Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Soapte pentru fetita mea: Craciunul intr-o lume de pixeli si impulsuri electrice

Asculta-ma aici:

craciun

Draga mea fetita,

maine e Craciunul. Primul tau Craciun in marea noastra familie, momentan vazut din pantecul meu.
Intr-o lume de pixeli si impulsuri electrice, intr-o perioada anului cand se da goana dupa cadouri, cand se fac liste de dorinte si nevoi, de lucruri pe care le poti cumpara, sau de “to do” pentru anul viitor, intr-o perioada cand se vorbeste mai mult despre ce ne simte  gura decat despre ce simtim in inima, vreau sa-ti spun ce inseamna Craciunul pentru mine, si pentru ce sunt eu recunoscatoare, acum,  la finele anului.
Despre ceva ce nu are pret, si totusi este de nepretuit, FAMILIA ta! Si mai vreau sa iti vorbesc despre cineva pe care probabil l-ai cunoscut in imparatia ingerilor: strabunicul tau din partea mamei. Oare ti-a cantat si tie la acordeon printre nori? Oare te-a plimbat cu tractorul printre stele asa cum ne plimba pe noi, nepoatele lui?
Stii, mie imi spunea “Dirijorul” :).
Pentru el cea mai mare valoare a Craciunului, a vietii lui, o avea familia reunita, puternica, la bine si la rau impreuna.Datorita lui ne strangem la masa maine intr-un numar asa de mare: peste 20, poate chiar peste 30, la care poate se aduna cele 9 suflete de caine si alte animale de curte.
Ne-a invatat sa apreciem familia si sa fim recunoscatoare pentru ea, iar tu, chiar daca nu ai apucat sa-i strangi mana si sa-i primesti binecuvantarea familiei, te rog sa incerci sa simti alaturi de noi bucuria de a fi impreuna.
Maine nu va fi o zi despre toba, piftie si cozonaci. Va fi o zi despre radacini, despre legaturi, despre atingeri sufletesti, despre renastere in familie. Va fi o zi cand vom scrie din noua o pagina din cartea familei noastre. De fiecare data, paginile Craciunului sunt diferite: noi prieteni sau noi membri de familie se alatura sau poate din pacate, alte nume nu mai sunt printre noi pentru ca au trecut in lumea de dincolo. Strabunicul tau va ramane intotdeauna in capul mesei printre noi, pentru ca amintirea lui va ramane pentru totdeauna.
Noi suntem atat de recunoscatori, pentru ca am primit de la el valorile unei familii unite.
Iar tu micuto, prima stranepoata a lui Nea’ Onel, esti atat de asteptata in marea noastra familie!

Craciun fericit! ❤ 
semnat,

mama ta, Dirijorul 🙂

Concept “mamaste”: suntuncopac

Foto: Tibi Vintur

Locatie ZEN: Anda Roman Atelier


5 Comments

Nunta sufletelor- home made

Draga tei si draga liliac,

Dimineti la rand m-am trezit zilele acestea,  cu o usoara emotie in suflet. Ca si cum ceva trebuie sa se intample. Ca si cum trebuia sa fac ceva, sa spun ceva.

Asta pentru ca acum un an, pe vremea asta, pregateam una din cele mai frumoase zile din viata noastra: ziua in care ne-am unit sufletele: 15 iunie 2013.

Asa ca m-am gandit in postul de azi sa-ti descriu putin povestea nuntii noastre,  iar pe 15 iunie, iti voi recita juramintele pe care le-am facut sotului meu, “teiul”. ❤

Pe sotul meu “teiul” l-am cunoscut acum 6 ani si ceva. Cand l-am vazut prima oara am stiut ca -mi voi uni sufletul cu el, noi in talpile goale,  undeva la o biserica departe, cu doi martori. Pentru ca el mi-a oferit linistea si admiratia de a sta la trunchiul lui.

In final, a fost greu sa ramanem la doi martori, dar am facut un compromis pentru 50 de invitati: doar cele mai apropiate rude si prieteni. Stiu ca am suparat multi cunoscuti, dar daca ar fi sa dau timpul inapoi am face la fel:).

Ne-am dorit o nunta altfel. O nunta simpla, fara prea mult ‘fixativ’  si mancare pana cand ti se face rau.  Asa ca ne-am ocupat singuri, cu ajutor din partea domnisoarelor de onoare de fiecare element mic si mare din aceasta zi de poveste.

Pana cu doua saptamani inainte de nunta, credeam ca nunta noastra va avea loc intr-un loc de vis, in Plaiul Foii,  in natura la http://popasulcraiului.ro. Aici aveam un scenariu complet, cu cai , ponei si calesti, dar  din pacate pana atunci nu primisem inca oferta exacta asa ca am decis ca trebuie sa ne relocam. :). Cam curajosi am fost daca ma gandesc bine acum, nu stiu ce alti miri nu aveau nimic planuit cu doua saptamani inainte.

Cumva planetele s-au aliniat si in cateva zile am gasit printr-o minune si biserica si locatia in care conceptul nostru se putea adapta usor.

Iata cateva din lucrurile care au facut din aceasta zi una luminata:

  • Pe “tei” mi-am dorit mult sa-l vad in alb ca mine in aceasta zi, asa ca a purtat un costum facut la comanda dupa modelul lui Aaron Taylor-Johnson din Anna Karenina care i-a venit minunat ; Ah, si cizme lungi de calaret ❤ ! Eu  am purtat o rochita foarte simpla  Parlor, din matase, fara corsete care-ti taie respiratia, cocuri , sclipici si tocuri cui.  Cred ca ce m-a facut sa luminez a fost coroana de trandafiri vii din par.
  • Domnisoarele de onoare au fost ca niste “zane”;
  • Inainte sa plecam la biserica fiecare ne-am scris unul pe pantoful/cizma celuilalt un mesaj pe care sa-l purtam toata ziua;
  • Nu ne-am vazut in ziua nuntii inainte de biserica, dar mainile noastre s-au intalnit in tocul usii 10 secunde! A fost unul din cele mai emotionante momente din viata mea;
  • Nu m-am visat niciodata in vreo limuzina, yacht sau elicopter mergand spre intalnirea cu ” teiul”, asa ca daca nu am putut sa -l suprind cu caleasca cu cai albi cum imi planificasem pentru munte, am ales… un trabant! 😀
  • Imi plac florile la nebunie, dar niciodata nu am inteles averile date pe aranjamentele florale de nunta.Asa ca am contactat un producator de lavanda proaspata, iar in loc de vaze sofisticate am  folosit borcane pe care le-am decorat cu dantela,  si cred astfel  ca am immiresmat nuntasii cu o amintire placuta; marturiile le-am facut cu mana mea, tot din manunchiuri de lavanda.
  • Intre copaci am organizat o expozitie foto cu multe din pozele noastre de cand ne-am cunoscut pana in ziua nuntii; iar intr-o lada de picnic am pus pozele parintilor, si bunicilor de la casatorie, cu multumiri pentru ca s-au iubit si ne-au deschis drumul noua!
  • Pe iarba am amenajat o zona de picnic, cu borcane cu lumanari,  perne si paturi unde se”odihneau” domnisoarele;
  • Nuntasii nu au baut din pahare, dar au avut borcane personalizate , iar MISHU’s BAR le-a servit o limonada a dragostei delicioasa;
  • Mi-am dorit mult o capela in care sa ne spunem juramintele, asa ca noi si invitatii am venit pe rand in fata si ne-am impartasit sentimentele si gandurile bune!  A fost un soc de emotii pentru toti vorbitorii, dar in final, zic ca s-a meritat. 😀
  • In timpul juramintelor mele, i-am facut cadou sotului “tei” prima pereche de bastoane colorate ! El are galben. Eu mi-am ales roz! Le avem in casa si acum, pentru ziua cand vom avea nevoie sa ne sprijinim in ele;
  • Am avut doua dansuri: primul a fost cel cu coregrafie inspirata din Anna Karenina, si a implicat si domnisoarele de onoare, pe ritmul celor de la Piano Guys- Beethoven’s Secrets, si un dans rusesc cu invarteli, batut din picioare  si scheme cum nu ma gandeam vreodata ca pot sa fac;

Din pacate nu avem filmare de la nunta, pentru ca al nostru cameraman, in care ne-am pus sperantele unor amintiri pe masura, a fugit din tara, cu filmarile si banii a zeci de nuntasi :(, :(, dar in fine, nu  au cum sa iasa toate parfumate nu?

Inchei prin  a va spune, ca am trait un vis.  Un vis mai frumos decat cel pe care mi-l imaginam.

Indiferent de varsta si circumstante, cred ca fiecare avem dreptul sa traim ceea ce visam. Si sa luptam pentru asta.

Sa visam altfel. Eu am visat la cel mai simplu  basm : in care un tei si un liliac, si-au unit sufletele in talpile goale in miros de lavanda.

 

Visul tau care este? Tu pentru ce esti recunoscator azi?