Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

Tag Archives: cosmina grigore


by Leave a comment

Cum am fost altoita cu cancer

cancer free

Draga copac,

de cand  scriu  in acest blog am  pierdut multi prieteni, dar, am si castigat mai multi noi. Am cunoscut oameni minunati de la care am invatat lucruri uimitoare, care m-au inspirat si m-au ghidat in calatoria mea.

Astazi te invit sa citesti povestea Cosminei, un copac altoit cu cancer. Nu este o poveste trista, este o poveste fericita, cu invataminte si multa iubire.

Sper sa te inspire si pe tine cel putin atat cat m-a inspirat pe mine.

“Cum am fost altoita cu cancer?

de Cosmina Grigore

Se spune ca un pom, ca sa dea rod, e bine sa fie altoit. Si atunci cand altoirea a avut success, pomul va fi mai puternic, va face mai multe fructe, va creste mai bine.

Multe au incercat sa ma altoiasca … si cate ceva se prindea, dar vantul, lipsa apei, anotimpurile care treceau unul dupa altul atat de repede, faceau ca altoilul sa nu se lege, sa se usuce..sa cada.

Am stiut despre mine ca am radacini puternic ancorate in iubire, familie, in pamantul care ma hranea. Aveam in mine potentialul si simteam ca va veni vremea sa dau rod. Si a venit.

Era vara lui 2013, seara. Nu foarte tarziu, caci a doua zi ma trezeam devreme. Dar cumva nu as fi vrut sa ma culc. Prelungeam momentul, ma uitam in oglinda la locul ce urma sa fie decupat si pregatit pentru altoire ziua urmatoare. Stiam ca o sa doara, ca o sa plang, ca are sa-mi fie dor, dar era momentul pentru altoire. Moment pe care l-am pregatit atat neavand grija de mine, altoire pe care am chemat-o, din nevoia de a da rod. Stiam ca venise momentul trezirii la viata.

Cand m-am intors din spital, fara bandaj si cu un san lipsa, nu puteam sa cred ca s-a intamplat asta. Mi-era greu sa constientizez ca viata, ca EU ma adusesem in punctul in care a fost nevoie sa mi se intampla asa ceva. Si-am plans. Pentru mine, pentru toate celulele carora le spusesem adio desi anesteziata. Pentru sanul care o data imi alaptase copilul. Am plans. Si caldura care-mi cuprindea corpul o mai simt si acum.

Au trecut zilele si, dupa rugaciuni spuse cu voce tare ca sa se auda pana in adancul sufletului meu, am gasit puterea sa ridic privirea. Si-atunci mi-am revazut ochii. Asa frumosi…si tristi, uscati de lacrimi. M-am uitat in ochii mei si m-am vazut pe mine. Pomul care astepta sa dea rod. Acolo eram eu, cu tot trecutul in spate, cu prezentul meu schinjuit, cu viitorul inca nespus.

Nu stiu cat am stat in fata oglinzii. Din cand in cand mai suspinam..semn ca traiam. Si de la suspin am ajuns la respiratie. Si de la respiratie am ajuns la dorinta de a respira prin toate frunzele mele care se ridicau incet spre cer. Mi-am zambit.

Mi-am dat seama ca nu sunt in sanul lipsa ci sunt aici, in sufletul meu, mereu in siguranta. Si-am ajuns sa ma infig ma bine cu toate radacinile in viata mea cu dorinta puternica de a da rod.

M-am prins de altoiul cancerului cu tot sufletul. Si am crezut in el ca imi va face bine. Ca imi va lumina calea, ca-mi va redeschide ochii, ca-mi va umple chipul de fericire. A foist clipa in care am stiut ca am fost altoita cu cancer si ca, orice ar fi, voi da rod vietii mele.

Cancerul a ridicat un semn de intrebare in sanul meu: hei, crezi si tu ca e momentul sa ai grija de tine? Eu am dat semnul la o parte, dar intrebarea a ramas. Altoiul se prinsese lasand cu mine ideea de mai bine, mai asezat, mai puternic, mai centrat.

Iubesc cancerul pentru tot ce reprezinta pentru mine. Il iubesc ca mi-a remodelat trupul intr-un sens in care noua ne e greu sa-l intelegem, dar cred din suflet ca l-a facut mai frumos. Cred ca a adus cu el samanta de iubire si a facut-o sa rodeasca. L-am privit in ochi si mi-am dat seama ca era bland si adusese, in semn de pace, tot ce aveam nevoie ca sa fiu bine.

Cineva mi-a spus ca nu conteaza ca ai un san lipsa, nu inseamna nimic, sa vezi ce inseamna sa pierzi un picior. Eu cred ca e acelasi lucru. Procedeul e la fel de dureros, important este ce lasi cancerul sa faca din tine. Daca il lasi, sau nu, sa te puna pe rod.

Ce a urmat dupa e un roman intreg: am ramas fara apa si era cat pe ce sa fiu stropita cu insecticid. Coaja mi se uscase tare si frunzele mele palisera pana au cazut una cate una. Ajunsesem un schelet, un trunchi aparent gol al copacului care fusesem. Din cand in cand imi priveam ochii in oglinda si-mi spuneau sa am rabdare, sa perseverez, sa-mi intind radacinile pana ajung la hrana. Si asa am facut.

Mi-am ascultat ochii, caci prin ei vorbea sufletul meu. Si primavera a venit. Aproape doi ani mai tarziu am ajuns din nou, dupa multe aventuri, din schelet, femeie.

Si-asa am fost altoita cu cancer. Povestea e reala, nu e trista, e plina de bucurie. E o povestea a bucuriei de viata si nu a fricii de moarte. E o poveste a sufletului care nu se mai vedea de ego. Si care acum da rod, altoit fiind fost cu cancer.

Dragoste & altoire,

Cosmina”

Pe Cosmina o gasesti cu totul aici.  Daca vrei sa-i vorbesti, sa te sfatuiesti cu ea, sa inveti din experienta ei, Cosmina iti ofera iubirea ei.

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira gradina de copaci, o lectie despre viata si iubire, te rog contacteaza-ma si impreuna vom creiona un gand bun pentru comunitatea de aici.

Mi-ar placea sa te cunosc! ❤

cosmina


by Leave a comment

Joc Magia Recunostintei, ziua 16- Corpul Magic

before and after

.

.Salutare magicienilor,

Ca in fiecare dimineata, incepeti ziua cu mentionarea in scris a celor 10 binecuvantari, cititi-le  cu voce tare sau in gand  si nu uitati ca dupa fiecare motiv de recunostinta sa spuneti de trei ori “multumesc”. Seara la culcare, luati piatra magica  in mana si alegeti cel mai bun lucru dintre cele care vi se vor intampla azi, pentru care sunteti fericiti si recunoscatori.

TEMA DE AZI

Tema de azi este o continuare a temei de saptamana trecuta cu Sanatatea Magica. Vom numi tema de azi: Corpul Magic si are ca scop imbunatatirea starii de sanatate dar si a fericirii noastre. Aceasta tema ne ajuta sa ne iubim mai mult corpul si pe noi traind in el.

Inainte sa incep aceasta calatorie spirituala, ma plangeam foarte des de corpul meu, si-mi induceam tot felul de boli. Tot timpul credeam ca sunt bolnava de ceva  si uneori imi “inventam” si anumite dureri. Odata, stiu ca am fost convinsa ca am un nodul la colon, si cu cat ma gandeam mai des la el, cu atat mi se parea ca se mareste acel nodul. A pornit ca ceva imaginar, insa cand am ajuns la doctor, la palpare chiar a simtit ceva, ca o umflatura. Ei bine, dupa ce mi-am facut colonoscopia, si m-am linistit ca totul era ok, surpriza, umflatura disparuse.

In timp am invatat sa fiu recunoscatoare pentru sanatatea mea si sa-mi pretuiesc corpul la cel mai inalt grad.  Dovada suprema de magie a corpului meu a fost pe parcursul sarcinii si recuperarea de dupa. Multe mamici vad aceasta perioada precum o boala, insa eu am incercat sincer, sa o ridic in slavi la maxim. Mi-am iubit corpul si am fost recunoscatoare pantecelui meu fertil din primul moment in care am aflat ca sunt insarcinata. L-am respectat, si nu numai ca am avut grija de mine cu o alimentatie corespunzatoare si miscare aproape zilnica, dar m-am mandrit cu el, si i-am multumit de fiecare data cand ma uitam in oglinda. Am vrut ca fata mea sa aiba o mama sanatoasa, in bratele careia sa se simta in siguranta si iubita. Am vrut sa stie ca mama ei se simte frumoasa pentru ca si ea sa-si doreasca sa imbratiseze acelasi frumos: frumosul unui corp viu si sanatos in care sa traiasca fericita. In aceasta perioada am inteles ca al meu corp chiar este magic, si surpriza a fost ca mi-a raspuns pe masura: desi am avut cel mai maricel copilas din maternitate, la doua luni si jumatate corpul meu era aproape la fel ca cel de inainte de sarcina. Acest episod, m-a facut sa cred cu adevarat ca sunt un Mare Magician!

Atunci cand corpul nu se simte bine, este normal sa nutresti sentimente negative fata de acesta, cum ar fi ingrijorarea, frustrarea, critica  sau teama.  Din pacate aceste sentimente nu ne ajuta sa ne insanatosim. Daca te plangi prea des de corpul tau, daca il critici,  risti sa te imbolnavesti sau sa iei in greutate contrar vointei tale. Stiu ca nu este usor sa fii recunoscator pentru sanatatea ta atunci cand corpul nu arata exact cum iti doresti, te doare si iti e bolnav, dar chiar si cel mai mic strop de recunostinta amplifica fluxul de vitalitate.

Cand ma gandesc la oameni care sunt recunoscatori pentru bolile pe care le-au avut, pentru ca le-au fost profesori, prima persoana care-mi vine in minte cu mult drag si respect este Cosmina, o femeie indragostita de sanatate, a carei poveste abia astept sa o impartasesc cu voi  intr-un articol viitor.

Asa, intre timp, ce trebuie sa facem:

Sanatatea din trecut: gandeste-te la top momente magice din copilaria ta, cand te-ai simtit cel mai sanatos si mai fericit;

Sanatatea din prezent: gandeste-te la starea de sanatate din prezent, si alege cinci functii corporale  care se afla intr-o stare perfecta de sanatate, si carora le esti recunoscator, si repeta pentru fiecare cuvantul magic multumesc

Sanatatea din viitor: alege un aspect corporal pe care doresti sa il imbunatatesti, gandindu-te la starea lui ideala. Exprima-ti recunostinta pentru starea lui ideala. De exemplu, daca doresti sa lucrezi pentru greutatea ta, gandeste-te la greutatea ideala cu care ai fi fericit si fii recunoscator pentru tine in aceasta ipostaza.

Bineinteles, daca ne confruntam cu o boala, asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne tratam si la medici, ci pur si simplu sa ne imaginam pe noi, inainte de toate cel mai bun doctor magician care poate produce miracole cu propriul corp.

Cam atat  pentru azi.Ne revedem maine dimineata, dar intre timp, imprastiati magia recunostintei si asupra cunoscutilor vostri,  astfel incat sa fim cati mai multi cei care vom intra in joc si puterea cat mai mare. Cei care se alatura mai tarziu jocului nostru  trebuie sa inceapa cu prima tehnica, din prima zi.

O zi  intr-un corp magic va doresc!