confirmare din exterior.

Esti frumoasa pentru ca privesti in ochii tai, fetita, adolescent, femeia matura pe care nu ai vazut-o pana acum, nu ai avut curaj sa o trezesti, dar acum ai!

Uita-te cu atentie si te vei gasi! Fara judecata, fara critica.

Doar in compasiune, iertare si iubire neconditionata.

Daca cineva nu a resusit sa –ti vada frumusetea este pentru ca inca mai are de lucru si de invatat din frumusetea interioara. Cu totii mai avem de invatat.

Focuseaza-te pe tot ce este frumos in tine, pe zambet, pe privire, pe blandete, pe mainile tale calde.

Te asigur ca daca te uiti atent te vei vedea. Iti vei vedea frumusetea. Este acolo.

Eu o vad, lumineaza pana la mine si ma ajuta  sa ma oglindesc in ea.

 

Semnat,

Un om frumos, ca tine

Cand plange si cand rade

Ps: te astept la yoga si meditatie sa  crestem increderea in noi. Crede-ma, functioneaza 🙂


1 Comment

Esti propriul tau sabotor?

draga copac,

Hai sa-ti spun o poveste. Stii ca mi-a luat aproape 4-5 ani sa fac schimbarea din corporatie in antreprenoriatul zen. Au fost momente grele de conflict cu mine cand ascultam si credeam vocile celorlalti, ca e o mutare gresita, o prostie, o nebunie, ca va fi un esec din start, ca voi avea regrete, ca ma voi face de rusine, ca sunt prea multi care stiu sa faca asta bine si nu e loc de mine, ca intotdeauna sunt altii mai pregatiti care ma vor face sa ma simt “mica”, bla bla bla. Si uite asa am stat pe loc pana intr-un punct….. cand am avut o revelatie. Nu ceilalti ma tineau pe loc ci propria mea crezare, propria mea voce, gandire interioara imi spunea ca nu pot, iar actiunile mele urmau gandurile. Asa ca la un moment dat m-am trezit ca pasarea phoenix si mi- am zis ca daca gandurile mele sunt atat de puternice incat sa ma tina pe loc inseamna ca sunt la fel de puterice sa ma ajute sa obtin si ce vreau. Asa ca am ales! Am ales SA POT, am ales sa am CURAJ si sa risc sa –mi confrunt sabotorul interior.

-“Tu esti propriul tau sabotor?”  – “Nicidecum! Nu! Cum sa-mi fac rau singur?! Poate mama, tata, partenerul de viata, colegul, sefu’, pisica, catelul, dar clar nu eu. Ei sunt clar de vina pentru nefericirea mea si pentru ca eu nu pot fi si avea ceea ce vreau”

Eu clar mult am avut aceasta gandire defectuasa mult timp si probabil fiecare dintre noi a trecut pe aici.  Cu totii avem acest “prietenas” nedorit interior. O voce care ne spune ca nu putem face lucrurile dorite si nu putem deveni ceea ce am dori sa fim. Este o frica interioara care ne roade atunci cand iesim din zona de confort, care ne spune ca nu putem reusi, ca ceilalti sunt mai buni ca esuam si ca nu putem duce lucrurile la capat. Adevarul este ca noi suntem acest sabotor, gandurile noastre, mintea noastra atunci cand nu o controlam si o lasam sa ne puna in lesa neputintei.

Acest sabotor poate fi incurajat de gandurile noastre privind educatia/cresterea/rezervorul de incurajare si iubire pe care le-am primit de la parinti, neincurajarea, diverse etichete pe care le-am asumat de-a lungul vietii si le-am crezut, aceasta gandire colectiva pe care ne-am asumat-o ca fiind a noastra si i-am dat crezare. MINTEA NE MINTE, retine asta! Ea poate fi un instrument extraordinar  atunci cand plantam ganduri constructive si luminoase dar atunci cand sadim astfel de ganduri sabotoare nu facem decat sa culegem actiuni si realitati pe masura.

Ce e de facut? Pai sa ne trezim, sa devenim constienti de forta noastra incredibila pe care daca nu o folosim in folosul nostru ne poate distruge. Putem prinde sabatorul de coada atunci cand incearca sa preia controlul si  sa-l recunoastem  si sa-l demascam. Daca suntem constienti, devenim responsabili si preluam carma vietii noastre. Odata ce suntem la carma, depinde doar de noi daca mergem inainte, stam pe loc sau o luam inapoi.

Iti propun sa-i dai un nume sabotorului tau, poate chiar un nume caraghios astfel incat sa te amuze si pe tine de fiecare data cand alegi sa-i dai crezare  lui ” Titirica” ” Pacanel” “Branzoi” “Scuturica” “Scaryila”  si sa realizezi ca doar tu esti de fapt adavaratul actor de luat in seama in piesa vietii tale.

Yoga este o practica minunata in imblanzirea acestui sabotor interior.

Namaste!


Leave a comment

Din saptamana increderii hop in saptamana copilului interior!

Draga copac,

Iata a trecut si cea de-a doua saptamana la mine acasa in copacul din Calea Victoriei 26. Incet- incet, incep sa ma obisnuiesc cu noul job, de gazda al unui spatiu in care copaceii se pot intoarce acasa la ei. In inima. Pe salteaua de yoga.  Desi yoga este o nisa super mica, eu mi-am ales o nisa intr-o nisa si mi-o asum. Consider ca Yoga este o practica de dezvoltare personala asadar mi s-a parut perfect sa combin in fiecare clasa, tehnici si exercitii de coaching altfel: uneori ii pun pe copaci sa picteze, alteori sa interpreteze picturi, sa vorbeasca in public despre lucruri mai profunde, sa scrie in jurnal, sa danseze, sa mestesugareasca lucruri, sa-si manifeste creativitatea si expresivitatea. Clar ceea ce fac eu te scoate din zona de confort si poate uneori te pune fata in fata cu niste layere d’ ale tale pe care nu le cunosteai pana acum, insa cine isi face curaj si isi da o sansa sa incerce, sunt convinsa ca va avea doar de castigat din energia grupului. Pana la urma este vorba de curiozitate si a te lasa sa faci lucrurile un pic altfel.
De asemenea sunt convinsa ca ceea ce fac eu nu este pentru toata lumea, asadar imi setez ca intentie ca tot ceea ce plantez eu in studioul meu cu multa iubire sa ajunga la cei care au nevoie de ceea ce eu pot oferi : un spatiu unde daca te lasi, te poti intalni cu tine. Deci nu-mi ramane decat sa va multumesc ca ma lasati sa fiu cum sunt.

La mine acasa, in fiecare saptamana imi propun o tema. Saptamana trecuta am lucrat pe tema increderii si iubiri de sine. Am discutat cat de important este sa lucram noi cu noi, sa ne imbratisam cu toata fiinta si blandetea inainte sa speram si sa tanjim dupa iubirea si increderea in ceilalti. Sa ne acceptam, sa ne intelegem sa ne iubim in imperfectiunea noastra.  Am pictat, am desenat, am interpretat desene din zona acestei teme, ne-am sustinut la cercurile de feminitate si am mai facut zic eu un pas inspre noi. La clasa de dans constient, invitata mea speciala Monica a venit insotita de Aiurman care ne-a incantat cu ritmuri live, iar picioarele noastre au dansat fericite frica noastra in aceasta energie placuta. La clasa de coaching prin jocuri, Mangrovele Rose- alias Roxana ne-a adus mai aproape de noi prin cartile magice de dezvoltare personala Point of you, iar la atelierul de creativitate si yoga pentru copii si parinti ne-am jucat altfel de-a printii si printesele. Am discutat cu parintii de importanta libertatii de creatie si creativitate a copiilor lor. Le spuneam ca daca la scoala sunt constransi sa intre intr-o competitie, maraton sau sa copieze sabloane, macar atunci cand sunt cu noi sau la activitati de genul, sa le dam libertate copiilor sa- si manifeste creativitatea/expresivitatea cum vor ei. De exemplu, chiar daca eu le- am spus o poveste-pilda cu printese care nu isi gaseau identitatea, in momentul in care i-am incurajat sa redea in culoare pe hartie firul rosu al povestii pe care ei l-au inteles, i-am indemnat ca daca nu au chef sa deseneze printesa ci un elefant verde sau un tractor, sa o faca si sa ne spuna si noua povestea lor apoi. Si asa a fost: de la o poveste despre printese confuze😃, am divagat drumurile creative si am inventat piscine, elicoptere, pirati si inimi zburatoare. Fiecare cu povestea lui. Iar mamele in acest proces au fost doar ajutoare: doar au asistat, hasurat, ajutat, completat acolo unde copiii lor le cereau ajutorul si bineinteles i-au complimentat, felicitat si iubit pentru libertatea de exprimare, pentru ca ai nostri copii tare mult au nevoie de sustinerea si validarea noastra. Habar nu avem ce magie avem in bratele noastre lungi si calde sa crestem copii sanatosi din punct de vedere emotional care sa nu se mai confrunte in viata lor de adult cu situatii asemanatoare cu cele in care noi ne zbatem.Cei mai buni invatatori sunt copiii nostri

Saptamana aceasta 26- 1 octombrie mi-am ales ca tema “Copilul interior”. Ne vom juca cu latura noastra jucausa si voi integra meditatii de regasire si intalnire cu acest copil acoperit cu praf din noi. Il vom imbratisa cu iubire la clasele de mai jos.

PROGRAM STUDIO:
Luni, 19.00: Vinyasa flow yoga
Marti, 07.45:  Yin- Yang Yoga
Marti 19.30: Yoga Dance si Meditatie dinamica cu Copacu’ ( atentie, am schimbat ora, inainte era la 20.00)
Miercuri, 18.00: Tai-Chi cu Sakura

Miercuri, 19.30: Flow Yoga
Joi 18.00: Yoga feminina- Yin Yoga
Joi 19.30: Cerc de feminitate (Imbratisarea copilului interior cu ajutorul “surorilor” din cerc: activitati expresive ) ( atentie, am schimbat ora, inainte era la 20.00)
Vineri, 18.00: Tree Pilates
Vineri 19.30:  Coaching prin Astrologie cu Specialist astrolog Cristiana Tanase : Cum ne influenteaza “Luna noua” deciziile din viata. ( Rezervari pentru astrologie  la suntuncopac@gmail.com. Poti folosi o sedinta din abonament.)
Sambata 09.00 – Yoga Flow/ sau Yoga feminina ( la cerere 🙂

Sambata 11.00 Yoga  si dezvoltare personala pentru copii & parinti

Investitia ta
PRET
O SEDINTA DE GRUP 50 RON
ABONAMENT 5 SEDINTE/LUNA 200 RON
ABONAMENT 8 SEDINTE/LUNA 280 RON

Alte info:

  •  Nu ai nevoie de rezervare, eu te astept oricum pe salteluta;
  • Gasesti descrieri despre fiecare clasa aici :https://suntuncopac.com/acasa-la-copac/
  • Toate clasele de grup dureaza 80 de minute cu exceptia claselor de dimineata/pilates si Tai-chi , care dureaza 60 de minute. Poti combina cum vrei clasele intre ele la abonamentul ales;
  • Sedintele din abonament presupun si intrarea la clasele de dezvoltare personala de vineri de la 19.30  ;
  • Daca tu ai abonament, accesul vostru la clasele pentru parinte- copil, se face taxand o intrare de pe abonamentul tau pentru tine si una pentru copil. Daca ti-ai folosit intrarile in luna respectiva poti adauga intrari la pretul corespunzator abonamentului pe care l-ai platit ( 35 respectiv 40 de lei). Per intrare accesul este de 80 de ron de cuplu adult-copil. Poti trimite si pe altcineva cu copilul tau. Daca vrei un abonament de 8 sedinte doar pentru aceste clase de copil-parinte, iti pot oferi o valabilitate de 2 luni.
  • Perioada de valabilitate a abonamentului tau poate fi prelungita cu perioada in care eu voi fi uneori plecata si nu voi gasi inlocuitor ( de exemplu Bali);
  • Participarea la sesiuni se face pe propria responsabilitate iar prezenta ta in sala presupune ca esti apt din punct de vedere fizic si mental pentru aceste activitati. Fiecare este responsabil pentru bunurile proprii.

Va astept cu atata iubire!