Buna Copac,
Azi am avut o reflectie: sa ramanem ceea ce suntem.
Acum ceva timp ma ciondaneam cu sotul meu pe numele fiicei noastre. El vroia sa o numim doar Anastasia eu mai simteam nevoia unui al doilea nume, dar pe care nu-l gasisem inca. Pentru ca s-a nascut in cea de- a doua zi de Sf Ion, am auzit o soapta sa o numesc si Yana (Ioana in greaca) si se pare ca am ales bine pentru ca de curand am aflat ca are si origini grecesti…..
L-am convins intr-un final pe sot, si iata ca-mi strig cu drag fetita Yana acum 😀 dar in fine, nu despre asta voiam sa va vorbesc ci despre faptul ca am realizat zilele astea ca am ales pentru ea, asa cum ai mei au ales multe lucruri pentru mine. Poate nu-i place numele asta, si acum va trebui sa-l care dupa ea toata viata. Poate nu-i va conveni ca am ales pentru ea sa-i dau gauri in urechiuse din spital….Poate va comenta ca scriu despre ea pe acest blog, si tot asa…
Pe scurt, facem alegeri pentru copiii nostri, si cumva este normal, dar apoi educatorii, invatatorii, profesorii, doctorii, partenerii de viata, sefii etc aleg si ei pentru copiii nostri si tot asa. Societatea isi da cu parerea inca de la nastere in identificarea noastra ca fiinte, a ceea ce suntem.
Nu este de mirare ca la un moment dat, nu mai stim cine suntem si nu mai stim sa ne traim propria viata ci o traim pe a altora. Suntem ceea ce altii vor sa vada.Suntem ceea ce altora le este pe plac. Suntem ceea ce pe altii ii face fericiti. Credem ca viata noastra trebuie sa indeplineasca asteptarile celorlalti.
Poate ar trebui sa insistam sa ramanem ceea ce suntem. Poate nu ar mai trebui sa cerem permisiunea sa ne traim viata noastra si nu versiunile celorlalti asupra vietii noastre.
Ai nevoie de curaj sa cresti intelept si sa devii la un moment dat ceea ce esti.
Si uite asa, astazi este prima zi din restul vietii tale.
Suntuncopac 