Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva

DSC_0723 modified

Draga copac,

Vreau sa impart cu tine un concept interesant din psihosexologie, care te poate ajuta si pe tine sa intelegi un pic lupta asta intre feminin-masculin, intre EL si EA.

Marele Freud afirma ca femeile de mici “suferă” de invidia de p***s. Fetiţele descoperă că băieţii au ceva ce ele nu au şi dezvoltă de mici o invidie. În schimb baietii de mici observă că fetiţelor le lipseşte ceva şi cred că din cauză că “au greşit” ceva  l-au pierdut. Acestea sunt premisele care dau naştere unor dorinţe si nevoi diferite … de mici femeile se ambiţionează să obţină ceva ce consider că le oferă bărbaţilor avantaje, în timp ce băieţii se dezvoltă cu frică să nu greşească şi să fie…. castraţi.

” Invidia de p***s ” incepe la fetite cu tranziţia de la ataşamentul de mama la competiţia cu aceasta pentru atenţia tatălui, ele considerând-o pe mama vinovată de “lipsa” lor. Această invidie este eliminată de femei prin trei metode: când dau naştere, prin căsătorie sau având funcţii de putere. Deşi este o teorie controversată şi contrazisă de mulţi, mai ales de feministe, nu se poate să nu ne întrebăm dacă are totuşi şi consecinţe pe termen lung. Fetitele cresc în dorinţă şi ambiţie de a obţine ceva, în timp băieţii cresc cu frică să nu piardă ceva. Aceasta fiind doar una dintre abordările care ne despart şi ne diferenţiază inca de mici.

Suntem toţi conştienţi cât de mult contează să ne dezvoltăm la umbra unor sentimente pozitive sau negative. Suntem diferiţi, desi susţin egalitatea în drepturi în acelaşi timp susţin că nu suntem egali şi la fel. Trebuie să ne acceptăm diferenţele şi în loc să fim în competiţie cu celălalt sex trebuie să recunoaştem darurile cu care venim fiecare şi să facem echipă, să ne ajutăm unii pe ceilalţi să creştem împreună, nu în război.

Yoga inseamna unitate. Aceasta unitate inseamna in primul rand si aducerea in pace a femininului cu masculinul. Suntem impreuna in aceasta calatorie cu numele de … viata.

Ne vedem pe salteaua de yoga! Namaste!


Leave a comment

Iubirea este cand ai vazut cine esti

yoga

suntuncopac

Draga copac,

asculta -ma  m-am inregistrat pentru tine cu iubireee.

Iubirea este si religia mea. Sunt fascinata de puterea unei imbratisari, de tancurile din inima atunci cand tresalta, de corpul fierbinte atunci cand iubeste, de vindecarea lacrimilor atunci cand inima sufera, de momentele goale de pauza din retentia respiratiei atunci cand sunt luata pe sus de vibratia ei … sunt fascinata de iubire si insetata sa o traiesc si sa ma scald in ea.

Deseori intreb fetele la clase ce este iubirea pentru ele, pentru ca sunt curioasa unde si cum dulceata ei se prelinge. Totusi, este nedrept din partea mea sa intreb ce este CEVA ce nu poate fi descris in cuvinte, si doar exista, este… Iubirea incepe acolo unde frica se duce.

Adevarul este ca nu cred ca am inteles catusi de putin iubirea pana sa ma apuc de yoga si meditatie. Credeam ca iubirea este ceva exterior mie si stateam ca o cersetoare cu mana intinsa sa o primesc, sa fiu salvata. Am fost indragostita de ideea de iubire astfel incat sa creionez povesti frumoase sau dramatice pentru EGO-ul meu, dar adevarul este ca nu prea am inteles-o mult timp.

Vreau sa-ti citesc cateva randuri de Osho care rezuma in cateva randuri centrarea iubirii in sine.

« Ce-i iubirea ? “IUBIREA este stralucirea ta, aroma cunoașterii de sine, a faptului că ești total, intreg in fiinta.

Într-o relaţie profundă, dragostea cuiva poate avea rezonanţe în tine şi îţi aduce adâncimile în fiinţă. Sunt două modalităţi de a te descoperi: una este meditaţia, cealaltă este dragostea. Prin celălalt devii conştient de fiinţa ta interioară. El devine un drum pentru a ajunge la tine însuţi. Cu cât dragostea este mai profundă, cu atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pe cineva şi profunzimile tale vorbesc cu ale lui, aveti o întâlnire în Fiinţă « 

Dragostea este plină de bucurie. Iubirea este când ai văzut cine ești; atunci nu mai rămâne nimic decât să împărtășești ființa ta plina de iubire cu ceilalți. Iubirea este atunci când ai văzut că nu esti  separaț de existență. Iubirea  este atunci când ai simțit o unitate organică, orgasmică cu tot ceea ce este.

Dragostea nu este o relație. Dragostea este o stare de a fi; nu are nimic de-a face cu altcineva. Nu e nimeni indragostit, esti iubirea insasi deja . Și bineînțeles, atunci când devii iubirea insasi,  esti si indragostitul  îndragostit – dar acesta este un rezultat, un produs secundar, care nu este sursa. Sursa este ca…. suntem déjà iubire. “

 

Namaste draga copac, am venit pe aceasta lume ca sa-mi aduc aminte ca ma si te iubesc!

 

 


Leave a comment

De ce chiar si cuplurile fericite insala?

19

Draga copac,

Era 9 fara ceva si ma indreptam inspre cei doi copacei unde ma antrenez Tai –Zi ( Tai-Chi) o data pe saptamana cu Otilik. Si cum mergeam eu la pas rapid, un miros de colonie barbateasca tipatoare m-a facut sa incetinesc pasul. Nu pot sa spun ca-mi placea. Era genul de miros care striga dupa atentie.

Am intors discret capul, si pe o banca, un domn dichisit  cu camasuta calcata bine si servieta de piele se pupacea focos cu o domnisoara foarte tanara. O fractiune de secunda am avut nevoie ca sa-i vad privirea. Era indragostit. Era pierdut in coapsele ei tzepene. Iar in ochii ei am citit admiratia. Era evident ca era genul de amor matinal interzis, inainte de sedinta cu angajatii, ca oricum “cine trece prin parc la ora aia?”

In cateva secunde mi-am facut mii de ganduri, i-am judecat cu rautate, l-am judecat pe el, cum stiu ca nu imi este permis sa fac. Vocea din mine tot striga disperata “dar cine esti tu sa-ti dai cu parerea? Vezi-ti de Tai-chiul tau!”

Dar totusi, iti spun sincer, ma durea. Am simtit golul, frenezia, ecstasy-ul  si durerea lor. Ma gandeam la fata, de ce s-ar multumi cu atat de putin? Ma gandeam la el, la cat de mult se regasea si a reinviat in ea, ma gandeam la sotia lui, care-si pregatea poate copiii fericita pentru scoala.

Ma bag ca musca in lapte, insa ma tot intreb, de ce inselam?

Sunt foarte incantata ca mi-am facut curajul sa organizez retreatul pentru cupluri, pentru ca aceasta ocazie imi da sansa sa studiez mai mult terapia pentru cupluri, intimitatea, nevoile si golurile lor. Si astfel ajung sa inteleg un pic, printre altele,  si ambele posturi cel care este  inselat si cel care inseala.

Cateodata inselam. Alteori suntem inselati de altii. Chiar si de viata. Ester Pherel, terapeut pentru cupluri, spunea ca inainte monogamia insemna sa ai un singur partener pe viata, acum monogamie inseamna sa ai un singur partener intr-un moment anume  😀

Uneori, chiar si cuplurile fercite se insala. Tehnologia este atat de ofertanta sa te ademeneasca inspre asta. Nici nu trebuie sa iesi din casa ca sa inseli. Poate nu ai atins niciodata persoana respectiv dar faptul ca ti-ai imaginat ca vrei sa o saruti este poate mult mai puternic decat ore in sir in cearsafuri de satin.

Esther spune ca in cuplu, fiecare dintre parti are doua nevoi: nevoia de siguranta si sustinere si nevoia de mister si de nou. Chiar si in cuplurile fericite. Nevoia de siguranta ajunge la un moment dat sa fie mult mai slabita decat nevoia de “experiment”, si de aceea este mai usor sa calcam stramb.

Cei care inseala vor sa se schimbe pe ei, nu pe jumatatile lor. Vor sa se simta vii.   Esther spune ca de fapt nu cautam pe altcineva, ci cautam o versiune mai buna a noastra care se oglindeste in persoana X, altcineva decat partenerul nostru. Traim intr-o perioada in care se vorbeste foarte mult despre cea mai buna versiune a ta, insa suntem foarte creativi, si uneori, putem intelege acest lucru precum o alta relatie.

Asa ca draga domn, imi pare rau daca am gandit urat despre tine. Am proiectat in tine toate fricile mele, insa am inteles acum ca tu vrei doar sa te simti mai viu, iar domnisoara te ajuta sa vezi partea asta impaienjenita din tine.

Cat despre cei care sunt inselati, adevarul este ca uneori suntem cumva parte dintr-un program. Uneori lucrurile tin de noi, insa alteori sunt in karma noastra. Uneori trebuie sa ne infruntam cu aceasta durere ca sa putem evolua. Cred ca am facut intelegeri puternice acolo sus cu partenerii nostri inainte de a veni pe pamant.

Asa ca daca este sa trag o concluzie, in urma a ceea ce spune acest terapeut,  chiar si cuplurile fericite ajung sa se insele uneori,   atunci cand una dintre jumatati se uita in oglinda si nu se mai regaseste, nu mai este fericita in pielea ei. Si pana la urma nu este vorba despre “celalalt” oricat am da vina pe el. Intotdeauna este vorba despre noi. Daca am putea mentine acea flacara vie in sufletul nostru, daca ne- am indragosti de noi in fiecare zi cand ne-am privi, daca ne-am trata cu admiratie si bunatate, atunci nu am mai avea nevoie sa aruncam lasoul in jurul nostru in speranta ca vom gasi pe cineva care sa aduca la suprafata aceste parti inecate din noi.

Esther a fost intrebata la un moment dat daca ar recomanda cuiva vreo aventura. Aceasta a raspuns ca nu ar recomanda, asa cum nu ar recomanda unui om sanatos sa faca cancer 🙂 . Insa, daca se intampla, ca si in cazul unora din cei bolnavi de cancer, este  lectie si o oportunitate sa renasca, sa invie parti uitate din ei si din partenerul de viata de pana atunci.

Uneori si eu sunt deseori intrebata: “nu iti este frica ca Misha te va insela? Petrece atat de mult timp la spital in compania altor oameni singuri”… Raspunsul meu este ca nu, nu imi este frica. Daca o va face, atunci este parte din karma lui, si va trebui sa se lupte cu aceste consecinte pana la finele vietii. Si poate si dupa 🙂

Tot ce pot face eu, este sa am grija sa-mi tin karma mea curata, sa pun capul linistita pe perna, sa ma mentin vie, iubitoare de viata, si indragostita de mine. Sa-mi zambesc in oglinda in fiecare zi, si sa-l ajut astfel prin starea mea de spirit sa vada si el cele mai frumoase parti din el.

Tot ce pot face eu este sa oglindesc in mine, partea din el pe care o iubeste.

Si vice versa. Eu cand il privesc pe el sa vad ce admir in mine.

Ps!Daca simti ca rezonezi cu mine, si ai un partener deschis sa aprofundeze mai mult, va invit in tabara pentru cupluri. Detalii aici. 


1 Comment

Couples Retreat- dezvoltare personala evolutiva si yoga, 19-21 august

DSC_9654

Draga copac,

Acum 9 ani, parca ma vad. Am intrat fasneata pe usa pe care intru si azi, insa atunci la o sedinta de kiroterapie. Habar nu aveam la cine merg, ce e aia, eu eram plictisita si nu prea aveam preocupari interesante, asa ca m-am dus. M-am dus de fapt in locul sor-mei, pentru ca ea trebuia sa fie cobaiul, insa iubitul ei de atunci era mult prea gelos sa o lase in chiloti la “tratament” la Misha, colegul ei de liceu. Dar eu, pai eu eram libera de contract, asa ca m-am dus sa vad care-i treaba, desi in mintea mea speram sa experimentez mai mult un masaj anticelulitic ca tare mult imi placea  placintica pe atunci   😀 Imi deschise usa Misha, colegul surorii mele, pe care nu-l stiam, imi multumeste ca am acceptat sa fac pe “cobaiul” si ma invita la tratament 😀

Si asa a inceput povestea noastra.

A fost momentul in care l-am privit in ochii calzi si am stiut ca pe usa pe care am intrat atunci vor iesi la joaca copiii nostri. Pur si simplu am stiut.

Masajul nu a fost cel mai grozav, Misha nu era cel mai talentat (motiv pentru care intre timp a ales chirurgia, haha!), insa i-am observat mainile finute si degetele lungi si m-am indragostit cu toata inima si corpul de el. Povestea intalnirii noastre este mult mai siropoasa insa pastrez detaliile pentru intalnirea in retreat :D.Si uite asa, am avut o relatie in ascuns de vreun an (ca vorba aia era mai mic cu 5 ani ca mine si era colegu’ sor-mei), insa lucrurile au evoluat si iata-ne in momentul de fata parintii celui mai minunat inger de pe pamant Yana Anastasia.

Misha a oglindit cele mai frumoase parti din mine: m-a invatat cum sa iubesc si sa ma las iubita de animale, m-a invatat sa ma bucur de timpul petrecut singura cu mine, sa ascult muzica buna si carti interesante, m-a ajutat sa-mi descopar adevarata valoare si sa nu ma mai las subapreciata, m-a responsabilizat din multe puncte de vedere si a avut grija cu multa iubire de mine. Nu in ultimul rand m-a ajutat sa pun capul linistita pe perna, cu recunostinta ca tare norocosi suntem ca ne-am gasit unul pe celalalt.

Am spus ca a oglindit cele mai frumoase parti din mine? Stai, stai, stai! 😀 Pai ce o fi oglindit zilele trecute cand eram eu bine-merci in cada clabucita, si omul meu imi aduce galeata de gunoi fix in cada langa mine, suparat ca am lasat capsunile sa se scurga?  😀  Sau cand imi pune pantofii in dulapul cu haine curate, ca sa ma “pedepseasca” ca nu i-am curatat “bine” pe talpa, de praf 😀 ? Sau cand ma terorizeaza sa port papuci prin casa pentru ca las urme pe parchet? Nu mi-e rusine nici cu mine, ca am si eu bubele mele si stiu ca  este amuzant, ca privesti din afara, dar totusssiiii cata yoga, cata meditatie si spalare de creier, ca sa supravietuiesc cu brio la toate aceste provocari?  😀

Tot el Misha, cel care oglindeste partile mele minunate, este singurul care oglindeste cei mai urati monstri din mine.Monstri cu multe capete care nu stiu cum s-au ascuns atat de bine intr-un copac dragutel cum ma credeam. Si ii multumesc pentru asta, pentru ca nu stiam ca ii am ascunsi in mine. El este singurul care imi apasa butoanele, care ma face sa vorbesc si sa gandesc urat si uneori sa-mi fie rusine de ceea ce ajung sa ma transform in fata lui. Initial m-am luptat cu aceasta latura a mea, insa in final am ajuns sa o accept si sa traiesc in pace cu ea. Pentru ca o relatie nu este numai despre petale de trandafiri, unicorni, vacante si fundite mov. O relatie este o lectie si o sansa sa devenim mai buni si sa indreptam unul cu ajutorul celuilalt, parti ciobite din noi chiar si in momentele critice. O relatie presupune si efort, si atentie, si flexibilitate si  put de intelegere si timp. Habar nu ai ce lupta duce familia aia, si ce se ascunde in spatele unei “poze de familie“. Multa lume imi zice, vai ce norocosi sunteti, asa de perfecti, asa de poveste. Da, avem o poveste, dar ea nu este de acea perfectiune din filmele americane. Este perfecta doar pentru noi, cei doi actori din ea, in toata imperfectiunea ei, si in fiecare zi, lucram ca zambetul nostru din poze sa fie cat mai aproape de cel real din spatele ei.
Si povestea noastra are povestea ei. “Poza de familie” se intretine si se lustruieste in fiecare zi. Se mai rupe, se mai zgarie, se mai lipeste cu scotch. Fericirea se intretine, si uneori se lupta pentru ea, se lupta tare! Dar  merita.

ap_094

Asa ca da, tot el ramane sufletul meu pereche si chiar  atunci cand poate as vrea sa-i lipesc de frunte pantofii nestersi bine de praf :). Pentru ca, la finalul zilei tot ajungem sa punem capul linistiti pe perna, cu recunostinta ca a mai trecut o zi in care am invatat ceva. Poate ne mai vorbim urat, poate mai facem scandal si ne aud vecinii, si uneori chiar ne ranim. Insa intotdeauna, dar intotdeauna purtam o discutie si ne spunem cum ne-am simtit in situatia X, ce am gresit, ne cerem iertare si ne multumim ca suntem aici unul pentru altul.Ne ascultam. Comunicam.

In timp am inteles mai bine comportamentele noastre, asa cum se prezinta si in “Cele 5 limbaje ale iubirii”, limbajul lui de iubire este “serviciul” adica asa simte el sa-si manifeste iubirea fata de mine, si considera ca ar trebui sa-l platesc inapoi tot in servicii ( calcat, curatat, gatit etc). Pe cand la mine, lucrurile stau total altfel, limbajul meu de iubire este afectiunea si cuvantul. Pai si cum sa ne intelegem daca vorbim limbi diferite? Daca el vrea sa-l iubesc cu “aspiratorul” si eu cu postit-uri pe frunte cu “te iubesc”? Asa ca incercam sa ne intalnim la mijloc, si negociem. Vom discuta in retreat mai multe despre intelegerea acestor limbaje.

semnale ca trebuie sa pui punct

Tot in timp am inteles teoria Imago ( latinesc “imagine”) care se refera la faptul ca noi pastram in inconstient imagini ale aspectelor pozitive sau negative ale parintilor nostri si tintem sa ne implicam in relatii cu persoane care detin trasaturi negative ( sau opuse) ale acestora, deoarece este probabil sa avem probleme nerezolvate de aceste trasaturi, iar iubitul/a ne poate ajuta sa rezolvam aceste probleme ( vezi cartea “Cuplul in Impas” de Corina Acris).

Am participat la multe cursuri si workshopuri de intelegere a cuplului,  insa raspunsurile am stiut ca le-am avut dintotdeauna in mine: respectul, admiratia, negocierea, flexibilitatea, comunicarea si iubirea, intotdeauna vor suda relatii profunde intre cei doi. Si inca ceva. Respectul si iubirea de sine. Atunci cand esti complet tu cu tine, cand te respecti si esti indragostit de tine atat de mult in fiecare dimineata cand te uiti ciufulit in oglinda, pai atunci celalalt poate sa te apese mult si bine pe butoane ca nu te poate clatina. Atunci cand iti cunosti valoarea intr-o relatie, cand prezinti incredere, atunci vei primi incredere si respect. Vom dezbate si un exercitiu dintr-o frumoasa carte “Iubeste ceea ce este”, in care vom intelege ca „Nimeni nu îti poate da libertate, decat tu”, chiar si in situatiile critice. Vom intelege ca orice s-ar intampla noi avem controlul atitudinii noastre la ceea ce ne-a pricinuit celalalt: “Nu problema ne provoacă suferinţă, ci gândurile noastre legate de problemă”, spune Katie Byron.

Eu cred ca pot contribui sa aduc un pic de constientizare si profunzime in relatia ta.

Tu crezi ca poti sa iti privesti in ochi partenerul/a 3 zile? Crezi ca poti sa-ti lipesti mana de a lui/ei timp de 3 zile?

Te invit alaturi de partenera/ul tau in weekendul 19-12 august   sa traiesti cu adevarat in prezent cu el: sa-l privesti in ochi, sa-l asculti, sa-i vorbesti din inima, sa va pictati si sa va dansati povestea, si sa va inspirati si din povestile  de dragoste sau de impas ale celorlalte cupluri.

Concret, din primul moment in care veti veni, si pana cand veti pleca, te voi ajuta sa traiesti cu adevarat in prezent in cuplu.

Este prima oara cand imi fac curaj sa ies din zona de confort si sa ma adresez ambelor sexe, insa daca vrei sa-ti faci o idee de evenimentele pe care le-am organizat pana acum arunca-ti un ochisor aici.

Ne intalnim intr-un loc romantic, super retras,  nou si curat, cu gazde calde, in gazda la un cuplu boem si iubitor de la Pastel Chalet, unde am mai organizat o editie plina de energie buna pentru femei acum cateva luni. (http://www.pastelchalet.ro/)

Timpul este relativ in dragoste insa noi il oprim in loci in weekendul 19-21 august, de vineri ora 15.oo pana duminica ora 14.00. (Cine nu poate ajunge vineri de la 15.00, este asteptat cu drag de la ora 19.00).

Ce va pregatesc ? Un weekend de dezvoltare personala evolutiva, creativitate  si yoga in doi.

Astept 10 cupluri altfel. Cupluri care nu –si definesc relatia cu o iesire la film sau in mall. Cupluri care vor mai mult. Cupluri care cred in suflete pereche. Cupluri care se afla in orice stadiu din relatia lor: fie de impas sau cu “bezele”.

Ce vom face?

Am conceput un program destul de incarcat, care va va tine de mana  3 zile incontinuu. Pentru ca experienta voastra sa fie una de neuitat v-as recomanda sa participati la toate activitatile, insa daca vreti sa va luati liber de la anumite activitati puteti face asta. Deci ce vom face?

  • La un foc de tabara, vom face o ceremonie a iubirii  de deschidere si inchidere a scurtului nostru retreat de cupluri in care ne vom imbraca in alb, ne vom seta intentiile pentru aceste zile speciale si vom “arde” tot ce ne ingreuneaza relatiile, partenerii, pe noi. Ne vom ierta pe noi si pe jumatatea noastra.
  • Vom face o plimbare cu caruta in imprejurimi si ne vom bucura de un picnic romantic intre brazi.
  • Vom face yoga si meditatie in fiecare dimineata cu diferite tematici. Una dintre clase va fi Yoga Partener cu elemente din Acro Yoga si Thai Masaj. Va veti distra copios in doi, va garantez! Clasele sunt adresate si incepatorilor.

DSC_0431

  • Va voi tine mai multe workshopuri de dezvoltare personala si psiho cu diverse tematici:
    • Psihosexologie;
    • Comunicare non-violenta in cuplu;
    • Cuplul in impas;
    • Dragostea si energiile vitale; etc
  • Veti picta intuitiv amandoi pe o plansa, sub ghidarea mea. Tema picturii este “incredere”.
  • Vom face o terapie prin gradinarit. Impreuna veti “gradinari”  gradina relatiei voastre. Veti scoate burienile si veti planta flori si plante noi colorate si curate. La propriu si la figurat.
  • Veti  face o meditatie speciala sub clar de luna prin miscare/dans liber dar legati la ochi. Corpul nostru va coregrafia emotiile voastre pe ritmul stelelor. Apoi le veti privi. Pe ele stelele. ( sa va aduceti esarfe pentru ochi)
  • Vom practica SILENT asa cum numai copacii stiu.

IMPORTANT: activitatile mele nu au nicio legatura cu practicile ezoterice, misa, tantra, sexuale etc, este viziunea  contopita a studiului meu asupra cuplului din experientele personale si invataturile terapeutilor in domeniu.

In conceperea acestei tabere m-am inspirat din:

  • Iubeste ceea ce este de Byron Katie
  • Cele 5 limbaje ale iubirii de  Gary Chapman
  • Harville Hendrix Getting the love you want
  • Wade Luquet short-term couples therapy
  • Comunicare nonviolenta Marshall Rosenberg
  • Workshop meditatie prin dans Jo Hardy
  • Toate cartile lui Lise Bourbeau
  • Curs psihosexologie cu Elena Cozma, Psihoterapeut
  • Workshop Institutul Sper- Dragostea si energiile vitale; etc

PRET PACHET: 530 ron/persoana (outfit  iubibil  cadou )

Pachetul include doua nopti de cazare (vineri si sambata) in camera dubla la pastel Chalet, mic dejunul delicios si serviciile mele de Cupidon.  Toti ucenicii indragostiti    vor primi din partea mea si a surorii mele de la @Livada cu rochii  ceva dragut ce puteti folosi la activitati.

Transportul si-l asigura fiecare cuplu, puteti sa va grupati intre voi daca veniti cu masina sau  puteti veni cu trenul.

Participarea la eveniment se face prin plata unui avans de 50% pana la data de 5  august, iar restul sumei la locatie (sau puteti plati toata suma in avans).

Avand in vedere ca locurile sunt limitate la cazare 10 cupluri primul cuplu  venit va fi primul servit. Daca va  retrageti dupa ce ati platit avans si nu ati gasit inlocuitori, va rog sa ma intelegeti ca va voi opri avansul.

Necesare logistice: izopren/saltea de yoga, o paturica, un carnetel si ceva de luat notite, “d’ ale gurii” ,hainute lejere ptr yoga, haine albe pentru ceremonie,  niste flori pe  care le vom folosi la ceremonia iubirii.

Va fi o intalnire profunda si calda in care va veti privi mult in ochi si va veti lipi mainile timp de 3 zile.

Poate veti plange, poate veti rade. Veti fi exact asa cum sunteti. Impreuna unul cu altul.

Daca aveti incredere in mine, astept mesaj in privat pe facebook sau mail pe suntuncopac@gmail.com.

Va multumesc ca imi dati sansa sa evoluez si eu in relatia de cuplu prin experientele voastre! Si daca iese bine ne vedem in Thailanda cu aceeasi tematica la Honey Moon Yoga ? 😀

de-a mama si tata

Despre Copac: Copacu’- are background economic si in marketing&comunicare de peste 13 ani, dar ceea ce stie cel mai bine sa faca este sa respire si sa-si traiasca viata cu recunostinta in fiecare zi alaturi de copacii sai, de sotul Misha si de  fetita sa. Dupa ultimii 4 ani in calitate de director de marketing World Class (cel mai mare lant de fitness), a ales sa inceapa un nou drum, deschizand propriul studio de yoga, si devenind managerul propriei vieti.Copacu’ a scris peste 500 de articole motivationale pe blogul sau suntuncopac.com, insumand un reach de peste 800.000 de vizualizari , si participa ca speaker motivational la diverse evenimente din zona dezvoltarii personale, parentingului si a unei vieti sanatoase si linistite in general. S-a licentiat in 200 de ore de yoga intr-un ashram din Bali Indonesia alaturi de YogaWorks, este instructor certificate Pilates, consilier de dezvoltare personala autorizat de Ministerul Muncii, mestesugareste rochite boeme in Livadacurochii impreuna cu sora copac si  organizeaza teambuildings si retreaturi de yoga si recunostinta in tara si in  Bali. In rest, zambeste la soare, merge in talpile goale si imbratiseaza copaci la orice pas.  Si-l iubeste mult pe Misha sotul ei chiar daca o pune sa-si spele incaltamintea de 10 ori pe zi. 😀

 


Leave a comment

“Cand Fat Frumos o intalneste pe Ileana Cosanzeana”… de o ingerasa din livada

13153409_1080372368691046_1265586299_n

Draga Copac,

pe Anca am cunoscut-o in livada :). In Livada cu rochii ! Concret se marita in curand, si ne-a ales pe noi sa-i facem o rochita boema, simpla de zana.  Din panza. Ce bucurie pentru noi, pentru ca ne plac la nebunie zanele, insa cel mai mult ne plac povestile din spatele lor ❤

Asa ca, am fost tare, tare curioasa sa aflu povestea Ancai:

“Am crezut mereu in iubire si in Fat Frumos.  Al meu Fat Frumos. Am  mers mereu prin lume cu inima deschisa, am primit toate experientele asa cum au venit ele chiar daca asta a insemnat sa-mi fie greu uneori. Toate isi au rostul lor. Nici una dintre aceste experiente nu m-au oprit din a ma ridica si a continua sa visez la El , sa sper, sa simt , sa stiu ca este undeva acolo.

La fiecare relatie inceputa mi se umplea inima de speranta si fluturasii zburau liberi prin fiinta mea. Credeam ca el este alesul. De fiecare data nu era asa. Am ajuns intr-un punct  in care  am realizat ca exista un tipar al relatiilor mele si ca ceva nu se leaga dar nu stiam atunci ce . Dumnezeu mi-a trimis mesagerii sai si cu ajutorul lor am inteles de ce-urile si mi-am continuat drumul mai  increzatoare, mai relaxata, mai eu.

Am intrat intr-o relatie ce a durat ani buni  si care devenise comfortabila, in care eram doi prieteni buni ce se sprijineau unul pe celalalt. Exista intelegere si respect. Aveam insa, nevoie de mai mult si mi-a luat ceva timp sa inteleg ca eu sunt cea de pe primul loc, ca fericirea mea este prioritara. Asa ca am decis intr-un final sa ne separam drumurile , ramanand prieteni .

M-am mutat singura si am cautat si mai adanc in mine. Eram libera, doream sa apara EL. Fat –Frumosul meu. Mi-am dat seama ca nu sunt femeie ci o femeie masculinizata care stia prea putin despre receptivitate si primire, despre blandete si asezare.  In felul  acesta el nu putea  sa apara, nu eram pregatita. Cineva aacolo sus insa, mi-a pregatit mie o scoala extraordinara prin care am trecut in acest an. O scoala despre relatii, despre feminin si masculin, despre yin si yang, despre fetite si parinti, femei –mame si femei-iubite, despre rani si vindecarea lor, incredere si  stare de bine cu mine.

 Am lucrat intens sa fiu femeia aceea calda, blanda, senzuala, simpla, tacuta cand e nevoie si puternica in alte situatii. Am facut tot ce am stiut pentru a nu ma mai purta si vorbi ca un barbat, pentru a invata ce inseamna sa ceri ajutorul, sa lasi controlul atunci cand e nevoie, sa nu vrei sa demonstrezi ceva, sa fii tu si atat. Am inceput atunci sa inteleg despre autenticitate, deschidere, fragilitate.

In minunata luna aprilie a aparut El. A aparut atunci cand eu imi faceam treaba, ajutand oamenii sa se regaseasca, intr-un moment in care nu mai cautam, nu mai tanjeam, nu mai asteptam ci eram eu , atenta la mine si la ceea ce aveam de implinit.

Eram déjà fascinata de acest  om, doream sa vorbesc cu el,  sa aflu cine e, sa inteleg mai multe despre drumul lui . Parea atat de sigur pe el, de rezervat, de misterios, de barbat.  La masa ne aruncam priviri si zambete, din capete diferite. Stiam doar ca imi e drag si in seara incheierii acelui eveniment i-am zis ca vom avea ocazia sa stam de vorba poate dupa , candva.  Locuind in capete diferite ale tarii habar nu aveam daca ne vom mai revedea, daca ne vom auzi candva sau nu dar eram bucuroasa. Undeva, intr-un anume moment eu m-am uitat la el si vorbe mi-au zburat din gura fara sa fie ale mele : noi ne stim de undeva , de candva…vom vedea noi. Si atat.

In acea ultima seara s-a produs magia, scanteia. Stateam aproape, pe cate un scaun si in interiorul meu parca revenisem la 15 ani ;  Imi spuneam” Doamne daca m-ar lua de mana, doar atat.” In secunda urmatoare  asta s-a si intamplat. Timpul a stat in loc. Spuneam in gand “multumesc, multumesc, multumesc” …ne-am ridicat , ne-am privit si am zis : hai sa disparem , avem de vorbit. Ne-am retras si timpul s-a oprit in acea noapte. Jumatate din el doar ne-am privit sorbindu-ne, zambind, lacrimand, intelegand….cealalta jumatate ne-am tinut in brate si am vorbit vrute si nevrute.  Ce stiu este ca in ochii lui am regasit tot universal, ma vedeam pe mine dansand impreuna cu el la inceputurile lumii si nu este o metafora. Nu au existat intrebari, nu am stiut cum il cheama, ce face, cine e, ce ii place, nici nu m-a interesat .Doar existam unul langa altul, regasiti dupa cine stie cata vreme.  Eternitatea se juca cu noi si timpul incremenise in fata iubirii.

El a spus : intai ne-am iubit si apoi ne-am indragostit si am inceput sa ne cunoastem. De atunci este la fel.  Intre timp, ne-am casatorit. Nici acum nu este nevoie sa vorbim prea mult, nici acum nu avem intrebari sau nelamuriri, nu exista confuzie, nentelegeri, argumente, dispute.  Exista din acea noapte, linistea, pacea, siguranta, usurinta, fluiditatea iubirii dintre noi. Si Dumnezeu mereu cu noi si intre noi daruindu-ne clipe pe care nici macar nu le-am visat.  Traim ceea ce se scrie in carti, ceea ce marii maestri spun despre iubire, intimitate, flacari gemene, regasiri si trairi.
Totul vine catre noi, totul curge firesc, toate ni s-au asezat rand pe rand, ca si randurile intr-o carte de povesti. Chiar si atunci cand exista teste de trecut le discutam, suntem complet deschisi si sinceri unul in fata ceiluilalt. Nu ne ferim sa ne aratam slabiciunile si sa ne spunem nesigurantele.  Le primim pe toate cu incredere si cu iubirea care ne conduce catre teluri comune, catre acceptare, intelegere, intelepciunea de a fi in doi.
Cautarea s-a terminat. Mi-am gasit Fat-Frumosul. Am gasit cealalta parte a mintii mele, a inimii mele, a sufletului meu, a trupului meu, a fiintei mele. Gandim impreuna, rostim impreuna, simtim impreuna, credem impreuna, stim impreuna, curgem impreuna si existam in cea mai frumoasa poveste de iubire care a fost scrisa vreodata.

Viata bare filmul este acum realitatea noastra. Credeti , nu renuntati si fiti femei! El va aparea in acea clipa magica si va va invata ce inseamna sa fiti iubite doar pentru ca existati, sa fiti adorate, complimentate zi de zi doar pentru ca sunteti. 

In cea mai normala zi, in cea mai banala clipa, imbracata in haine sport, la munte, cu parul prins si nemachiata el m-a vazut si s-a regasit complet in mine inca din primul moment. Restul….trebuie trait. “

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!


3 Comments

Eliberati-va fostii

DSC_0128 modified


“Ulay, Oh”

There she was like a picture.There she was, she was just the same.
There she was; he just had to know that she had forgot his name.
Ulay, Ulay, Oh.

Thinking back to the last time.On the wall as they turned away.
Walking back; was it just a dream or did he hear her say?
Ulay, Ulay, Oh.

Trying his best to forget her.Trying his best to just keep his stride.
Kept his word, but he knows he heard
Ulay, Ulay, Oh.Ulay, Ulay, Oh.

Draga copac,

Asculta -ma aici:

Deseori primesc mailuri de la copacei ca voi care imi cer sfatul privind diverse situatii, schimbari, obstacole prin care trec. Uneori simt ca pot contribui cu un mic ajutor, asa ca-l ofer cu inima, si mai putin cu mintea.

Mi-a atras atentia un mesaj zilele trecute de la o tipa care ma intreba cum sa scape de fantoma fostului iubit care o urmareste de ani in vise, in ganduri si nu o lasa sa iubeasca viata asa cum ar merita.I-am propus sa deschida o sticla de vin si virtual sa inchinam un pahar de vin rosu pentru toate fostele iubiri, chiar si cele care ne-au facut sa suferim. Poti sa te alaturi si tu, va fi fun iti promit! 😀

Uneori, asteptam in astfel de situatii sa ni se ia partea si sa aruncam cu pietre in ceilalti , insa am simtit sa-i spun un mesaj pe care mi-ar fi placut sa-l primesc si eu atunci cand ma tavaleam de durere: sa-i multumeasca in timp ce savureaza vinul pentru toate momentele pe care i le-a oferit,  sa-i multumeasca pentru experienta iubirii, sa-i multumeasca ca a lasat-o sa plece spre lucruri mai bune ( pentru ea), si sa-si ia la revedere cu recunostinta in pace de la “fantoma” care o urmarea in minte. Cand cineva alege sa plece din viata noastra, trebuie sa intelegem ca povestea nu s-a terminat, este sfarsitul “musafirului ex” in povestea noastra. Povestea noastra continua.

Asa, hai cu vinul, noroc    ! Imi place tema asta…

Cu totii am avut niste povesti interesante cu fostii, iar unii dintre noi ne ingreunam cu un “dulap cu foste iubiri”, asa cum pastram in dulapul real haine pe care nu le-am mai purtat de ani, dar nu putem sa renuntam la ele. Un dulap cu “daca si cu parca”, “cum ar fi fost daca ne –am fi casatorit, daca am fi facut copii”, “cum ar fi fost daca imi ceream iertare la momentul potrivit” un dulap cu mii de posibilitati si variante inventate si interpretate  de creierasul nostru pervers.  Scenarii si filme.

Dar in final in filmul cu fostii scenariul cu “Happy end”,  pur si simplu nu a fost sa fie.

Daca nu ne eliberam de fantome, de “ hainele astea pe care le-am purtat candva dar nu ne mai vin”, nu vom putea niciodata sa ne bucuram de prezent si de actualele si de viitoarele noastre iubiri.

Ca si tine, si eu am fost urmarita acum multi ani, ceva timp bun de o fantoma clasicului “fost”. Nu voiam sa-l las sa plece din mintea mea, desi real isi luase de mult timp talpasita. Ma simteam mai putin singura atunci cand imi aduceam aminte cat m-a iubit. Cred ca de fapt imi era frica sa-l eliberez din mintea mea pentru ca aveam impresia ca nimeni nu ma va mai iubi vreodata, nici amarata aia de fantoma imaginara.

Dupa ceva timp, cand mi-a mai venit mintea la cap si inima s-a reasezat la locul ei, in tacere, in pace si recunostinta i-am multumit in minte si in inima  ca a fost parte din calatoria mea si l-am lasat sa plece din gandurile mele. Si nu, nu l-am ( mai :))  injurat, nu m-am razbunat nu i-am ( mai :)) dorit moartea,hahhah!Mi-am luat  “la revedere” de la el desi mi-a fost greu. In general imi este greau sa renunt la lucruri. Insa am hotarat ca este mai important sa-mi spun “hello” mie.Am realizat intr-un punct ca “renuntarea la fantome” este de fapt un pas mai departe de a face cunostinta cu oameni reali, in carne si oase. De a face cunostinta cu noi insine.

Si am mai realizat ca nu am niciun regret. Ca a fost perfect exact asa  cum a fost. Oamenii vin si pleaca in viata noastra cu un motiv, sa ne ajute sa evoluam nicidecum sa ne tranteasca la pamant.

Am mai invatat ca iubirea este o forma de experimentare a vietii care nu se termina niciodata. “Once you love you love for ever” spunea Kaifi indrumatorul nostru de la Osho Afroz, indiferent de povestile tragice de iubire sau nu, oricat ne-am bate cu pumnii in piept ar fi o minciuna sa -i spunem inimii noastre ca iubirea pentru X s-a oprit doar pentru ca povestea s-a terminat. Iubirea nu se termina niciodata, ea curge, ea se transforma. Lectia iubirii este si lectia asumarii ca fiecare poveste vine sa ne invete ceva.

Asfel am si realizat ca ma iubesc. Ca sunt minunata, perfecta, completa si nu am nevoie de o voce sa-mi spuna asta.Am realizat ca renuntand la fantomita prin acceptare si imbratisare a iubirii pentru ea, am ajuns in prezent locul in care eram cu adevarat vie. Aici si acum.Si iata ca nu am gresit, la scurt timp mi-am cunoscut tatal copilului meu care este real, prezent, aici langa mine, nicidecum o voce tristuta de fantomita zbatandu-se intre viata si moarte in creierul meu.

Si bineinteles, savurand ultima picatura de vin, i-am soptit si domnisoarei copacite sa-l ierte, dar de fapt am mintit-o, pentru ca in final, iertarea era pentru ea.

Cuplul acesta de fosti iubiti s-a intalnit dupa 23 de ani. O poveste minunata de dragoste care nu are nevoie de cuvinte ci doar de privit in ochi:


Leave a comment

Pentru noi doi, “acasa” nu este un loc. Este o persoana.

DSC_0028

ASCULTA-MA AICI:

Draga copac,

Ieri, sotul meu ma intreba daca suntem impreuna de cinci ani…..eu ii zic ca nu, nu prea sta bine cu memoria, parca suntem de sapte. 😀
Am glumit pe tema asta si am realizat ca de ceva vreme, uneori uitam si nici nu ne mai intereseaza cand ne-am cunoscut, ce varste avem, uitam ca am inaintat in ani si nu mai suntem niste pusti ca atunci cand am facut cunostinta prima data. Asta pentru ca nu mai este competitie intre noi, ne e pur si simplu bine impreuna, iar timpul nu mai conteaza atata timp cat trecem prin el in doi.
Este drept ca relatia noastra este bazata pe sinceritate, incredere si atractie, dar am stat si m-am gandit ce face relatia noastra mai sanatoasa ca multe alte relatii din jurul nostru…..
Oare relatia noastra e definita doar de vacantele minunate petrecute impreuna, de iesirile cu prietenii sau in familie, de serile la film in doi sau de faptul ca dimineata ne gaseste in brate? Nu, nu este vorba doar de timpul frumos petrecut este vorba si de obstacolele peste care am trecut impreuna si despre faptul ca de fiecare data, la finele zilei, oricat de grea ar fi fost ea, ne spunem inca ( cel mai des in gand) “te iubesc”.
Ce cred eu ca a ajutat relatia noastra:
Faptul ca suntem buni unul cu altul. Da, pur si simplu incercam sa ne privim unul pe altul cu aceeasi bunatate si intelegere cu care ne privim fiica.
Recunostinta pentru inca o zi impreuna. “Celui care are i se va mai da, celui care nu are, i se va lua chiar si ce are”. Pur si simplu apreciem fiecare zi impreuna cu tot ceea ce are ea sa ne ofere.
Faptul ca ne facem timp unul pentru altul.Niciodata nu am crezut in scuzele “nu am timp”.Sa ne straduim sa ne gasim timp impreuna, inseamna sa ne aratam ca ne pasa, inseamna ca ne intereseaza sa ne auzim problemele dar si lucrurile bune din viata noastra, sa ne impartim gandurile si trairile noastre.Daca vreau sa-i arat ca-l iubesc , este vital sa-i arat ca sunt acolo pentru el. Oricand, oriunde.
Faptul ca nu vrem sa punem stapanire pe timpul si spatiul celuilalt, pentru ca am inteles ca daca vrem ca relatia noastra sa creasca, fiecare dintre noi trebuie sa creasca impreuna dar si separat, pentru ca nu ne pierdem unul departe de altul, ci ne regasim.
Am invatat sa mai lasam de la noi:).Ce rost are sa concuram unul cu altul? Ce rost are sa luptam  impotriva  celuilalt, sau singuri cand putem sa castigam atat de mult, pur si simplu colaborand impreuna? In cercul relatiei, puterea unei ei consta de fapt in puterea fiecarui membru in aceasta cursa impreuna de e se stradui sa faca lucrurile sa mearga.
Ne privim printr-un filtru pozitiv. Ce rost are sa ne focusam pe calitatile pe care nu le are partenerul nostru? Ce rost are sa ne otravim cu nemultumiri si dezamagiri? Asa ca vedem ceea ce dorim sa vedem unul la altul, ceea ce ajuta la sanatatea relatiei noastre, vedem partea luminoasa si buna din noi.
Un “te iubesc” in somn si o fapta buna in timpul zilei. Nu -i nevoie sa ne lipim postit-uri pe frunte cu “te iubesc” ca sa ne aratam ca ne iubim, pentru ca stim ca actiunile cantaresc mai mult decat cuvintele: cum ne tratam in fiecare zi, cum ne dovedim ca ne pare rau in diverse situatii, cum ne ingrijoram unul pentru altul, cum ne aparam unul pe altul in fata celorlalti, cum ne aratam prin gesturi si actiuni mici ca ne pasa…
Vorbim. Da ne vorbim, de toate! Ne permitem sa ne deschidem inimile, ne ascultam,  ne punem unul in “soshonii” celuilalt, ne oferim ajutorul, ne aratam ca nu suntem singuri. Ne cerem iertare si  ne multumim.

Pe  atat de cliseu, pe atat  de normal: ne iubim. Iar iubirea noastra nu vine din faptul ca fiecare dintre noi a gasit persoana potrivita, ci din efortul natural de a face relatia sa mearga. Multe sunt problemele pe care le-am intampinat dar intotdeauna, intotdeauna solutiile sunt diverse forme de iubire.

Pe curand,

Ma grabesc sa ajung acasa, pentru ca stiu ca “acasa” nu este un loc, ci o persoana; sau doua acum ❤