Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

Tag Archives: corp


by 3 Comments

Cum scleroza multipla i-a aratat misiunea in viata: sa foloseasca tot ce a invatat pe pielea ei ca sa poata ajuta mai departe

Draga Copac,

Acum ceva timp mi-am aruncat cu galeata in cap. Sincer, nu stiu ce a fost in capul meu.
Totusi, a fost un prilej sa aflu cate ceva despre scleroza si diferitele ei manifestari mai mult sau mai putin grave, despre care nu aveam mare habar pana atunci.
Si cum spuneam de multe ori ca viata bate filmul, am fost gasita in aceasta comunitate de copaci vii si recunoscatori, de o copacita de doar 28 de ani care se confrunta cu  Scleroza Multipla, o boala autoimuna neurologica. Este povestea Florentei, care a invatat sa iubeasca viata asa cum este ea, sa fie recunoscatoare pentru ceea ce este si sa faca ce poate ca sa ii ajute pe cei din jurul ei, si oricine are nevoie de ajutor in aceasta directie.

Sunt convinsa ca povestea ei plina de pace, acceptare si armonie va aduce lumina in multe dintre sufletele voastre:

“M-am gandit sa iti scriu. Atatea suflete vin la tine, poate vei decide ca au nevoie si de povestea mea…
Sa iti explic: eu invat o lectie. Am inceput sa o invat acum cam 10 ani. Desi nu stiam ca asta trebuie sa fac. Am aflat mult mai recent. Dar acum, as vrea sa transmit si altora lectiile pe care le-am invatat eu, the hard way. Ceilalti poate decid ca nu e nevoie sa treaca prin ce am trecut eu, si ca pot invata din experienta mea.
Acum 10 ani am fost diagnosticata cu Scleroza Multipla. Intre timp se pare ca am avut si Lyme (m-o fi ciupit o capusa la un moment dat!). Dar nu despre asta e vorba. Ca se numeste Scleroza Multipla, Lyme sau pur si simplu boala este irelevant. Ceea ce conteaza este ca organismul meu incearca sa imi transmita un mesaj, sa vorbeasca cu mine. Si el doar asa poate. Iar eu, pentru ca nu l-am ascultat,a incercat si mai mult.
Ideea e ca era ceva in neregula cu mine. Si nu ma refer fizic. Nu ma iubeam pe mine, nu imi iubeam corpul, care facea atatea! Dansa pana la epuizare, ma ajuta sa imi ating eu toate scopurile (joburi, facultate, dans, sport, petreceri etc etc). Si eu il luam de bun. Asta trebuia sa faca. Eu eram stapana lui.
Am invatat sa il ascult, sa am grija de el, sa il accept asa cum e, cand nu mai era bine. Cand nu mai pot sa dansez cum vreau eu, cand nu mai pot sa alerg. M-a invatat sa fiu recunoscatoare pentru ca pot sa merg atat cat pot, in unele zile 5 minute, in unele 10 minute.
Am invatat sa plang. De cand am aflat ca am SM, 6 ani nu mi-am dat voie sa plang. Chiar daca eram trista, speriata, in suferinta. Mi-era frica. Ca daca incep sa plang nu ma mai opresc. Si bineinteles, au fost credintele din copilarie, si ale celor din jurul meu, ca daca plangi, esti slab. Mesaje de peste tot “Fii puternica!”, “Nu mai plange!”, “O sa treaca!” mi-au fost induse. De obicei, parintii nostri, care sunt cei mai apropiati, persoanele de care suntem dependent in primii ani din viata, cred ca mesajele astea “imbarbateaza”. Si noi, cel putin eu, am ascultat.
Atunci, corpul meu a creat altceva. A creat borelioza (Lyme). Pentru ca am crezut ca asta exclude Scleroza Multipla, mi-am dat voie sa plang “putin”. Mai mult de fericire, ca nu am SM. Dar si asta a fost o lectie: nu sunt slaba. Daca nu plang, suprim emotie. Atunci, ea se duce in subconstient, si cand intr-un final mi-am dat voie sa plang, dupa 6 ani, mi-am dat seama ca in interior, devenisem hipersensibila. Ceea ce este ok. Atata timp cat nu o suprim.Din nou, hipersensibilitatea nu inseamna ca nu sunt puternica. Mi-am descoperit o noua latura, compasiunea. Fata de mine, si fata de restul. In Buddhism, prin compasiune se intelege in primul rand, iubire si compasiune fata de propria persoana, iar apoi, fata de cei din jurul nostru. Cum ii putem iubi pe ceilalti daca nu ne iubim pe noi?
Au fost si perioade foarte grele, cand simteam ca nu mai pot comunica deloc cu el, cu corpul meu. Si atunci si mai multi il iubeam si ii aratam iubire. Si asa s-a facut bine de fiecare data. Vorbeam cu el, cu picioarele mele, continuam sa ma misc atat cat puteam, sa fac activitati relaxante, sa ma documentez si sa gasesc noi metode de vindecare.
Am inceput sa citesc despre Buddhism, sa fac meditatie, sa invat psihologie, sa fac terapii alternative. Si mi-am dat seama ca asta este misiunea mea: o sa folosesc tot ce am invatat pe pielea mea ca sa fiu alaturi de altii care au nevoie. Prin orice mod. Acum, invat sa fiu terapeut. Si imi place asa mult. Sunt sigura ca mai am multe de invatat, dar am la dipozitie o viata intreaga sa fac asta.
Asa ca…ma ajuti, copacule?”

Ei, draga Florenta, bine stii ca ajutorul este doar in noi, iar tu se pare ca l-ai gasit. Atata timp cat ai ajuns la pace cu corpul si cu experientele care ti-au fost date in viata, inseamna ca esti pe drumul cel bun. ❤
Totusi, o putem ajuta cu totii, sa-i facem povestea cunoscuta, si astfel incat lectiile ei de viata poate vor ajunge la cati mai multi copaci care se confrunta cu situatii asemanatoare, pentru ca a noastra Copacita vrea doar sa ajute.

Florenta a incept sa-si scrie viata scrie pe http://lifeisnotafight.blogspot.ro   un blog despre ce inseamna pentru ea sa faca pace cu viata, cu ceea ce i se intampla si i s-a intamplat, despre acceptare si despre cum a invatat sa faca asta.

Nu uita sa privesti Soarele, draga copac! Frunzele tale, intotdeauna vor gasi drumul drept spre el.   ❤

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea.


Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!

❤


by Leave a comment

Joc Magia Recunostintei, ziua 16- Corpul Magic

before and after

.

.Salutare magicienilor,

Ca in fiecare dimineata, incepeti ziua cu mentionarea in scris a celor 10 binecuvantari, cititi-le  cu voce tare sau in gand  si nu uitati ca dupa fiecare motiv de recunostinta sa spuneti de trei ori “multumesc”. Seara la culcare, luati piatra magica  in mana si alegeti cel mai bun lucru dintre cele care vi se vor intampla azi, pentru care sunteti fericiti si recunoscatori.

TEMA DE AZI

Tema de azi este o continuare a temei de saptamana trecuta cu Sanatatea Magica. Vom numi tema de azi: Corpul Magic si are ca scop imbunatatirea starii de sanatate dar si a fericirii noastre. Aceasta tema ne ajuta sa ne iubim mai mult corpul si pe noi traind in el.

Inainte sa incep aceasta calatorie spirituala, ma plangeam foarte des de corpul meu, si-mi induceam tot felul de boli. Tot timpul credeam ca sunt bolnava de ceva  si uneori imi “inventam” si anumite dureri. Odata, stiu ca am fost convinsa ca am un nodul la colon, si cu cat ma gandeam mai des la el, cu atat mi se parea ca se mareste acel nodul. A pornit ca ceva imaginar, insa cand am ajuns la doctor, la palpare chiar a simtit ceva, ca o umflatura. Ei bine, dupa ce mi-am facut colonoscopia, si m-am linistit ca totul era ok, surpriza, umflatura disparuse.

In timp am invatat sa fiu recunoscatoare pentru sanatatea mea si sa-mi pretuiesc corpul la cel mai inalt grad.  Dovada suprema de magie a corpului meu a fost pe parcursul sarcinii si recuperarea de dupa. Multe mamici vad aceasta perioada precum o boala, insa eu am incercat sincer, sa o ridic in slavi la maxim. Mi-am iubit corpul si am fost recunoscatoare pantecelui meu fertil din primul moment in care am aflat ca sunt insarcinata. L-am respectat, si nu numai ca am avut grija de mine cu o alimentatie corespunzatoare si miscare aproape zilnica, dar m-am mandrit cu el, si i-am multumit de fiecare data cand ma uitam in oglinda. Am vrut ca fata mea sa aiba o mama sanatoasa, in bratele careia sa se simta in siguranta si iubita. Am vrut sa stie ca mama ei se simte frumoasa pentru ca si ea sa-si doreasca sa imbratiseze acelasi frumos: frumosul unui corp viu si sanatos in care sa traiasca fericita. In aceasta perioada am inteles ca al meu corp chiar este magic, si surpriza a fost ca mi-a raspuns pe masura: desi am avut cel mai maricel copilas din maternitate, la doua luni si jumatate corpul meu era aproape la fel ca cel de inainte de sarcina. Acest episod, m-a facut sa cred cu adevarat ca sunt un Mare Magician!

Atunci cand corpul nu se simte bine, este normal sa nutresti sentimente negative fata de acesta, cum ar fi ingrijorarea, frustrarea, critica  sau teama.  Din pacate aceste sentimente nu ne ajuta sa ne insanatosim. Daca te plangi prea des de corpul tau, daca il critici,  risti sa te imbolnavesti sau sa iei in greutate contrar vointei tale. Stiu ca nu este usor sa fii recunoscator pentru sanatatea ta atunci cand corpul nu arata exact cum iti doresti, te doare si iti e bolnav, dar chiar si cel mai mic strop de recunostinta amplifica fluxul de vitalitate.

Cand ma gandesc la oameni care sunt recunoscatori pentru bolile pe care le-au avut, pentru ca le-au fost profesori, prima persoana care-mi vine in minte cu mult drag si respect este Cosmina, o femeie indragostita de sanatate, a carei poveste abia astept sa o impartasesc cu voi  intr-un articol viitor.

Asa, intre timp, ce trebuie sa facem:

Sanatatea din trecut: gandeste-te la top momente magice din copilaria ta, cand te-ai simtit cel mai sanatos si mai fericit;

Sanatatea din prezent: gandeste-te la starea de sanatate din prezent, si alege cinci functii corporale  care se afla intr-o stare perfecta de sanatate, si carora le esti recunoscator, si repeta pentru fiecare cuvantul magic multumesc

Sanatatea din viitor: alege un aspect corporal pe care doresti sa il imbunatatesti, gandindu-te la starea lui ideala. Exprima-ti recunostinta pentru starea lui ideala. De exemplu, daca doresti sa lucrezi pentru greutatea ta, gandeste-te la greutatea ideala cu care ai fi fericit si fii recunoscator pentru tine in aceasta ipostaza.

Bineinteles, daca ne confruntam cu o boala, asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne tratam si la medici, ci pur si simplu sa ne imaginam pe noi, inainte de toate cel mai bun doctor magician care poate produce miracole cu propriul corp.

Cam atat  pentru azi.Ne revedem maine dimineata, dar intre timp, imprastiati magia recunostintei si asupra cunoscutilor vostri,  astfel incat sa fim cati mai multi cei care vom intra in joc si puterea cat mai mare. Cei care se alatura mai tarziu jocului nostru  trebuie sa inceapa cu prima tehnica, din prima zi.

O zi  intr-un corp magic va doresc!


by Leave a comment

Joc Magia Recunostintei, ziua 4: Sanatatea magica

670px-Take-Care-of-a-Injured-Teddy-Bear-Step-2 670px-Take-Care-of-a-Injured-Teddy-Bear-Step-4 Buna dimineata,

Daca puteti, ascultati exercitiul zilei aici:

Ca in fiecare dimineata, incepeti ziua cu mentionarea in scris a celor 10 binecuvantari, cititi-le  cu voce tare sau in gand  si nu uitati ca dupa fiecare motiv de recunostinta sa spuneti de trei ori “multumesc”. Seara la culcare, luati piatra magica  in mana si alegeti cel mai bun lucru dintre cele care vi se vor intampla azi, pentru care sunteti fericiti si recunoscatori.
 
TEMA DE AZI
Tema de azi, are ca subiect magic SANATATEA. Sanatatea este cel mai de pret dar oferit de viata in fiecare zi. Chiar daca ne mai incearca din cand in cand cate o boala, noi trebuie sa fim recunoscatori pentru starea noastra de sanatate actuala.  Evanghelia dupa Matei : “Celui care are i se va mai da celui care nu are i se va lua si ce are.” Adica daca  va veti manifesta recunostinta pentru sanatatea voastra, nu numai ca o veti mentine dar o veti si imbunatati pe termen lung. In cartea sa, Rhonda spune ceva de genul ca „recunostinta este un vaccin, un atiseptic si o antitoxina”. Daca ne plangem de sanatatea noastra, daca devenim ipohondri si ne gandim la ce boli am putea avea sau vom avea, nu facem decat sa chemam aceste experiente negative in viata noastra prin legea atractiei.
Starea de azi de sanatate reflecta intocmai cat de recunoscator  v-ati simtit pana acum pentru ea.
Asa, sa incepem.
Ganditi-va la picioarele si talpile voastre, principalul mijloc de trasport si spuneti „ multumesc pentru talpile si picioarele mele”. Ganditi-va cat demult va ajuta, ganditi-va  la miracolul mersului si la libertatea de miscare.
In continuare, ganditi-va  la bratele si mainile voastre, si cu recunostinta spuneti- le cat demult le  multumiti: “multumesc pentru bratele si mainile mele”. Ganditi-va cat de importante sunt mainile si cat de mult le folositi  in fiecare zi, va permit sa scrieti, sa mancati,  sa va  imbracati , sa desenati, sa dati un telefon, sa va tineti copilul in brate…fara ele ati depinde de alti oameni.
Apoi, ganditi-va cu recunostinta la  cele 5 simturi ale voastre, si cu sinceritate, pe rand, din tot sufletul, multumiti  pentru fiecare simt in parte, vizualizand miracolele pe care le aduce fiecare simt in viata voastra:
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al gustului”
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al mirosului”
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al vazului”
“Multumesc pentru uimitorul meu simt al auzului”
 “Multumesc  pentru uimitorul meu simt al atingerii.”
Toate acestea nu ar functiona fara un creier sanatos, care proceseaza in fiecare secunda milioane de informatii, asadar haideti sa multumim si creierului nostru ”multumesc pentru creierul meu” pentru ca niciun calculator sau telefon  performant din lumea intreaga nu poate concura cu el.
Mai departe, multumiti-le celulelor voastre  care va asigura viata si sanatatea, si organelor pentru ca functioneaza perfect ”Va multumesc celulele mele, va multumesc organele mele.”
 
Acum scrieti  pe o hartie mare si vizibil:
DARUL SANATATII MA MENTINE IN VIATA, si purtati aceasta foaie oriunde veti merge azi. Incercati sa o pastrati  langa voi, la vedere, astfel incat sa o puteti privi cat mai des.
Nu avem indiciu pentru maine.
f
Cam atat  pentru azi.Ne revedem maine la 9, dar intre timp, imprastiati magia recunostintei si asupra cunoscutilor vostri,  astfel incat sa fim cati mai multi cei care vom intra in joc si puterea cat mai mare. Cei care se alatura mai tarziu jocului nostru  trebuie sa inceapa cu prima tehnica, din prima zi.
f
O zi in care sa va simtiti sanatosi va doresc!
d
Ah, si poate va inspira video-ul de mai jos:


by 1 Comment

Corpul meu la doua luni postpartum

Draga copac,

Doua luni postpartum si azi s-a produs o minune. M-am uitat in oglinda si am inceput sa-mi recunosc vechiul meu prieten, corpul meu.

L-am luat in brate si i-am multumit ca a fost intelegator, rabdator, iubitor in toata aceasta perioada. Si i-am cerut scuze pentru ca imediat dupa ce am nascut, l-am intrebat cine e, al cui e, pentru ca nu recunosteam ca imi apartine burta care, inca ma facea sa par insarcinata in cinci luni.
Totusi, per total, l-am iubit si eu.
In sarcina am castigat doisprezece kg. Am lasat sase la spital si de atunci am mai pierdut doar un kilogram. Asta pentru ca,alaptand exclusiv,  am mai multa pofta de mancare ca in lunile de sarcina. Nu vreau sa grabesc cu nimic procesul de revenire completa, sunt foarte fericita ca fetita mea este sanatoasa si sunt fericita ca locuiesc in corpul meu.

Ma simt extrem de norocoasa: abdomenul s-a retras destul de bine, pielea isi recapata luminozitatea, muschii incep sa prinda si ei contur, dar nah, mai am pana la patratelele pe care le afisam in vara trecuta.
Sunt convinsa ca practica yoga m-a ajutat foarte mult toata sarcina sa accept toate schimbarile din viata mea, sa nu cunosc depresiile postpartum si sa imi mentin o minte si un corp sanatos.
Doctorul meu mi-a zis sa nu ma apuc de sport pana in trei-patru luni. Oare o sa ma omoare daca afla ca la trei saptamani stateam in downward dog sau lumanare? 🙂 . Nu lua ca exemplu ceea ce iti voi spune acum, pentru ca fiecare traieste cu experienta lui, dar eu am simtit ca pot sa ma antrenez de cand am implinit trei saptamani de la cezariana. Am simtit ca al meu corp imi spune ca este ok sa incep cu usurelul sa-l trezesc la viata. Am inceput cu exercitii usoare pentru brate  si spate cu benzile elastice, pentru ca tinand-o foarte mult pe Yana in brate, nu mai aveam deloc putere in ele, nici macar in plansa nu mai puteam sa stau. Apoi am inceput sa-mi antrenez picioarele tot cu resistance bands. De ce benzile elastice? Nu stiu, le-am gasit in recuzita sotului si pur si simplu mi s-au parut amuzante iar antrenamentul cu ele este chiar eficient. Bineinteles, am practicat si yoga in fiecare zi, dar in niciunul dintre cazuri (benzi sau yoga), nu am pus presiune pe abdomen.

Vrei sfatul meu magic referitor la revenirea cat mai rapida a abdomenului? Alapteza exclusiv, dar cu zambetul de buze si bea patru litri de apa pe zi.

Referitor la alimentatie, am primit mii de pareri si sfaturi ce sa mananc, ce sa nu mananc pentru ca laptele meu sa fie de calitate si bebele sa nu faca colici. Bineinteles ca nu am ascultat pe nimeni,ci doar de nevoile corpului meu. Iarasi, te rog sa nu iei exemplul meu decat daca simti ca rezonezi cu mine, pentru ca pentru fiecare este diferit, dar eu in principiu am avut aceeasi alimentatie ca in timpul sarcinii (peste, legume, fructe, lactate, supe, freshuri, cereale integrale, oleginoase, seminte etc). Ce-i drept, am simtit sa mananc un pic mai mult din cauza alaptarii, dar nu m-am impotrivit de niciun fel acestei nevoi. Fetita mea  este este tot timpul peste greutatea clasica si nu a avut colici niciodata.

Faptul ca am avut grija de mine prin antrenamentul regulat si stilul de alimentatie propriu, nu numai ca m-a ajutat sa-mi recuperez corpul, dar  mi-a dat  putere sa ma conectez la cine sunt acum, la noua femeie, la noua mama, la noul om.

Sunt convinsa ca inainte de multe alte nevoi superficiale, fetita mea are nevoie sa stie ca o creste cu iubire o mama care se simte bine in pielea ei: puternica, sanatoasa si care se simte frumoasa.

Inchei prin a va spune( fara sarcasm!),  ca iubesc  linia negra care inca imi strabate burta, si nu vreau sa o grabesc sa dispara. Imi aduce aminte de aceasta experienta minunata prin care am dat viata unui suflet si  care, m-a facut o femeie mai frumoasa, un om mai evoluat  si o mama binecuvantata.

O nastere nu te urateste, te innobileaza.

Namaste!


by 3 Comments

Bula de sticla


yoga group

 

Copac,

 

Cateodata mi se pare ca nu experimentez nimic din lumea de afara. Adevarata lume. Ca minutele, orele, zilele trec si nu am facut nimic.

Imi imaginez poate cum arata si cum se intampla lucrurile in exteriorul meu, dar parca uneori  nu fac parte din ce se intampla cu adevarat, parca sunt invizibila sau plutesc.

Traiesc in propria bula cateodata, decorata cum imi dicteaza imaginatia- cu telefoane, mailuri, suparari, ganduri, responsabilitati, si lucrurile pe care societatea mi le cere sa le fac in ziua X. Mananc  pe fuga in fata calculatorului sau cu telefonul la ureche uneori,  fara sa -mi dau seama ce gust a avut ce am bagat in gura.

In bula, suntem niste oaspeti, iar gazda noastra de cele mai multe ori este telefonul, calculatorul si ceasul.

Bula poate fi de 5 stele si serviciile in ea foarte bune, dar nu ofera nicio experienta sufleteasca, nicio amintire.

Intram intr-o rutina, in care trebuie sa indeplinim taskuri si actiuni  si ziua trece pe langa noi fara sa ne dam seama.

Fara sa ne uitam pe geam.

Fara sa ne uitam in ochii vanzatoarei de la care ne luam cafeaua in fiecare dimineata.

Fara sa trimitem un gand bun persoanelor iubite.

Fara  sa respiram adanc.

Fara sa ne gandim ce am facut bine sau rau in ziua respectiva.

Fara sa radem la o gluma.

Fara sa spunem cuiva te iubesc.

Fara sa ridicam privirea in sus la cer.

Fara sa ne bucuram de un cantec frumos.

Fara sa traim. Dormind in corpurile noastre.

 

Eu azi sunt recunoscatoare pentru decizia de a incepe acest blog acum ceva timp. Acest blog ma responsabilizeaza sa invat ceva nou in fiecare zi, pe care sa vi-l impartasesc si voua.

 

Voi pentru ce sunteti recunoscatori azi?

 

I STRIP OFF THIS BUBBLE GLASS WHERE SOMETIMES I LIVE.

 

Concept STRIP OFF: suntuncopac

Foto: Catalin Marcu

Copac: Flori,  Andreea, Georgiana,  Paulina, Fedelia

Make-up: Paulina Buldumea, Cristina Ghergu

Outfit: H&M stripped by suntuncopac

Yoga pose:   Cobra pose & lotus

Muzica: One  Republic

Inspirata de : Bula de sticla