Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Spune-i ce simti

DSC_0125 modified

Draga copac,

Nu am fost dintotdeauna “un copac”. A fost o vreme cand privirea mea era doar inspre exterior. Al meu si al celorlalti. Cand imi aranjam mai mult decolteul si mai putin sufletul 🙂 . A fost o vreme cand in relatiile mele cautam doar competitia, un maraton de atentie si drama queen stories 🙂 .

Pe atunci ma pasionau mai putin cartile de dezvoltare personala si yoga si mai mult iesirile pe la Quando si Office :D.

Totusi, chiar daca nu aveam foarte multa experienta in intelegerea umana, intuitia imi spunea sa traiesc cu emotie si sa o impartasesc sincer cu ceilalti. Intotdeauna spuneam ce simteam si ce imi doream de la cel de langa mine. Ce ma doare si ce ma face fericita. Chiar si cu riscul de a fi luata de fraiera, de a fi umilita, am avut curajul intotdeauna sa lupt pentru iubire. Sa plang si sa urlu de durere. Sau sa tip cand inima imi exploda de bucurie.

Cred ca o femeie care este in contact cu emotiile ei este foarte castigata.  Vad foarte multe cazuri in jurul meu de cupluri care nu comunica despre ceea ce simt si ma doare asta. Ar prefera sa vorbeasca cu un strain insa nu cu cel cu care imparte patul.

Daca m-ai intreba de un ingredient al relatiei, ti-as spune comunicarea emotiilor autentice. Spune-i exact ce simti si vice versa.

Poate un barbat sa faca fata la emotiile noastre? La fricile, sperantele, dorintele, asteptarile, ideile stupide? Bineinteles ca da!

Daca iubesti pe cineva il iubesti cu toate cicatricile si florile din el.

Uneori, ne imbracam cu “armuri grele” ca sa parem de neatins, sa parem altfel decat suntem: mai puternici, mai echilibrati. Eu cred ca efortul de a ne reprima emotiile in cuplu cred ca de multe ori ne poate respinge partenerul, chiar daca am crede contrariul.

Asta inseamna ca indiferent de consecinte, oricine ai fi, orice ai simti, te opresti din ceea ce faci, si iti iei o secunda sa-ti identifici emotia cu care te confrunti. Simti compasiune fata de tine si fata de chestia aia magica, pe care o simti in interior. Emotia din tine, care urla precum un copil mic dupa atentie, sa fie recunoscuta. Dupa ce ai acceptat-o si imbratisat-o, impartaseste-o cu el. Nici nu stii ce cadou minunat va puteti face.

Cand o emotie slaba dpdv energetic ma trece aiurea, de exemplu o “frica” necunoscuta, imi iau cateva secunde sa o observ, sa o accept, sa o inteleg apoi cand vorbesc cu Misha la telefon si ma intreaba ceva banal de Yana (de exemplu ce a mancat), ii spun repede ce a mancat, apoi am grija sa ii spun ce simt. “Uite stiu ca esti grabit, dar voiam sa –ti spun ca nu stiu ce am dar acum imi este frica. Nu stiu, mi-e frica sa dau gres, sa dezamagesc. Asta simt acum si voiam sa-ti spun si tie asta”.  El ma pune sa ii descriu in detaliu ce simt. Si numai facand aceasta terapie de a descrie in detaliu emotia mea, ma ajuta cumva sa o fac sa plece asa cum si a venit. Imi este deajuns ca ma asculta. Nu am nevoie intotdeauna de sfaturile lui.

Doar sa stiu ca este acolo si ii pasa de ce simt.

Tu ce simti acum?

Te astept in retreatul pentru cupluri. Vreau sa fiu o sotie, o mama si o femeie mai buna, asa ca vreau sa evoluez in partea mea de relatie. De aceea fac aceasta intalnire, ca sa invatam unii de la altii despre acest mers in doi. Detalii aici .


Leave a comment

“De ce nu ma placi?”

respingere

 

 

Draga copac,

asculta-ma aici:

Astazi vreau sa-ti vorbesc despre ….respingere.

Am primit multe suturi in fund din diverse locuri si de la diversi oameni, inclusiv de la mine. Poate uneori am plans de mi s-a uscat sufletul sau m-am facut neagra de furie.

Totusi, toate suturile astea m-au adus azi in punctul de acum si aici, pentru care sunt foarte recunoscatoare, si as vrea sa impartasesc asta si cu tine.

Acum multa vreme, cand un om al pesterii era dat afara din comunitate, un lucru era sigur: il pastea moartea. Oamenii aveau nevoie de oameni pentru a supravietui, iar lucrurile astea mi se pare ca nu s-au schimbat prea mult pana azi.

Chiar daca pesterile de “ieri” sunt “zgarie –norii” de azi, tot traim o lume a dislike-urilor, a rejectarii, a refuzului.

Daca nu primim destule like-uri la o poza, daca suntem parasiti de un partener sau daca suntem dati afara de la un job, egoul ne este lovit enorm si ajungem sa ne confruntam cu emotii precum dusmania, invidia, tristetea, dezamagirea, confuzia, frica, neincrederea, separarea sau sa ne punem intrebari de genul:

Cu ce este mai bun X ca mine?

De ce nu ma placi?

Ce am facut gresit?

De ce nu merit sa…?

Atunci cand suntem respinsi de cineva sau ceva, daca nu suntem destul de prezenti si puternici increderea in sine ne poate fi afectata destul de grav, ajungem sa ne depreciem si sa ne invinovatim.

Si totusi ce este respigerea asta? De ce ne doare asa de rau?

De ce avem nevoie de aprobarea celorlalti ca sa ne confirmam cine suntem?

Am simtit ca pot sa te fac sa vezi partea plina a paharului, si sa te fac sa intelegi ceva ce am inteles si eu: respingerea de fapt nu este o respingere propriu- zisa a societatii, este de fapt o redirectionare a ta spre ceva mai bun. Mai mult de atat, atunci cand suntem respinsi si ajungem sa suferim, de fapt, nu ceilalti ne fac sa suferim, singuri ne facem rau, singuri ne chinuim.

Asa ca nu mai lua lucrurile asa de serios, si mai fa si tu haz de necaz 🙂

Nu mai lua lucrurile asa de personal, pentru ca surpriza, NU ESTE VINA TA. Nu e ceva personal.

Daca cineva te refuza este problema lui nu a ta: nu inseamna ca tu nu esti destul de bun in ceva, inseamna ca celalalt este incapabil sa vada adevaratele tale valori sau pur si simplu valorile lui nu se intalnesc cu ale tale.

Gandeste-te ca nu a fost sa fie, si ca lucruri mult mai bune iti sunt scrise in stele 😀

Ah, si nu uita, nimeni nu te poate face sa te simti inferior, decat cu aprobarea ta, tu esti atat cat/ce iti permiti sa fii!

Acceptare si iubire,

Copacu’

Foto: suntuncopac

Muzica fundal: My Chemical Romance

Locatia : Victorian Rose

Outfit: Livada cu rochii