Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Cand nu te mai vrea inapoi

Draga copac,

 

Vorbeam zilele trecute cu o prietenă dragă ce-mi spunea că are o întâlnire cu cineva după care suferă de 2 ani. Am rămas foarte surprinsă să o observ atât de emoţionată şi de plină de speranţă. Încerca să se încurajeze că poate nu mai simte nimic, că poate este doar o întîlnire de încheiere… dar am sesizat în inima ei speranţa “că poate”. M-a sunat apoi dezamăgită să-mi spună că întâlnirea a fost ok dar că el o doreşte doar ca prietenă, nu o doreşte ca femeie, nu visează noaptea la ea şi tot ea concluziona “un bărbat care te vrea, nu te lasă să aştepţi atât de mult, nu le lasă în incertitudine, nu îşi asumă riscul de a te pierde.”

Deşi nu îmi plăcea să văd suferinţa ei m-am bucurat să văd că după atât de mult timp de visat şi de asteptat, după atât de mult timp în care s-a blocat într-o persoană, in care nu şi-a dat voie să se elibereze şi să cunoască pe altcineva, acum realiza că este momentul să “let go”. Avea dreptate, atunci când lucrurile trebuie fie nu există “moment nepotrivit”, “indisponibil emotional”… pur şi simplu, persoana respectiva nu este pentru tine. Să te blochezi în cineva, să menţii legătura doar cu speranţă şi fantezie şi mai ales cu amintirea a ceea ce a fost, nu poate decât să-ţi facă rău ţie şi nimic mai mult.

Am pentru tine câteva întrebări pe care să ţi le pui dacă vreodată te descoperi în această situaţie.

1. Ce din tine crede că nu merită mai mult? E ceva din tine care crede că nu meriţi să fii iubit(ă)? Această afirmaţie poate fi doborâtă imediat, toţi merităm să iubim şi fim iubiţi, am fost creaţi pentru a experimenta iubirea sub toate formele ei. Nimeni nu are nimic în plus sau în minus la acest capitol. Indiferent de trecutul tău, de ce crezi că ai făcut sau nu, toţi merităm fim iubiţi, trebuie doar să credem asta şi să ne dăm voie, eliberându-ne de credinţele false care ne ţin blocati. 2. Consideri că nu eşti suficient(ă) încât să meriţi pe cineva care care să te dorească doar pe tine? Iubirea nu are explicaţii, pur şi simplu se întâmplă. Indiferent de ce ai auzit în trecut, adevărul este că niciodată nu vei fi suficient pentru persoanele nepotrivite. Această credinţă există doar în capul tău şi este o muncă personală, mai de durată sau nu, să o scoţi din capul tău pentru totdeauna.

3. Ce model de iubire ai primit acasă? Îţi este benefic sau ţi-ar folosi mai mult să te eliberezi de el? Modelul parental ne influenţează foarte mult relaţiile dar la un moment dat când devenim conștienţi de asta puterea de schimbare stă doar în mâinile noastre. Nu trebuie învinovăţit nimeni pentru asta, nici părinţii, nici noi, trebuie doar să ne dăm seama în ce fel ne afectează şi să luă măsuri.

4. Ce frici te ţin în loc? Îţi este frică de iubire? Îţi e este frică de “pentru totdeauna”, vrei o relaţie doar pentru că îţi este frică de singurătate? Vrei să umpli un gol?

5. Eşti varianta cea mai bună pe care o poţi oferi celuilalt sau încă eşti în formare? Încă te descoperi şi o perioadă de singurătate ți-ar fi mai benefică? Sunt mulţi factori care ne ţin blocaţi şi prin recunoaşterea lor, observarea lor, tranformarea lor ne putem schimba viaţa.

Nu este o muncă uşoară, poți căuta răspunsuri unde simţi, în cărţi, în cursuri, la psihologi, în yoga… răspunsurile sunt mereu în tine, acestea sunt doar instrumente care ne ghidează către ce trebuie să găsim în interiorul nostru. Îţi recomand o carte minunată – Cele cinci răni care ne împiedica să fim noi înşine de Lise Bourbeau, iţi va mai adăuga câteva întrebări şi îţi va aduce multe răspunsuri.

Namaste, ne vedem la clase sa ne vindecam!


Leave a comment

Psihologie in taximetrie- Testul Cubului de Elena, un copac in livada

yoga studio

Draga copac,

 

deseori fac la studio un test psihologic- Testul cubului si m-am amuzat si interesat foarte tare cand una dintre cursante, draga Elena mi-a spus ca a facut acest test la peste 50 de taximetristi, barmani, prieteni etc si are cateva concluzii interesante pentru noi. Mi s-a parut o abordare total noua pentru conversatiile din taxi.

O las pe Elena sa va povesteasca despre test, iar pe tine te invit sa ti-l faci, cine stie poate mai afli ceva despre tine:

“Testul cubului-Cate lucruri poti afla despre un om punandu-i doar 5 intrebari? Nu prea multe. Dar daca e vorba despre un test psihologic, brusc cresc sansele de a afla ceva mai mult.

Am aflat de testul cubului pe net, in liceu, dar m-a descurajat putin partea de interpretare. Am incercat sa-mi fac testul singura dar n-a iesit mare lucru din cauza asta. L-am redescoperit in 2016, cam in acelasi timp in care s-a aprins puternic si interesul pentru psihologie. Cateva luni chiar m-am gandit sa fac Psihologia. Acum interpretarea nu mai parea grea, ci super interesanta, asa ca am inceput sa fac testul tuturor celor care erau dispusi.

Am facut testul in diverse case, in cafenele, baruri si cluburi, pe strada, intr-o berarie din Londra, intr-un garaj din Dobroesti, si in foarte multe masini. Pentru ca am epuizat destul de repede prietenii si familia, am folosit cea mai la indemana resursa: soferii de Uber, Taxify si taxi.

A fost foarte tare, in majoritatea cazurilor urcam in masina unui necunoscut si coboram din a unei cunostinte. Ajungeam la discutii mult mai deep, despre viata, iubire, copii, viitor, in loc de liniste sau discutii de complezenta. Si foarte tare era ca totul se termina atunci cand coboram. Un fel de prietenie pe fast forward, timp de cateva minute, cat dura cursa.

Urcam in masina si incepeam `Pot sa va fac un test psihologic?`. Am intampinat un singur refuz. In rest oamenii au fost cu totul intrigati si s-au bagat.

Daca nu stii testul, poti sa il faci chiar acum, dar fara sa dai scroll prea mult pentru ca apoi vei vedea interpretarea si nu va mai functiona. Cel mai bine ar fi sa povestesti cuiva, ca sa poti intra in detalii, sau sa scrii raspunsurile pe o foaie.

Da raspunsurile care iti vin prima oara in minte, nu te gandi prea mult, n-o lua logic, ca altfel nu mai sunt relevante.

TESTUL

Esti in desert si vezi un cub. Cum arata el? Cat de mare e? Din ce material e facut? E transparent sau opac? Are colturi rotunjite sau ascutite? E nou sau vechi?

Acum vezi o scara. Cat de inalta e? Din ce material? Cum arata? E aproape sau departe de cub?

Acum vezi un cal. Ce culoare are? Are sa si capastru? E liber sau legat? Agitat sau linistit? Cat de departe este de cub? Dar de scara?

Acum vezi flori. Le vezi? Unde sunt? Cum arata? Cate sunt? Ce culoare au?

Iar acum vezi o furtuna. E aproape sau departe? Ce fel de furtuna este? Se apropie? Daca aceasta furtuna ar trece peste obiectele despre care am vorbit pana acum, ar afecta vreunul dintre ele? In ce fel?

Asta e un test proiectiv. Teoretic, atunci cand cineva te roaga sa descrii un obiect neutru, proiectezi asupra lui carcateristici, si asta spune ceva despre tine.

INTERPRETARE

Cubul cum te privesti tu pe tine. Cu cat cubul este mai mare, cu atat ai mai multa incredere in tine, cu atat te valorizezi, respecti, te vez si te iubesti mai mult. Majoritatea soferilor mei aveau un cub mic sau normal. Materialul spunea ceva despre ei. Nisip – exact ca desertul in care are loc actiunea – inseamna un om care se adapteaza usor. Metalul inseamna duritate, forta, perfectionism, dar si ermeticitate. Cat de transparent sau opac e cubul spune ceva despre deschiderea omului, despre cat din interior lasa sa se vada afara. Colturile rotunjite inseamna dorinta puterinca de a-i proteja pe cei din jur, iar colturile ascutite, determinare, `i don’t stop at nothing to achieve my dreams`, chiar daca insemana ca altii ar putea fi raniti pe parcurs. Un cub de lemn inseamna un om autentic, care nu pune mult pret pe aparente. Un cub de sticla reprezinta deschidere. Dar pentru o interpretare mai amanuntita trebuie detalii. De exemplu, un sofer il avea de catifea rosie, adica era foarte iubitor, cald, centrat pe relatii interumane.

Scara simbolizeaza aspiratiile in viata, ascensiunea sociala si profesionala. Daca scara e sprijinita de cub insemana ca în viata te bazezi pe propriile forte pentru a obține ceea ce doresti, pe cand scara indepartata inseamna ca nu privesti ascensiunea ca ceva ce tine de tine, ci mai degraba de altii. Cat de inalta este scara inseamna cat de sus tintesti, cat de mari sunt asteptarile tale, iar materialul arata valenta asteptarilor. Lemnul insemana autenticitate, fara a pune pret pe aparente. Un tip mi-a spus ca vede scara ca pe o sfoara care duce in cer, in timp ce cubul se scufunda in nisip. In acea perioada era atat de deprimat incat nu mai contau nici macar aspiratiile sale.

Calul este iubirea ideala. Un cal alb inseamna iubirea romantica, cineva care sa fie al tau si doar al tau pentru tot restul vietii, iubirea idealizata din povesti. Cal negru inseamna pasiune, rollercoaster emotional. Un sofer cu cal negru mi-a povestit apoi cum a iubit o femeie casatorita timp de mai multi ani si ca tocmai s-au despartit, si ca ea inca ii scrie. Daca calul este apropiat de cub inseamna o relatie stransa, iar daca e departe poate insemna ca persoana in cauza vede iubirea ca pe ceva indepartat. Daca calul este legat, persoana in cauza este posesiva, iar daca are sa si capastru, persoana doreste o relatie stabila, poate chiar casnicie. Unicornul inseamna standarde nerealiste de iubire sau o iubire imposibila, am intalnit acest raspuns la un tip gay.

Florile reprezinta prietenii. Cat de multe flori vezi spune ceva despre cat de inconjurat(a) esti (sau te simti) de prieteni. Daca florile sunt mai degraba in zona in care este si calul, probabil prietenii tai sunt si prietenii persoanei iubite, iar daca sunt mai degraba aproape de cub decat de cal, e posibil sa iti separi cu totul relatia de prieteni. Culoarea florilor reprezinta sentimentele pe care le ai mometan legate de prietenii tai, spre exemplu rosu inseamna iubire, caldura, dar poate insmena si furie.

Furtuna reprezinta problemele. In functie de cat de urata e furtuna, vedem cat de tare se lasa afectati oamenii de problemele care pot aparea in viata. O furtuna de nisip arata ca oamenii stiu care sunt problemele vietii si nu se lasa speriati de ele, in timp ce o furtuna cu nori negri arata ca oamenii isi fac griji serioase, ca exista presiune pe ei din partea vietii. Cat de aproape e furtuna arata cat de impovarati de probleme sunt oamenii in prezent. Situatia ipotetica in care furtuna vine peste obiecte arata in legatura cu ce se tem oamenii, si in legatura cu ce sunt siguri: cel mai des ramanea in picioare cubul, deci oamenii nu se ingrijorau in legatura cu ei, si cel mai des erau afectate florile – simbolizand frica subconstienta pentru relatiile de prietenie, daca ele vor dainui sau nu.

Imi pare rau ca nu a numarat persoanele carora le-am facut testul. La inceput eram fascinata, il faceam cu orice ocazie, colectionam raspunsurile inedite si descopeream impreuna cu ei ce inseamna. In timp au inceput sa se repete raspunsurile si vara trecuta am incetat sa il mai fac.

Testul nu e infailibil. Am patit de multe ori sa nu functioneze pentru ca atunci cand ziceam cub oamenii se gandeau la cubul rubik, asa ca in loc sa proiecteze ceva intern pur si simplu reproduceau ceva exterior lor. Altii incercau s-o ia logic si iar nu ajungeam nicaieri. Aproape ma enervam cand ii auzeam `Aaa, pai daca suntem in desert cubul e de nisip. Ca in desert e doar nisip`.

Testul nu te ajuta sa citesti gandurile celorlalti, dar facut cum trebuie te ajuta sa afli mult mai multe decat dintr-o discutie obisnuita. Cu soferii mei, testul se oprea uneori intr-o tacere in care simteam multe ganduri. Cu altii, povestea continua – imi povesteau tot ce testul doar incepea sa contureze.

Am aflat ca unul dintre ei a luptat in Afghanistan, altul a facut parte din flota romana, altul era pompier. Un sofer mi-a povestit de prietenii lui si cum si-au facut cu totii acelasi tatuaj, `sechestrand` un artist tatuator in casa unuia dintre ei timp de 14 ore (da, mi-a aratat si poze, era un zid de caramida pe abdomen). Am aflat ca un barbat casatorit are 2 amante, pentru ca vedea 3 cai, am aflat ca unul credea ca aspiratiile ii vor aduce probleme, pentru ca scara ducea spre furtuna, lucruri triste, hazlii sau inspiring. Nu o sa neg ca atunci cand lucrurile se potriveau fix pe fix cu interpretarea simteam satisfactie.

Daca aveti nevoie de ajutor cu interpretarile sau daca dimpotriva, e cineva mai instruit ca mine si ma poate corecta in unele interpretari, ma gasiti pe Facebook aici ! Va pup, Elena. ”

 

Namaste, ne vedem la clase!

 

 


Leave a comment

Sa castigam esuand

Draga copac,

cine suntem noi sa hotaram daca am castigat sau am esuat in ceva? De unde stim care varianta este corecta?

astazi, am fost pornita dupa clasa de yoga sa impartasesc cu tine un mesaj puternic: Este oki sa esuezi, este oki sa dai cu nasu’ in asfalt, cu bata in balta, este oki uneori sa primim usi in nas si sa fim respinsi, sa esuam, sa dam gres! De ce? Pentru ca nu avem cum sa ne razboim unor legi, uneori lucrurile trebuie sa se intample intr-un fel ca sa mai intelegem ceva, sa evoluam, sa crestem , sa invatam.

Deseori aud la clase femei blocate in drama esecului “daca o sa esuez ca mama/tata”, “daca o sa ma paraseasca iar” daca o sa fiu iar data afara de la job” daca o sa-mi esuez menirea, viata” daca nu o sa fiu o mama/sotie perfecta bla blaaaaaaa”

Mai copaci, cum ar fi sa schimbam perspectiva si ca niste lei sa strigam in gura mare: “Sun Xlescu, am esuat in X domeniu si sunt Ok cu asta”. Va puteti imagina pentru o secunda in fata a sute de oameni, racnind ca un animal feroce asta? Cum va simtiti? Eu m-am simtit puternica, vulnerabila, autentica, umana!

Hei, oamenii se raporteaza la alti oameni, la reusitele dar si la esecurile lor, nu ne putem compara cu zeii, preotii si Maica Precista. Suntem oameni, si de aia gresim si o dam in bara ca sa invatam.

Sa va spun o poveste scurta: acum vreo 4 ani am fost invitata ca speaker la un event spa. Am crezut ca vor fi vreo 20-30 pers, insa aveam sa gasesc vreo 250 si super multe vedete. Alaturi de ei, un neica nimeni, un “eu” mic. M-am panicat, era sa lesin si eram convinsa ca o sa fiu praf. Apoi m-a iluminat o voce care mi-a spus” mai fata cum ar fi sa te duci acolo si sa le spui oamenilor alora ca e oki sa esuezi, ca e oki sa nu fii perfecta, ca e oki sa faci greseli, cum ar fi sa le dai un mesaj de la inima la inima si sa le aduci aminte ca sunt oameni nu zei?” Si asta am facut, m-am balbait, am plans de nu a inteles nimeni nimic, dar am trezit lumea. Am sculat 250 de oameni in picioare cu lacrimi in ochi care au ajuns la inima lor si au simtit. Si iata cu “esecul” meu s-a transformat in inceputul calatoriei mele de speaker motivational. Asta pentru ca am avut curajul de a fi eu, autentica, vie, puternica !

Deci acum te intreb pe tine: de ce crezi ca ai esuat si nu ai castigat? sau…. chiar crezi ca ai esuat? care au fost avantajele atunci cand crezi ca ai esuat? ce ai invatat? care au fost lectiile?

Cred ca de fiecare data cand ne asumam orice capitol din viata noastra fie ca e victorie sau esec, suntem victoriosi. Suntem responsabili si ne luam puterea inapoi. Atunci prototipul victimei se dizolva si suntem oricum castigati.

 

Namaste! Ne vedem la clase !


Leave a comment

“Dupa depresie m-am apucat de Yoga si…. au iesit raze din inima” de un copacel anonim

yoga bucuresti

Draga Copac,

Pe creata o cunosc de putin timp. Sunt indragostita sa intru in povestile oamenilor si ea, cu privirea un pic cazuta la prima sedinta, corpul apasat si greoi de prea multe griji a avut curajul sa-mi spuna tot, absolut tot! A avut curajul sa se deschida, mai intai in minte apoi in corp. Din primul moment in care i-am vazut ochii am stiut ca nu va dura mult timp pana cand se va ridica. Si s-a ridicat, iar de curand dupa o luna si ceva in care a frecventat clasele mele de yoga si dezvoltare personala si ale partenerului meu Dan D, creata era alt om. Era un om viu! Avea pieptul deschis, curajul de a spune lucrurilor pe nume, ii sclipeau ochii si am simtit ca s-a gasit, ca s-a regasit. Am rugat-o sa impartaseasca povestea ei cu tine, sa stii ca nu esti singura, sa stii ca e normal sa ceri ajutor sa-ti lasi inima sa trimita si sa primeasca…. raze :). Si normal ca este vorba doar de un inceput, doar de un mic pas, dar este important sa avem curajul sa alegem sa facem o schimbare. Namaste!

“Acum in Mai se face anul de cand am cazut in apogeul depresiei. Un an in care m-am refulat in munca, de frica sa nu ma duc acasa, unde stiam ca ma asteapta gandurile. Acele ganduri care ma tineau toata ziua in pat in weekend, cu patura pe cap, la propriu. Nu mai voiam sa interactionez cu nimeni. Nu mai imi pasa de corpul meu, ii dadeam doar tigari, nu aveam pofta de mancare. Tot acum un an m-am apucat si de terapie. M-a ajutat, dar nu era suficient. Ma simteam bine cateva ore dupa ce ma intorceam de la psiholog, pentru ca apoi sa cad iar in starea de vegetatie. Si zilele treceu pe langa mine, fara sa le vad rostul. Acum o luna m-am apucat de yoga. Iar acela a fost inceputul schimbarii mele. Acuma rad, draga Copac. Radiez de fericire la birou, dupa o sedinta de yoga dimineata, si dorm linistita noaptea, dupa o sedinta de yoga seara. Si chiar daca nu-mi este usor sa ma trezesc la 6 dimineata pentru a ajunge la yoga, sau am febra musculara doua zile apoi, sunt bucuroasa pentru ca in sfarsit fac ceva pentru MINE. Nu-mi mai este frica sa ma duc seara acasa, la gandurile mele, pentru ca invat incet, incet, sa le ascult si sa le accept. Iar atunci cand le simt ca pe niste sageti, imi pun o mantra si ma linistesc. Sau citesc, lucru pe care inainte nu-l faceam. Acuma merg pe strada si observ. Ma simt de parca mi s-a ridicat un val de pe ochi. Vad oamenii din jurul meu, vad cerul, simt mirosul de iasomie, zambesc. Si vreau sa ies din casa in weekend, sa ma plimb, simt nevoia sa fac miscare. Iar patura aceea, care inainte era prietenul meu cel mai bun, a devenit inamicul meu. Dar cel mai important, draga Copac, am invatat sa spun “NU” cu voce tare, nu doar in gand. S-a intamplat la birou zilele trecute, cand am fost informata ca trebuie sa preiau mai multe taskuri. Vechea “Eu” ar fi gandit “Sigur, oricum nu am de ce sa ma grabesc acasa, nu ma asteapta nimic, decat gandurile.” Noua “Eu” insa a ripostat, pentru ca a devenit constienta ca viata nu se rezuma doar la job. In acel moment a simtit o furie care a facut-o in sfarsit sa zica “NU”. A fost un “NU” agresiv, ca al unui copil de cinci ani, care se supara si bate cu piciorul in podea. Dar am reusit sa-l zic tare. Imediat a venit frica. Nu imi venea sa cred ca am zis “NU”. “Oare ce o sa se intample acum? Eu nu am zis niciodata NU…” Am mers acasa, am ascultat o mantra si am inceput sa simt bucurie. Bucurie pentru ca in sfarsit, dupa mult timp, am putut sa pronunt acel “NU” cu voce tare. Iti multumesc, draga Copac, pentru ca mi-ai intins o ramura si m-ai ajutat sa ma ridic. Sunt constienta ca de aici inainte depinde de mine sa vreau sa stau in picioare. Mai am multe de invatat: sa-mi controlez si mai bine gandurile negative, sa imi ascult corpul si sa am grija de el (am inceput chiar sa cochetez cu ideeea de a ma lasa de fumat, dupa 15 ani in care am fost fumatoare inraita), sa invat sa imbratisez din suflet, nu mecanic. Dar simt ca pot sa fac toate lucrurile acestea. Pentru prima data dupa mult timp, vreau sa stau in picioare! Pentru prima data dupa mult timp, vreau sa ma pun pe mine pe primul loc! Chiar astazi vorbeam cu psihologul meu despre yoga si m-a intrebat cum ma simt. I-am spus ca simt ca eman lumina, o simt ca iese din mine ca niste raze. “De unde simti ca ies razele?” m-a intreabat ea. Am dus mana la piept si i-am raspuns “Din inima”


Leave a comment

Imbratisarea haosului emotional in adolescenta prin yoga si meditatie

Iubita adolescenta,

Ca si tine am trecut pe acolo, in aceasta infloritoare dar si nebuloasa perioada de transfomare in femeie. Am multe amintiri frumoase de atunci dar am si multe rani, frici, neincrederi pe care le-am carat multa vreme in spate si mi-ar fi placut sa fie cineva constient in spatele meu care sa -mi spuna “este oki si va fi extraordinar! Ai incredere in tine! Esti frumoasa si curajoasa si vei face o schimbare majora in lume!”. Si ca este oki sa fii si trista, si melancolica, si dezamagita si confuza atata timp cat primesti totul ca parte din evolutia ta.

Intr-un vis mi s-a spus ca pot ajuta adolescente in aceasta calatorie a descoperirii de Sine ajutandu-le sa capete increderea in Sine, sa infloreasca , asa ca iata-ma aici :), chiar cred ca te pot ajuta prin experienta mea de fosta adolescenta si de ghid in yoga, sa te centrezi si sa te accepti. Sa prinzi radacini dar si ramuri spre cer.


Perioada de adolescenta este extrem de importanta si definitorie pentru viata de adult, in alegerea partenerului, viata profesionala, spirituala si definirea ca OM asadar stabilirea unor piloni de alegere a gandurilor, gestionare a emotiilor si accesare a darurilor acestei varste sunt binevenite.

Beneficiile Yoga, Mindfulness-ul si Meditatia sunt demonstrate chiar si de oamenii de stiinta de la Harvard Medical School, astfel incat dupa 10 saptamani de practica grupul ales pentru cercetare a aratat rezultate incredibile in gestionarea stresului, cresterea concentrarii la scoala, reducerea anxietatilor si fricilor, cresterea increderii in sine si o stare de bine in general .
Yoga, meditatia, respiratia sunt metode  excelente pentru tineri, ce ii ajuta sa faca fata emotiilor ce ii coplesesc si schimbarilor prin care trec in aceasta perioada.

Yoga si exercitiile de respiratie au urmatoarele beneficii pentru adolescenti: 

• Reducerea stresului – Practica yoga include tehnici de respiratie ce ajuta la recapatarea energiei si eliminarea stresului.
• Reglarea greutatii – Stresul poate duce la o alimentatie necorespunzatoare ce are ca rezultat variatia greutatii corporale. Aceste schimbari pot avea loc si din cauza schimbarilor hormonale. Yoga previne aceste schimbari.
• Cresterea rezistentei – Multe posturi din yoga ajuta la construirea unui corp armonios si puternic.
• Imbunatatirea imaginii de sine – Adolescentii au de obicei o imagine se sine slaba, uneori chiar incerca sa se schimbe pentru a se putea integra. Yoga promoveaza constientizarea de sine si acceptarea.
• Imbunatatirea respiratiei –  Yoga ajuta adolescentii sa respire corect (respiratia abdominala) si sa se relaxeze.
• Imbunatatirea functionarii cognitive – Eliminand stresul, anxietatea si supararile, yoga duce la o memorie mai buna si performante, rezultate mai bune la teste, acuratete si viteza.
• Imbunatatirea posturii – Asanele ajuta la corectarea posturii ducand la un spate drept.
• Imbunatatirea concentrarii – Exercitiile de respiratie ajuta la concentrare si ii invata pe adolescenti cum sa stea mai mult timp concentrati asupra unei teme.

Daca simti ca acest mesaj este pentru tine, te astept cu drag la clasele de grup, la sedintele private ( unde pot aborda si tehnici speciale de EFT tapping adolescenti sau Theta Healing)  sau in retreaturile dedicate pentru adolescente.

Namaste! Imi pasa de tine si pot sa te invat si pe tine cum sa te indragosesti de tine!


Leave a comment

Sa ceri ajutorul, nu-i o rusine! Este o salvare!

Draga copac,

 

Sa-ti spun un secret. Desi am adus un echilibru cat de cat in viata mea si stiu ca cel mai bun vindecator si doctor sunt eu pentru sufletul meu,  si eu merg la diversi psihologi, terapeuti, alti profesori de yoga sau prieteni atunci cand simt ca am nevoie de ajutor. Acest simplu act de  vulnerabilitate, deschidere si recunoastere a problemei ma face  sa ma simt cel mai puternic dar si normal om din Univers.

Yoga a adus curajul in viata mea si uneori curaj inseamna sa accepti ca ai nevoie de ajutor.

Cu totii avem nevoie de ajutor la un moment dat, insa EGOUL nostru nu ne lasa sa il cerem. De rusine, de mandrie. Dar la ce bune acestea? Cineva spunea “vrei sa ai dreptate sau vrei sa fii fericit?”

Sa-ti  gasesti curajul si sa spui “ Am nevoie de ajutorul tau” este un mare pas in vindecarea ta. Arata-mi tu un om care nu s-a confruntat niciodata cu nevoia umana de ajutor sufletesc in ceva si ies in talpile goale in plina strada  🙂 !

Fie ca este o treaba care ti se pare neimportanta fie ca este o situatie de proportii majore, daca a reusit sa te descentreze inseamna ca s-ar putea sa fie sanatos sa intinzi o mana de ajutor. Deci cere ajutorul!

Stiu ca ai impresia ca treaba asta de face slab si neputincios dar de fapt de ajuta sa prinzi aripi si sa te eliberezi de capcana propriilor ganduri neputincioase.

Cateodata societatea, viata ne plesneste si asta doare. Stiu ca poate ti-e greu sa intelegi acum ca este spre binele tau, dar atunci cand doare si nu reusim sa ne lingem singuri ranile ba dimpotriva mai punem si sare pe ea cere ajutorul in vindecare.

Unii spun ca misiunea noastra pe pamant este sa supravietuim. Eu cred ca este sa ne vindecam  si sa ne imbratisam sufletelul asa ca profit de orice ocazie buna sau rea sa mai “mangai” ceva la mine, o rana care doare si are nevoie de vindecare.

Daca la un moment dat:

* vrei sa te eliberezi de niste relatii toxice care –ti ineaca sufletul si nu stii cum;

* vrei sa incetezi conversatiile, actiunile conflictuale, violente cu diverse persoane din viata ta;

* ai ajuns la un grad de stress si oboseala pe care nu le poti gestiona;

*gandurile tale sunt inamici agresivi;

* te blochezi in ceva si ti se pare ca nu poti merge mai departe;

* ai fost ranit /dezamagit in vreun fel la care nu ai gasit singura o solutie de vindecare;

* vrei sa te eliberezi de orice gand, convingere limitativa care nu te lasa sa evoluezi;

* diverse emoti de vibratie joasa frica, anxietate, vinovatie, jena se lipesc de tine ca niste lipitori si nu stii cum sa le faci fata singur;

* sau daca pur si simplu vrei sa “iesi din dulap” si sa te cunosti mai bine;

…..iti recomand cu mare iubire, orice forma de ajutor! Nu este o rusine sa ceri ajutorul, este o solutie mai rapida inspre vindecarea sufletului tau. Timpul este relativ dar nu- l avem de pierdut.

Fie ca este vorba de un parinte, un coleg, un ghid, un psiholog, terapeut, un prof de yoga, deschide-ti inima si impartaseste ce simti.

Daca am face asta cu totii, am trai intr-o lume complet vindecata.

Alege sa te vindeci! Si asta nu inseamna sa-ti pierzi increderea ca D-zeu este unicul vindecator, ci intelegerea ca el lucreaza deseori si prin alti “spiridusi” ajutatori:)

 

Namaste!


2 Comments

Ne ocupam de noi doar cand suntem “down”?

 

Draga copacel,

Ce ne face sa ne intoarcem la sufletul nostru? Raspunsul nu este prea placut dar… de obicei suferinta. Suferinta este o metoda minunata sa devenim constienti de ce se petrece in interiorul nostru. O despartire provizorie, una definitiva, moartea cuiva drag, o asteptare cu un rezultat dezamagitor, boala noastra sau a celor dragi, esecurile profesionale, nerealizarile noastre apasatoare sau pur si simplu vesnica goana dupa ceea ce credem ca ne va aduce fericire, nelinistea si zbaterile pana ajungem “acolo”, toate sunt momente cheie ce determina pana la urma munca noastra cea mai importanta pe acest pamant: Dezvoltarea personala. Dar ce inseamna aceasta “Dezvoltarea personala”? Suntem bombardati peste tot cu acest termen dar nu se stie exact ce presupune. O explicatie minunata pe care o da Lise Bourbeau este: “Omul nu este constient decat in proportie de 10% de ceea ce se intampla in interiorul sau. Dezvoltarea personala inseamna sa ne dam seama ca exista 90% talente, dorinte si alte atribute benefice pe care le avem in noi si pe care nu le-am folosit din cauza ca nu ne cunoastem suficient pe noi insine. Aceasta simpla constientizare ne da mari sperante. Cu cat invatam sa ne cunoastem mai bine, cu atat devenim mai constienti de puterea noastra interioara.” De fapt asta inseamna intoarcerea la noi, aceasta dezvoltare personala de care vorbeste toata lumea. Puterea noastra nu sta in bratele nimanui, nu are termen limita, nu este la parintii sau copiii nostri, nu este nici in bratele unui partener “minune”, visat si asteptat. Sa nu ne mai limitam si amanam pana cand ceva sau cineva va veni sa ne ajute sa ne schimbe viata sau perspectivele. Puterea este doar in noi. Sa ne facem placerile, sa ne urmam pasiunile, sa alegem sa fim fericite pur si simplu cu resursele actuale, indiferent de ce furtuni ne strabat viata acum, asta inseamna dezvoltare personala. Yoga este o minunata forma de dezvoltare personala, insa ca in orice alt domeniu este nevoie de disciplina si perseverenta. Am cunoscut persoane care folosesc timpul singuratatii ca sa se vaite de ce le lipseste, nu stiu sa gaseasca utilitatea acestui timp si li se pare ca fericirea se poate accesa doar in doi. Am cunoscut si persoane care dedica acest timp pentru a se dezvolta personal, alegere absolut minunata si recomandabila, dar care atunci cand intalnesc pe cineva renunta treptat la toate aceste procese si se intorc la sine doar cand relatia s-a stricat :). Adica concret si la yoga, observ unele copacite care apeleaza la yoga doar atunci cand sunt “down”, apoi dispar cand lucrurile se reaseaza in exteriorul lor, si iar sunt down si iar revin si tot asa…  Si tocmai asta este pattern-ul asta problematic … acest proces al dezvoltarii personale nu se termina niciodata, nici cand ti-ai intalnit iubirea vietii, nici cand ai copii, nici cand ti s-a indeplinit vreun scop. Mereu, mereu trebuie sa ne facem timp pentru noi. Dezvoltarea personala prin orice fel de instrument presupune perseverenta si disciplina.  Si responsabilitate. Chit ca este vorba de o pasiune doar a nostra, o clasa de yoga sau de meditatie, un masaj sau cinci minute inainte de culcare in care sa ne intrebam sufletul ce mai face, ce vrea cu adevarat, ce vrea sa realizeze, este fericit? Daca raspunsurile la aceste intrebari nu vin lin si clar atunci inseamna ca ai mare nevoie sa te cunosti mai bine si sa te asezi fata in fata cu tine mai des. Cineva “ne-a mintit” candva ca “daca o sa avem acel lucru” si “daca o sa facem acel ceva” o sa fim fericiti. Fericirile acestea pe care le cautam cu ardoare de obicei sunt trecatoare. Ce ne ofera fericire azi, maine poate sa ne ia presul de sub picioare. Si ce facem atunci? Disperam sau ne intoarcem la noi? Descoperirea puterii personale inseamna descoperirea fericirii autentice, a fericirii ce nu poate fi clatinata. Eu va rog sa nu uitati niciodata ca bucuria de viata nu sta niciodata in bratele altcuiva. Bucuria, placerile, fericirile mari sau mici, ne sunt accesibile oricand si oricum, trebuie doar sa ne dam voie sa fim asa cum suntem acum si sa ne deschidem bratele in fata darurilor Universului, fie ele si suferinte. Vacanta aceea pe care visezi sa o petreci alaturi de cineva ofera-ti-o tie acum, acel curs de care vrei sa te apuci, acea pasiune amanata, acea schimbare de imagine pentru care nu ai curaj, acele visuri lasate in asteptare din cauza gurii lumii, toate aceste lucruri sa ti le oferi si o sa vezi ca si celelalte visuri si preocupari se vor aranja de la sine.

Acea putere care sta ascunsa in tine, da-i voie sa iasa. Te rog.

Te astept pe salteluta sa ne ocupam de noi. Doar de sufletul nostru. Sa-l ingrijim si sa-l iubim astfel incat nu va mai fi nevoie sa cerseasca in exterior.

Namaste!