Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

De ce repetam la nesfarsit aceleasi relatii lipsite de armonie?

pattern

Draga copac,

stii cainele care se invarte in jurul cozii? 🙂
Ei bine, am multe cunostinte care se invartesc in jurul cozii iubirii neintelese, si care, se implica in aceleasi relatii lipsite de armonie la nesfarsit. Se intreaba de ce altii au mai mult noroc, de ce li se intampla numai lor sa sufere, sa fie dezamagiti sau parasiti, si spera, ca intr-un final, va aparea ca din senin un partener cu bagheta magica, care sa le ofere ceea ce ei isi doresc: iubire, intelegere, respect, fidelitate, incredere, etc..
Desi cazurile sunt diferite, totusi, ele au la baza acelasi pattern care se repeta. De obicei, aceste persoane invinuiesc partenerii sau alti factori externi, si nu isi pun o intrebare interioara sufletului lor: de ce atrag un anumit tip de parteneri? de ce cauta relatii bolnavicioase? cat de incompleti sunt ei astfel incat cauta sa umple acest gol in ceilalti? cat de dependenti sunt, si de unde vine aceasta dependenta? ce nu accepta la ei insisi, de poate respinge si pe ceilalti? ce masca poarta atunci cand se conecteaza cu partenerii lor, sunt ei insisi sau imaginea pe care partenerii ar astepta-o de la ei? se indragostesc de parteneri indisponibili pentru ca considera ca nu merita o dragoste adevarata, reala, curata?
Viata bate filmul, si la orice colt, ne invata lectia ei.

Ca in orice alta situatie, daca un lucru nu este rezolvat la timpul si locul potrivit acesta se va tot repeta la nesfarsit.
Partenerii nostri sunt oglinzile noastre. Tot ceea ce ne deranjeaza la ei, sunt de fapt, lucrurile pe care nu le -am rezolvat cu noi dintr-o anumita perspectiva. O relatie ar trebui sa ne ajute sa ne cunoastem, sa ne vedem atat partile bune cat si pe cele rele. In loc sa ii acuzam pe altii, poate ar trebui sa facem un travaliu interior si sa vedem de ce are nevoie sufletul nostru. Sufletul nostru primeste iubirea noastra, sau respingerea noastra? Daca noi nu ne iubim, ceilalti cu siguranta nu o vor face in locul nostru.
Mintea noastra ne pacaleste si ne face sa credem ca mai intai avem nevoie sa castigam iubirea celorlalti pentru a fi confortabili cu iubirea de sine, ne face sa purtam niste masti prin care sa impresionam cu ceea ce nu suntem. Mastile atrag alte masti, si tot asa..
In viata ne apar persoanele de care avem nevoie pentru a ne  cunoaste mai bine.Cand ceva nu merge bine intr-o relatie, este ca un semnal de alarma ca ceva trebuie iertat, acceptat si reparat in interior. Fie ca o relatie ne face sa suferim, ea totusi trebuie privita precum o oportunitate de cunoastere interioara. D-zeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce.
Asa ca daca vei observa ca niste scenarii neplacute se repeta in viata ta, in loc sa pui piept, si sa aduni furie si ura, incearca un pic sa te detasezi, sa faci un pas inapoi si sa incerci sa te intelegi si sa nu judeci pe celalalt. Iar pe tine sa te ierti. Gandeste-te cu ce ai putea sa-ti mai hranesti sufletul pentru a nu mai cauta aceasta implinire/completare/dependenta in exterior. Incearca sa te pui si in papucii celuilalt si sa te privesti prin ochii lui, sa te analizezi, si cu compasiune si iubire sa identifici ce parte din tine te respinge si implicit respinge mai departe. Incearca sa fii sincer cu tine, sa te ierti, sa te accepti, sa te iubesti.
De asemenea poti sapa un pic in copilaria ta, poate o situatia similara ai trait-o cu parintii tai, ti-a ramas in subconstient, si nu ai acceptat-o. Poate este cazul sa inchei un capitol mai vechi.

O alta concluzie ar avea la baza, legea atractiei, care spune  ca tot ceea ce apare in viata  noastra este atras de noi, si toate se intampla in relatie directa cu ceea ce gandim, intrucat orice gand este o forta, are o putere foarte mare. Daca atunci cand esti in cautarea  unei relatii te gandesti din start ca nu va merge sau vei cunoaste persona nepotrivita, pai asa va fi. Noi ne gandim prea mult la ceea ce NU VREM, nu la ceea CE VREM, si din pacate exact ce nu vrem atragem. Asa ca in loc sa te gandesti de fiecare data ca nu vrei sa te implici in relatii nearmonioase, ca nu vrei sa fii dezamagit din nou, mai bine te gandesti ca meriti sa iti intalnesti  intalniti sufletul pereche cu care sa traiesti o iubire curata.

Universul, D-zeul tau interior nu vrea sa te faca sa suferi. El te ajuta doar sa te cunosti mai bine. El vrea ca tu sa iti rezolvi patternul din radacina ta interioara pentru a -ti gasi curajul de a-l controla in exterior, prin relatiile cu ceilalti. El vrea ca tu sa traiesti in pace cu ganduri pozitive pentru a-ti oferi exact aceleasi experiente pozitive in schimb.
Incearca sa- ti identifici singur   lectia. Odata identificata si acceptata, poti lua masuri pentru ca lucrurile sa se intample exact asa cum vrei in viata ta, si vei incepe sa atragi oameni care sa te ajute sa cresti.

Nu in ultimul rand, incearca sa privesti cu recunostinta fiecare experienta din viata ta(buna sau rea), pentru ca uneori, cele mai dureroase sfarsituri poarta numele de cele mai frumoase inceputuri. ❤

Reale. Curate. Sincere. Armonioase.

Sufletul tau pereche este foarte aproape de tine:).


2 Comments

Cum e sa nu faci nimic

Draga copac,

Ultimii 15 ani din viata mea au fost extrem de “ocupati”. Sunt un om al proiectelor, task-urilor si deadline-urilor, sunt un om serios si responsabil caruia ii place sa aiba tot timpul ceva de facut si rezolvat. Well, de cand am nascut nu am facut nimic. :D. De cand stau acasa am trait experiente magice, dar recunosc ca a fost putin ciudat sa nu am niciun plan sa nu  fac … nimic. Adica,  am fost foarte ocupata sa schimb scutecele si sa o iubesc, iar asta mi-a ocupat tot timpul, dar daca m-ai intreba concret ce am facut ti-as raspunde naiv “uhhhmm nimic!?”.

La inceput mi-a placut la nebunie aceasta vacanta  de facut “nimic”, dar recunosc ca am avut momente cand am fost destul de critica cu mine si ma simteam un pic vinovata ca ziua trece fara niciun plan. Este presiunea asta sociala in care trebuie sa arati ce ai facut.Sa invinuim Facebook? Instagram? Media? Angajatorii? Nu stiu, dar presiunea este aici, o simt.

Fetita mea este foarte cuminte, si recunosc ca daca as fi un pic mai organizata as avea timp sa fac multe lucruri, doar ca in jobul nou de mama, toate indatoririle astea au fost asa noi, incat ziua trecea asa de repede si cand puneam capul pe perna ma intrebam: doamne, cand a trecut ziua? Ce am facut azi? Nimic!

Dar azi, ma uitam la fetita mea cat de repede creste, si cum nu o mai cuprind hainutele, si am  realizat insa ca “nimic-ul meu ” este “nimic-ul meu”, ca nu trebuie sa impresionez pe nimeni, si ca nimeni nu se uita mai mult si mai atent la mine,  ca mine insami. Nimeni nu ar trebui sa ne zica cum sa ne petrecem o zi. Doar noi avem aceasta putere, asa ca hai sa o folosim inspre fericirea noastra. Sa ne bucuram de rutina celei mai simple zile. Viata este mai scurta decat realizam asa ca poate face sens doar sa ne-o petrecem cu cei dragi.

Totusi, am incercat sa organizez mai bine acest “nimic”,  si in fiecare zi sa fac un “nimic” interesant. Spre exemplu, sa organizez un studio foto, in care sa schimb decorul de fiecare data si sa surprind evolutia fetitei mele prin foto amuzante. Sau sa pictam impreuna. Am facut primul tablou impreuna, folosind amprentele manutelor si picioarelor ei ( ps: elefantii sunt mainile noastre, copacii sunt talpitele ei). De asemenea, am incercat sa ma organizez sa citesc ceva in fiecare zi, si sa-i citesc si ei cate o poveste. O poveste cu talc. Sa invatam cate un cantecel in fiecare zi.  Sa facem sport in fiecare zi ( ea bicicleta, eu yoga sau exercitii cu benzi elastice) este o adevarata provocare, dar ne prinde tare bine.Sa ne uitam la un film pe zi.  Si lista continua in fiecare zi. Acum, mai nou, mi-am propus sa-mi iau o masina de cusut si sa-i fac hainute:). Ah, si bine ca a venit vremea buna iar sa luam la picior muzeele, parcurile, expozitiile, pietele, targurile. Bineinteles, fac tot posibilul sa continui sa scriu pe blog.

Deci, da, mi-am dat permisiunea sa nu fac nimic. Un nimic numit iubire. Ca mama. Ca persoana. Doar sa fiu aici si acum, cu mine, cu fetita si sotul meu.

Deci cum e sa nu faci nimic? E bineeeeee :))))))


1 Comment

Soapte pentru fetita mea: O poveste despre cele 4 sotii

poveste despre cele 4 sotii

Frumoasa mea fetita,

este duminica, suntem la bunici la tara.Simti mirosul de ceai si paine prajita? Auzi cantecul cocosilor si latratul lui Smigel care abia asteapta sa cresti sa mergeti la joaca?

Te privesc cum imi zambesti strengar si stiu ca esti fericita… cu mine.. cu noi. Te incrunti cand nu imi mai auzi vocea, asa ca am simtit nevoia sa iti spun o poveste. Am uitat cartea de povesti acasa dar am gasit  una pe internet care pana si mie mi-a facut ziua mai luminata.

Asa,   deci sa incepem Povestea celor 4 sotii:

A fost  odata ca niciodata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai buna.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa. 

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”

O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumoase haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

 Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri,ma voi recasatori!”
Inima regelui se stranse de durere.

 Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.

Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”

 In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie sunt FAMILIA si PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul o sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

Si -am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa.

Sfarsit”

Ai doar 3 saptamani, cum e posibil sa imi urmaresti vocea si buzele ca un spectacol la Tandarica?

Cum este posibil ca atunci cand “am incalecat pe -o sa si ti-am spus povestea asa” tu sa imi zambesti parca confirmand talcul acesteia si raspunzandu-mi cu o privire “vezi, ti-am zis eu, ca totul sta in suflet?!”

Pana la urma, dincolo de trupul tau minuscul se oglindeste un suflet fara varsta, stiu asta. Uneori ma uit in ochii tai si vad mai multa intelepciune si experienta ca intr-ai mei.

Chintesenta acestei povesti este sufletul adesea neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul o sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.”

Uneori, invatam mai multe dintr-o poveste pentru copii decat prin experientele de adult…

Ps: citind aceasta poveste despre suflet, am avut o revelatie: Hei, este 1 Februarie! Livada sufletelor de copaci a implinit un an! La multi ani noua! Revin cu un post nou pe acest subiect! ❤ ❤


5 Comments

Nunta sufletelor- home made

Draga tei si draga liliac,

Dimineti la rand m-am trezit zilele acestea,  cu o usoara emotie in suflet. Ca si cum ceva trebuie sa se intample. Ca si cum trebuia sa fac ceva, sa spun ceva.

Asta pentru ca acum un an, pe vremea asta, pregateam una din cele mai frumoase zile din viata noastra: ziua in care ne-am unit sufletele: 15 iunie 2013.

Asa ca m-am gandit in postul de azi sa-ti descriu putin povestea nuntii noastre,  iar pe 15 iunie, iti voi recita juramintele pe care le-am facut sotului meu, “teiul”. ❤

Pe sotul meu “teiul” l-am cunoscut acum 6 ani si ceva. Cand l-am vazut prima oara am stiut ca -mi voi uni sufletul cu el, noi in talpile goale,  undeva la o biserica departe, cu doi martori. Pentru ca el mi-a oferit linistea si admiratia de a sta la trunchiul lui.

In final, a fost greu sa ramanem la doi martori, dar am facut un compromis pentru 50 de invitati: doar cele mai apropiate rude si prieteni. Stiu ca am suparat multi cunoscuti, dar daca ar fi sa dau timpul inapoi am face la fel:).

Ne-am dorit o nunta altfel. O nunta simpla, fara prea mult ‘fixativ’  si mancare pana cand ti se face rau.  Asa ca ne-am ocupat singuri, cu ajutor din partea domnisoarelor de onoare de fiecare element mic si mare din aceasta zi de poveste.

Pana cu doua saptamani inainte de nunta, credeam ca nunta noastra va avea loc intr-un loc de vis, in Plaiul Foii,  in natura la http://popasulcraiului.ro. Aici aveam un scenariu complet, cu cai , ponei si calesti, dar  din pacate pana atunci nu primisem inca oferta exacta asa ca am decis ca trebuie sa ne relocam. :). Cam curajosi am fost daca ma gandesc bine acum, nu stiu ce alti miri nu aveau nimic planuit cu doua saptamani inainte.

Cumva planetele s-au aliniat si in cateva zile am gasit printr-o minune si biserica si locatia in care conceptul nostru se putea adapta usor.

Iata cateva din lucrurile care au facut din aceasta zi una luminata:

  • Pe “tei” mi-am dorit mult sa-l vad in alb ca mine in aceasta zi, asa ca a purtat un costum facut la comanda dupa modelul lui Aaron Taylor-Johnson din Anna Karenina care i-a venit minunat ; Ah, si cizme lungi de calaret ❤ ! Eu  am purtat o rochita foarte simpla  Parlor, din matase, fara corsete care-ti taie respiratia, cocuri , sclipici si tocuri cui.  Cred ca ce m-a facut sa luminez a fost coroana de trandafiri vii din par.
  • Domnisoarele de onoare au fost ca niste “zane”;
  • Inainte sa plecam la biserica fiecare ne-am scris unul pe pantoful/cizma celuilalt un mesaj pe care sa-l purtam toata ziua;
  • Nu ne-am vazut in ziua nuntii inainte de biserica, dar mainile noastre s-au intalnit in tocul usii 10 secunde! A fost unul din cele mai emotionante momente din viata mea;
  • Nu m-am visat niciodata in vreo limuzina, yacht sau elicopter mergand spre intalnirea cu ” teiul”, asa ca daca nu am putut sa -l suprind cu caleasca cu cai albi cum imi planificasem pentru munte, am ales… un trabant! 😀
  • Imi plac florile la nebunie, dar niciodata nu am inteles averile date pe aranjamentele florale de nunta.Asa ca am contactat un producator de lavanda proaspata, iar in loc de vaze sofisticate am  folosit borcane pe care le-am decorat cu dantela,  si cred astfel  ca am immiresmat nuntasii cu o amintire placuta; marturiile le-am facut cu mana mea, tot din manunchiuri de lavanda.
  • Intre copaci am organizat o expozitie foto cu multe din pozele noastre de cand ne-am cunoscut pana in ziua nuntii; iar intr-o lada de picnic am pus pozele parintilor, si bunicilor de la casatorie, cu multumiri pentru ca s-au iubit si ne-au deschis drumul noua!
  • Pe iarba am amenajat o zona de picnic, cu borcane cu lumanari,  perne si paturi unde se”odihneau” domnisoarele;
  • Nuntasii nu au baut din pahare, dar au avut borcane personalizate , iar MISHU’s BAR le-a servit o limonada a dragostei delicioasa;
  • Mi-am dorit mult o capela in care sa ne spunem juramintele, asa ca noi si invitatii am venit pe rand in fata si ne-am impartasit sentimentele si gandurile bune!  A fost un soc de emotii pentru toti vorbitorii, dar in final, zic ca s-a meritat. 😀
  • In timpul juramintelor mele, i-am facut cadou sotului “tei” prima pereche de bastoane colorate ! El are galben. Eu mi-am ales roz! Le avem in casa si acum, pentru ziua cand vom avea nevoie sa ne sprijinim in ele;
  • Am avut doua dansuri: primul a fost cel cu coregrafie inspirata din Anna Karenina, si a implicat si domnisoarele de onoare, pe ritmul celor de la Piano Guys- Beethoven’s Secrets, si un dans rusesc cu invarteli, batut din picioare  si scheme cum nu ma gandeam vreodata ca pot sa fac;

Din pacate nu avem filmare de la nunta, pentru ca al nostru cameraman, in care ne-am pus sperantele unor amintiri pe masura, a fugit din tara, cu filmarile si banii a zeci de nuntasi :(, :(, dar in fine, nu  au cum sa iasa toate parfumate nu?

Inchei prin  a va spune, ca am trait un vis.  Un vis mai frumos decat cel pe care mi-l imaginam.

Indiferent de varsta si circumstante, cred ca fiecare avem dreptul sa traim ceea ce visam. Si sa luptam pentru asta.

Sa visam altfel. Eu am visat la cel mai simplu  basm : in care un tei si un liliac, si-au unit sufletele in talpile goale in miros de lavanda.

 

Visul tau care este? Tu pentru ce esti recunoscator azi?

 

 


Leave a comment

Una din regulile sotului copac: pentru orice obiect nou, renuntam la unul vechi! :D

Audio play:   

yoga

 

Draga plop,

 

Cateodata recapitulez in minte  toate regulile sotului copac  si ma bufneste rasul. 😀 😀 . Dar o sa fac un post dedicat despre toate aceste reguli un pic mai tarziu, cand va mai trece ceva timp de la casatorie, sa ma asigur ca nu va trebui sa -mi schimb domeniul in http://www.suntuncopactaiat.com 😀 :D.

Ce-i drept el e un minimalist convins iar eu la polul opus.  (De aia am ales si plopul in dedicatia de azi, pentru ca nu mi-a venit in minte un copac  cu o coroana mai putin bogata:))

In fine, azi as vrea sa dezbat prima regula, care nu este deloc una rea: pentru orice obiect nou, renuntam la unul vechi! 

Ma gandeam la o chestie zilele astea. De fapt, ma gandesc de fiecare data cand ajung in supermarket: si anume ca pun in cos mult mai multe lucruri decat am pe lista, si in cantitate mult mai mare! Intru intr-o transa ciudata si o voce imi zice: pune si aia, pune si aia, dar uite si aia ce draguta si buna  e! Si ajungi la casa si te mai intrebi “de ce D-zeu, a costat atat?”. Apoi trece saptamana si arunc jumatate din cat am cumparat. Trist este ca nu ma simt mai deloc vinovata 🙂 . Sau prea putin.

Obsesia hainelor am depasit-o desi ma mai trece cateodata cate un fior:), dar acum am o alta problema-  cu obiectele de decor. Mi se pune pata pe ceva si apoi pe altceva, si uite cum casa mea a ajuns un fel de muzeu unde nu mai poti sa arunci nici un ac. Zice sotul copac: “chiar ai nevoie de acest papagal-lumanare kitchos?”Numai gandul ca ma intreaba ma face sa -l cumpar pe loc :). Plus ca era la reduceri, nu avea niciun drept sa ma intrebe asa ceva:D ! Ei bine, la fel nici eu nu inteleg de ce cumpara niste gadgeturi total inutile, carora nu le inteleg deloc functionalitatea :D.  La un moment dat, traind intr-un apartament de doar 2 camere, sotul  copac  a zis ca nu se mai poate , trebuie sa lansam o noua regula: la orice obiect nou, renuntam la unul vechi. Uneori, ajunsesem sa cumpar lucruri pe furis, sa mint ca le-am primit sau ca de fapt sunt unele mai vechi dar le-am reconditionat ( pentru  in transa mea, mi se parea ca nu se prinde).

Este clar, traim in era snobismului si consumerismului- trebuie sa ne demonstram noua, ca “ne permitem”.

Am citit niste articole cum ca opusul consumatorului inrait ar fi minimalistul care ar putea trai foarte fericit cu 100, ba chiar 50 de lucruri,  oricum ceva foarte nebunesc. Este putin exagerat, dar totusi cei care constientizeaza necesitatea lucrurilor duc o viata mult mai simpla si linistita.  Ups, acum ca am scris asta am relizat asa ochiometric ca am peste 500 de chestiuni numai in sufragerie .  😉

De exemplu, sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne daca am putea sa traim fara:

  • hainele urate, ponosite pe care le tinem de ani intregi in dulap, dar nu ne vine sa le aruncam 🙂
  • obiecte de decor care sunt   foarte urate si  total inutile . ( nu “SAU”) 🙂
  • CD-uri sau DVD-uri- copaci, hai ca a trecut vremea loc, ocupa locul aiurea!
  • Reviste vechi, carti vechi pe care nu le -ai mai rasfoit de ani intregi. ( Nu trebuie sa le arunci, dar pune-le intr-o cutie si du-le la tara intr-un loc sigur:).
  • sute de pungi de plastic ramase de la cumparaturi;
  • tot felul de cabluri, electrice si electrocasnice stricate , gadgeturi vechi nefolosite
  • etc

Ei si acum urmeaza partea mai hard-core, cum ar fi sa traim fara:

  • masina
  • Cablu TV si orice fel de TV
  • Un smart-phone sau orice tip de telefon
  • conexiune la internet
  • o canapea
  • mai mult de o pereche de pantofi pe sezon
  • mai mult de cateva tricouri/fuste/rochii/pantaloni pe sezon.
  • cuptor cu microunde;
  • etc

 Nu spun ca suntem mai mult sau mai putin buni sau destepti daca le avem sau nu. Doar va provoc sa va ganditi la lucrurile de care aveti cu adevarat nevoie sau va fac fericiti sa le aveti pe langa voi. V-am mai zis cred, eu am renuntat la masina si cablu TV si  sunt recunoscatoare pentru asta pentru ca mi-am confirmat ca mai mult rau imi faceau decat bine. ( ps: am considerat mai usor sa renunt la masina decat la dulapul de rochii si ‘muzeul’ din sufragerie, dar pentru toate este un inceput!)

Tu de cate lucruri ai cu adevarat nevoie? Tu pentru ce esti recunoscator azi?

PS: chiar a trebuit sa renunt la papagalul lumanare :(.

papagalul fara sens

 

Concept Soul Decor : suntuncopac 

Foto:  suntuncopac

yoga pose:  bridge on the wall

hainele copacului:  H&M

Muzica:  Disney songs

Inspirata: excursiile la supermarket