Draga copac,
Mesajul de astazi este pentru un Copac sarbatorit dar si pentru tine, pentru ca te rog sa-i facem cel mai frumos cadou.
Astazi iti voi vorbi despre Vio. Vio este Poezie.
Nu numai ca arata ca o Poezie, cu parul negru ca abanosul, pielea curata ca de inger si privire dincolo de ferestre dar pasii ei timizi si modesti tes povesti albe.
Am cunoscut-o pe Vio acum vreo doi ani aici pe blog, la inceput a fost foarte discreta abia ii simteam parfumul printre views apoi si-a facut curaj, si mai dadea un like timid, un coment, un emoticon. In vara am cunoscut-o si live cand a ales sa -i tes rochite cu dragoste in Livada.
Vio mi-a fost aproape de la inceputul meu Copacesc si la un moment dat am ales sa-i fiu si eu aproape, chiar daca ne desparteau kilometrii si pixeli.
Pe scurt : Vio scrie poezii. Vio este Poezie.
Vio este atat de timida, retrasa, discreta si modesta incat lumea asta I s-a parut prea zgomotoasa ca sa-si mai scoata si ea capusorul si sa faca zgomot, insa Vio este atat de bogata pe interior, are atatea simtaminte si idei incat daca nu refuleaza prin Poezie poate ar fi inebunit 🙂 . Pentru ca in inima ei este o discoteca, carnaval, nunta, botez, inmormantare, petrecere, expozitie toate actiunile din viata reala la care de multe ori alege sa nu participe. De aceea sunt in ea, inchise in ea, plang sau rad, vorbesc in soapta sau urla. Sunt cuvinte… sunt poezie.
In sfarsit Vio a ales sa –si publice o carte. Multa vreme nu a facut asta pentru ca se temea de judecati si se intreba: oare cine o sa-i ia cartea? Cine este ea sa fie citita?
Si intr-o zi, si-a dat seama ca este suficient sa fie ea insasi primul si singurul cititor pentru ca poezia ei sa prinda aripi.
Astazi este ziua copacelului Vio si vreau sa-i fac un cadou. Te rog comanda-i cartea si afla-i povestea scrisa printre poeziile fara titlu:
‘M-a rugat Copacul sa-i povestec despre ce am pus in carte, dincolo de versuri. Mi-e putin greu s-o fac pt ca imi pare totul atat de intim, incat uneori ametesc gandindu-ma ca am avut curajul sa-mi scot in lume bucati de suflet. Dar, pt ca de ceva timp lucrez cu transformarea vulnerabilitatii mele excesive, intr-o calitate, iata ca va spun: Cartea mea nu este o carte perfecta! Poeziile mele nu sunt poezii de concurs literar! Eu nu sunt scriitoare, si nu sunt poeta. Eu sunt poezie! Si imi asum asta, inclusiv lipsa de modestie pe care ati putea-o critica. Asta sunt…cuvinte diverse imi alearga prin vene si se amesteca cu sange, inima mea bate in ritm de versuri nebune si ma trezesc, la propriu, scriind o poezie. E obligatoriu, altfel mi-ar iesi prin ochi sub forma de lacrimi disperate. Asa ca in loc sa plang, scriu. Dar o fac zambind cu sufletul, cu ochii, cu toata fiinta mea…pt ca stiu ca, după ce scriu, ma va inconjura acea alba liniste a firii pe care mi-o da sufletul meu deschis, si-s fericita. Pur si simplu. Scriu poezii (imperfecte) ca sa fiu fericita! Acesta este si motivul pt care le-am publicat, eu cred in acea alba liniste a firii pe care o avem cu totii in noi dar care, uneori, se ascunde speriata de tumultul vietii si, fara ea, orbecaim prin viata in cautare de comori straine, uitand ca totul pe lume este iubire…de viața, de sine, de Dumnezeu, de oameni…
Ti-am scris o poezie, Copacule:
Ți-e trupul abur in ceața dimineții
Ți-s ochii orbi de soare alb
Tu ești aici, acum Și ești acolo, atunci și tot acum
Prin tine curg râuri de viață
Ești un copac, un inger și o stea
Tu ești pământ și cer
Furtuna mării și ocean
Vorbești cu Dumnezeu în multe limbi
Și-L rogi să-ți spună ce să faci
Iar El îți cere acum să fii
Putin mai mult decât un om
Să fii femeie printre oameni!
“Nu-ti fie teamă să fii om
Tu ești oricum copac
Cu rădăcini in cerul Meu
Și esti pământ și ești și inger
Doar că acum in lume te trimit
Să duci Dumnezeirea fiind femeie ………printre oameni!
Îți lași să cadă aripile dragi
Săruți o frunză, două…trei
Iți mângâi trunchiul de copac
Inspiri furtună expiri ocean
Il tii pe Dumnezeu de mână
Si prin minune, azi, tu ești
Femeie…cu amintire de copac…”
Eu o iubesc pe Vio. Sper ca o iubesti si tu, sau macar sa-i iubesti cartea aici .
La multi ani Vio, abia astept sa ma tavalesc printre cuvintele tale!
❤
MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY
Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!
Suntuncopac 