Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

Tag Archives: cuplu


by 3 Comments

Eliberati-va fostii

DSC_0128 modified


“Ulay, Oh”

There she was like a picture.There she was, she was just the same.
There she was; he just had to know that she had forgot his name.
Ulay, Ulay, Oh.

Thinking back to the last time.On the wall as they turned away.
Walking back; was it just a dream or did he hear her say?
Ulay, Ulay, Oh.

Trying his best to forget her.Trying his best to just keep his stride.
Kept his word, but he knows he heard
Ulay, Ulay, Oh.Ulay, Ulay, Oh.

Draga copac,

Asculta -ma aici:

Deseori primesc mailuri de la copacei ca voi care imi cer sfatul privind diverse situatii, schimbari, obstacole prin care trec. Uneori simt ca pot contribui cu un mic ajutor, asa ca-l ofer cu inima, si mai putin cu mintea.

Mi-a atras atentia un mesaj zilele trecute de la o tipa care ma intreba cum sa scape de fantoma fostului iubit care o urmareste de ani in vise, in ganduri si nu o lasa sa iubeasca viata asa cum ar merita.I-am propus sa deschida o sticla de vin si virtual sa inchinam un pahar de vin rosu pentru toate fostele iubiri, chiar si cele care ne-au facut sa suferim. Poti sa te alaturi si tu, va fi fun iti promit! 😀

Uneori, asteptam in astfel de situatii sa ni se ia partea si sa aruncam cu pietre in ceilalti , insa am simtit sa-i spun un mesaj pe care mi-ar fi placut sa-l primesc si eu atunci cand ma tavaleam de durere: sa-i multumeasca in timp ce savureaza vinul pentru toate momentele pe care i le-a oferit,  sa-i multumeasca pentru experienta iubirii, sa-i multumeasca ca a lasat-o sa plece spre lucruri mai bune ( pentru ea), si sa-si ia la revedere cu recunostinta in pace de la “fantoma” care o urmarea in minte. Cand cineva alege sa plece din viata noastra, trebuie sa intelegem ca povestea nu s-a terminat, este sfarsitul “musafirului ex” in povestea noastra. Povestea noastra continua.

Asa, hai cu vinul, noroc    ! Imi place tema asta…

Cu totii am avut niste povesti interesante cu fostii, iar unii dintre noi ne ingreunam cu un “dulap cu foste iubiri”, asa cum pastram in dulapul real haine pe care nu le-am mai purtat de ani, dar nu putem sa renuntam la ele. Un dulap cu “daca si cu parca”, “cum ar fi fost daca ne –am fi casatorit, daca am fi facut copii”, “cum ar fi fost daca imi ceream iertare la momentul potrivit” un dulap cu mii de posibilitati si variante inventate si interpretate  de creierasul nostru pervers.  Scenarii si filme.

Dar in final in filmul cu fostii scenariul cu “Happy end”,  pur si simplu nu a fost sa fie.

Daca nu ne eliberam de fantome, de “ hainele astea pe care le-am purtat candva dar nu ne mai vin”, nu vom putea niciodata sa ne bucuram de prezent si de actualele si de viitoarele noastre iubiri.

Ca si tine, si eu am fost urmarita acum multi ani, ceva timp bun de o fantoma clasicului “fost”. Nu voiam sa-l las sa plece din mintea mea, desi real isi luase de mult timp talpasita. Ma simteam mai putin singura atunci cand imi aduceam aminte cat m-a iubit. Cred ca de fapt imi era frica sa-l eliberez din mintea mea pentru ca aveam impresia ca nimeni nu ma va mai iubi vreodata, nici amarata aia de fantoma imaginara.

Dupa ceva timp, cand mi-a mai venit mintea la cap si inima s-a reasezat la locul ei, in tacere, in pace si recunostinta i-am multumit in minte si in inima  ca a fost parte din calatoria mea si l-am lasat sa plece din gandurile mele. Si nu, nu l-am ( mai :))  injurat, nu m-am razbunat nu i-am ( mai :)) dorit moartea,hahhah!Mi-am luat  “la revedere” de la el desi mi-a fost greu. In general imi este greau sa renunt la lucruri. Insa am hotarat ca este mai important sa-mi spun “hello” mie.Am realizat intr-un punct ca “renuntarea la fantome” este de fapt un pas mai departe de a face cunostinta cu oameni reali, in carne si oase. De a face cunostinta cu noi insine.

Si am mai realizat ca nu am niciun regret. Ca a fost perfect exact asa  cum a fost. Oamenii vin si pleaca in viata noastra cu un motiv, sa ne ajute sa evoluam nicidecum sa ne tranteasca la pamant.

Am mai invatat ca iubirea este o forma de experimentare a vietii care nu se termina niciodata. “Once you love you love for ever” spunea Kaifi indrumatorul nostru de la Osho Afroz, indiferent de povestile tragice de iubire sau nu, oricat ne-am bate cu pumnii in piept ar fi o minciuna sa -i spunem inimii noastre ca iubirea pentru X s-a oprit doar pentru ca povestea s-a terminat. Iubirea nu se termina niciodata, ea curge, ea se transforma. Lectia iubirii este si lectia asumarii ca fiecare poveste vine sa ne invete ceva.

Asfel am si realizat ca ma iubesc. Ca sunt minunata, perfecta, completa si nu am nevoie de o voce sa-mi spuna asta.Am realizat ca renuntand la fantomita prin acceptare si imbratisare a iubirii pentru ea, am ajuns in prezent locul in care eram cu adevarat vie. Aici si acum.Si iata ca nu am gresit, la scurt timp mi-am cunoscut tatal copilului meu care este real, prezent, aici langa mine, nicidecum o voce tristuta de fantomita zbatandu-se intre viata si moarte in creierul meu.

Si bineinteles, savurand ultima picatura de vin, i-am soptit si domnisoarei copacite sa-l ierte, dar de fapt am mintit-o, pentru ca in final, iertarea era pentru ea.

❤

Cuplul acesta de fosti iubiti s-a intalnit dupa 23 de ani. O poveste minunata de dragoste care nu are nevoie de cuvinte ci doar de privit in ochi:


by Leave a comment

Pentru noi doi, “acasa” nu este un loc. Este o persoana.

DSC_0028

ASCULTA-MA AICI:

Draga copac,

Ieri, sotul meu ma intreba daca suntem impreuna de cinci ani…..eu ii zic ca nu, nu prea sta bine cu memoria, parca suntem de sapte. 😀
Am glumit pe tema asta si am realizat ca de ceva vreme, uneori uitam si nici nu ne mai intereseaza cand ne-am cunoscut, ce varste avem, uitam ca am inaintat in ani si nu mai suntem niste pusti ca atunci cand am facut cunostinta prima data. Asta pentru ca nu mai este competitie intre noi, ne e pur si simplu bine impreuna, iar timpul nu mai conteaza atata timp cat trecem prin el in doi.
Este drept ca relatia noastra este bazata pe sinceritate, incredere si atractie, dar am stat si m-am gandit ce face relatia noastra mai sanatoasa ca multe alte relatii din jurul nostru…..
Oare relatia noastra e definita doar de vacantele minunate petrecute impreuna, de iesirile cu prietenii sau in familie, de serile la film in doi sau de faptul ca dimineata ne gaseste in brate? Nu, nu este vorba doar de timpul frumos petrecut este vorba si de obstacolele peste care am trecut impreuna si despre faptul ca de fiecare data, la finele zilei, oricat de grea ar fi fost ea, ne spunem inca ( cel mai des in gand) “te iubesc”.
Ce cred eu ca a ajutat relatia noastra:
Faptul ca suntem buni unul cu altul. Da, pur si simplu incercam sa ne privim unul pe altul cu aceeasi bunatate si intelegere cu care ne privim fiica.
Recunostinta pentru inca o zi impreuna. “Celui care are i se va mai da, celui care nu are, i se va lua chiar si ce are”. Pur si simplu apreciem fiecare zi impreuna cu tot ceea ce are ea sa ne ofere.
Faptul ca ne facem timp unul pentru altul.Niciodata nu am crezut in scuzele “nu am timp”.Sa ne straduim sa ne gasim timp impreuna, inseamna sa ne aratam ca ne pasa, inseamna ca ne intereseaza sa ne auzim problemele dar si lucrurile bune din viata noastra, sa ne impartim gandurile si trairile noastre.Daca vreau sa-i arat ca-l iubesc , este vital sa-i arat ca sunt acolo pentru el. Oricand, oriunde.
Faptul ca nu vrem sa punem stapanire pe timpul si spatiul celuilalt, pentru ca am inteles ca daca vrem ca relatia noastra sa creasca, fiecare dintre noi trebuie sa creasca impreuna dar si separat, pentru ca nu ne pierdem unul departe de altul, ci ne regasim.
Am invatat sa mai lasam de la noi:).Ce rost are sa concuram unul cu altul? Ce rost are sa luptam  impotriva  celuilalt, sau singuri cand putem sa castigam atat de mult, pur si simplu colaborand impreuna? In cercul relatiei, puterea unei ei consta de fapt in puterea fiecarui membru in aceasta cursa impreuna de e se stradui sa faca lucrurile sa mearga.
Ne privim printr-un filtru pozitiv. Ce rost are sa ne focusam pe calitatile pe care nu le are partenerul nostru? Ce rost are sa ne otravim cu nemultumiri si dezamagiri? Asa ca vedem ceea ce dorim sa vedem unul la altul, ceea ce ajuta la sanatatea relatiei noastre, vedem partea luminoasa si buna din noi.
Un “te iubesc” in somn si o fapta buna in timpul zilei. Nu -i nevoie sa ne lipim postit-uri pe frunte cu “te iubesc” ca sa ne aratam ca ne iubim, pentru ca stim ca actiunile cantaresc mai mult decat cuvintele: cum ne tratam in fiecare zi, cum ne dovedim ca ne pare rau in diverse situatii, cum ne ingrijoram unul pentru altul, cum ne aparam unul pe altul in fata celorlalti, cum ne aratam prin gesturi si actiuni mici ca ne pasa…
Vorbim. Da ne vorbim, de toate! Ne permitem sa ne deschidem inimile, ne ascultam,  ne punem unul in “soshonii” celuilalt, ne oferim ajutorul, ne aratam ca nu suntem singuri. Ne cerem iertare si  ne multumim.

Pe  atat de cliseu, pe atat  de normal: ne iubim. Iar iubirea noastra nu vine din faptul ca fiecare dintre noi a gasit persoana potrivita, ci din efortul natural de a face relatia sa mearga. Multe sunt problemele pe care le-am intampinat dar intotdeauna, intotdeauna solutiile sunt diverse forme de iubire.

Pe curand,

Ma grabesc sa ajung acasa, pentru ca stiu ca “acasa” nu este un loc, ci o persoana; sau doua acum ❤


by 1 Comment

Soapte pentru fetita mea: O poveste despre cele 4 sotii

poveste despre cele 4 sotii

Frumoasa mea fetita,

este duminica, suntem la bunici la tara.Simti mirosul de ceai si paine prajita? Auzi cantecul cocosilor si latratul lui Smigel care abia asteapta sa cresti sa mergeti la joaca?

Te privesc cum imi zambesti strengar si stiu ca esti fericita… cu mine.. cu noi. Te incrunti cand nu imi mai auzi vocea, asa ca am simtit nevoia sa iti spun o poveste. Am uitat cartea de povesti acasa dar am gasit  una pe internet care pana si mie mi-a facut ziua mai luminata.

Asa,   deci sa incepem Povestea celor 4 sotii:

“A fost  odata ca niciodata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai buna.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa. 

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”

O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumoase haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

 Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri,ma voi recasatori!”
Inima regelui se stranse de durere.

 Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.

Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”

 In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie sunt FAMILIA si PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul o sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

Si -am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa.

Sfarsit”

Ai doar 3 saptamani, cum e posibil sa imi urmaresti vocea si buzele ca un spectacol la Tandarica?

Cum este posibil ca atunci cand “am incalecat pe -o sa si ti-am spus povestea asa” tu sa imi zambesti parca confirmand talcul acesteia si raspunzandu-mi cu o privire “vezi, ti-am zis eu, ca totul sta in suflet?!”

Pana la urma, dincolo de trupul tau minuscul se oglindeste un suflet fara varsta, stiu asta. Uneori ma uit in ochii tai si vad mai multa intelepciune si experienta ca intr-ai mei.

Chintesenta acestei povesti este sufletul adesea neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul o sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.”

Uneori, invatam mai multe dintr-o poveste pentru copii decat prin experientele de adult…

Ps: citind aceasta poveste despre suflet, am avut o revelatie: Hei, este 1 Februarie! Livada sufletelor de copaci a implinit un an! La multi ani noua! Revin cu un post nou pe acest subiect! ❤ ❤


by 1 Comment

Soapte pentru fetita mea: Ma uit la tine si viata se uita la amandoua cu impermanenta ei.

impermanenta

Asculta-ma aici:

Draga mea fetita,
Astazi am vazut un film cu tatal tau. Doar noi doi si cu Jadi- surioara ta sforaitoare, intinsi pe canapea relaxati, asa cum obisnuiam inainte sa vii tu.
Am ras si ne-am alintat.
Tu dormeai.
Doar noi doi.
Era o vreme in vietile noastre cand faceam ce voiam, cand voiam, unde voiam fara sa ne treaca prin cap ca acele momente vor disparea fara  sa ne dam seama. Era o vreme cand nu trecea zi sau saptamana fara sa mergem undeva, la doi pasi sau peste mari si tari. Fara responsabilitati prea mari. Fara griji. Fara explicatii.
Niciodata nu va mai fi la fel.
Am devenit parinti.
Au trecut doua saptamani de cand suntem parinti. Nasterea ta. Primul schimbat de scutec. Prima baita. Prima data cand ai deschis ochii, cand ne-ai zambit. Primul rasarit. Prima data cand ne-ai tinut treji noaptea. Prima masina de spalat cu hainutele tale… Prima.. Primul…
Sa-ti veghem explorarea lumii pentru prima data poate fi epuizant,  recunoastem.
Tu stii asa de bine ce trebuie sa faci. Parca ai venit la pachet cu un plan de supravietuire bine pus la punct.
Dar pentru noi totul e nou. Poate uneori suntem mai stangaci. Poate mai gresim. Poate alteori pur si simplu nu stim ce trebuie sa facem.

Te rugam sa fii rabdatoare cu noi.
Stii, in spital, cand mi-am revenit cat de cat dupa operatie/anestezie si l-am vazut pe tatal tau cu cata siguranta si iubire te ingrijeste, si cat de linistita esti tu in bratele lui, am realizat ca vom avea un job de parinti foarte usor si ca tot ce trebuie sa pluteasca intre noi este increderea,  iubirea si armonia.
Dupa ce tatal tau s-a intors la munca si am ramas doar noi doua fara niciun alt ajutor, am crezut ca ma voi trage cu mainile de par 😀 asa cum ma avertizau toti cunoscutii si siteurile de profil, dar vreau sa-ti multumesc ca m-ai luat usor si ingrijirea ta este una dulce. Chiar daca poate durerile de burtica in curand ne vor tulbura somnul, vreau sa stii ca nu ma supar si voi face tot ce -mi sta in puteri sa te linistesc.
Nu avem niciun regret fetita noastra, nu am schimba nimic la vietile noastre. Poate ai adus schimbari majore in rutina de zi cu zi. Poate acum stau la coada la casa de marcat pentru copii, cu rochitele tale minuscule in brate   si nimic pentru mine. Poate cand ma trezesc dimineata primul gand imi fuge acum la tine.
Dar este perfect. Este asa  frumos.

Nu imi pot lua ochii de la tine.

Ti -am facut mii de poze, nu ma pot abtine. As vrea sa pastrez fiecare secunda cu tine pe loc.
Ma inspaimanta ca te urmaresc in fiecare zi si realizez ca nu ma voi mai intalni niciodata cu aceste clipe rupte din nori. Ca pe masura ce hainutele tale raman mici de la o zi la alta, figura ta, expresia ta, mirosul tau, vocea ta, gandirea ta se schimba.
Ma uit la tine si imi reamintesc ca totul este in miscare, trecator.
Ma uit la tine si viata se uita la amandoua cu impermanenta ei.

Concept “mamaste”: suntuncopac

Foto: Tibi Vintur

Locatie ZEN: Anda Roman Atelier