Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva

DSC_0723 modified

Draga copac,

Vreau sa impart cu tine un concept interesant din psihosexologie, care te poate ajuta si pe tine sa intelegi un pic lupta asta intre feminin-masculin, intre EL si EA.

Marele Freud afirma ca femeile de mici “suferă” de invidia de p***s. Fetiţele descoperă că băieţii au ceva ce ele nu au şi dezvoltă de mici o invidie. În schimb baietii de mici observă că fetiţelor le lipseşte ceva şi cred că din cauză că “au greşit” ceva  l-au pierdut. Acestea sunt premisele care dau naştere unor dorinţe si nevoi diferite … de mici femeile se ambiţionează să obţină ceva ce consider că le oferă bărbaţilor avantaje, în timp ce băieţii se dezvoltă cu frică să nu greşească şi să fie…. castraţi.

” Invidia de p***s ” incepe la fetite cu tranziţia de la ataşamentul de mama la competiţia cu aceasta pentru atenţia tatălui, ele considerând-o pe mama vinovată de “lipsa” lor. Această invidie este eliminată de femei prin trei metode: când dau naştere, prin căsătorie sau având funcţii de putere. Deşi este o teorie controversată şi contrazisă de mulţi, mai ales de feministe, nu se poate să nu ne întrebăm dacă are totuşi şi consecinţe pe termen lung. Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva. Aceasta fiind doar una dintre abordările care ne despart şi ne diferenţiază inca de mici.

Suntem toţi conştienţi cât de mult contează să ne dezvoltăm la umbra unor sentimente pozitive sau negative. Suntem diferiţi, desi susţin egalitatea în drepturi în acelaşi timp susţin că nu suntem egali şi la fel. Trebuie să ne acceptăm diferenţele şi în loc să fim în competiţie cu celălalt sex trebuie să recunoaştem darurile cu care venim fiecare şi să facem echipă, să ne ajutăm unii pe ceilalţi să creştem împreună, nu în război.

Yoga inseamna unitate. Aceasta unitate inseamna in primul rand si aducerea in pace a femininului cu masculinul. Suntem impreuna in aceasta calatorie cu numele de … viata.

Ne vedem pe salteaua de yoga! Namaste!


1 Comment

Atunci cand nu poti sa mergi mai departe

livada cu rochii

 

photo: suntuncopac

rochita: Livada cu rochii

 

Draga copac,

uneori ramanem blocati intr-o situatie si nu putem merge mai departe: nu putem depasi o despartire, o dezamagire din partea unui prieten, o concediere, o invinuire, un esec de orice fel.

Sa nu poti sa mergi mai departe este unul dintre cele mai grave lucruri pe care ai putea sa ti le faci. Mai ales daca este vorba de cineva cu care tu deja te imaginai in viitor, intr-un fel sau in altul.

Din punctul meu de vedere cred ca primul lucru pe care ai putea sa -l faci este sa te asiguri ca ai facut tot ce ti-ar putea sta in putinta sa inchizi capitolul acesta din viata ta: sa spui tot ce aveai de spus, sa-ti deschizi inima, sa spui ce te-a deranjat si ce te-a facut sa suferi, sa spui ce simti, sa strigi in gura mare te iubesc sau imi pare rau. Sa plangi daca simti sa plangi. Sa iti permiti sa fii trist daca simti sa fii trist. Sa urli daca simti sa urli.

Sa iti iei un pic de timp liber pe care sa-l petreci doar cu tine, in care sa iti pui gandurile in ordine,  si sa iti faci un plan cu lucrurile pe care ai putea sa ti le dedici doar tie: citit, calatorit, iesit in oras cu prietenii, petrecut timp in natura, in  familie, sport, etc

Sa fii bun cu tine, sa te intelegi ca esti ok asa cum esti,  sa gasesti puterea sa te ierti, pentru a putea sa ierti mai departe pe ceilalti, pentru ca iertarea ne ajuta sa mergem mai departe, nefiind despre ceilalti ci despre noi. Iertam ca sa  ne dam pace.

Sa intelegi ca noi oamenii vedem realitatile total diferit, si pana la urma modul in care reactioneaza celalalt este doar o chestiune care il priveste doar pe el, nu pe tine. Pe tine ar trebui sa te intereseze doar  de perspectiva si intelegerea ta.

Sa te iubesti. Nu este adevar mai mare ca acela ca nu putem primi cu adevarat iubirea si lucrurile noi in viata noastra, pana cand nu invatam ca iubirea trebuie sa inceapa cu noi, si astfel vom atrage deschiderea  celorlalti intr-un mod natural.

Sa te inconjori de oameni buni, oameni de la care ai ce invata, care te apreciaza, care te ridica, care vad doar partile bune din tine.

Sa lasi timpul sa vindece ranile. Sa nu te mai compari cu ceilalti. Sa nu te mai judeci.

Si uite asa, intr-o zi te vei trezi si ii vei uita pe cei care te-au ranit.

Gata, e timpul sa nu te mai plangi si sa -ti vezi de viata ta, ca nimeni nu stie mai bine sa ti-o conduca decat tu. 😀

Drum bun copacule, te asteapta lucruri minunate! Uneori, cele mai frumoase inceputuri, poarta numele de cele mai dureroase sfarsituri.