Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Banii sunt buni. De ce? Pentru ca energia este buna.

006

Banii sunt buni. De ce? Pentru ca energia este buna

Subiectul banilor este foarte controversat pentru ca toti ne dorim sa avem bani, dar credintele cu care am crescut fac tot posibilul sa ne incurce.

Sunt deja mantrele vietii noastre – “banii nu aduc fericirea”, “banii schimba omul”, “banii sunt ochiul dracului”, “banii se castiga greu”. Ba chiar ne este rusine de ei si incercam sa ii facem sa para mai simpatici folosind tot felul de diminutive cum ar fi “banuti”.

In realitate, banii sunt energie. In functie de cum ne raportam la ei asa ne vor raspunde si ei.

Cu cat ne stresam mai mult si ii tratam ca un rau necesar, cu atat nici ei nu vor avea chef sa stea prea mult la noi in buzunar. De ce ar face-o daca ii blamam atat, nu?

Pentru a avea bani este necesar sa urmezi cativa pasi:

In primul rand sa renunti la credintele limitative legate de ei. Majoritatea expresiilor negative in legatura cu banii, sunt “castigate” din nereusitele altor persoane. In realitate tu alegi ce emotii vrei sa ai legat de aceasta energie.
Relatia ta cu banii ar trebui sa fie la fel ca o relatie de prietenie. Sa ii tratezi cu respect, sa le oferi un loc frumos in portofelul tau, sa le vorbesti frumos si  mai ales sa consideri ca ii meriti.

Nu este minunat cand iti doresti sa faci ceva si ai si resursele financiare pentru a-ti urma visul? Banii sunt facilitatori de experiente, atat timp cat nu te conduc ei pe tine, ci tu pe ei, totul este perfect.

Daca ai crezut mereu ca “banii se castiga greu” incerca pentru o perioada sa te opresti cand ai tendinta sa spui asta si corecteaza-te “banii vin cu usurinta in viata mea si raman”. Chiar daca la inceput pare o gluma, o sa vezi ca o sa aduca si schimbari in starea ta si in lucrurile carora le dai viata.

Renunta la invidie si gelozie – schimba intrebarea “ce a facut ala de merita atatia bani?” cu “Ce pot face eu ca sa atrag mai multi bani in viata mea?” Gelozia, descurajarea, dezamagirea, indoielile si fricile nu iti vor aduce niciodata confortul financiar pe care il visezi.

Nu te mai stresa atat de mult –  Ai observat ca cei care se vaita cel mai mult de problemele financiare, atrag si mai multe probleme in viata lor? Fix cand li se parea ca le este foarte greu, au primit “cadou” o boala, s-a stricat masina sau tot felul de cheltuieli neprevazute care mai adauga o greutate la vesnica probema de care se plang.

Multumeste pentru toti banii pe care i-ai primit de-a lungul vietii si dezvolta-ti credinta ca va fi din ce in ce mai bine.

Fa-ti un cec imaginar sau chiar o replica de mana in care sa scrii suma de bani pe care o meriti de la Univers si stabileste o intentie clara cat de minunat ii vei folosi! Apoi lasa-te in voia Domnului! Ai incredere in caile lui.


2 Comments

Te uiti la un copac si te vezi pe tine

Draga copac,

“Mi se pare o prostie sa-ti iei nume de copac!”,  “Esti copac inseamna ca esti cam tamp!”, “Eu nu am chef sa-mi aleg un copac!”, “Ce rost are joaca aceasta de-a copacii?”, “Iti limitezi evolutia daca te crezi un copac, copacii stau doar intr-un loc.” – Sunt doar cateva dintre “parerile” pe care le-am auzit de-a lungul vremii de cand m-am apucat de blogul meu si de cand am ales “sa fiu un copac  “.  :). Totusi majoritatea reactioneaza foarte bine la acest joc de imaginatie si mi se pare foarte amuzat cum unele persoane pot intra cu usurinta in joc iar altii au reticente si isi dau ochii peste cap.

Pentru ca fiecare adapteaza o fraza atat de simpla la propriile stari, credinte si convingeri. Cand de fapt ceea ce vedem in copaci, lucruri si ceilalti oameni din jurul nostru este ceea ce vedem noi, in noi. Amuzant nu?
“Arborii poseda un sistem circulator, circulatia sevei avand drept corespondenta presiunea sanguina specifica organismelor vii.” Copacii seamana mai mult decat am crede cu noi.
Pentru mine a devenit cel mai amuzant joc sa observ reactiile oamenilor si sa aflu astfel lucruri despre ei.
Acum ceva timp o prietena de-ale  mele mi se plangea ca nu-i mai place de ea, ca s-a abandonat, ca a imbatranit si cand am rugat-o sa se aseze la poalele unui copac, sa-i povesteasca ofurile sale, am observat-o cautand mult un copac pe gustul ei, mi-a si precizat expres “oricare dar nu pe asta, este batran si urat”, cuvinte pe care le folosise si pentru a se descrie pe sine.
Am zambit, pentru ca eu nu vedeam un pom batran si urat ci un pom pe jumatate inverzit, care desi a fost batut de vreme si conditii nefaste, era inca dornic de viata, era dornic sa-si revina si sa creasca din nou.

Copacii ne pot fi perfecte oglinzi in care sa ne cautam pe sine si sa aflam despre noi, cum la fel orice obiect din jurul nostru ne poate invata despre noi.
Daca ne este greu sa ne privim pe noi in relatia cu tot ce ne inconjoara sa facem un exercitiu pentru inceput sa-i observam pe ceilalti.
Zilele astea stateam la plaja intre doua cupluri, cei din dreapta mea se plang de conditiile de la micul dejun, de faptul ca nu le merge umbrela si ca cei trei copiii sunt mofturosi si nu le convine nimic si cei din stanga mea povestesc cu pasiune despre “un om exceptional dintr-o carte” pe care o citeste ea. Daca le analizezi fetele, posturile, cuvintele observi cu usurinta ca multe din situatiile de care se plang ar putea fi foarte simplu evitate daca si-ar schimba perspectiva de a vorbi, de a renunta la a se concentra pe “ce nu merge” si sa observe daca nu cumva vaicarindu-se de lucruri minore scapa din ochi lucrurile care merg chiar frumos, toti eram pe aceeasi plaja superba, cu o vreme minunata dar vedeam lucrurile atat de diferit.

De asemenea in mai toate taberele mele de feminitate fac meditatie de impamantare langa un copac, o parte din exercitiu este cand te conectezi cu un copacel din fata ta. Acelasi copacel, obiect de meditatie pentru mai multe femei, si totusi fiecare il percepea diferit. Unele il vedeau trist si plangacios, altele stramb si ignorant, unele il percepeau copilaros altele rautacios si tot asa…. Interesant, nu?

Sa ne concentram pe lucrurile frumoase din viata noastra chiar si in momentele in care nu merge totul “cum ar trebui” nu este intotdeauna usor dar depinde doar de noi.
Sa radem cand ceva ne iese prost poate parea stupid la inceput dar cu exercitiu devine din ce in ce mai usor.
Eu chiar cred ca atunci cand ne plangem si ne vaitam atragem si mai multe situatii asemanatoare in viata noastra.
Uneori ne plangem de nimicuri, ca nu am gasit loc la masa la micul dejun, ca ni s-a stricat umbrela de plaja dar in final sursa nemultumirilor noastre provine dintr-o relatie proasta cu propria persoana.
Vedem lucrurile asa cum suntem noi de fapt.

Am ales de referinta pentru mine copacii pentru ca mi se par cei mai reprezentativi, ei sunt ca noi, doar ca mult mai intelepti. Ei nu se vaita de lucrurile exterioare, ci doar incearca sa creasca in ciuda conditiilor nefaste, ninsoare in mijlocul primaverii, ploi de gheata… dar indiferent de conditii ei cresc, se intind, isi cresc radacinile si infloresc, cu insistenta, fara sa se compare cu ceilalti pomi si fara sa le pese daca cineva ii admira sau nu, daca dezvoltarea si rodirea lor foloseste cuiva sau nu. Ei cresc pentru ca pur si simplu aceasta este menirea lor sa faca.
De aceea cred ca avem atat de multe de invatat de la un copac.
Daca ai vreo problema pe suflet, iti recomand sa te asezi la umbra unui copac si sa-i povestesti gandurile tale. Cred cu tarie ca este una dintre cele mai bune terapii pentru suflet. Ei sunt aici pentru noi sa ne asculte, sa ne dea aer curat, liniste si viata.

Si eu sunt aici pentru tine sa te imbratisez si sa te sustin! Te astept la clasele de yoga din fiecare seara sau in tabere ca sa vorbim ca intre “copaci” :).

Namaste!


Leave a comment

Castiga un retreat cu mine in luna noiembrie!

14446175_10150692243044950_4161841252390857752_n

Draga copacel,

Cu recunostinta vin cu salteluta in spate, in fiecare zia studioul meu si nu-mi vine sa cred ce intorsatura a luat viata mea: sunt libera, sunt prezenta in mine, sunt atenta cu mine si cu ceilalti!

Totusi, recunosc ca imi e dor de natura, imi e dor de copaci… Asadar, la sfarsit de luna dau o fuga in Bali sa vizitez prietenii mei, palmierii :), iar cand ma intorc te astept sa mergem un weekend, la munte, printre brazii de la Hadar Chalet. Acolo, impreuna cu Cori Gramescu si Liliana Ogun (coach profesionist), am pregatit 3 zile ( 25-27 noiembrie) de energie pozitiva in care poti explora intalnirea cu tine in Activia Wellbeing Camp.

Inscrierea se face pe www.activia.ro , iar 20 dintre voi ( femei copace  )au sansa de a participa gratuit in Activia Wellbeing Camp– in acest loc de poveste cazarea, mesele delicioase si toate activitatile sunt incluse; alte premii mici, precum si video-uri de pe salteluta de yoga va asteapta pe http://www.activia.ro.

In acest weekend de relaxare aduc cu mine emotie si constientizare interioare, asa cum bine ma cunoasteti. Voi accentua mai putin partea fizica si mai mult conexiunea cu noi insene, autocunoasterea, latura noastra creativa. Vom invata sa ne  deconectam de toate grijile și responsabilitatile cotidiene si sa ne “intalnim cu noi” pe saltea si in afara ei, in natura.

Iata care este partea de program pe care eu o acopar, alaturi de ceilalti ghizi ai proiectului:

Vineri – ”Cerc de cunoastere”: Aici vom face un  schimb de energii si de povesti prin activitati ce ne vor aduce mai aproape de ceea ce suntem noi in esenta. Ne vom face planuri marete pentru cele trei zile pe care le vom petrece impreuna.  Si pentru ca vrem sa ne deconectam de toate grijile și responsabilitatile cotidiene si sa ne conectam cu noi insene, in aceasta escapada de relaxare vom fi cu totii egali. Vom fi copacei. Vom respira si vom trai fiecare moment exact asa cum este el. Asadar, te-ai gândit ce copacel vei fi in Activia Wellbeing Camp?

Sambata dimineata clasa  de Yoga” Fata in fata cu tine” : Copacu’ ti-a pregatit o clasa fluida si blanda in care vei invata sa te apreciezi si mai mult. Miscarile  sunt gandite in asa fel incat, coordonand respiratia cu miscarea, vei  trece destul de rapid si fluid de la o pozitie la alta. Precum notele muzicale sunt insirate intr-o partitura, astfel incat la final sa te bucuri de o melodie ritmta, asa te vei sincroniza si cu aceasta clasa. Este o sansa sa mai faci un nou pas inspre tine. Cu blandete.

dsc_0773

Mic Dejun cu Copacu’: Vom lua mic dejunul impreuna si va voi povesti  despre energia pe care o punem in mancare si in puterea cuvantului.

Sambata dupa-amiaza: “Meditatie prin pictura cu Copacu’.  Acest atelier nu are ca obiectiv lansarea de pictori celebri. Nu urmarim niciun castigator si niciun premiu. Nu avem  nicio regula stricta in aranjarea culorilor in pagina. Ghidati de vocea noastra interioara, de emotiile noastre si de intuitia noastra magica ne vom lasa mainile sa picteze dand glas unei creativitatii. Vom invata picta cu sufletul.

dsc_0893

 

Duminica dimineata: Yoga Yin ( Yoga Feminina) Femeia divina. Copacu’ ti-a pregatit o clasa prin care vom celebra femeia magica. Aceasta clasa presupune mai multe posturi “linistite” care se fac in sezut pe saltea, si pe care le tinem mai mult timp, de exemplu  intr-o clasa normala, intre 3 si 5 minute. Practica Yin -feminina presupune sa “stresam” mai intai muschii, apoi sa ii relaxam stand nemiscati in postura. Cand practicam Yin, energia noastra “Chi” sau “Qi”  traverseaza corpul nostru in special prin cele 12 meridiane chinezesti, dar mai ales in meridianul  ficat, rinichi, splina, plamani, inima, vezica urinara, vezica biliara. Este o  practica care ne linisteste mintea, si aduce mai multa claritate acolo unde este nevoie. Este o practica profunda de vindecare, acceptare si de eliberare a emotiilor, fie ele pozitive sau negative.

dsc_0351

 

Tot duminica va invitam la o plimbare in liniste, in natura, daca vremea tine cu noi. In liniste vom medita asupra magiilor naturii si, in profunda constientizare, vom aduce recunostinta fiecarui element din natura. Vom respira constient. Pentru ca activitatea sa fie mai interesanta, ne vom folosi de telefoanele sau camerele noastreurprinzand in miscare fiecare emotie a noastra sau a naturii care ne primeste cu atata iubire. Daca frigul ne va provoca, ne vom intoarce la semineu, la o cana cu ceai aromata, unde vom impartasi in cerc cu totii cum am trait aceasta experienta fiecare dintre noi.

In afara activitatilor mele, Cori  si Liliana ti-au pregatit si ele activitati super interesante, si impreuna te invitam sa-ti acorzi si mai multa atentie, daruire si  liniste sufleteasca.

Cum participi? Te inscrii pe http://www.activia.ro unde primesti cadou o serie de video-uri pentru corp si minte, apoi ai sansa sa fi ales printre cei 20 de partcipanti in Activia Wellbeing Camp. Pentru cei alesi, cazarea, transportul, mesele si toate activitatile sunt oferite gratuit cu multa daruire.

Iata locatia noastra superba de la Hadar Chalet unde ne vom relaxa timp de trei zile impreuna:

Daca mai ai nevoie de detalii, imi poti scrie si mie pe suntuncopac@gmail.com.

Pana atunci te astept la clase, la studioul meu boem din Calea Victoriei 26 , mestesugarit cu multa dragoste.

Namaste!


Leave a comment

Spune-i ce simti

DSC_0125 modified

Draga copac,

Nu am fost dintotdeauna “un copac”. A fost o vreme cand privirea mea era doar inspre exterior. Al meu si al celorlalti. Cand imi aranjam mai mult decolteul si mai putin sufletul 🙂 . A fost o vreme cand in relatiile mele cautam doar competitia, un maraton de atentie si drama queen stories 🙂 .

Pe atunci ma pasionau mai putin cartile de dezvoltare personala si yoga si mai mult iesirile pe la Quando si Office :D.

Totusi, chiar daca nu aveam foarte multa experienta in intelegerea umana, intuitia imi spunea sa traiesc cu emotie si sa o impartasesc sincer cu ceilalti. Intotdeauna spuneam ce simteam si ce imi doream de la cel de langa mine. Ce ma doare si ce ma face fericita. Chiar si cu riscul de a fi luata de fraiera, de a fi umilita, am avut curajul intotdeauna sa lupt pentru iubire. Sa plang si sa urlu de durere. Sau sa tip cand inima imi exploda de bucurie.

Cred ca o femeie care este in contact cu emotiile ei este foarte castigata.  Vad foarte multe cazuri in jurul meu de cupluri care nu comunica despre ceea ce simt si ma doare asta. Ar prefera sa vorbeasca cu un strain insa nu cu cel cu care imparte patul.

Daca m-ai intreba de un ingredient al relatiei, ti-as spune comunicarea emotiilor autentice. Spune-i exact ce simti si vice versa.

Poate un barbat sa faca fata la emotiile noastre? La fricile, sperantele, dorintele, asteptarile, ideile stupide? Bineinteles ca da!

Daca iubesti pe cineva il iubesti cu toate cicatricile si florile din el.

Uneori, ne imbracam cu “armuri grele” ca sa parem de neatins, sa parem altfel decat suntem: mai puternici, mai echilibrati. Eu cred ca efortul de a ne reprima emotiile in cuplu cred ca de multe ori ne poate respinge partenerul, chiar daca am crede contrariul.

Asta inseamna ca indiferent de consecinte, oricine ai fi, orice ai simti, te opresti din ceea ce faci, si iti iei o secunda sa-ti identifici emotia cu care te confrunti. Simti compasiune fata de tine si fata de chestia aia magica, pe care o simti in interior. Emotia din tine, care urla precum un copil mic dupa atentie, sa fie recunoscuta. Dupa ce ai acceptat-o si imbratisat-o, impartaseste-o cu el. Nici nu stii ce cadou minunat va puteti face.

Cand o emotie slaba dpdv energetic ma trece aiurea, de exemplu o “frica” necunoscuta, imi iau cateva secunde sa o observ, sa o accept, sa o inteleg apoi cand vorbesc cu Misha la telefon si ma intreaba ceva banal de Yana (de exemplu ce a mancat), ii spun repede ce a mancat, apoi am grija sa ii spun ce simt. “Uite stiu ca esti grabit, dar voiam sa –ti spun ca nu stiu ce am dar acum imi este frica. Nu stiu, mi-e frica sa dau gres, sa dezamagesc. Asta simt acum si voiam sa-ti spun si tie asta”.  El ma pune sa ii descriu in detaliu ce simt. Si numai facand aceasta terapie de a descrie in detaliu emotia mea, ma ajuta cumva sa o fac sa plece asa cum si a venit. Imi este deajuns ca ma asculta. Nu am nevoie intotdeauna de sfaturile lui.

Doar sa stiu ca este acolo si ii pasa de ce simt.

Tu ce simti acum?

Te astept in retreatul pentru cupluri. Vreau sa fiu o sotie, o mama si o femeie mai buna, asa ca vreau sa evoluez in partea mea de relatie. De aceea fac aceasta intalnire, ca sa invatam unii de la altii despre acest mers in doi. Detalii aici .


Leave a comment

Yoga imi ofera intimitate

 

yoga

 

Draga copac,

ieri am inceput teacher trainingul de 50 de ore de yoga feminina (Yin Yoga ) cu prietenii mei de la Yoga Academy Romania, care au adus niste profesionisti din domeniu din Hong Kong, Ann si Keiko. Stiu, te intrebi ce caut iar la astfel de cursuri cand abia m-am intors din Bali unde asta am facut, insa este altceva, este diferit 😀 . Este o continuare, o specializare, asa cum au medicii 🙂 Pe scurt, este o sansa noua sa invat ceva nou, sa umplu niste spatii ramase goale. Sa ma definesc pe mine, ca sa pot oferi din plin celorlalti in momentul in care voi deschide studioul. Ps: v-ati gandit la ceva spatiu boem pentru mine?  🙂

Acest curs este o noua sansa sa fiu eu iar singura cu salteaua mea. Cand am terminat cursul din Bali, profesorii nostri ne-au recomandat sa nu incetam niciodata sa invatam in postura de ucenici, chiar daca vom ajunge profesori foarte buni.  Cu cat invatam mai mult despre noi, despre aceasta disciplina, cu atat setea de cunoastere va fi mai mare. Si asa s-a dovedit a fi. Nici nu l-am inceput bine pe acesta si deja mi-am mai gasit un curs de yoga pentru copii si niste module de psiho meditatie prin dans, si sunt atat de fericita sa investesc in mine. Sunt atat de recunoscatoare ca mi las sufletul sa se hraneasca cu ce are nevoie.

Astazi, Ann profa de Yin a facut o mica introducere despre Yoga in general, si trecand prin toate cele vi le-am mai mentionat pana acum in alte posturi precedente, azi m-am fixat pe un aspect pe care l-am simtit foarte important in viata mea de cand am descoperit yoga. Mi-am dat seama ca yoga imi ofera intimitate. Intimitate cu mine, cu latura aceea misterioasa, nedescoperita despre care mai am atat de multe de aflat. Ma gandeam ca nu am mai fost pe saltea in postura de ucenic de la cursul din Bali de 200 de ore, pentru ca apoi in cele 2 retreaturi din Bali si in taberele de aici, am fost eu profesor… ma gandeam ca imi era tare dor sa fiu doar eu si cu salteaua mea in postura de student. Pentru ca este diferit. Atunci cand predau ma dedic 99 % celorlalti, si sincer, uneori dau prea mult si uit de mine. Astazi m-am regasit atat de bine intr-una dintre definitii ” yoga creates intimacy with your inner self “. Nu-mi vine sa cred cat de mult s-a schimbat viata mea de cand am fost prima oara la yoga. Atat de  curioasa am fost cine sunt, ce fac aici, care este misiunea mea. Parca un val mi se ridicase de pe ochi. Eram eu, golasa, in profunzimea nuditatii cu sufletul meu, de care imi era si imi este atat de dor.  Sunt din ce in ce mai intima cu eu cea care ma accepta, ma intelege, tolereaza, ma iubeste.

Am venit singura pe salteaua de yoga si plec de fiecare data de mana cu mine. Este atat de important sa fii in pace cu tine. Bineinteles ca nu imi iese tot timpul ( uneori imi vine sa ma trag de par atat de mult ma enervez pe mine), insa cred ca am invatat macar sa convietuiesc cu mine, sa nu imi mai plang de mila si chiar sa-mi accept demonii atunci cand ies la iveala, pentru ca pana la urma sunt si ei parte din noi : “The harder we fight our demons, the stronger they become. If we want to liberate ourselves from the fight once and for all, we must reverse our approach and nurture our demons. – Feeding Your Demons, Tsultrim Allione”

 


Leave a comment

“Cand Fat Frumos o intalneste pe Ileana Cosanzeana”… de o ingerasa din livada

13153409_1080372368691046_1265586299_n

Draga Copac,

pe Anca am cunoscut-o in livada :). In Livada cu rochii ! Concret se marita in curand, si ne-a ales pe noi sa-i facem o rochita boema, simpla de zana.  Din panza. Ce bucurie pentru noi, pentru ca ne plac la nebunie zanele, insa cel mai mult ne plac povestile din spatele lor ❤

Asa ca, am fost tare, tare curioasa sa aflu povestea Ancai:

“Am crezut mereu in iubire si in Fat Frumos.  Al meu Fat Frumos. Am  mers mereu prin lume cu inima deschisa, am primit toate experientele asa cum au venit ele chiar daca asta a insemnat sa-mi fie greu uneori. Toate isi au rostul lor. Nici una dintre aceste experiente nu m-au oprit din a ma ridica si a continua sa visez la El , sa sper, sa simt , sa stiu ca este undeva acolo.

La fiecare relatie inceputa mi se umplea inima de speranta si fluturasii zburau liberi prin fiinta mea. Credeam ca el este alesul. De fiecare data nu era asa. Am ajuns intr-un punct  in care  am realizat ca exista un tipar al relatiilor mele si ca ceva nu se leaga dar nu stiam atunci ce . Dumnezeu mi-a trimis mesagerii sai si cu ajutorul lor am inteles de ce-urile si mi-am continuat drumul mai  increzatoare, mai relaxata, mai eu.

Am intrat intr-o relatie ce a durat ani buni  si care devenise comfortabila, in care eram doi prieteni buni ce se sprijineau unul pe celalalt. Exista intelegere si respect. Aveam insa, nevoie de mai mult si mi-a luat ceva timp sa inteleg ca eu sunt cea de pe primul loc, ca fericirea mea este prioritara. Asa ca am decis intr-un final sa ne separam drumurile , ramanand prieteni .

M-am mutat singura si am cautat si mai adanc in mine. Eram libera, doream sa apara EL. Fat –Frumosul meu. Mi-am dat seama ca nu sunt femeie ci o femeie masculinizata care stia prea putin despre receptivitate si primire, despre blandete si asezare.  In felul  acesta el nu putea  sa apara, nu eram pregatita. Cineva aacolo sus insa, mi-a pregatit mie o scoala extraordinara prin care am trecut in acest an. O scoala despre relatii, despre feminin si masculin, despre yin si yang, despre fetite si parinti, femei –mame si femei-iubite, despre rani si vindecarea lor, incredere si  stare de bine cu mine.

 Am lucrat intens sa fiu femeia aceea calda, blanda, senzuala, simpla, tacuta cand e nevoie si puternica in alte situatii. Am facut tot ce am stiut pentru a nu ma mai purta si vorbi ca un barbat, pentru a invata ce inseamna sa ceri ajutorul, sa lasi controlul atunci cand e nevoie, sa nu vrei sa demonstrezi ceva, sa fii tu si atat. Am inceput atunci sa inteleg despre autenticitate, deschidere, fragilitate.

In minunata luna aprilie a aparut El. A aparut atunci cand eu imi faceam treaba, ajutand oamenii sa se regaseasca, intr-un moment in care nu mai cautam, nu mai tanjeam, nu mai asteptam ci eram eu , atenta la mine si la ceea ce aveam de implinit.

Eram déjà fascinata de acest  om, doream sa vorbesc cu el,  sa aflu cine e, sa inteleg mai multe despre drumul lui . Parea atat de sigur pe el, de rezervat, de misterios, de barbat.  La masa ne aruncam priviri si zambete, din capete diferite. Stiam doar ca imi e drag si in seara incheierii acelui eveniment i-am zis ca vom avea ocazia sa stam de vorba poate dupa , candva.  Locuind in capete diferite ale tarii habar nu aveam daca ne vom mai revedea, daca ne vom auzi candva sau nu dar eram bucuroasa. Undeva, intr-un anume moment eu m-am uitat la el si vorbe mi-au zburat din gura fara sa fie ale mele : noi ne stim de undeva , de candva…vom vedea noi. Si atat.

In acea ultima seara s-a produs magia, scanteia. Stateam aproape, pe cate un scaun si in interiorul meu parca revenisem la 15 ani ;  Imi spuneam” Doamne daca m-ar lua de mana, doar atat.” In secunda urmatoare  asta s-a si intamplat. Timpul a stat in loc. Spuneam in gand “multumesc, multumesc, multumesc” …ne-am ridicat , ne-am privit si am zis : hai sa disparem , avem de vorbit. Ne-am retras si timpul s-a oprit in acea noapte. Jumatate din el doar ne-am privit sorbindu-ne, zambind, lacrimand, intelegand….cealalta jumatate ne-am tinut in brate si am vorbit vrute si nevrute.  Ce stiu este ca in ochii lui am regasit tot universal, ma vedeam pe mine dansand impreuna cu el la inceputurile lumii si nu este o metafora. Nu au existat intrebari, nu am stiut cum il cheama, ce face, cine e, ce ii place, nici nu m-a interesat .Doar existam unul langa altul, regasiti dupa cine stie cata vreme.  Eternitatea se juca cu noi si timpul incremenise in fata iubirii.

El a spus : intai ne-am iubit si apoi ne-am indragostit si am inceput sa ne cunoastem. De atunci este la fel.  Intre timp, ne-am casatorit. Nici acum nu este nevoie sa vorbim prea mult, nici acum nu avem intrebari sau nelamuriri, nu exista confuzie, nentelegeri, argumente, dispute.  Exista din acea noapte, linistea, pacea, siguranta, usurinta, fluiditatea iubirii dintre noi. Si Dumnezeu mereu cu noi si intre noi daruindu-ne clipe pe care nici macar nu le-am visat.  Traim ceea ce se scrie in carti, ceea ce marii maestri spun despre iubire, intimitate, flacari gemene, regasiri si trairi.
Totul vine catre noi, totul curge firesc, toate ni s-au asezat rand pe rand, ca si randurile intr-o carte de povesti. Chiar si atunci cand exista teste de trecut le discutam, suntem complet deschisi si sinceri unul in fata ceiluilalt. Nu ne ferim sa ne aratam slabiciunile si sa ne spunem nesigurantele.  Le primim pe toate cu incredere si cu iubirea care ne conduce catre teluri comune, catre acceptare, intelegere, intelepciunea de a fi in doi.
Cautarea s-a terminat. Mi-am gasit Fat-Frumosul. Am gasit cealalta parte a mintii mele, a inimii mele, a sufletului meu, a trupului meu, a fiintei mele. Gandim impreuna, rostim impreuna, simtim impreuna, credem impreuna, stim impreuna, curgem impreuna si existam in cea mai frumoasa poveste de iubire care a fost scrisa vreodata.

Viata bare filmul este acum realitatea noastra. Credeti , nu renuntati si fiti femei! El va aparea in acea clipa magica si va va invata ce inseamna sa fiti iubite doar pentru ca existati, sa fiti adorate, complimentate zi de zi doar pentru ca sunteti. 

In cea mai normala zi, in cea mai banala clipa, imbracata in haine sport, la munte, cu parul prins si nemachiata el m-a vazut si s-a regasit complet in mine inca din primul moment. Restul….trebuie trait. “

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!


6 Comments

“Suntuncopac mi -a sunat a totala eroare”- de un anticopac din Livada :)

DSC_0918

Draga copac,

viata nu este numai roz cu fundite si cu unicorni. Yoga m-a invatat sa o primesc exact asa cum este. Si pe oamenii din ea la fel. Cu detasare si acceptare.

Ieri, inainte sa plec la un eveniment, sotul meu imi spuse ca arat ca o sorcova (avea dreptate chiar eram, insa eu ma simteam draguta si asta era cel mai important 😀 ), si mergea la un pas inainte pe strada sa nu para ca mergem chiar impreuna 😀  . Azi, am primit un mesaj pe copac  cu parerea unei persoane ca proiectul suntuncopac  este o eroare. In ambele cazuri am zambit, m-am amuzat, si am mers mai departe.

As vrea sa impart si cu tine mesajul si raspunsul pe care i l-am dat. Asta in caz ca mai sunt cativa aniticopacei pe aici care se intreaba curiosi “de ramurile” mele :

“Buna Andreea,

Pare dragut ceea ce faci tu, insa de prima oara de cand l -am auzit, numele proiectului tau – Suntuncopac – mi -a sunat a totala eroare.
Suntceeaceamvenitsafiu. Asta este adevarul.
Ca incepatori in ale multidimensionalitatii noastre, e clar ca cei mai multi nu stiu cine este cel pentru care ei au venit sa fie si cu siguranta nu suntem doar oamenii astia ‘normali’, insa cu aceeasi siguranta nu suntem copaci.
Daca ne doream asta, veneam sub forma de copac tura asta, insa noi am ales sa fim altceva.
Mi se pare total gresit ca tu sa insufli fetelor participante ideea ca ele ar fi diferiti copaci si voi toate sa faceti acele afirmatii…sunt un copac, sunt un piersic etc
Tu sper ca stii cat de puternice sunt gandurile si afirmatiile noastre… Cum poti sa limitezi scopul venirii cuiva aici la un copac?!
Noi avem radacini energetice si coroana energetica, cumva ca un copac, dar de aici si pana la a ne limita la ideea ca noi suntem copaci e cale lunga…dupa intelesurile pe care eu pot sa le cuprind deocamdata.
Te rog pe tine sa mi explici ideea Suntuncopac…poate mi scapa ceva…eventual esentialul 🙂
Multumesc. Zi minunata in continuare.”

Raspunsul meu:

“Bunaaaa,

Multumesc mult pentru ca tu spui ca “pare dragut “ ceea ce fac, pentru ca si eu gasesc ca este minunat, intrucat am cele mai bune intentii, sa contribui un pic de tot sa fac lumea asta mai buna.

Si multumesc pentru intreaga parere, chiar m-am amuzat cand am citit-o 🙂 . Stii, de cand am blogul de vreo 3 ani, am fost o carte deschisa.Am fost singura eu, “doar un copac”, si nu aveam nicio asteptare sa ma urmeze vreun altul. Am exprimat sincer toate emotiile pe care le-am trait, am fost eu, nu ceea ce societatea astepta de la mine. Si mi-am asumat ca o sa fiu judecata. Si mi-am asumat ca o sa fiu luata de nebuna 🙂 .Si mi-am asumat ca voi pierde multi prieteni. Si i-am pierdut. Insa am inceput usor usor sa castig altii noi, si uite asa mai aparea cate unul ” Si eu sunt copac!”, “Si eu!” “Si eu!”. Si usor, usor, ne-am strans o comunitate maaaaare si o padure verde, vesela si sanatoasa, pentru care eu personal am muncit mult. Am muncit fara sa astept nimic in schimb. Insa am primit. Am primit inzecit. I-am primit pe ei, cu toata inima.

Ah,cu cine am placerea? Tu se pare ca stii totul despre mine in esenta mea de copac a carei idee nu o accepti, insa eu nu stiu nimic despre tine. Te intreb asta pentru ca sunt curioasa, cine este aceasta persoana care judeca  un om strain despre care nu stie mare lucru in afara imaginii pe care o are in acest proiect? Te intreb asta pentru ca la cursul de 200 de ore de psihoyoga pe care l-am facut in Bali, profesorul nostru  ne spunea ca atunci cand vorbim din ego judecam,  ne bagam cu bocancii in viata oamenilor insa in final singura persoana care  are de suferit  suntem noi. Tot el ne spunea ca atunci cand judecam pe cineva nu facem decat sa ne judecam pe noi, pentru ca suntem unul oglinda celuillat, si atunci ma intreb si eu curioasa, ce parti din tine resping ceea ce am ales eu sa fiu in acest nume, acest proiect, ce din tine te face sa ai aceasta atitudine fata de mine, care sunt neajunsurile tale acum de te-ai gandit sa le umpli cu parerea ta despre proiectul meu ca fiind “eronat”? Ti-as recomanda sa citesti Don Miguel Ruiz, cele 4 legaminte in acest sens. Cel de-al doilea legamant, vorbeste fix de acest lucru, de a nu lua lucrurile personal. Asa cum nu le iau eu cu tine acum, si te inteleg pe deplin  :).

Uite, din inima iti  scriu ca sa te ajut sa intelegi lucrurile simple, chiar am cateva explicatii bune pentru care sunt un copac, desi sunt parerile mele proprii si personale, unii s-ar putea sa ma aprobe altii sa ma dezaprobe, insa sunt oki cu asta, suntem liberi sa gandim diferit:

  • Totul este o joaca. “A fi copac” este o metafora. Ne jucam. Ne amuzam, este funny J! Nu luam nimic in serios. Este fix ca atunci cand eram mici si ne credeam Sandy Bell sau Popeye Marinarul. Atat eu cat niciunul dintre copacii mei, nu ne credem copaci in sensul fizic si nici energetic, nu ne facem peeling de scoarta si nu ne depozitam frunzele in ierbar  😀
  • Din perspectiva de comunicare si branding. Uite eu am o experienta de peste 13 ani in marketing, si lectia cea mai mare pe care am invatat-o pana acum este ca a fi diferit, a fi altfel, a fi autentic, a fi exact asa cum ai chef sa fii, vulnerabil, transparent, jucaus, asta este cheia reusitei. Consumatorul a evoluat, s-a plictisit de brandurile clasice, consumatorul apreciaza atunci cand este provocat, cand este pus pe ganduri. Consumatorul este atras de lucrurile misterioase. Mai mult de atat, apreciaza cand apartine unei comunitati. In cazul meu, o comunitate de copaci, ii da siguranta ca este protejat, ca “discutiile” sunt confidentiale, in spatele acestor nicknames.
  • Din punct de vedere yogic, copacul alaturi de soare, pamant, cer, etc este unul din elementele inspirationale de baza din natura din cultura yoghina. Mai stii ca Buddha a trait iluminarea in dreptul copacului? Copacul este in primul rand simbolul impamantenirii, adica al ideii filosofice ca ar trebui sa ne traim viata in prezent exact asa cum natura o face, cerul, marea, pamantul, copacii etc, sunt PREZENT, asa cum noi oamenii am uitat sa fim, traind mai mult in trecut si viitor. Deci da, acest nick name copacesc ne aduce aminte sa ne traim viata in prezent. Insa repet, tot in joaca, nu ne imaginam ca ne cresc ananasi din varful nasului 😀 . In acelasi timp, asa cum ai spus, copacul prin ramurile care se inalta in cer este si simbolul relatiei cu latura divina. Ah, sa nu uitam de toate studiile cu imbratisatul copacilor care are puteri vindecatoare J. Identificarea cu copacul se gaseste si in conceptual taoist: “Tao (dao) se afla in toti acesti copaci, la fel cum exista in intreaga natura. Se afla inclusiv in natura umana, in mine, cel care observ acest peisaj (observatorul este simultan subiect si obiect). Copacul exista, eu exist, iar Tao exista deopotriva in copac si in mine. “
  • Dpdv psihologic, stii testul copacului, nu? Cand psihologul te pune sa te imaginezi copac, sa-l desenezi si sa-l interpretezi impreuna cu el. Ma intreb oare si psihologii astia “au pareri eronate” de-i pun pe oamenii astia sa fie copaci pe hartie? Te intreb asta pentru ca am ceva pregatire in cursuri de psihologie, si proiectul meu este vazut unul creativ de catre formatori, nicidecum eronat.Afirmatia “sunt un copac” da, este una puternica da, insa este o afirmatie pozitiva, si nicidecum limitata. A fi copac, metaforic vorbind, nu exclude a fi floare, animal, planta, a fi om cum bine zici. Nu exclude nimic din ce este viu. A fi copac este o umbrela pentru tot ce este viu. Te-as sfatui si pe tine atunci cand ai ganduri de genul acesta, mai putin dragute la adresa celorlalti sa le manifesti creativ prin pictura, desen, ne face atat de bine sa ne eliberam, si ne da foarte multe raspunsuri.

Nu in ultimul rand, vreau sa- ti spun ca nu m-ai suparat deloc cu acest mesaj si chiar iti multumesc pentru ca poate astfel voi lumina prin acest raspuns mai multi anticopacei care impart aceasta parere cu tine. Asta pentru ca stiu ca a vorbit EGO ul tau, nu cine esti tu cu adevarat. Te –as indruma cu toata iubirea sa  privesti in propriul tablou al vietii tale, si sa iei  “picturile” din viata celorlalti ca lectii ( sau oglinzi), chiar daca nu iti plac, si poate mai putin in serios. De ce nu, poate ti-as recomanda cu mare drag cateva alte carti din cele multe care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt. Sa devin libera.Ti-as spune ca totul are o cauza si un efect si  orice intentie punem in cuvintele noastre, gandurile, totul, absolut totul, se intoarce la noi inzecit. De aceea eu aleg ca intentia mea fata de tine,  desi ai cam  “intrat cu bocanceii” in munca, pasiunea si dedicarea  mea,  sa fie una buna .Asta pentru ca vreau sa pun capul ( trunchiul :))) impacata pe perna mult timp de acum in colo  si sa am grija de karma mea  si a copacilor mei :D.

O zi buna in continuare si tie draga om !

Namaste!

Un Copac”

Update! La raspunsul meu, conversatia a continuat apoi cu raspunsul ei pe care l-am postat mai jos, si dupa au urmat multe alte conversatii care credem ca sa vor finaliza cu o intalnire in parc. Life is beautiful ❤ 

“Buna Andreea si multumesc pt raspuns.

Nu ti-a luat mult timp sa imi raspunzi, ci te ai repezit…si nu ti a iesit bine.

In primul rand, nu ideea proiectului mi se pare o eroare, ci numele acestuia…si asta am exprimat clar in primul paragraf.

Dupa aceea ti am explicat de ce vad eu acest nume o eroare si in final te am rugat sa mi spui tu de ce este unul potrivit, ca poate eventual iti inteleg si eu ideea.

Eu sunt responsabila doar pentru ceea ce scriu sau spun, nu si pentru ce pot ceilalti sa inteleaga din ceea ce spun si de aceea, cu parere de rau, trebuie sa ti spun ca nici macar nu pot sa ti trimit niste scuze pentru ca tu m ai simtit intrand ‘cu bocanceii’ in viata ta.

Eu stiu buna credinta in care mi am exprimat acele pareri si nu este vina mea ca tot ce nu este cu tine (cel putin intr o prima faza, pana la elucidare), este impotriva ta.

Si in acelasi context, gasesc total nepotrivit sa ma numesti un ‘anticopacel’.

Nu am sa ti explic de ce, ca este posibil iar sa ma intelegi gresit, insa pot sa ti spun ca mi ar placea ca toata lumea din aceasta lume sa inteleaga our Oneness cel putin la nivelul meu, ar fi o mare diferenta fata de ceea ce este acum pe planeta noastra.

N am sa ti explic nimic mai mult fata de ce am zis in randurile de mai sus, ci am sa las doar timpul sa aseze cuvintele mesajului meu initial la locurile corecte in mintea si inima ta. Deci as avea rugamintea sa recitesti acel mesaj peste un timp, poate un an si daca s a schimbat ceva, as aprecia daca m ai anunta si pe mine.

Si pentru ca ai facut o corespondenta privata, publica fara nici macar sa imi ceri acordul, am rugamintea ca in legitimitatea dreptului la replica sa publici pe acelasi site si acest mesaj, in intregime.

Oricum, sper ca ideea proiectului tau sa aiba radacini reale si sanatoase, nu sa fie doar o idee de marketing venita in intampinarea cererii de ‘misterios’ (dupa cum spui) pe care o parte a publicului de azi o are.

Si mai sper sa fii in pace cu omul Andreea, iar copacul Andreea sa nu fie doar o masca dupa care ascunzi omul din tine.

Multa reala inspiratie in tot ceea ce faci.

Iti trimit multa iubire care sa imbratiseze atat copacul imaginar Andreea, dar mai ales omul din tine 🙂 “