Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

De ce repetam la nesfarsit aceleasi relatii lipsite de armonie?

pattern

Draga copac,

stii cainele care se invarte in jurul cozii? ūüôā
Ei bine, am multe cunostinte care se invartesc in jurul cozii iubirii neintelese, si care, se implica in aceleasi relatii lipsite de armonie la nesfarsit. Se intreaba de ce altii au mai mult noroc, de ce li se intampla numai lor sa sufere, sa fie dezamagiti sau parasiti, si spera, ca intr-un final, va aparea ca din senin un partener cu bagheta magica, care sa le ofere ceea ce ei isi doresc: iubire, intelegere, respect, fidelitate, incredere, etc..
Desi cazurile sunt diferite, totusi, ele au la baza acelasi pattern care se repeta. De obicei, aceste persoane invinuiesc partenerii sau alti factori externi, si nu isi pun o intrebare interioara sufletului lor: de ce atrag un anumit tip de parteneri? de ce cauta relatii bolnavicioase? cat de incompleti sunt ei astfel incat cauta sa umple acest gol in ceilalti? cat de dependenti sunt, si de unde vine aceasta dependenta? ce nu accepta la ei insisi, de poate respinge si pe ceilalti? ce masca poarta atunci cand se conecteaza cu partenerii lor, sunt ei insisi sau imaginea pe care partenerii ar astepta-o de la ei? se indragostesc de parteneri indisponibili pentru ca considera ca nu merita o dragoste adevarata, reala, curata?
Viata bate filmul, si la orice colt, ne invata lectia ei.

Ca in orice alta situatie, daca un lucru nu este rezolvat la timpul si locul potrivit acesta se va tot repeta la nesfarsit.
Partenerii nostri sunt oglinzile noastre. Tot ceea ce ne deranjeaza la ei, sunt de fapt, lucrurile pe care nu le -am rezolvat cu noi dintr-o anumita perspectiva. O relatie ar trebui sa ne ajute sa ne cunoastem, sa ne vedem atat partile bune cat si pe cele rele. In loc sa ii acuzam pe altii, poate ar trebui sa facem un travaliu interior si sa vedem de ce are nevoie sufletul nostru. Sufletul nostru primeste iubirea noastra, sau respingerea noastra? Daca noi nu ne iubim, ceilalti cu siguranta nu o vor face in locul nostru.
Mintea noastra ne pacaleste si ne face sa credem ca mai intai avem nevoie sa castigam iubirea celorlalti pentru a fi confortabili cu iubirea de sine, ne face sa purtam niste masti prin care sa impresionam cu ceea ce nu suntem. Mastile atrag alte masti, si tot asa..
In viata ne apar persoanele de care avem nevoie pentru a ne  cunoaste mai bine.Cand ceva nu merge bine intr-o relatie, este ca un semnal de alarma ca ceva trebuie iertat, acceptat si reparat in interior. Fie ca o relatie ne face sa suferim, ea totusi trebuie privita precum o oportunitate de cunoastere interioara. D-zeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce.
Asa ca daca vei observa ca niste scenarii neplacute se repeta in viata ta, in loc sa pui piept, si sa aduni furie si ura, incearca un pic sa te detasezi, sa faci un pas inapoi si sa incerci sa te intelegi si sa nu judeci pe celalalt. Iar pe tine sa te ierti. Gandeste-te cu ce ai putea sa-ti mai hranesti sufletul pentru a nu mai cauta aceasta implinire/completare/dependenta in exterior. Incearca sa te pui si in papucii celuilalt si sa te privesti prin ochii lui, sa te analizezi, si cu compasiune si iubire sa identifici ce parte din tine te respinge si implicit respinge mai departe. Incearca sa fii sincer cu tine, sa te ierti, sa te accepti, sa te iubesti.
De asemenea poti sapa un pic in copilaria ta, poate o situatia similara ai trait-o cu parintii tai, ti-a ramas in subconstient, si nu ai acceptat-o. Poate este cazul sa inchei un capitol mai vechi.

O alta concluzie ar avea la baza, legea atractiei, care spune  ca tot ceea ce apare in viata  noastra este atras de noi, si toate se intampla in relatie directa cu ceea ce gandim, intrucat orice gand este o forta, are o putere foarte mare. Daca atunci cand esti in cautarea  unei relatii te gandesti din start ca nu va merge sau vei cunoaste persona nepotrivita, pai asa va fi. Noi ne gandim prea mult la ceea ce NU VREM, nu la ceea CE VREM, si din pacate exact ce nu vrem atragem. Asa ca in loc sa te gandesti de fiecare data ca nu vrei sa te implici in relatii nearmonioase, ca nu vrei sa fii dezamagit din nou, mai bine te gandesti ca meriti sa iti intalnesti  intalniti sufletul pereche cu care sa traiesti o iubire curata.

Universul, D-zeul tau interior nu vrea sa te faca sa suferi. El te ajuta doar sa te cunosti mai bine. El vrea ca tu sa iti rezolvi patternul din radacina ta interioara pentru a -ti gasi curajul de a-l controla in exterior, prin relatiile cu ceilalti. El vrea ca tu sa traiesti in pace cu ganduri pozitive pentru a-ti oferi exact aceleasi experiente pozitive in schimb.
Incearca sa- ti identifici singur   lectia. Odata identificata si acceptata, poti lua masuri pentru ca lucrurile sa se intample exact asa cum vrei in viata ta, si vei incepe sa atragi oameni care sa te ajute sa cresti.

Nu in ultimul rand, incearca sa privesti cu recunostinta fiecare experienta din viata ta(buna sau rea), pentru ca uneori, cele mai dureroase sfarsituri poarta numele de cele mai frumoase inceputuri. ‚̧

Reale. Curate. Sincere. Armonioase.

Sufletul tau pereche este foarte aproape de tine:).


1 Comment

Soapte pentru fetita mea: O poveste despre cele 4 sotii

poveste despre cele 4 sotii

Frumoasa mea fetita,

este duminica, suntem la bunici la tara.Simti mirosul de ceai si paine prajita? Auzi cantecul cocosilor si latratul lui Smigel care abia asteapta sa cresti sa mergeti la joaca?

Te privesc cum imi zambesti strengar si stiu ca esti fericita… cu mine.. cu noi. Te incrunti cand nu imi mai auzi vocea, asa ca am simtit nevoia sa iti spun o poveste. Am uitat cartea de povesti acasa dar am gasit ¬†una pe internet care pana si mie mi-a facut ziua mai luminata.

Asa,   deci sa incepem Povestea celor 4 sotii:

A fost  odata ca niciodata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai buna.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa. 

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”

O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumoase haine si ti-am aratat cea mai mare grija.¬†Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

¬†Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea.¬†Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri,ma voi recasatori!”
Inima regelui se stranse de durere.

¬†Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine.¬†Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.

Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”

 In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie sunt FAMILIA si PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul o sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

Si -am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa.

Sfarsit”

Ai doar 3 saptamani, cum e posibil sa imi urmaresti vocea si buzele ca un spectacol la Tandarica?

Cum este posibil ca atunci cand “am incalecat pe -o sa si ti-am spus povestea asa” tu sa imi zambesti parca confirmand talcul acesteia si raspunzandu-mi cu o privire “vezi, ti-am zis eu, ca totul sta in suflet?!”

Pana la urma, dincolo de trupul tau minuscul se oglindeste un suflet fara varsta, stiu asta. Uneori ma uit in ochii tai si vad mai multa intelepciune si experienta ca intr-ai mei.

Chintesenta acestei povesti este sufletul adesea neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul o sa traiasca si dupa.¬†Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.”

Uneori, invatam mai multe dintr-o poveste pentru copii decat prin experientele de adult…

Ps: citind aceasta poveste despre suflet, am avut o revelatie: Hei, este 1 Februarie! Livada sufletelor de copaci a implinit un an! La multi ani noua! Revin cu un post nou pe acest subiect! ‚̧ ‚̧


Leave a comment

Soapte pentru fetita mea: Craciunul intr-o lume de pixeli si impulsuri electrice

Asculta-ma aici:

craciun

Draga mea fetita,

maine e Craciunul. Primul tau Craciun in marea noastra familie, momentan vazut din pantecul meu.
Intr-o lume de pixeli si impulsuri electrice, intr-o perioada anului cand se da goana dupa cadouri, cand se fac liste de dorinte si nevoi, de lucruri pe care le poti cumpara, sau de “to do” pentru anul viitor, intr-o perioada cand se vorbeste mai mult despre ce ne simte ¬†gura decat despre ce simtim in inima, vreau sa-ti spun ce inseamna Craciunul pentru mine, si pentru ce sunt eu recunoscatoare, acum, ¬†la finele anului.
Despre ceva ce nu are pret, si totusi este de nepretuit, FAMILIA ta! Si mai vreau sa iti vorbesc despre cineva pe care probabil l-ai cunoscut in imparatia ingerilor: strabunicul tau din partea mamei. Oare ti-a cantat si tie la acordeon printre nori? Oare te-a plimbat cu tractorul printre stele asa cum ne plimba pe noi, nepoatele lui?
Stii, mie imi spunea “Dirijorul” :).
Pentru el cea mai mare valoare a Craciunului, a vietii lui, o avea familia reunita, puternica, la bine si la rau impreuna.Datorita lui ne strangem la masa maine intr-un numar asa de mare: peste 20, poate chiar peste 30, la care poate se aduna cele 9 suflete de caine si alte animale de curte.
Ne-a invatat sa apreciem familia si sa fim recunoscatoare pentru ea, iar tu, chiar daca nu ai apucat sa-i strangi mana si sa-i primesti binecuvantarea familiei, te rog sa incerci sa simti alaturi de noi bucuria de a fi impreuna.
Maine nu va fi o zi despre toba, piftie si cozonaci. Va fi o zi despre radacini, despre legaturi, despre atingeri sufletesti, despre renastere in familie. Va fi o zi cand vom scrie din noua o pagina din cartea familei noastre. De fiecare data, paginile Craciunului sunt diferite: noi prieteni sau noi membri de familie se alatura sau poate din pacate, alte nume nu mai sunt printre noi pentru ca au trecut in lumea de dincolo. Strabunicul tau va ramane intotdeauna in capul mesei printre noi, pentru ca amintirea lui va ramane pentru totdeauna.
Noi suntem atat de recunoscatori, pentru ca am primit de la el valorile unei familii unite.
Iar tu micuto, prima stranepoata a lui Nea’ Onel, esti atat de asteptata in marea noastra familie!

Craciun fericit! ‚̧¬†
semnat,

mama ta, Dirijorul ūüôā

Concept ‚Äúmamaste‚ÄĚ: suntuncopac

Foto: Tibi Vintur

Locatie ZEN: Anda Roman Atelier


5 Comments

Nunta sufletelor- home made

Draga tei si draga liliac,

Dimineti la rand m-am trezit zilele acestea,  cu o usoara emotie in suflet. Ca si cum ceva trebuie sa se intample. Ca si cum trebuia sa fac ceva, sa spun ceva.

Asta pentru ca acum un an, pe vremea asta, pregateam una din cele mai frumoase zile din viata noastra: ziua in care ne-am unit sufletele: 15 iunie 2013.

Asa ca m-am gandit in postul de azi sa-ti descriu putin¬†povestea nuntii noastre, ¬†iar pe 15 iunie, iti voi recita¬†juramintele pe care le-am facut sotului meu, “teiul”. ‚̧

Pe sotul meu “teiul” l-am cunoscut acum 6 ani si ceva. Cand l-am vazut prima oara am stiut ca -mi voi uni sufletul cu el, noi in talpile goale, ¬†undeva la o biserica departe, cu doi martori. Pentru ca el mi-a oferit linistea si admiratia de a sta la trunchiul lui.

In final, a fost greu sa ramanem la doi martori, dar am facut un compromis pentru 50 de invitati: doar cele mai apropiate rude si prieteni. Stiu ca am suparat multi cunoscuti, dar daca ar fi sa dau timpul inapoi am face la fel:).

Ne-am dorit o nunta altfel. O nunta simpla, fara prea mult ‘fixativ’ ¬†si mancare pana cand ti se face rau. ¬†Asa ca ne-am ocupat singuri, cu ajutor din partea domnisoarelor de onoare de fiecare element mic si mare din aceasta zi de poveste.

Pana cu doua saptamani inainte de nunta, credeam ca nunta noastra va avea loc intr-un loc de vis, in Plaiul Foii,  in natura la http://popasulcraiului.ro. Aici aveam un scenariu complet, cu cai , ponei si calesti, dar  din pacate pana atunci nu primisem inca oferta exacta asa ca am decis ca trebuie sa ne relocam. :). Cam curajosi am fost daca ma gandesc bine acum, nu stiu ce alti miri nu aveau nimic planuit cu doua saptamani inainte.

Cumva planetele s-au aliniat si in cateva zile am gasit printr-o minune si biserica si locatia in care conceptul nostru se putea adapta usor.

Iata cateva din lucrurile care au facut din aceasta zi una luminata:

  • Pe “tei” mi-am dorit mult sa-l vad in alb ca mine in aceasta zi, asa ca a purtat un costum facut la comanda dupa modelul lui Aaron Taylor-Johnson din Anna Karenina care i-a venit minunat ; Ah, si cizme lungi de calaret ‚̧ ! Eu ¬†am purtat o rochita foarte simpla ¬†Parlor, din matase, fara corsete care-ti taie respiratia, cocuri , sclipici si tocuri cui. ¬†Cred ca ce m-a facut sa luminez a fost coroana de trandafiri vii din par.
  • Domnisoarele de onoare au fost ca niste “zane”;
  • Inainte sa plecam la biserica fiecare ne-am scris unul pe pantoful/cizma celuilalt un mesaj pe care sa-l purtam toata ziua;
  • Nu ne-am vazut in ziua nuntii inainte de biserica, dar mainile noastre s-au intalnit in tocul usii 10 secunde! A fost unul din cele mai emotionante momente din viata mea;
  • Nu m-am visat niciodata in vreo limuzina, yacht sau elicopter mergand spre intalnirea cu ” teiul”, asa ca daca nu am putut sa -l suprind cu caleasca cu cai albi cum imi planificasem pentru munte, am ales… un trabant! ūüėÄ
  • Imi plac florile la nebunie, dar niciodata nu am inteles averile date pe aranjamentele florale de nunta.Asa ca am contactat un producator de lavanda proaspata, iar in loc de vaze sofisticate am¬†¬†folosit borcane pe care le-am decorat cu dantela, ¬†si cred astfel ¬†ca am immiresmat nuntasii cu o amintire placuta; marturiile le-am facut cu mana mea, tot din manunchiuri de lavanda.
  • Intre copaci am organizat o expozitie foto cu multe din pozele noastre de cand ne-am cunoscut pana in ziua nuntii; iar intr-o lada de picnic am pus pozele parintilor, si bunicilor de la casatorie, cu multumiri pentru ca s-au iubit si ne-au deschis drumul noua!
  • Pe iarba am amenajat o zona de picnic, cu borcane cu lumanari, ¬†perne si paturi unde se”odihneau” domnisoarele;
  • Nuntasii nu au baut din pahare, dar au avut borcane personalizate , iar MISHU’s BAR le-a servit o limonada a dragostei delicioasa;
  • Mi-am dorit mult o capela in care sa ne spunem juramintele, asa ca noi si invitatii am venit pe rand in fata si ne-am impartasit sentimentele si gandurile bune! ¬†A fost un soc de emotii pentru toti vorbitorii, dar in final, zic ca s-a meritat. ūüėÄ
  • In timpul juramintelor mele, i-am facut cadou sotului “tei” prima pereche de bastoane colorate ! El are galben. Eu mi-am ales roz! Le avem in casa si acum, pentru ziua cand vom avea nevoie sa ne sprijinim in ele;
  • Am avut doua dansuri: primul a fost cel cu coregrafie inspirata din Anna Karenina, si a implicat si domnisoarele de onoare, pe ritmul celor de la Piano Guys-¬†Beethoven’s Secrets, si un dans rusesc cu invarteli, batut din picioare ¬†si scheme cum nu ma gandeam vreodata ca pot sa fac;

Din pacate nu avem filmare de la nunta, pentru ca al nostru cameraman, in care ne-am pus sperantele unor amintiri pe masura, a fugit din tara, cu filmarile si banii a zeci de nuntasi :(, :(, dar in fine, nu  au cum sa iasa toate parfumate nu?

Inchei prin  a va spune, ca am trait un vis.  Un vis mai frumos decat cel pe care mi-l imaginam.

Indiferent de varsta si circumstante, cred ca fiecare avem dreptul sa traim ceea ce visam. Si sa luptam pentru asta.

Sa visam altfel. Eu am visat la cel mai simplu  basm : in care un tei si un liliac, si-au unit sufletele in talpile goale in miros de lavanda.

 

Visul tau care este? Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 

 


Leave a comment

Una din regulile sotului copac: pentru orice obiect nou, renuntam la unul vechi! :D

Audio play:  

yoga

 

Draga plop,

 

Cateodata recapitulez in minte ¬†toate regulile sotului copac ¬†si ma bufneste rasul. ūüėÄ ūüėÄ . Dar o sa fac un post dedicat despre toate aceste reguli un pic mai tarziu, cand va mai trece ceva timp de la casatorie, sa ma asigur ca nu va trebui sa -mi schimb domeniul in http://www.suntuncopactaiat.com ūüėÄ :D.

Ce-i drept el e un minimalist convins iar eu la polul opus.  (De aia am ales si plopul in dedicatia de azi, pentru ca nu mi-a venit in minte un copac  cu o coroana mai putin bogata:))

In fine, azi as vrea sa dezbat prima regula, care nu este deloc una rea: pentru orice obiect nou, renuntam la unul vechi! 

Ma gandeam la o chestie zilele astea. De fapt, ma gandesc de fiecare data cand ajung in supermarket: si anume ca pun in cos mult mai multe lucruri decat am pe lista, si in cantitate mult mai mare! Intru intr-o transa ciudata si o voce imi zice: pune si aia, pune si aia, dar uite si aia ce draguta si buna ¬†e! Si ajungi la casa si te mai intrebi “de ce D-zeu, a costat atat?”. Apoi trece saptamana si arunc jumatate din cat am cumparat. Trist este ca nu ma simt mai deloc vinovata ūüôā . Sau prea putin.

Obsesia hainelor am depasit-o desi ma mai trece cateodata cate un fior:), dar acum am o alta problema- ¬†cu obiectele de decor. Mi se pune pata pe ceva si apoi pe altceva, si uite cum casa mea a ajuns un fel de muzeu unde nu mai poti sa arunci nici un ac. Zice sotul copac: “chiar ai nevoie de acest papagal-lumanare kitchos?”Numai gandul ca ma intreaba ma face sa -l cumpar pe loc :). Plus ca era la reduceri, nu avea niciun drept sa ma intrebe asa ceva:D ! Ei bine, la fel nici eu nu inteleg de ce cumpara niste gadgeturi total inutile, carora nu le inteleg deloc functionalitatea :D. ¬†La un moment dat, traind intr-un apartament de doar 2 camere, sotul ¬†copac ¬†a zis ca nu se mai poate , trebuie sa lansam o noua regula: la orice obiect nou, renuntam la unul vechi. Uneori, ajunsesem sa cumpar lucruri pe furis, sa mint ca le-am primit sau ca de fapt sunt unele mai vechi dar le-am reconditionat ( pentru ¬†in transa mea, mi se parea ca nu se prinde).

Este clar, traim in era snobismului si consumerismului- trebuie sa ne demonstram noua, ca “ne permitem”.

Am citit niste articole cum ca opusul consumatorului inrait ar fi minimalistul care ar putea trai¬†foarte fericit¬†cu 100, ba chiar 50 de lucruri, ¬†oricum ceva foarte nebunesc. Este putin exagerat, dar totusi cei care constientizeaza necesitatea lucrurilor duc o viata mult mai simpla si linistita. ¬†Ups, acum ca am scris asta am relizat asa ochiometric ca am peste 500 de chestiuni numai in sufragerie .¬† ūüėČ

De exemplu, sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne daca am putea sa traim fara:

  • hainele urate, ponosite pe care le tinem de ani intregi in dulap, dar nu ne vine sa le aruncam ūüôā
  • obiecte de decor care sunt ¬† foarte urate si ¬†total inutile . ( nu “SAU”) ūüôā
  • CD-uri sau DVD-uri- copaci, hai ca a trecut vremea loc, ocupa locul aiurea!
  • Reviste vechi, carti vechi pe care nu le -ai mai rasfoit de ani intregi. ( Nu trebuie sa le arunci, dar pune-le intr-o cutie si du-le la tara intr-un loc sigur:).
  • sute de pungi de plastic ramase de la cumparaturi;
  • tot felul de cabluri, electrice si electrocasnice stricate , gadgeturi vechi nefolosite
  • etc

Ei si acum urmeaza partea mai hard-core, cum ar fi sa traim fara:

  • masina
  • Cablu TV si orice fel de TV
  • Un smart-phone sau orice tip de telefon
  • conexiune la internet
  • o canapea
  • mai mult de o pereche de pantofi pe sezon
  • mai mult de cateva tricouri/fuste/rochii/pantaloni pe sezon.
  • cuptor cu microunde;
  • etc

¬†Nu spun ca suntem mai mult sau mai putin buni sau destepti daca le avem sau nu. Doar va provoc sa va ganditi la lucrurile de care aveti cu adevarat nevoie sau va fac fericiti sa le aveti pe langa voi. V-am mai zis cred, eu am renuntat la masina si cablu TV si ¬†sunt recunoscatoare pentru asta pentru ca mi-am confirmat ca mai mult rau imi faceau decat bine. ( ps: am considerat mai usor sa renunt la masina decat la dulapul de rochii si ‘muzeul’ din sufragerie, dar pentru toate este un inceput!)

Tu de cate lucruri ai cu adevarat nevoie? Tu pentru ce esti recunoscator azi?

PS: chiar a trebuit sa renunt la papagalul lumanare :(.

papagalul fara sens

 

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  bridge on the wall

hainele copacului:  H&M

Muzica:  Disney songs

Inspirata: excursiile la supermarket

 


3 Comments

Decor pentru suflet in stil grecesc – sau cum sa-ti decorezi o camera- sanctuar cu bani putini

Audio play:  

santorini peace

 

Draga maslin,

Azi m-am simtit albastra, asa ca acest post iti este dedicat tie!  Da, nu mi-a trebuit decat o saptamana pe meleagurile tale ( Santorni) ca sa ma faca sa te aduc in casa mea  cu albastrul tau cu tot! Sa te bag in patul meu, si sa miros aerul tau sarat si linistit in fiecare weekend cand imi vizitez parintii in casa de vacanta de la tara.

Pentru mine, camera mea, patul meu, locul unde imi linistesc sufletul jumatate din viata trebuie sa inspire liniste, personalitate, calm si siguranta. ¬†Trebuie sa fie un adevarat sanctuar. ¬†Un loc, unde imi imbalsamez corpul, mintea si inima dupa o zi obositoare. Asa ca, odata intorsi din vacanta in Santorini am stiut conceptul pe care il va imbraca camera noastra din casa parintilor mei de la tara, in care ma voi retrage in fiecare weekend. Am ales albastrul¬†/turqoise pentru este culoarea cerului ¬†si apei iar eu o asociez cu incredere, calm, curat, ¬†relaxare, credinta, recunostinta, adevar…. RAI pe care am vrut sa le privesc si sa le respir in fiecare dimineata de weekend cand deschid prima oara ochii.

Pentru mine mai maslinule, un moment de ragaz singura in camera mea albastra este ca o vacanta pentru suflet, un moment in care nu mai trebuie sa fac lucruri pentru altii si doar sa ma ocup de mine. Cand ni se face foame, primim imediat un semnal de alarma, si luam masuri. La apa este si mai rau, pana cand corpul ne da un semnal , deja suntem deshidratati. La fel este insetat si sufletul nostru cand cerseste dupa un moment de solitudine intr-un loc de pace, asadar trebuie sa invatam sa ne construim mici insule -sanctuare in mai toate locurile din viata noastra.

Daca nu poti sa ramai in locurile in care iti plac si te linistesc, ia-le cu tine! Sa-ti faci un coltisor de rai in care sa-ti odihnesti sufletul si sa iti incarci bateriile nu trebuie sa-ti goleasca buzunarele. Daca -ti pui un pic creativitatea la contributie, poate iesi un adevarat templu!

Cu buget minim, ma mandresc ca am decorat un dormitor -sanctuar care poate intrece in personalitate designul multor  camere de mii de euro de pe copertile revistelor :)! Nu ma crezi ? Uite,  am facut o lista pentru tine(pat Ikea vopsit de copac in auriu- 500 lei, saltea 200 lei, baldachin-50 lei, perdele +lenjerie la comanda ( concept suntuncopac), dulapior Ikea pictat-250 lei, lustra Ikea vopsita auriu- 150 lei, masuta nuiele reduceri Zara- 125 lei, scaun -noptiera vintage, veioza  Zara reduceri 100 ron, comoda Ikea vopsita in valurile marii accesorizata cu manere Zara( reducere)- 150 lei, fereastra vintage vopsita de copac in povestile din Santorini,  rama foto Ikea vopsita de suntuncopac- 75 lei, borcane, oale, sticle vintage decorate de copac -20 de lei, carti vintage-0 lei,   covoare reducere Zara- 140 lei, alte accesorii/decoratiuni vintage reconditionate- 100 lei. Total? Mai putin de 500 de euro!). 

Nu ai nevoie de o avere ca sa-ti construiesti oaza ta de recunostinta si liniste. Ai nevoie doar de putina imaginatie, iubire si recunostinta pentru casuta din inima ta .

Draga maslin,  vroiam sa-ti zic ca ai dat viata si baii mele si datorita tie, atunci cand sunt in cada imi este usor sa-mi imaginez ca ma scald  in valurile marii.

Eu azi sunt recunoscatoare  pentru oaza mea albastra, unde ma retrag in weekend,  si respir sarat si curat.

Oaza ta care e?

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  loving a blue door

hainele copacului: Livada cu Rochii

Muzica:  Greek traditional music

Inspirata :Santorini


2 Comments

Te invit in patul meu..

Play audio:

 my bed

 

Draga copac,

Te invit in ‘patul meu’. Si pe tine. Si pe tine. Si pe tine.

Nu ma intereseaza  daca esti casatorit sau necasatorit,  barbat sau femeie, gras sau slab, urat sau frumos, inalt sau scund, tanar sau batran.

Ma intereseaza daca esti destul de curajos sa imparti ‘patul’ cu mine si cu multi altii :D. Poate zeci, poate sute, poate mii. ūüôā

Nu te ingrijora, ‘patul’ este foarte mare.

Salteaua este curata, verde, foarte confortabila, tare si totusi moale. Te asigur ca nu scartaie. Si daca se intampla totusi sa fosneasca, te asigur,  ca vecinii nu se supara.

As vrea sa te tin de mana, si intre atingerea noastra sa fie doar cateva fire de iarba.As vrea sa ma uit in ochii tai, nu la ochii tai.

Te rog sa nu ma intelegi gresit, nu vreau sa fac sex  cu tine.

As vrea doar sa impartim ‘patul’. Cu iubire.

As vrea sa ne cunoastem, si sa ne acceptam asa cum suntem. Sa ne respectam.

As vrea sa punem capul amandoi pe aceeasi perna, sa  ne luam in brate si sa incercam sa ne linistim problemele, durerile, dezamagirile, tristetile.  Sa ne invelim cu visurile noastre, sperantele, curiozitatile,  fanteziile.

As vrea sa citesc  prin ochii tai inainte sa adorm.

Rasfoind paginile tale, as vrea sa -mi odihnesc ochii, sufletul si mintea.

Si sa visam,  un adevar pe care l-am uitat-  ca  intre pamant si cer respiram toti la fel.

Ca suntem oameni. ¬†Oamenii, cu care am vrea sa impartim baldachinul vietii, ¬†unde se ‘tavalesc in cearsafurile sufletului’ ¬†fiintele noastre adevarate.

 

Eu azi sunt recunoscatoare pentru ca mi-am indeplinit o dorinta: ca mi-am improvizat la tara un pat in mijlocul naturii, unde ma voi retrage ori de cate ori voi avea nevoie sa ma odihnesc.

 

Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga poze:  dreaming:)

Muzica:   Spanish Chill Out

Inspirata de:  Baldachinul vietii