Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Cand Fat Frumos o intalneste pe Ileana Cosanzeana”… de o ingerasa din livada

13153409_1080372368691046_1265586299_n

Draga Copac,

pe Anca am cunoscut-o in livada :). In Livada cu rochii ! Concret se marita in curand, si ne-a ales pe noi sa-i facem o rochita boema, simpla de zana.  Din panza. Ce bucurie pentru noi, pentru ca ne plac la nebunie zanele, insa cel mai mult ne plac povestile din spatele lor ❤

Asa ca, am fost tare, tare curioasa sa aflu povestea Ancai:

“Am crezut mereu in iubire si in Fat Frumos.  Al meu Fat Frumos. Am  mers mereu prin lume cu inima deschisa, am primit toate experientele asa cum au venit ele chiar daca asta a insemnat sa-mi fie greu uneori. Toate isi au rostul lor. Nici una dintre aceste experiente nu m-au oprit din a ma ridica si a continua sa visez la El , sa sper, sa simt , sa stiu ca este undeva acolo.

La fiecare relatie inceputa mi se umplea inima de speranta si fluturasii zburau liberi prin fiinta mea. Credeam ca el este alesul. De fiecare data nu era asa. Am ajuns intr-un punct  in care  am realizat ca exista un tipar al relatiilor mele si ca ceva nu se leaga dar nu stiam atunci ce . Dumnezeu mi-a trimis mesagerii sai si cu ajutorul lor am inteles de ce-urile si mi-am continuat drumul mai  increzatoare, mai relaxata, mai eu.

Am intrat intr-o relatie ce a durat ani buni  si care devenise comfortabila, in care eram doi prieteni buni ce se sprijineau unul pe celalalt. Exista intelegere si respect. Aveam insa, nevoie de mai mult si mi-a luat ceva timp sa inteleg ca eu sunt cea de pe primul loc, ca fericirea mea este prioritara. Asa ca am decis intr-un final sa ne separam drumurile , ramanand prieteni .

M-am mutat singura si am cautat si mai adanc in mine. Eram libera, doream sa apara EL. Fat –Frumosul meu. Mi-am dat seama ca nu sunt femeie ci o femeie masculinizata care stia prea putin despre receptivitate si primire, despre blandete si asezare.  In felul  acesta el nu putea  sa apara, nu eram pregatita. Cineva aacolo sus insa, mi-a pregatit mie o scoala extraordinara prin care am trecut in acest an. O scoala despre relatii, despre feminin si masculin, despre yin si yang, despre fetite si parinti, femei –mame si femei-iubite, despre rani si vindecarea lor, incredere si  stare de bine cu mine.

 Am lucrat intens sa fiu femeia aceea calda, blanda, senzuala, simpla, tacuta cand e nevoie si puternica in alte situatii. Am facut tot ce am stiut pentru a nu ma mai purta si vorbi ca un barbat, pentru a invata ce inseamna sa ceri ajutorul, sa lasi controlul atunci cand e nevoie, sa nu vrei sa demonstrezi ceva, sa fii tu si atat. Am inceput atunci sa inteleg despre autenticitate, deschidere, fragilitate.

In minunata luna aprilie a aparut El. A aparut atunci cand eu imi faceam treaba, ajutand oamenii sa se regaseasca, intr-un moment in care nu mai cautam, nu mai tanjeam, nu mai asteptam ci eram eu , atenta la mine si la ceea ce aveam de implinit.

Eram déjà fascinata de acest  om, doream sa vorbesc cu el,  sa aflu cine e, sa inteleg mai multe despre drumul lui . Parea atat de sigur pe el, de rezervat, de misterios, de barbat.  La masa ne aruncam priviri si zambete, din capete diferite. Stiam doar ca imi e drag si in seara incheierii acelui eveniment i-am zis ca vom avea ocazia sa stam de vorba poate dupa , candva.  Locuind in capete diferite ale tarii habar nu aveam daca ne vom mai revedea, daca ne vom auzi candva sau nu dar eram bucuroasa. Undeva, intr-un anume moment eu m-am uitat la el si vorbe mi-au zburat din gura fara sa fie ale mele : noi ne stim de undeva , de candva…vom vedea noi. Si atat.

In acea ultima seara s-a produs magia, scanteia. Stateam aproape, pe cate un scaun si in interiorul meu parca revenisem la 15 ani ;  Imi spuneam” Doamne daca m-ar lua de mana, doar atat.” In secunda urmatoare  asta s-a si intamplat. Timpul a stat in loc. Spuneam in gand “multumesc, multumesc, multumesc” …ne-am ridicat , ne-am privit si am zis : hai sa disparem , avem de vorbit. Ne-am retras si timpul s-a oprit in acea noapte. Jumatate din el doar ne-am privit sorbindu-ne, zambind, lacrimand, intelegand….cealalta jumatate ne-am tinut in brate si am vorbit vrute si nevrute.  Ce stiu este ca in ochii lui am regasit tot universal, ma vedeam pe mine dansand impreuna cu el la inceputurile lumii si nu este o metafora. Nu au existat intrebari, nu am stiut cum il cheama, ce face, cine e, ce ii place, nici nu m-a interesat .Doar existam unul langa altul, regasiti dupa cine stie cata vreme.  Eternitatea se juca cu noi si timpul incremenise in fata iubirii.

El a spus : intai ne-am iubit si apoi ne-am indragostit si am inceput sa ne cunoastem. De atunci este la fel.  Intre timp, ne-am casatorit. Nici acum nu este nevoie sa vorbim prea mult, nici acum nu avem intrebari sau nelamuriri, nu exista confuzie, nentelegeri, argumente, dispute.  Exista din acea noapte, linistea, pacea, siguranta, usurinta, fluiditatea iubirii dintre noi. Si Dumnezeu mereu cu noi si intre noi daruindu-ne clipe pe care nici macar nu le-am visat.  Traim ceea ce se scrie in carti, ceea ce marii maestri spun despre iubire, intimitate, flacari gemene, regasiri si trairi.
Totul vine catre noi, totul curge firesc, toate ni s-au asezat rand pe rand, ca si randurile intr-o carte de povesti. Chiar si atunci cand exista teste de trecut le discutam, suntem complet deschisi si sinceri unul in fata ceiluilalt. Nu ne ferim sa ne aratam slabiciunile si sa ne spunem nesigurantele.  Le primim pe toate cu incredere si cu iubirea care ne conduce catre teluri comune, catre acceptare, intelegere, intelepciunea de a fi in doi.
Cautarea s-a terminat. Mi-am gasit Fat-Frumosul. Am gasit cealalta parte a mintii mele, a inimii mele, a sufletului meu, a trupului meu, a fiintei mele. Gandim impreuna, rostim impreuna, simtim impreuna, credem impreuna, stim impreuna, curgem impreuna si existam in cea mai frumoasa poveste de iubire care a fost scrisa vreodata.

Viata bare filmul este acum realitatea noastra. Credeti , nu renuntati si fiti femei! El va aparea in acea clipa magica si va va invata ce inseamna sa fiti iubite doar pentru ca existati, sa fiti adorate, complimentate zi de zi doar pentru ca sunteti. 

In cea mai normala zi, in cea mai banala clipa, imbracata in haine sport, la munte, cu parul prins si nemachiata el m-a vazut si s-a regasit complet in mine inca din primul moment. Restul….trebuie trait. “

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!


6 Comments

“Suntuncopac mi -a sunat a totala eroare”- de un anticopac din Livada :)

DSC_0918

Draga copac,

viata nu este numai roz cu fundite si cu unicorni. Yoga m-a invatat sa o primesc exact asa cum este. Si pe oamenii din ea la fel. Cu detasare si acceptare.

Ieri, inainte sa plec la un eveniment, sotul meu imi spuse ca arat ca o sorcova (avea dreptate chiar eram, insa eu ma simteam draguta si asta era cel mai important 😀 ), si mergea la un pas inainte pe strada sa nu para ca mergem chiar impreuna 😀  . Azi, am primit un mesaj pe copac  cu parerea unei persoane ca proiectul suntuncopac  este o eroare. In ambele cazuri am zambit, m-am amuzat, si am mers mai departe.

As vrea sa impart si cu tine mesajul si raspunsul pe care i l-am dat. Asta in caz ca mai sunt cativa aniticopacei pe aici care se intreaba curiosi “de ramurile” mele :

“Buna Andreea,

Pare dragut ceea ce faci tu, insa de prima oara de cand l -am auzit, numele proiectului tau – Suntuncopac – mi -a sunat a totala eroare.
Suntceeaceamvenitsafiu. Asta este adevarul.
Ca incepatori in ale multidimensionalitatii noastre, e clar ca cei mai multi nu stiu cine este cel pentru care ei au venit sa fie si cu siguranta nu suntem doar oamenii astia ‘normali’, insa cu aceeasi siguranta nu suntem copaci.
Daca ne doream asta, veneam sub forma de copac tura asta, insa noi am ales sa fim altceva.
Mi se pare total gresit ca tu sa insufli fetelor participante ideea ca ele ar fi diferiti copaci si voi toate sa faceti acele afirmatii…sunt un copac, sunt un piersic etc
Tu sper ca stii cat de puternice sunt gandurile si afirmatiile noastre… Cum poti sa limitezi scopul venirii cuiva aici la un copac?!
Noi avem radacini energetice si coroana energetica, cumva ca un copac, dar de aici si pana la a ne limita la ideea ca noi suntem copaci e cale lunga…dupa intelesurile pe care eu pot sa le cuprind deocamdata.
Te rog pe tine sa mi explici ideea Suntuncopac…poate mi scapa ceva…eventual esentialul 🙂
Multumesc. Zi minunata in continuare.”

Raspunsul meu:

“Bunaaaa,

Multumesc mult pentru ca tu spui ca “pare dragut “ ceea ce fac, pentru ca si eu gasesc ca este minunat, intrucat am cele mai bune intentii, sa contribui un pic de tot sa fac lumea asta mai buna.

Si multumesc pentru intreaga parere, chiar m-am amuzat cand am citit-o 🙂 . Stii, de cand am blogul de vreo 3 ani, am fost o carte deschisa.Am fost singura eu, “doar un copac”, si nu aveam nicio asteptare sa ma urmeze vreun altul. Am exprimat sincer toate emotiile pe care le-am trait, am fost eu, nu ceea ce societatea astepta de la mine. Si mi-am asumat ca o sa fiu judecata. Si mi-am asumat ca o sa fiu luata de nebuna 🙂 .Si mi-am asumat ca voi pierde multi prieteni. Si i-am pierdut. Insa am inceput usor usor sa castig altii noi, si uite asa mai aparea cate unul ” Si eu sunt copac!”, “Si eu!” “Si eu!”. Si usor, usor, ne-am strans o comunitate maaaaare si o padure verde, vesela si sanatoasa, pentru care eu personal am muncit mult. Am muncit fara sa astept nimic in schimb. Insa am primit. Am primit inzecit. I-am primit pe ei, cu toata inima.

Ah,cu cine am placerea? Tu se pare ca stii totul despre mine in esenta mea de copac a carei idee nu o accepti, insa eu nu stiu nimic despre tine. Te intreb asta pentru ca sunt curioasa, cine este aceasta persoana care judeca  un om strain despre care nu stie mare lucru in afara imaginii pe care o are in acest proiect? Te intreb asta pentru ca la cursul de 200 de ore de psihoyoga pe care l-am facut in Bali, profesorul nostru  ne spunea ca atunci cand vorbim din ego judecam,  ne bagam cu bocancii in viata oamenilor insa in final singura persoana care  are de suferit  suntem noi. Tot el ne spunea ca atunci cand judecam pe cineva nu facem decat sa ne judecam pe noi, pentru ca suntem unul oglinda celuillat, si atunci ma intreb si eu curioasa, ce parti din tine resping ceea ce am ales eu sa fiu in acest nume, acest proiect, ce din tine te face sa ai aceasta atitudine fata de mine, care sunt neajunsurile tale acum de te-ai gandit sa le umpli cu parerea ta despre proiectul meu ca fiind “eronat”? Ti-as recomanda sa citesti Don Miguel Ruiz, cele 4 legaminte in acest sens. Cel de-al doilea legamant, vorbeste fix de acest lucru, de a nu lua lucrurile personal. Asa cum nu le iau eu cu tine acum, si te inteleg pe deplin  :).

Uite, din inima iti  scriu ca sa te ajut sa intelegi lucrurile simple, chiar am cateva explicatii bune pentru care sunt un copac, desi sunt parerile mele proprii si personale, unii s-ar putea sa ma aprobe altii sa ma dezaprobe, insa sunt oki cu asta, suntem liberi sa gandim diferit:

  • Totul este o joaca. “A fi copac” este o metafora. Ne jucam. Ne amuzam, este funny J! Nu luam nimic in serios. Este fix ca atunci cand eram mici si ne credeam Sandy Bell sau Popeye Marinarul. Atat eu cat niciunul dintre copacii mei, nu ne credem copaci in sensul fizic si nici energetic, nu ne facem peeling de scoarta si nu ne depozitam frunzele in ierbar  😀
  • Din perspectiva de comunicare si branding. Uite eu am o experienta de peste 13 ani in marketing, si lectia cea mai mare pe care am invatat-o pana acum este ca a fi diferit, a fi altfel, a fi autentic, a fi exact asa cum ai chef sa fii, vulnerabil, transparent, jucaus, asta este cheia reusitei. Consumatorul a evoluat, s-a plictisit de brandurile clasice, consumatorul apreciaza atunci cand este provocat, cand este pus pe ganduri. Consumatorul este atras de lucrurile misterioase. Mai mult de atat, apreciaza cand apartine unei comunitati. In cazul meu, o comunitate de copaci, ii da siguranta ca este protejat, ca “discutiile” sunt confidentiale, in spatele acestor nicknames.
  • Din punct de vedere yogic, copacul alaturi de soare, pamant, cer, etc este unul din elementele inspirationale de baza din natura din cultura yoghina. Mai stii ca Buddha a trait iluminarea in dreptul copacului? Copacul este in primul rand simbolul impamantenirii, adica al ideii filosofice ca ar trebui sa ne traim viata in prezent exact asa cum natura o face, cerul, marea, pamantul, copacii etc, sunt PREZENT, asa cum noi oamenii am uitat sa fim, traind mai mult in trecut si viitor. Deci da, acest nick name copacesc ne aduce aminte sa ne traim viata in prezent. Insa repet, tot in joaca, nu ne imaginam ca ne cresc ananasi din varful nasului 😀 . In acelasi timp, asa cum ai spus, copacul prin ramurile care se inalta in cer este si simbolul relatiei cu latura divina. Ah, sa nu uitam de toate studiile cu imbratisatul copacilor care are puteri vindecatoare J. Identificarea cu copacul se gaseste si in conceptual taoist: “Tao (dao) se afla in toti acesti copaci, la fel cum exista in intreaga natura. Se afla inclusiv in natura umana, in mine, cel care observ acest peisaj (observatorul este simultan subiect si obiect). Copacul exista, eu exist, iar Tao exista deopotriva in copac si in mine. “
  • Dpdv psihologic, stii testul copacului, nu? Cand psihologul te pune sa te imaginezi copac, sa-l desenezi si sa-l interpretezi impreuna cu el. Ma intreb oare si psihologii astia “au pareri eronate” de-i pun pe oamenii astia sa fie copaci pe hartie? Te intreb asta pentru ca am ceva pregatire in cursuri de psihologie, si proiectul meu este vazut unul creativ de catre formatori, nicidecum eronat.Afirmatia “sunt un copac” da, este una puternica da, insa este o afirmatie pozitiva, si nicidecum limitata. A fi copac, metaforic vorbind, nu exclude a fi floare, animal, planta, a fi om cum bine zici. Nu exclude nimic din ce este viu. A fi copac este o umbrela pentru tot ce este viu. Te-as sfatui si pe tine atunci cand ai ganduri de genul acesta, mai putin dragute la adresa celorlalti sa le manifesti creativ prin pictura, desen, ne face atat de bine sa ne eliberam, si ne da foarte multe raspunsuri.

Nu in ultimul rand, vreau sa- ti spun ca nu m-ai suparat deloc cu acest mesaj si chiar iti multumesc pentru ca poate astfel voi lumina prin acest raspuns mai multi anticopacei care impart aceasta parere cu tine. Asta pentru ca stiu ca a vorbit EGO ul tau, nu cine esti tu cu adevarat. Te –as indruma cu toata iubirea sa  privesti in propriul tablou al vietii tale, si sa iei  “picturile” din viata celorlalti ca lectii ( sau oglinzi), chiar daca nu iti plac, si poate mai putin in serios. De ce nu, poate ti-as recomanda cu mare drag cateva alte carti din cele multe care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt. Sa devin libera.Ti-as spune ca totul are o cauza si un efect si  orice intentie punem in cuvintele noastre, gandurile, totul, absolut totul, se intoarce la noi inzecit. De aceea eu aleg ca intentia mea fata de tine,  desi ai cam  “intrat cu bocanceii” in munca, pasiunea si dedicarea  mea,  sa fie una buna .Asta pentru ca vreau sa pun capul ( trunchiul :))) impacata pe perna mult timp de acum in colo  si sa am grija de karma mea  si a copacilor mei :D.

O zi buna in continuare si tie draga om !

Namaste!

Un Copac”

Update! La raspunsul meu, conversatia a continuat apoi cu raspunsul ei pe care l-am postat mai jos, si dupa au urmat multe alte conversatii care credem ca sa vor finaliza cu o intalnire in parc. Life is beautiful ❤ 

“Buna Andreea si multumesc pt raspuns.

Nu ti-a luat mult timp sa imi raspunzi, ci te ai repezit…si nu ti a iesit bine.

In primul rand, nu ideea proiectului mi se pare o eroare, ci numele acestuia…si asta am exprimat clar in primul paragraf.

Dupa aceea ti am explicat de ce vad eu acest nume o eroare si in final te am rugat sa mi spui tu de ce este unul potrivit, ca poate eventual iti inteleg si eu ideea.

Eu sunt responsabila doar pentru ceea ce scriu sau spun, nu si pentru ce pot ceilalti sa inteleaga din ceea ce spun si de aceea, cu parere de rau, trebuie sa ti spun ca nici macar nu pot sa ti trimit niste scuze pentru ca tu m ai simtit intrand ‘cu bocanceii’ in viata ta.

Eu stiu buna credinta in care mi am exprimat acele pareri si nu este vina mea ca tot ce nu este cu tine (cel putin intr o prima faza, pana la elucidare), este impotriva ta.

Si in acelasi context, gasesc total nepotrivit sa ma numesti un ‘anticopacel’.

Nu am sa ti explic de ce, ca este posibil iar sa ma intelegi gresit, insa pot sa ti spun ca mi ar placea ca toata lumea din aceasta lume sa inteleaga our Oneness cel putin la nivelul meu, ar fi o mare diferenta fata de ceea ce este acum pe planeta noastra.

N am sa ti explic nimic mai mult fata de ce am zis in randurile de mai sus, ci am sa las doar timpul sa aseze cuvintele mesajului meu initial la locurile corecte in mintea si inima ta. Deci as avea rugamintea sa recitesti acel mesaj peste un timp, poate un an si daca s a schimbat ceva, as aprecia daca m ai anunta si pe mine.

Si pentru ca ai facut o corespondenta privata, publica fara nici macar sa imi ceri acordul, am rugamintea ca in legitimitatea dreptului la replica sa publici pe acelasi site si acest mesaj, in intregime.

Oricum, sper ca ideea proiectului tau sa aiba radacini reale si sanatoase, nu sa fie doar o idee de marketing venita in intampinarea cererii de ‘misterios’ (dupa cum spui) pe care o parte a publicului de azi o are.

Si mai sper sa fii in pace cu omul Andreea, iar copacul Andreea sa nu fie doar o masca dupa care ascunzi omul din tine.

Multa reala inspiratie in tot ceea ce faci.

Iti trimit multa iubire care sa imbratiseze atat copacul imaginar Andreea, dar mai ales omul din tine 🙂 “


Leave a comment

Vino cu mine la Teacher training-ul(50 ore) de Yin Yoga cu Ann Marie Da Silva & Keiki To si primesti 5 % reducere

yoga cow posture vietnam

Draga copac,

Iaca nici nu am terminat bine cursul de Yoga de 200 de ore din Bali  si  deja ma gandesc la urmatorul.

Imi aduc aminte cu mare drag o vorba spusa de profesorii mei “nu incetati sa ramaneti studenti, sa invatati incontinuu lucruri noi cu setea si iubirea unor invatacei” ❤ .

Zis si facut! Planul meu era sa mai fac un curs de 50 de ore de Yin Yoga (Yoga feminina) in lunile care urmeaza, poate tot in Asia, insa intamplarea a facut sa vad ca vine Asia la noi, mai precis Ann Marie Da Silva & Keiki To din Hong Kong. Un super teacher training de 50 de ore de yoga feminina va avea loc la sfarsitul lunii mai- inceputul lunii iunie asa ca m-am gandit sa-ti zic si tie, poate te intereseaza, mai ales ca este foarte accesibil financiar fata de ce am vazut eu prin afara. Este organizat de prietenii mei de la Yoga Academy care sunt niste profesionisti si niste oameni care iubesc oamenii, asadar garantez pentru ei.

Pentru mine este o binecuvantare in viata asta sa fiu femeie. Respir feminitate prin totii porii mei si iubesc sa impartasesc dragostea mea de femeie, mama, de viata, de corp, de frumos si cu celelalte femei. Abia astept sa predau si Yin Yoga la un nivel mult mai avansat fata de cum o fac acum pentru ca Yin Yoga este mult mai mut decat deschiderea soldurilor sau intinderi adanci si prelungite.Este o practica care te impamanteaza si te hraneste, ce regleaza fluxul de energie, imbunatateste rezistenta si vindecarea; deasemenea este o practica meditativa ce aduce calm si claritate mintii, echilibreaza sistemul nervos, elibereaza stresul si tensiunile de orice fel.

La curs vom invata  vom invata despre Corpurile noastre Fizice si Energetice, relatia lor cu practica Yin si Yang si cum impreuna pot aduce echilibru in viata noastra zilnica. Totodata, vom invata tehnicile de predare si secventele claselor de Yin Yoga, oferind ajustari si modificari corespunzatoare situatiilor individuale, precum si practicarea Mindfulness pe salteaua de yoga si in afara ei, pentru o viata sanatoasa si echilibrata. Va fi o combinatie de teorie, practica, tehnici de predare si lucru pentru acasa. Participantii vor dobandi o intelegere profunda a relatiei dintre Yin si Yang Yoga si vor invata cum sa alcatuiasca si sa predea clase de Yin si Yin Yang Yoga in mod eficient si cu incredere.

La finalizarea cursului  vom primi din partea Yoga Academy Romania un Certificat de Absolvire a Programului 50-hrs Yin Yoga Teacher Training.

Cursul va avea loc intre 28 mai- 5 iunie seara sau in weekend si in total cumuleaza 50 de ore. Este foarte accesibil pentru cei care lucreaza.

Pretul cursului este 450 de euro, insa  primii 5 copacei care se inscriu din partea mea primesc 5 % discount.

Mai multe detalii, programul complet si inscrieri aici si aici. Ca sa beneficiezi de reducere le spui ca esti UNCOPAC 😀

Ne vedem pe saltea ❤


Leave a comment

Impresii de la Ritualul Reginelor Recunoscatoare

 

 

DSC_0542Draga copac,

Luna trecuta am petrecut un weekend minunat alaturi de Reginele mele copacite la Ritualul Recunostintei in talpile goale, de la Paltinis. ❤

De ce Regina? Pentru ca Regina mea  este bogata. Si nu in palate, soti, averi, gradini si calesti 😀  Ea este atat de bogata incat s-a cucerit pe ea insasi.

 Regina mea isi arata  sufletul alaturi de alte regine pe care le cunoaste pentru prima oara in viata, si  se “dezbraca” de “rochii sclipicioase” pana la adevar, pana la adevarata  esenta, pana la ceea ce este cu adevarat, nu ceea ce ii cere  societatea sa fie. In tabarele mele ,reginele mele frumoase  se dezbraca de frica, de invidii si gelozii, de neincrederi si dezamagiri, de stress, de responsabilitati, de ura, de remuscari si regrete, si se intalnesc precum niste copaci golasi de greutati, pe salteaua de yoga cu vedere la muntii puternici, unde danseaza adevaratele lor fiinte.

Am ales sa concep acest Ritual de la Paltinis in jurul conceptului Recunostintei care mie mi-a schimbat perspectiva  asupra vietii. Concret, din primul moment in care au venit, si pana cand au plecat  au practicat recunostinta pana la ultima celula,  prin toate activitatile pe care le-am facut impreuna…..si cred ca le-a placut.

Ce ma face fericita in taberele mele este ca vad, cum persoane care se vad pentru prima oara in viata lor, impartasesc niste ganduri si emotii atat de puternice, mai puternice poate ca emotiile schimbate cu partenerii nostri de viata, cu rudele sau prietenii apropiati, pentru ca de multe ori, iti deschizi sufletul mult mai usor unui necunoscut, asa-i?

Ca de fiecare data, Reginele mele au purtat nume de copaci. Si nu, nu ne-a interesat fiecare cati ani are,  ce job  sau ce salariu, ce statut social, ce CNP are in buletin. Ne-a interesat sa aiba sete de sine.

Si au avut la seteeeee, oho! 😀  Sa vezi cu ce sete, si-au mestesugarit talismanele cu copaceii vietii sau cu ce sete s-au intalnit pe podeaua de dans la meditatia dinamica, sa vezi cum au vorbit cu copaceii si s-au jucat in zapada, sa vezi cum se opreau pe la colturi si se intrebau pentru ce sunt recunoscatoare.

Sunt atat de recunoscatoare pentru ca reusesc sa adun pe langa mine la aceste intalniri suflete minunate. Si habar nu au cat de mult bine isi fac una alteia, cat de benefice le sunt aceste intalniri “intamplatoare” si cate idei, perspective, sentimente ies la iveala.

Le multumesc din inima ca mi-au oferit aceasta sansa sa le fiu Ghid la Ritualul Recunostintei, si mai departe las pozele sa vorbeasca.

La sfarsitul lunii, voi face ultimul Ritual in talpile goale inainte sa plec in Bali, apoi cand ma intorc in mai, pregatesc o tabara la mare, unde voi impartasi experienta mea balineza acumulata in cele doua luni de “terapie cu palmieri”. 😀

Va iubesc si va sunt profund recunoscatoare pentru ca sunteti aici ❤

 


Leave a comment

“De ce nu ma placi?”

respingere

 

 

Draga copac,

asculta-ma aici:

Astazi vreau sa-ti vorbesc despre ….respingere.

Am primit multe suturi in fund din diverse locuri si de la diversi oameni, inclusiv de la mine. Poate uneori am plans de mi s-a uscat sufletul sau m-am facut neagra de furie.

Totusi, toate suturile astea m-au adus azi in punctul de acum si aici, pentru care sunt foarte recunoscatoare, si as vrea sa impartasesc asta si cu tine.

Acum multa vreme, cand un om al pesterii era dat afara din comunitate, un lucru era sigur: il pastea moartea. Oamenii aveau nevoie de oameni pentru a supravietui, iar lucrurile astea mi se pare ca nu s-au schimbat prea mult pana azi.

Chiar daca pesterile de “ieri” sunt “zgarie –norii” de azi, tot traim o lume a dislike-urilor, a rejectarii, a refuzului.

Daca nu primim destule like-uri la o poza, daca suntem parasiti de un partener sau daca suntem dati afara de la un job, egoul ne este lovit enorm si ajungem sa ne confruntam cu emotii precum dusmania, invidia, tristetea, dezamagirea, confuzia, frica, neincrederea, separarea sau sa ne punem intrebari de genul:

Cu ce este mai bun X ca mine?

De ce nu ma placi?

Ce am facut gresit?

De ce nu merit sa…?

Atunci cand suntem respinsi de cineva sau ceva, daca nu suntem destul de prezenti si puternici increderea in sine ne poate fi afectata destul de grav, ajungem sa ne depreciem si sa ne invinovatim.

Si totusi ce este respigerea asta? De ce ne doare asa de rau?

De ce avem nevoie de aprobarea celorlalti ca sa ne confirmam cine suntem?

Am simtit ca pot sa te fac sa vezi partea plina a paharului, si sa te fac sa intelegi ceva ce am inteles si eu: respingerea de fapt nu este o respingere propriu- zisa a societatii, este de fapt o redirectionare a ta spre ceva mai bun. Mai mult de atat, atunci cand suntem respinsi si ajungem sa suferim, de fapt, nu ceilalti ne fac sa suferim, singuri ne facem rau, singuri ne chinuim.

Asa ca nu mai lua lucrurile asa de serios, si mai fa si tu haz de necaz 🙂

Nu mai lua lucrurile asa de personal, pentru ca surpriza, NU ESTE VINA TA. Nu e ceva personal.

Daca cineva te refuza este problema lui nu a ta: nu inseamna ca tu nu esti destul de bun in ceva, inseamna ca celalalt este incapabil sa vada adevaratele tale valori sau pur si simplu valorile lui nu se intalnesc cu ale tale.

Gandeste-te ca nu a fost sa fie, si ca lucruri mult mai bune iti sunt scrise in stele 😀

Ah, si nu uita, nimeni nu te poate face sa te simti inferior, decat cu aprobarea ta, tu esti atat cat/ce iti permiti sa fii!

Acceptare si iubire,

Copacu’

Foto: suntuncopac

Muzica fundal: My Chemical Romance

Locatia : Victorian Rose

Outfit: Livada cu rochii