Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


3 Comments

Emotii la primul retreat spiritual in Bali.

DSC_0272 (2)

Draga copac,

ma tin de ceva timp sa va povestesc pe scurt cum a fost la retreaturile pe care le-am organizat in Bali cu Crina Palmierul. MAGIC!MAGIC !MAGIC! acestea erau cuvintele pe care mi le pronunta Crina inainte sa vad cu ochii mei.

Sincer, mie orice imi dai cu palmieri si nuci de cocos imi pare magic :)) insa ce am trait in Bali cu cele 38 de copacite care m-au insotit in cele doua editii a fost departe de toate asteptarile pe care fara sa vreau mi le-am setat.

Desi am avut acelasi program , iar ghizii au ramas aceiasi adica eu si Crina, cele doua grupuri pe care le-am avut au fost atat de diferite, cu experiente atat de diferite.

Sa va povestesc despre primul grup. Imi aduc aminte dimineata intalnirii cu fetele, cand eu si Crina am mers cu betigase parfumate in toate camerele si ne rugam sa fie energie buna  in cele 10 zile impreuna :)). Imi aduc aminte cum m-am trezit cu doua pungi mari cu petale si mi-am dat frau liber sa decorez cum simt , si din petale am desenat cu Yana ( fii-mea)  inimioare din flori si am scris un rezumat a ceea ce simteam “VA IUBIM COPACI”. Imi aduc aminte cate emotii aveam  cand am aprins zeci de lumanari romanice de intampinare, cat de curioase si nerabdatoare eram sa se intample odata. Insa ceva din noi stia ca totul va fi foarte bine. Pentru ca intentiile noastre au fost cele mai bune si amandoua ne-am setat ca obiectiv comun sa facem posibil ca aceasta experienta sa fie una de neuitat pentru copacelele care ne-au trecut pragul. Stiam ca amandoua suntem pregatite sa oferim din noi ce este mai bun pentru ca experienta lor sa fie departe de tot ceea ce ofera o agentie de turism normala. Noi cred ca am reusit sa le oferim sansa sa se intalneasca cu ele.

DSC_0897

Acest grup a fost diferit in felul sau. Unit. Din primul moment in care fetele au venit, desi nu se cunosteau intre ele,  am stiu ca suntem un TOT,  parca ne stiam de o viata si ne-am reintalnit sa ne amintim cine suntem. Acest grup a fost atat de interesat sa nu piarda nimic din program, sa se descopere, si sa descopere tot.

DSC_0626

Cand am inceput retreatul si ne-am asezat in cerc, le-am rugat sa-si seteze ca intentie bunatatea. Sa fie bune cu ele insele in aceasta tabara si sa fie bune cu toate colegele si cu noi. Stiu ca pare banal, insa sa fii bun cu tine este unul dintre cele mai grele lucruri, chiar si intr-un loc paradisiac cum este Bali. A fost mantra care poate ne-a unit in cele 10 zile impreuna, si chiar daca rareori au fost momente mai tensionate pentru ca eram obosite sau arse de soare :), intotdeauna am gasit o solutie sa ne tratam cu multa bunatate si iubire.

Cum spuneau si fetele, am facut de toate: am ras in hohote, dar am si plans la fel de tare, ne-am imbratisat si ne-am spus cat de minunate si cat de mult ne iubim cat nu am primit o viata intreaga de la ceilalti, am facut la shopping de se clatina avionul :), ne-am cutremurat de uimire la vizitele la vracii locali,  am speriat turistii la piscina cu pozele noastre in “downward dog” 🙂  , am invatat sa daruim dar mai ales am invatat sa primim si atat de bine este….

Stiu ca te astepti sa-ti spun despre ce am vizitat, insa nu vreau sa pun accent pe asta, desi nu am ratat niciun obiectiv turistic important. Vreau sa pun accept pe ceea ce am simtit. Am simtit ca am fost o familie. O familie maaaare care se trezea la 7.30 sa faca yoga si care punea capul pe perna recunoscatoare pentru inca o zi in viata. Am invatat sa fim mai recunoscatoare, sa pretuim mai mult ce avem si ce suntem.

DSC_0763

Eu m-am daruit total in aceasta excursie, asa cum si Crina a facut-o: fizic dar mai ales emotional. Uneori cadeam late de la efort, insa stiam, stiam ca facem ceva care sa conteze. Imi aduc aminte ca intr-o zi, dupa stat la o piscina mirifica, am plecat cu 2 ore mai devreme sa pregatesc clasa de yoga. Si cum eram eu entuziasmata si aranjam saltelele, le vad cum vin de la piscina un pic arse si mult prea distrate :)) si imi spun ” Andreea stii, mai bine nu te mai deranja, ca noi parca nu am mai face yoga am vrea sa mergem la club :)).” Eu sunt adepta cluburilor, si imi place la nebunie distractia, insa in acel moment sincer mi-a venit sa plang , ca unui copil caruia i se ia jucaria. M-a durut. Desi stiam ca nu pot intra cu forta in sufletul omului si ca noi profesorii daruim atat cat ni se cere, am simtit sa discut sincer cu ele, si le-am rugat sa se intoarca in ele la initiativa de inceput a acestui retreat: una spirituala. Stiu ca am gresit un pic, pentru ca vorbea mai mult egoul din mine dar cred ca relatia noastra a trecut la un alt nivel atunci cand am resit sa vorbim din suflet ce ne deranjeaza, cum reactionam la atitudinea si parerea celorlalti, cum reactionam atunci cand ni se ia jucaria, etc.  Si pentru mine a fost o mare lectie sa invat sa ofer atat cat mi se cere si sa nu mai mai atasez de lucruri, chiar si de pasiuni. Iar in momentul in care am practicat yoga in acea seara cu tematica “dance”, dupa acesta discutie, am simtit cu toate “yuj” “uniunea”, esenta a ceea ce inseamna cu adevarat yoga, sinceritatea si chestia aia profunda “imi pasa”.

Trebuie sa va povestesc cum a fost la Silent Day, da ziua in care nu am vorbit! O mare provocare sa vrei sa mergi la toaleta si sa te intelegi prin semne cu localnicii :). A fost o zi profunda pentru ca a coincis cu ziua in care am fost la preoteasa care facea curatarile spirituale cu apa, experienta care ne-a marcat deplin pe fiecare dintre noi. Sa tii pentru tine acea emotie, sa nu o dispersezi bombanind cu ceilalti, a fost o mare lectie iarasi sa te asculti, sa ne ascultam, chiar si atunci cand suntem in afara zonei de confort. Desi a fost un challenge destul de mare, sa traiesti in sillent fie si cateva ore, poate fi un pansament incredibil pentru suflet. Nu, nu este un chin, este o binecuvantare sa te gasesti, sa te cunosti, sa inveti sa te asculti.

DSC_0328

Am primit atatea lectii de la fiecare in parte. Maslinul ( poti citi povestea ei aici), mi-a oferit lectia curajului. Desi a venit in aceasta vacanta ajutata de baston, avand scleroza multipla mi-a aratat cum viata este frumoasa cu toate surprizele ei. Tot ea a oglindit in toate fetele prezente cele mai frumoase parti, pentru ca toate, absolut toate au ajutat-o cu atat de multa iubire sa urce scari, sa coboare carari inguste, sa mearga prin nisipul fierbinte. Cacao ne-a facut milioane de fotografii si ne-a facut sa ne simtim atat de frumoase si chiar si fara fond de ten si mancate de tantari. Flori Artarul ne inveselea cu rasul ei necontenit de copil in fiecare moment al zilei. Am citit linistea si puterea “silent-ului” in chipul Danielei Lamai. Anca Ciresul ne-a demonstrat ca nu distractia este mantra zilei, in fiecare zi :)).Si tot asa, atatea suflete frumoase ne-au fost alaturi, cu atatea povesti incredibile.

Ah, dar trebuie sa ti-l prezint pe Wira, soferul nostru spiriual de care ne-am indragostit. Wira ne-a spus milioane de povesti si traditii balineze, ne-a invatat mantre, ne-a scos  in oras, si ne-a adus satul in vizita la noi: a organizat o petrecere de plecare cu localnicii satului in care acestia ne-au cantat si dansat ❤

DSC_0283

De asemenea, un invitat special a fost Pradnya, o femeie zeita minunata care ne-a primit in ashramul ei balinez si a organizat special pentru noi o ceremonie a focului cu preotii localnici. Ne-a povestit despre zeitatile balineze, despre familia ei, despre dragostea pentru yoga.

13006462_10154182326548408_1783356262221142471_n

Un moment inspirational, a fost intalnirea chiar in Bali, cu o romanca pictorita- Oana Deac, care ne-a predat o clasa de pictura intuitiva. Si-a ales si ea un nume de copacel, Baobab :).

DSC_0360

In fiecare zi am conceput un program diferit, care ne tinea mintea si inima ocupate  in prezent. Fiecare zi a avut o tematica de dezvoltare personala, o vizita intr-un loc altfel cum ar fi orfelinatul de copii, ashramul balinez,   un invitat spiritual si inspirational localnic, o poveste , o revelatie.

Mai jos impartasesc cu voi cateva din emotiile fetelor care ne-au insotit, iar daca simti sa ne insotesti in editia din octombrie,  gasesti detalii aici

Ps: avem o vorba in taberele noastre: What happens in Bali stays in Bali :)), insa nu iti voi da prea multe indicii pentru ca as vrea sa vezi pe pielea ta de copacel dornic de sine, la ce ma refer 😀 ❤

DSC_1002

 

 

 

Oana Nuca“Cand a decis Bali-ul sa ma primesca intr-o scurta vizita si sa ma uimeasca cu tot ce are de oferit…Incepand cu cei mai frumosi copaci ce au facut posibila aceasta conexiune cu natura in cea mai frumoasa forma a ei si cu alti copaci divini cu suflete prea frumoase, continuand cu localnicii ce te copleseau cu privirile lor sincere si ale lor zambete colorate, chiar si atunci cand nu obtineau de la tine atat cat aveai disponibil sa le dai ci doar, poate, un sfert 😁M-am oglindit in toti ce imi ieseau in cale si m-am redescoperit ca pe un vechi, frumos si foarte bun prieten. Radiam de energie in acel rai inconjurata de acel tot.Am avut parte de povesti emotionante si coplesitoare, de oameni asa de frumosi…mult mai frumosi decat profilele acelea afisate cu detalii perfecte pe un perete din Facebook. 😍Mi-a placut asa de tare de mine si de parul meu ce s-a asezat asa cum nu o mai facuse niciodata, statea perfect multumit de el in acea umiditate nederanjanta, nici ciupiturile furnicilor si ale tantarilor nu m-au deranjat…mi s-a parut fantastic ca natura vrea sa ma pupe…😘Clar! O particica din sufletul meu a ramas acolo…si astept cu nerabdare octombrie sa ma intorc sa-l intreb daca pe bune acolo ar vrea sa traiasca.Namaste.”

DSC_0072

 Flori artarul:” Bali, m-a primit cu bratele deschise si mi-a propus o experinte interioara unica pe care am trait-o prin toti porii.Bali este raiul celor rataciti spiritual, vindeca si bucura atat sufletul cat si ochiul.Natura te imbratiseaza, te rasfata si te indeamna sa fii copil, sa fii liber, sa fii fericit iar spiritualitatea care pluteste in aer, te prinde de mana si te coboara in cele mai adanci locuri ale interiorului tau.O experienta unica atat la exterior cat si in interior.Bali, impreuna cu oamenii care m-au ghidat in aceasta calatorie, m-au ajutat sa ma intorc acasa, de mana cu mine…”

DSC_0307

 

Georgiana :” Bali, acest loc in care m-am simtit EU in moduri ce nu credeam ca sunt: nebuna si dezlantuitoare-n dans, un soi de precupeata in piata – desi negociam doar pentru mine, spirituala la ceremonii… senzuala, dar si echilibrata si puternica la orele de yoga. Atat melancolica dar si copil jucaus la malul oceanului, intelegatoare cu soparlitele, furnicile, broscutele si paianjenii ce practic m-au primit in “casa” lor. Am inspirat de zeci de ori mirosul florilor de franjipani, am savurat fiecare muscatura din fructul dragonului, din snake fruit, din jack fruit si mangostino si am sorbit din ochii toate plajele si statuetele din temple. Impreuna cu fetele minunate pe care le-am intalnit acolo, in frunte cu Andreea si Crina, am descoperit cat de mult am putut din insula – din ce are vechi si nou, si m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta acolo.Bali este pentru mine un mozaic de traditii, spiritualitate, temple, plaje, gusturi, mirosuri si libertate”

DSC_1073

 

 

 Loredana Arborele de Cacao :“Experienta “Cu talpile goale” pentru mine a insemnat un cumul de “Prima Data” – prima data cand am fost intr-un loc nou cu 20 de persoane (extraordinare) noi; prima data cand am lasat complexele deoparte si m-am aventurat in tot felul de activitati ce in mod normal nu le-as fi facut; prima data cand am zambit de cand am aterizat cu avionul si pana la terminalul Plecari, 10 zile mai tarziu; prima data cand am fost “free” cu adevarat si am crezut mai mult in mine; prima data cand am crezut vorbele frumoase spuse de alte persoane la adresa mea; prima data cand am mers cu moto si asta cand eram in pijamale smile  emoticons; prima data cand am trait intens, frumos si fara prejudecati; prima data cand imi este un dor teribil de un loc si de anumite persoane.”

Florenta Maslinul : Am avut curaj sa te insotesc intr-o minunata excursie intr-un loc de vis, in Ubud, Bali. Si sunt atat de mandra de mine ca am facut asta! Am invatat atat de multe, mi-am consolidat relatia cu mine, cu sinele meu launtric, mi-am dat seama ca m-am eliberat de suferinta pe care o purtam dupa mine , pentru simplul fapt ca nu traiam in prezent, ci eram agatata de trecut, in atatea aspecte.Ok…am Scleroza Multipla. Si ce daca? Mi-am aratat mie ca pot sa ma bucur de orice,din inima, asa cum mi-am propus cand am plecat de acasa.  Mai mult de atat, am vazut ca acceptand-o ca parte din mine, ne-am bucurat “amandoua”  de tot ce era in jurul nostru. Si ea, fiind acolo cu mine, mi-a aratat cand sa ma opresc, cand sa imi iau “liber” de la numeroasele activitati, cand sa nu incerc prea mult. Sincer, mi-a lasat mana libera destul de mult:) . Bineinteles, au mai fost si fetele, sufletele minunate care nu m-au lasat niciodata singura, care m-au carat efectiv in spate prin paduri si plaje insorite, care au facut asta sa para doar o alta activitate amuzanta. Si le iubesc pe toate pentru asta, si nu numai. Fiecare in parte a lasat o urma in sufletul meu. Mi-au aratat ca nu am probleme sa ma integrez in grupuri noi, doar ca sunt mai selectiva. Si asta e ok. Unii oameni pe care ii intalnim, poate trec prin viata noastra doar sa isi invete ei o lectie, e ok sa nu ne fortam.In fiecare zi am inteles ceva nou despre mine.S-au intamplat mult mai multe. Mult mai multe lectii in fiecare zi, de la tine, de la Palmier, si de la fiecare copac din tabara. Pentru care sunt recunoscatoare si voi fi recunoscatoare in fiecare zi. Am invatat sa apreciez frumusetea simpla, de la balinezii care faceau in fiecare zi ofrande de flori pentru zeii lor, de la zambetele copacesti si iubirea sincera din tabara.Iti multumesc, Copacule”

DSC_0138

Cristina Cocos: “Bali a fost pentru mine acea experienta pe care nu o pot descrie prin cuvinte sau poze. Multi m-au intrebat cum a fost si pur si simplu am raspuns “complet” si am afisat un zambet tamp   In timp ce cu ochii mintii derulam imaginile pline de verdeata, momentele in care am plans si cele in care am ras cu pofta, chipurile frumoase ale oamenilor care m-au inconjurat si care acum sunt parte din viata mea, ploile vindecatoare si  soarele generos. Si am spus atat de des “te iubesc” si a fost asa de bine. Si de atunci am ramas cu o stare de recunostinta si admiratie care mi umple sufletul de bucurie. Aceasta experienta va fi in inima mea mereu si e motorul de a merge mai departe cu zambetul pe buze stiind ca Raiul exista si pe Pamant si ca eu l-am trait acolo.”

Cristina Salcam: Scrie in jurnal. Scrie in jurnal pentru ca toate trairile alea ale tale usor-usor se uita, chiar daca vei crede ca le vei purta in inima mereu. Dar inima e capricioasa si mai uita. Te vei intoarce bucuroasa la trairile asternute pe hartie. Nu-ti fie teama ca nu o sa vina cuvintele, lasa sa curga. Trebuie doar sa incerci.Sa nu te sperie trairile tale. NICIODATA! Ai incredere in ele, pentru ca acolo e inceputul descoperirii tale. Viata e despre emotii, iar daca    vei ajunge in Bali cu      Copacelul vei vedea asta cu mult mai multa deschidere. Incearca sa nu ii incarci pe cei din jurul tau cu prea multe emotii sau cu prea mult despre tine. Fiecare are bagajul sau emotional si pentru ca vei gasi acel spatiu primitor, vei vrea sa oferi. Incearca totusi sa respecti spatiul creat dintre voi. Nu-l incarca… lasa-l sa respire iubirea, iar daca vei vrea sa spui muuult, sa te descarci, alege-ti pe cineva in care ai incredere. Si fa-o in privat. Azi razi. Maine razi din nou. Poimaine poate plangi sau vrei sa te certi cu cineva. Sau poate doar vei vrea sa stai in liniste. In tot zgomotul insulei balineze am descoperit oaze de liniste pe care daca ai vointa si atentie vei fi in stare sa le descoperi sau sa le creezi peste tot in lume.

DSC_0336

Dora Sequoia “Am plecat in aceasta noua experienta fara asteptari sau dorinte si normal ca am ramas profund impresionata am cunoscut niste femei minunate, am plans in fiecare zi, am mancat cele mai bune fructe de pana acum, am inceput sa fac yoga sa incep sa imi cunosc corpul sa il ascult.M-au impresionat copacii, florile, oceanul,sumedeniile de arome noi. Localnicii cu bunatatea lor, cu modul de viata asa diferit, legatura stransa pe care o au cu natura, respectul pe care il au fata de planeta noastra. Eu inca am impresia ca am fost in rai, cred ca asta a fost si prima experienta in care am facut tot posibilul sa fiu prezenta si sa traiesc acum si aici. Am invatat sa accept lucrurile mult mai usor in viata mea si sa nu mai caut atatea explicatii, am plans in fiecare zi de emotie, de fericire, de teama. Mi-a placut foarte mult clasa de yoga dance a Azucai si ea ca prezenta si mai ales am aflat de existenta zeitei Kali. M-am intors din Bali cu magie, ma simt mult mai frumoasa, am incredere in mine, parca si lumea in jurul meu s-a schimbat sau m-am schimbat eu, in acelasi timp mi-e foarte dor de tot de acolo stiu ca fericirea vine din interior si nu din exterior si ca pentru a fi fericiti nu e important locul in care suntem dar energia si trairile de acolo nu le-am simtit nicicand in viata mea…”

 

 

 


6 Comments

“Suntuncopac mi -a sunat a totala eroare”- de un anticopac din Livada :)

DSC_0918

Draga copac,

viata nu este numai roz cu fundite si cu unicorni. Yoga m-a invatat sa o primesc exact asa cum este. Si pe oamenii din ea la fel. Cu detasare si acceptare.

Ieri, inainte sa plec la un eveniment, sotul meu imi spuse ca arat ca o sorcova (avea dreptate chiar eram, insa eu ma simteam draguta si asta era cel mai important 😀 ), si mergea la un pas inainte pe strada sa nu para ca mergem chiar impreuna 😀  . Azi, am primit un mesaj pe copac  cu parerea unei persoane ca proiectul suntuncopac  este o eroare. In ambele cazuri am zambit, m-am amuzat, si am mers mai departe.

As vrea sa impart si cu tine mesajul si raspunsul pe care i l-am dat. Asta in caz ca mai sunt cativa aniticopacei pe aici care se intreaba curiosi “de ramurile” mele :

“Buna Andreea,

Pare dragut ceea ce faci tu, insa de prima oara de cand l -am auzit, numele proiectului tau – Suntuncopac – mi -a sunat a totala eroare.
Suntceeaceamvenitsafiu. Asta este adevarul.
Ca incepatori in ale multidimensionalitatii noastre, e clar ca cei mai multi nu stiu cine este cel pentru care ei au venit sa fie si cu siguranta nu suntem doar oamenii astia ‘normali’, insa cu aceeasi siguranta nu suntem copaci.
Daca ne doream asta, veneam sub forma de copac tura asta, insa noi am ales sa fim altceva.
Mi se pare total gresit ca tu sa insufli fetelor participante ideea ca ele ar fi diferiti copaci si voi toate sa faceti acele afirmatii…sunt un copac, sunt un piersic etc
Tu sper ca stii cat de puternice sunt gandurile si afirmatiile noastre… Cum poti sa limitezi scopul venirii cuiva aici la un copac?!
Noi avem radacini energetice si coroana energetica, cumva ca un copac, dar de aici si pana la a ne limita la ideea ca noi suntem copaci e cale lunga…dupa intelesurile pe care eu pot sa le cuprind deocamdata.
Te rog pe tine sa mi explici ideea Suntuncopac…poate mi scapa ceva…eventual esentialul 🙂
Multumesc. Zi minunata in continuare.”

Raspunsul meu:

“Bunaaaa,

Multumesc mult pentru ca tu spui ca “pare dragut “ ceea ce fac, pentru ca si eu gasesc ca este minunat, intrucat am cele mai bune intentii, sa contribui un pic de tot sa fac lumea asta mai buna.

Si multumesc pentru intreaga parere, chiar m-am amuzat cand am citit-o 🙂 . Stii, de cand am blogul de vreo 3 ani, am fost o carte deschisa.Am fost singura eu, “doar un copac”, si nu aveam nicio asteptare sa ma urmeze vreun altul. Am exprimat sincer toate emotiile pe care le-am trait, am fost eu, nu ceea ce societatea astepta de la mine. Si mi-am asumat ca o sa fiu judecata. Si mi-am asumat ca o sa fiu luata de nebuna 🙂 .Si mi-am asumat ca voi pierde multi prieteni. Si i-am pierdut. Insa am inceput usor usor sa castig altii noi, si uite asa mai aparea cate unul ” Si eu sunt copac!”, “Si eu!” “Si eu!”. Si usor, usor, ne-am strans o comunitate maaaaare si o padure verde, vesela si sanatoasa, pentru care eu personal am muncit mult. Am muncit fara sa astept nimic in schimb. Insa am primit. Am primit inzecit. I-am primit pe ei, cu toata inima.

Ah,cu cine am placerea? Tu se pare ca stii totul despre mine in esenta mea de copac a carei idee nu o accepti, insa eu nu stiu nimic despre tine. Te intreb asta pentru ca sunt curioasa, cine este aceasta persoana care judeca  un om strain despre care nu stie mare lucru in afara imaginii pe care o are in acest proiect? Te intreb asta pentru ca la cursul de 200 de ore de psihoyoga pe care l-am facut in Bali, profesorul nostru  ne spunea ca atunci cand vorbim din ego judecam,  ne bagam cu bocancii in viata oamenilor insa in final singura persoana care  are de suferit  suntem noi. Tot el ne spunea ca atunci cand judecam pe cineva nu facem decat sa ne judecam pe noi, pentru ca suntem unul oglinda celuillat, si atunci ma intreb si eu curioasa, ce parti din tine resping ceea ce am ales eu sa fiu in acest nume, acest proiect, ce din tine te face sa ai aceasta atitudine fata de mine, care sunt neajunsurile tale acum de te-ai gandit sa le umpli cu parerea ta despre proiectul meu ca fiind “eronat”? Ti-as recomanda sa citesti Don Miguel Ruiz, cele 4 legaminte in acest sens. Cel de-al doilea legamant, vorbeste fix de acest lucru, de a nu lua lucrurile personal. Asa cum nu le iau eu cu tine acum, si te inteleg pe deplin  :).

Uite, din inima iti  scriu ca sa te ajut sa intelegi lucrurile simple, chiar am cateva explicatii bune pentru care sunt un copac, desi sunt parerile mele proprii si personale, unii s-ar putea sa ma aprobe altii sa ma dezaprobe, insa sunt oki cu asta, suntem liberi sa gandim diferit:

  • Totul este o joaca. “A fi copac” este o metafora. Ne jucam. Ne amuzam, este funny J! Nu luam nimic in serios. Este fix ca atunci cand eram mici si ne credeam Sandy Bell sau Popeye Marinarul. Atat eu cat niciunul dintre copacii mei, nu ne credem copaci in sensul fizic si nici energetic, nu ne facem peeling de scoarta si nu ne depozitam frunzele in ierbar  😀
  • Din perspectiva de comunicare si branding. Uite eu am o experienta de peste 13 ani in marketing, si lectia cea mai mare pe care am invatat-o pana acum este ca a fi diferit, a fi altfel, a fi autentic, a fi exact asa cum ai chef sa fii, vulnerabil, transparent, jucaus, asta este cheia reusitei. Consumatorul a evoluat, s-a plictisit de brandurile clasice, consumatorul apreciaza atunci cand este provocat, cand este pus pe ganduri. Consumatorul este atras de lucrurile misterioase. Mai mult de atat, apreciaza cand apartine unei comunitati. In cazul meu, o comunitate de copaci, ii da siguranta ca este protejat, ca “discutiile” sunt confidentiale, in spatele acestor nicknames.
  • Din punct de vedere yogic, copacul alaturi de soare, pamant, cer, etc este unul din elementele inspirationale de baza din natura din cultura yoghina. Mai stii ca Buddha a trait iluminarea in dreptul copacului? Copacul este in primul rand simbolul impamantenirii, adica al ideii filosofice ca ar trebui sa ne traim viata in prezent exact asa cum natura o face, cerul, marea, pamantul, copacii etc, sunt PREZENT, asa cum noi oamenii am uitat sa fim, traind mai mult in trecut si viitor. Deci da, acest nick name copacesc ne aduce aminte sa ne traim viata in prezent. Insa repet, tot in joaca, nu ne imaginam ca ne cresc ananasi din varful nasului 😀 . In acelasi timp, asa cum ai spus, copacul prin ramurile care se inalta in cer este si simbolul relatiei cu latura divina. Ah, sa nu uitam de toate studiile cu imbratisatul copacilor care are puteri vindecatoare J. Identificarea cu copacul se gaseste si in conceptual taoist: “Tao (dao) se afla in toti acesti copaci, la fel cum exista in intreaga natura. Se afla inclusiv in natura umana, in mine, cel care observ acest peisaj (observatorul este simultan subiect si obiect). Copacul exista, eu exist, iar Tao exista deopotriva in copac si in mine. “
  • Dpdv psihologic, stii testul copacului, nu? Cand psihologul te pune sa te imaginezi copac, sa-l desenezi si sa-l interpretezi impreuna cu el. Ma intreb oare si psihologii astia “au pareri eronate” de-i pun pe oamenii astia sa fie copaci pe hartie? Te intreb asta pentru ca am ceva pregatire in cursuri de psihologie, si proiectul meu este vazut unul creativ de catre formatori, nicidecum eronat.Afirmatia “sunt un copac” da, este una puternica da, insa este o afirmatie pozitiva, si nicidecum limitata. A fi copac, metaforic vorbind, nu exclude a fi floare, animal, planta, a fi om cum bine zici. Nu exclude nimic din ce este viu. A fi copac este o umbrela pentru tot ce este viu. Te-as sfatui si pe tine atunci cand ai ganduri de genul acesta, mai putin dragute la adresa celorlalti sa le manifesti creativ prin pictura, desen, ne face atat de bine sa ne eliberam, si ne da foarte multe raspunsuri.

Nu in ultimul rand, vreau sa- ti spun ca nu m-ai suparat deloc cu acest mesaj si chiar iti multumesc pentru ca poate astfel voi lumina prin acest raspuns mai multi anticopacei care impart aceasta parere cu tine. Asta pentru ca stiu ca a vorbit EGO ul tau, nu cine esti tu cu adevarat. Te –as indruma cu toata iubirea sa  privesti in propriul tablou al vietii tale, si sa iei  “picturile” din viata celorlalti ca lectii ( sau oglinzi), chiar daca nu iti plac, si poate mai putin in serios. De ce nu, poate ti-as recomanda cu mare drag cateva alte carti din cele multe care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt. Sa devin libera.Ti-as spune ca totul are o cauza si un efect si  orice intentie punem in cuvintele noastre, gandurile, totul, absolut totul, se intoarce la noi inzecit. De aceea eu aleg ca intentia mea fata de tine,  desi ai cam  “intrat cu bocanceii” in munca, pasiunea si dedicarea  mea,  sa fie una buna .Asta pentru ca vreau sa pun capul ( trunchiul :))) impacata pe perna mult timp de acum in colo  si sa am grija de karma mea  si a copacilor mei :D.

O zi buna in continuare si tie draga om !

Namaste!

Un Copac”

Update! La raspunsul meu, conversatia a continuat apoi cu raspunsul ei pe care l-am postat mai jos, si dupa au urmat multe alte conversatii care credem ca sa vor finaliza cu o intalnire in parc. Life is beautiful ❤ 

“Buna Andreea si multumesc pt raspuns.

Nu ti-a luat mult timp sa imi raspunzi, ci te ai repezit…si nu ti a iesit bine.

In primul rand, nu ideea proiectului mi se pare o eroare, ci numele acestuia…si asta am exprimat clar in primul paragraf.

Dupa aceea ti am explicat de ce vad eu acest nume o eroare si in final te am rugat sa mi spui tu de ce este unul potrivit, ca poate eventual iti inteleg si eu ideea.

Eu sunt responsabila doar pentru ceea ce scriu sau spun, nu si pentru ce pot ceilalti sa inteleaga din ceea ce spun si de aceea, cu parere de rau, trebuie sa ti spun ca nici macar nu pot sa ti trimit niste scuze pentru ca tu m ai simtit intrand ‘cu bocanceii’ in viata ta.

Eu stiu buna credinta in care mi am exprimat acele pareri si nu este vina mea ca tot ce nu este cu tine (cel putin intr o prima faza, pana la elucidare), este impotriva ta.

Si in acelasi context, gasesc total nepotrivit sa ma numesti un ‘anticopacel’.

Nu am sa ti explic de ce, ca este posibil iar sa ma intelegi gresit, insa pot sa ti spun ca mi ar placea ca toata lumea din aceasta lume sa inteleaga our Oneness cel putin la nivelul meu, ar fi o mare diferenta fata de ceea ce este acum pe planeta noastra.

N am sa ti explic nimic mai mult fata de ce am zis in randurile de mai sus, ci am sa las doar timpul sa aseze cuvintele mesajului meu initial la locurile corecte in mintea si inima ta. Deci as avea rugamintea sa recitesti acel mesaj peste un timp, poate un an si daca s a schimbat ceva, as aprecia daca m ai anunta si pe mine.

Si pentru ca ai facut o corespondenta privata, publica fara nici macar sa imi ceri acordul, am rugamintea ca in legitimitatea dreptului la replica sa publici pe acelasi site si acest mesaj, in intregime.

Oricum, sper ca ideea proiectului tau sa aiba radacini reale si sanatoase, nu sa fie doar o idee de marketing venita in intampinarea cererii de ‘misterios’ (dupa cum spui) pe care o parte a publicului de azi o are.

Si mai sper sa fii in pace cu omul Andreea, iar copacul Andreea sa nu fie doar o masca dupa care ascunzi omul din tine.

Multa reala inspiratie in tot ceea ce faci.

Iti trimit multa iubire care sa imbratiseze atat copacul imaginar Andreea, dar mai ales omul din tine 🙂 “


6 Comments

Retreat Spiritual in Bali. Hai cu noi in aprilie 2017!

UPDATE: Am ocupat locurile pentru editia din octombrie, va asteptam sa va inscrieti pentru 22 aprilie-1 mai 2017

Draga copac,

Daca ai dat de acest mesaj, poate iti este menit sa mergi cu noi in Bali   ❤

Poate este un semn ca este momentul sa faci cu adevarat ceva pentru tine, doar pentru tine.

“Om bhur bhuvah svaha tat savitur varenyam bargo devasya dhimahi dhiyo yonah prachodayat.” acestea sunt cuvintele mantrei Gayatri care inca le suna in cap celor 38 de copacei care ne-au insotit in cele doua editii in Bali din aprilie 😀  Aveam un ritual minunat de dimineata in care ne conectam cu aceasta mantra sacra si ne incarcam  pentru intreaga zi. Poti sa te pregatesti deja si tu , ascultand mantra aici. Daca vrei sa vezi cum a fost in primul retreat ai un articol aici , si poze mai multe vezi pe facebook aici si aici.

Voi incerca sa pun in cuvinte frumoase descrierea retreatului spiritual pe care il voi organiza din nou cu Crina Palmierul in Bali ( pagina Crinei aici ), insa sunt convinsa ca oricat as incerca, nu voi reusi sa redau cu adevarat emotiile, iubirea si pacea pe care le vei trai pe pielea ta acolo.

Sa-ti spun cate un pic despre Bali, asa cum l-am descoperit noi impreuna.  Eu mai fusesem in Asia, insa nu in Bali. Nu am avut nicio asteptare, insa totul, absolut totul m-a surprins din primul moment in care am aterziat. Miroase a D-zeu. Miroase a mine, cea de care imi era atat de dor.  In timpul teacher trainingului de 200 de ore de yoga pe care l-am facut in jungla ( poti citi mai multe despre el aici) de langa vulcanul sfant din Bali, am aflat ca  paturile sunt orientate in asa fel incat, atunci cand dormi sa stai cu capul catre Vulcanul Batur – muntele sfant al zeilor unde acestia se spune ca  isi au salasul.  Legat de copacei, am aflat ceva minunat de la soferul nostru drag Wira ( de care te vei indragosti si tu), se pare ca nicio cladire din Bali nu este mai inalta ca cel mai inalt palmier din zona, semn ca egoul este intotdeauna prejos spiritului. Cat de frumos nu?  Tot de la Wira am aflat de Tri Hita Karana adica cele  ”trei cauze de bunatare” in Bali,   filosofia lor de viata : prima este armonia intre oameni, a doua este armonia cu natura si nu in ultimul rand, cea de-a III-a armonia cu D-zeu in diverse forme ale zeitatilor lor. Am simit aceste lucruri pana in ultima celula. In retreat am invatat sa oferim, imbratisand in fiecare zi ritualul ofrandelor Canang Sari din frunze de palmier/bananier  asezate in cosulet si flori, orez, in semn de multumire care ancestor, D-zeu si Univers ca suntem in viata, recunoscatori pentru inca o simpla zi , insa cel mai important am invatat o lectie grea. Am invatat sa primim. Sa primim iubirea si grija localnicilor, ale celorlalte colege pana atunci necunoscute, am invatat sa primim liniste si pace, si am invatat ca le meritam din plin. Tot aici am aflat de conceptual Hindu Trimurti, care inseamna cele “3 forme” cosmice ale creatiei, mentenantei si distrugerii manifestate prin cei 3 zei venerati de ei : Brahma creatorul, Visnu cel care are grija de creatie si Shiva cel care distruge,pentru a renaste din nou intr-o forma mai buna. Ah, inca am bratara de la ceremonia focului cu cele 3 culori rosu, negru, alb corespunzatoare acestor zei.  Fiecare casuta din Bali are un altar/templu pentru zei. Au chiar un altar in fundul curtii pentru spiritele rele 🙂 . Ei spun ca le fac aceste casute pentru a-i pacali sa stea acolo, ca sa nu vina in casa sa le disturbe linistea. Ei se roaga la spiritele rele ca sa le dea pace, timp si spatiu sa traiasca in armonie in familie si cu spiritele bune.Si sunt multe, multe altele de povestit.

Simt ca am facut o treaba foarte buna cu mine acolo, dar impreuna cu Crina, partenera mea spirituala in acest proiect care este stabilita acolo, am simtit ca am avut o misiune extrem de buna pentru copaceii care ne-au insotit. I-am adus mai aproape de ei! Si suntem atat de fericite!

Cumva nici nu a trebuit sa ne chinuim prea mult pentru ca totul sa iasa perfect, pentru ca intentiile noastre bune de grup, energia noastra, dragostea si grija noastra una fata de cealalta au facut toata treaba.

HAI CU NOI!

Pentru ca mai vrem, si pentru ca ne e dor rau de Bali in aceasta formula, mai facem o plecare spirituala! 23 octombrie- 1 noiembrie, 10 zile in Paradis ! Paradisul din tine! Stii, multi copacei spuneau ca au venit in Bali in goana dupa acest Paradis, insa toate, absolut toate am realizat ca Paradisul este cu noi oriunde am merge.

Asa ca ce zici, ma insotesti sa-i mai fac o vizita Crinei Palmierul? Esti pregatit pentru calatoria vietii tale? Care te va schimba, te va ajuta sa fii mai recunoscator, te va oglindi?

Vreau sa intelegi din start ca aceasta este o excursie altfel. Nu este genul de calatorie pe care o faci cu agentiile de turism. Va fi altfel. Vei merge in locuri autentice, vei cunoaste traditiile lor autentice, vei manca cu ei la masa. Iar noi nu vom fi niste ghizi plictisiti cu umbreluta si portavoce, care va vor prezenta “la stanga si la dreapta” obiectivele turistice!  Nu,nu, nu!:)

Noi am pregatit un program personalizat pana la ultimul detaliu, pentru o calatorie spirituala.

PROGRAM SPIRITUAL 23 OCTOMBRIE-1 NOIEMBRIE

Am conceput si updatat cu Palmierul, un program magic pentru  10 zile pline de recunostinta  care va cuprinde: sedinte de yoga și meditații cu noi si yoghinii localnici ( atat eu cat si Crina suntem certificate in 200 de ore de yoga), exercitii de recunostinta si dezvoltare personala cu mine, lectii de surf, plimbări prin junglă și prin campuri de orez, vizite la temple și la healerii balinezi, dansuri tradiționale balineze dar si:

Ceremonia Focului- cu ocazia Lunii Noi vom face o vizita intr-un ashram balinez si vom participa la o ceremonie speciala a focului unde vom arde toate fricile si neajunsurile noastre, alaturi de preotul satului si alti localnici. Vom canta mantre, vom spune povesti, si vom “oferi”.Este o experienta diferita, unica care te va marca pe viata. Tot aici vom invata sa facem ofrande, sa dansam cu gratie dansul Balinez iar Pradnya Wati, tipa care are ashramul te va fascina cu povestea ei de viata.

Ecstatic dance-  o experienta pe care nu ai cum s-o compari cu nimic, nu vezi oameni dansand, dar vezi energii, culori. Fiecare chiar danseaza ca si cum nobody’s watching. Danseaza cu sufletul. Un spectacol care nu-ti dai seama cand, dar te prinde si pe tine si brusc nu mai conteaza nimic, iti danseaza fiecare celula si esti fericit si liber. Prea multa energie si libertate intr-o incapere cu 150 de oameni.

Sound healing– terapie prin sunete. In stare de meditatie sau pur si simplu culcat, asculti muzica live ( boluri tibetane, gonguri, etc), vibratiile caruia iti dau o stare de bine.

Vizita la orfelinat- Rectific, o vizita fericita la orfelinat. La niste copii simpli si fericiti in nimicul lor. Vei canta, vei dansa, si vei fi recunoscator copacule ca te-am adus aici.

Rafting– vom trai senzatii tari si ne vom distra impreuna pe raurile balineze, printre campurile paradisiace de orez.

Holy spring Water temple– templul celor 7 izvoare , localnicii considera ca apa acestuia spala influentele negative din viata, ca spala toate bolile si supararile.

Water Healer – Exista o preoteasa  care face curatari vindecatoare prin apa, vom trai niste clipe foarte puternice, unice despre care va pot povesti mai multe cand ne vom vedea  ❤

Kecak Dance– dans traditional balinez, a aparut si in Samsara. E hipnotizant. Un ritual trance practicat doar de barbati.

Piscina infinitului: stim sa avem grija de tine asa ca te vom duce si la una dintre cele mai luxuriante piscine suspendate din Ubud. Aici nu vom sta cu mantrele pe tine J, si ai timp liber sa te relaxezi asa cum simti.

Rugaciuni la Tanah lot– templul construit pe o roca pe apa, una din cele mai iconice peisaje din Bali. Unul din cele 7 temple pe apa din Bali. Se crede ca templul este protejat de un sarge gigantic.

Silent day. Va fi una dintre cele mai provocatoare si profunde activitati din aceasta tabara. Vom avea o zi in care vom experimenta meditatia prin tacere din primul moment in care ne vom scula pana cand ne vom culca. Vom fi doar noi cu noi si pentru noi. Sa vezi ce amuzant va fi cand vei avea nevoie la toaleta si va trebui sa te faci inteles prin semen J!

Pictura intuitiva cu Oana Deac . Oana este o romanca pictorita stabilita in Bali. Ne-am simtit atat de bine sa impartasim culorile vietii cu ea. Oana ne va invata sa ne pictam emotiile, trairile, pe noi asa cum suntem. Cu ajutorul Oanei vom invata sa pictam intuitiv, ghidati de sufletul nostrum.

DSC_0649

Dimineti si apusuri la plaja in savasana. Am adus  mici modificari in acest retreat, si vom petrece  3 zile doar la plaja,  relaxandu-ne inotand, facand yoga si meditatie la rasarit si apus si explorand zona mirifica.

Tracking Vulcan ( optional). Desi foarte solicitant, acest trecking care iti permite sa vezi rasaritul la prima ora de pe Vulcan, poate fi un moment memorabil.

Si muuulte altele ❤

Asta nu era in programul spiritual, dar suntem copaci distractivi, ne place viata asa ca sa nu va mirati daca  vom “avea dezlegare la spiritualitate” si vom zbura intr-o seara intr –un club 😀

Programul nostru iti va ocupa timpul de la 8.00 dimineata pana la 20.00-22.00 dar este la latitudinea ta daca  vrei sa participi la toate activitatile. De asemenea pentru ca sunt foarte multe activitati pe care nu dorim sa le ratam, vor fi zile cand vom avea programe diferite, voi avand posibilitatea de a alege ceea ce va doriti.

PRET PACHET

10 zile in Bali pentru 1250 euro, pretul include–  Cazare pentru 10 zile in camere duble (Vom fi cazati pentru 6 nopti in Vila Shanti,   o locatie luxurianta **** desprinsă din rai cu vedere la lanuri de orez, in mijlocul junglei din Ubud-oraselul din Eat, Pray, Love, iar ultimele 3 nopti le vom petrece la plaja. Poze cu locatia aici:

– Trei mese pe zi, apa de cocos, sucuri fresh, smoothie-uri pe toată durata sederii la vila( in timpul meselor)

– Toate workshop-urile, activitatile și serviciile (activitățile vor fi tinute de către specialisti in domeniu)

– Bucatar si staff-ul vilei (grădinari, menajere, ospătari, gardieni)

– Toate excursiile;

– Transportul (soferii pe care ii vom avea mereu la dispoziție pentru excursii, plimbări pe insula, vila-Ubud-vila)

***In prețul pachetului nu sunt incluse:

– Asigurarea medicala

– Biletul de avion (care va fi cam 700-800 euro ). Le vom achizitiona impreuna sau separat. Fiecare este liber sa-si aleaga propria varianta de zbor: poate doriti sa faceti escala si sa mai ramaneti cateva zile in Dubai, sau Singapore sau Kuala Lumpur. Data trecuta am prins oferte si zboruri foarte bune cu Qatar.

*** Cati bani mai ai nevoie acolo? Pai zicem noi minim 100 de dolari, pentru ca noi iti asiguram tot confortul acolo. Depinde doar de tine daca vrei sa te pierzi in spauri, bazarele cu minunatii sau alte activitati dupa placul tau. Pregateste-te pentru Bazarul lor, iti va lua ochii, fura sufletul cand vei vedea cate minunatii poti cumpara cu preturi de nimic. Sfat de la mine, lasa loc in bagaj pentru cumparaturi :D.

*** Conditii si termeni de plata. Avans 600 euro pana la 30 august, 650 de euro cand ne vedem cu Crina in Bali si va asigurati ca totul este divin si real:). Daca ai platit avansul si te retragi, iti putem da avansul inapoi  doar daca gasesti inlocuitor. Noi putem sa te ajutam, dar nu putem garanta ca il vom gasi.

Avand in vedere ca este un numar limitat de locuri (25), primul venit adica primul care va plati avansul va fi primul servit, cu cat de apropii mai mai mult de 30  august cu atat ai mai putine sanse sa prinzi un loc cu noi. Confirmarea locului tau se va face doar prin plata avansului.

*** Perioada & Nr. Participanti. Noi ne-am dori sa strangem 20-25 de copacei.

Esti singur ? Pai foarte bine! ❤  Aceasta excursie este pentru tine! 🙂 Daca nu ai un partener sau un prieten care sa te insoțească, foarte bine! Aici vei lega prietenii si nu te vei simți nicio secunda singur, ba dimpotriva te vei simti iubit si tu ne vei oferi iubirea ta!Nu, nu este nevoie sa vii neaparat cu prietena cea mai buna sau cu partenerul de viata. Fiecare traieste lucrurile potrivite la momentul potrivit.Te asigur ca vom aduna o familie de sufletele noi pe care atunci cand o vei vedea prima oara, vei avea impresia ca o stii dintotdeauna.

“Este o experienta  pe viata, un lucru de pus in bucket list” dupa cum ne spune Crina Palmierul. Oameni de peste tot in lume vin anume in acest loc pentru a-si da un restart si pentru a se umple de energie, pentru a respira bine si fericire.

Vei stii daca ai nevoie de aceasta excursie.Daca SIMTI ca aceasta vacanta e pentru tine atunci lasa-ti pantofii acasa si vino cu noi in talpile goale!

Am pus milioane de informatii, dar daca mai ai nevoie de detalii te rog scrie-ne in privat pe fbk suntuncopac sau pe mail suntuncopac@gmail.com sau Crina_andrei@ymail.com. Da join la evenimentul cu cei care sunt siguri ca vor sa ne insoteasca (click aici ) si alege-ti un nume de copac, pentru ca in aceasta tabara nu ne vom prezenta cu numele din buletine 🙂 . Da-ne un semn cat mai repede sa stim ca ne putem baza pe “talpile tale”.

Tarimakasih ( =multumim ❤ )

Copacu’ & Palmierul

STAI! 😀  Vezi mai jos cate ceva despre noi si impresiile catorva copacei din tabere.

Despre Copac: Copacu’- are background economic si in marketing&comunicare de peste 13 ani, dar ceea ce stie cel mai bine sa faca este sa respire si sa-si traiasca viata cu recunostinta in fiecare zi alaturi de copacii sai si de  fetita sa. Dupa ultimii 4 ani in calitate de director de marketing World Class (cel mai mare lant de fitness), a ales sa inceapa un nou drum, deschizand propriul studio de yoga, si devenind managerul propriei vieti.Copacu’ a scris peste 500 de articole motivationale pe blogul sau suntuncopac.com, insumand un reach de peste 800.000 de vizualizari , si participa ca speaker motivational la diverse evenimente din zona dezvoltarii personale, parentingului si a unei vieti sanatoase si linistite in general. S-a licentiat in 200 de ore de yoga intr-un ashram din Bali Indonesia alaturi de YogaWorks, este instructor certificate Pilates, mestesugareste rochite boeme in Livadacurochii impreuna cu sora copac si  organizeaza teambuildings si retreaturi de yoga si recunostinta in tara si in  Bali. In rest, zambeste la soare, merge in talpile goale si imbratiseaza copaci la orice pas.

 Despre Palmierul Crina: Palmierul a primit o palma de viata acum doi ani.A constat intr-un accident de autocar, pe cand se intorcea din Chisinau,  cand, dupa ce a realizat ca autocarul s-a rasturnat si este in viata, primul gand care i-a venit in minte a fost “ ah, ce bine, azi nu ma mai duc la serviciu”:)  Atunci a realizat, ca desi  jobul ei era unul bun, viata ei era una frumoasa, era loc de muuuult mai mult pentru ea si avea mult mai mult de oferit. Era loc de mai multa libertate si fericire. Atunci a decis sa –si faca bagajul, sa lase tot in spate, si sa plece singura, fara niciun plan, fara niciun obiectiv in Bali. S-a indragostit atat de mult de Bali incat a ramas acolo.  S-a certificat si ea in 200 de ore in Goa India exact in acelasi timp cu mine.Poti citi povestea Crinei aici sau o poti urmari pe facebook  aici  si aici.

❤  Ce ne-au scris copacii din taberele trecute  ❤

Oana Nuca: “Cand a decis Bali-ul sa ma primesca intr-o scurta vizita si sa ma uimeasca cu tot ce are de oferit…Incepand cu cei mai frumosi copaci ce au facut posibila aceasta conexiune cu natura in cea mai frumoasa forma a ei si cu alti copaci divini cu suflete prea frumoase, continuand cu localnicii ce te copleseau cu privirile lor sincere si ale lor zambete colorate, chiar si atunci cand nu obtineau de la tine atat cat aveai disponibil sa le dai ci doar, poate, un sfert 😁M-am oglindit in toti ce imi ieseau in cale si m-am redescoperit ca pe un vechi, frumos si foarte bun prieten. Radiam de energie in acel rai inconjurata de acel tot.Am avut parte de povesti emotionante si coplesitoare, de oameni asa de frumosi…mult mai frumosi decat profilele acelea afisate cu detalii perfecte pe un perete din Facebook. 😍Mi-a placut asa de tare de mine si de parul meu ce s-a asezat asa cum nu o mai facuse niciodata, statea perfect multumit de el in acea umiditate nederanjanta, nici ciupiturile furnicilor si ale tantarilor nu m-au deranjat…mi s-a parut fantastic ca natura vrea sa ma pupe…😘Clar! O particica din sufletul meu a ramas acolo…si astept cu nerabdare octombrie sa ma intorc sa-l intreb daca pe bune acolo ar vrea sa traiasca.Namaste.”DSC_0072

 Flori artarul:” Bali, m-a primit cu bratele deschise si mi-a propus o experinte interioara unica pe care am trait-o prin toti porii.Bali este raiul celor rataciti spiritual, vindeca si bucura atat sufletul cat si ochiul.Natura te imbratiseaza, te rasfata si te indeamna sa fii copil, sa fii liber, sa fii fericit iar spiritualitatea care pluteste in aer, te prinde de mana si te coboara in cele mai adanci locuri ale interiorului tau.O experienta unica atat la exterior cat si in interior.Bali, impreuna cu oamenii care m-au ghidat in aceasta calatorie, m-au ajutat sa ma intorc acasa, de mana cu mine…”

DSC_0307

Georgiana :” Bali, acest loc in care m-am simtit EU in moduri ce nu credeam ca sunt: nebuna si dezlantuitoare-n dans, un soi de precupeata in piata – desi negociam doar pentru mine, spirituala la ceremonii… senzuala, dar si echilibrata si puternica la orele de yoga. Atat melancolica dar si copil jucaus la malul oceanului, intelegatoare cu soparlitele, furnicile, broscutele si paianjenii ce practic m-au primit in “casa” lor. Am inspirat de zeci de ori mirosul florilor de franjipani, am savurat fiecare muscatura din fructul dragonului, din snake fruit, din jack fruit si mangostino si am sorbit din ochii toate plajele si statuetele din temple. Impreuna cu fetele minunate pe care le-am intalnit acolo, in frunte cu Andreea si Crina, am descoperit cat de mult am putut din insula – din ce are vechi si nou, si m-am bucurat de fiecare clipa petrecuta acolo.Bali este pentru mine un mozaic de traditii, spiritualitate, temple, plaje, gusturi, mirosuri si libertate”

DSC_1073

Ana Mimosa : “  Magia nu poate fi explicată dar cu siguranţă am simţit-o şi acum o simt şi toţi cei din jurul meu. Pentru că liniştea din sufletul meu îi atinge pe fiecare în parte…. Pentru că m-am întors „Eu” autentic, „Eu” acceptat şi iubit de mine aşa cum este, cu defecte şi calităţi… reacţia mea actuală de fiecare dată când cineva încercă să-mi dea sfaturi sau să mă schimbe este: „Hey, dar mie îmi place de mine aşa cum sunt!!” şi realizez că de fapt totul ţine de perspectivă, nu trebuie să mă iubească şi să mă aprobe toată lumea… M-am întors „Eu” indiferent şi lipsit de reacţie la ce spun ceilalţi despre mine şi asta este o mare eliberare. Liniştea din suflet străluceşte atât de tare afară. “

DSC_0882

 Loredana Arborele de Cacao :“Experienta “Cu talpile goale” pentru mine a insemnat un cumul de “Prima Data” – prima data cand am fost intr-un loc nou cu 20 de persoane (extraordinare) noi; prima data cand am lasat complexele deoparte si m-am aventurat in tot felul de activitati ce in mod normal nu le-as fi facut; prima data cand am zambit de cand am aterizat cu avionul si pana la terminalul Plecari, 10 zile mai tarziu; prima data cand am fost “free” cu adevarat si am crezut mai mult in mine; prima data cand am crezut vorbele frumoase spuse de alte persoane la adresa mea; prima data cand am mers cu moto si asta cand eram in pijamale smile  emoticons; prima data cand am trait intens, frumos si fara prejudecati; prima data cand imi este un dor teribil de un loc si de anumite persoane.”

Florenta Maslinul : Am avut curaj sa te insotesc intr-o minunata excursie intr-un loc de vis, in Ubud, Bali. Si sunt atat de mandra de mine ca am facut asta! Am invatat atat de multe, mi-am consolidat relatia cu mine, cu sinele meu launtric, mi-am dat seama ca m-am eliberat de suferinta pe care o purtam dupa mine , pentru simplul fapt ca nu traiam in prezent, ci eram agatata de trecut, in atatea aspecte.Ok…am Scleroza Multipla. Si ce daca? Mi-am aratat mie ca pot sa ma bucur de orice,din inima, asa cum mi-am propus cand am plecat de acasa.  Mai mult de atat, am vazut ca acceptand-o ca parte din mine, ne-am bucurat “amandoua”  de tot ce era in jurul nostru. Si ea, fiind acolo cu mine, mi-a aratat cand sa ma opresc, cand sa imi iau “liber” de la numeroasele activitati, cand sa nu incerc prea mult. Sincer, mi-a lasat mana libera destul de mult 🙂 . Bineinteles, au mai fost si fetele, sufletele minunate care nu m-au lasat niciodata singura, care m-au carat efectiv in spate prin paduri si plaje insorite, care au facut asta sa para doar o alta activitate amuzanta. Si le iubesc pe toate pentru asta, si nu numai. Fiecare in parte a lasat o urma in sufletul meu. Mi-au aratat ca nu am probleme sa ma integrez in grupuri noi, doar ca sunt mai selectiva. Si asta e ok. Unii oameni pe care ii intalnim, poate trec prin viata noastra doar sa isi invete ei o lectie, e ok sa nu ne fortam.In fiecare zi am inteles ceva nou despre mine.S-au intamplat mult mai multe. Mult mai multe lectii in fiecare zi, de la tine, de la Palmier, si de la fiecare copac din tabara. Pentru care sunt recunoscatoare si voi fi recunoscatoare in fiecare zi. Am invatat sa apreciez frumusetea simpla, de la balinezii care faceau in fiecare zi ofrande de flori pentru zeii lor, de la zambetele copacesti si iubirea sincera din tabara.Iti multumesc, Copacule”

DSC_0138

Cristina Cocos: “Bali a fost pentru mine acea experienta pe care nu o pot descrie prin cuvinte sau poze. Multi m-au intrebat cum a fost si pur si simplu am raspuns “complet” si am afisat un zambet tamp   In timp ce cu ochii mintii derulam imaginile pline de verdeata, momentele in care am plans si cele in care am ras cu pofta, chipurile frumoase ale oamenilor care m-au inconjurat si care acum sunt parte din viata mea, ploile vindecatoare si  soarele generos. Si am spus atat de des “te iubesc” si a fost asa de bine. Si de atunci am ramas cu o stare de recunostinta si admiratie care mi umple sufletul de bucurie. Aceasta experienta va fi in inima mea mereu si e motorul de a merge mai departe cu zambetul pe buze stiind ca Raiul exista si pe Pamant si ca eu l-am trait acolo.”

DSC_0336

Cristina Salcam: Scrie in jurnal. Scrie in jurnal pentru ca toate trairile alea ale tale usor-usor se uita, chiar daca vei crede ca le vei purta in inima mereu. Dar inima e capricioasa si mai uita. Te vei intoarce bucuroasa la trairile asternute pe hartie. Nu-ti fie teama ca nu o sa vina cuvintele, lasa sa curga. Trebuie doar sa incerci.Sa nu te sperie trairile tale. NICIODATA! Ai incredere in ele, pentru ca acolo e inceputul descoperirii tale. Viata e despre emotii, iar daca    vei ajunge in Bali cu      Copacelul vei vedea asta cu mult mai multa deschidere. Incearca sa nu ii incarci pe cei din jurul tau cu prea multe emotii sau cu prea mult despre tine. Fiecare are bagajul sau emotional si pentru ca vei gasi acel spatiu primitor, vei vrea sa oferi. Incearca totusi sa respecti spatiul creat dintre voi. Nu-l incarca… lasa-l sa respire iubirea, iar daca vei vrea sa spui muuult, sa te descarci, alege-ti pe cineva in care ai incredere. Si fa-o in privat. Azi razi. Maine razi din nou. Poimaine poate plangi sau vrei sa te certi cu cineva. Sau poate doar vei vrea sa stai in liniste. In tot zgomotul insulei balineze am descoperit oaze de liniste pe care daca ai vointa si atentie vei fi in stare sa le descoperi sau sa le creezi peste tot in lume.

Dora Sequoia “Am plecat in aceasta noua experienta fara asteptari sau dorinte si normal ca am ramas profund impresionata am cunoscut niste femei minunate, am plans in fiecare zi, am mancat cele mai bune fructe de pana acum, am inceput sa fac yoga sa incep sa imi cunosc corpul sa il ascult.M-au impresionat copacii, florile, oceanul,sumedeniile de arome noi. Localnicii cu bunatatea lor, cu modul de viata asa diferit, legatura stransa pe care o au cu natura, respectul pe care il au fata de planeta noastra. Eu inca am impresia ca am fost in rai, cred ca asta a fost si prima experienta in care am facut tot posibilul sa fiu prezenta si sa traiesc acum si aici. Am invatat sa accept lucrurile mult mai usor in viata mea si sa nu mai caut atatea explicatii, am plans in fiecare zi de emotie, de fericire, de teama. Mi-a placut foarte mult clasa de yoga dance a Azucai si ea ca prezenta si mai ales am aflat de existenta zeitei Kali. M-am intors din Bali cu magie, ma simt mult mai frumoasa, am incredere in mine, parca si lumea in jurul meu s-a schimbat sau m-am schimbat eu, in acelasi timp mi-e foarte dor de tot de acolo stiu ca fericirea vine din interior si nu din exterior si ca pentru a fi fericiti nu e important locul in care suntem dar energia si trairile de acolo nu le-am simtit nicicand in viata mea…”DSC_1010

Antoanela Salcie :“Cand povestesti impresii de vacanta colegilor de serviciu, iar unii sunt convinsi ca ai luat-o razna :D.Asta demonstreaza inca o data ca aceasta vacanta nu a fost doar o vacanta, ci un pas enorm spre adevarul pe care unii inca nu il perep. Dar energiile inalte acumulte de noi si aduse in locuri care au nevoie, sunt sigura ca isi vor face treaba . Nu intamplator am primit un ultim mesaj Bali style, in drum spre casa cand am ales sa ascult o melodie in timpul zborului😊https://www.youtube.com/watch?v=Ut_ez2Ma4IM&feature=share”

 

 

 


6 Comments

Cum au fost cele 200 de ore de yoga la teacher training-ul din Bali

Draga copac,

M-am intors zilele trecute din Bali, dupa aproape doua luni si jumatate in talpile goale care m-au costat printre altele un numar in plus la pantofi pentru ca picioarele mele au fost obisnuite sa zburde goale in tot acest timp. 😀 . “Tara arde, si baba se piaptana “, stiu.

Cine ar fi zis ca asta este dilema vietii mele acum ?  Acum 15 ani abia intrasem la facultate: printre primii la buget, la Finante Banci. Daca ma intrebai atunci care sunt planurile mele de viitor, erau departe de pozitia lotus si lumanare in care imi place sa stau cat mai des acum 🙂 . Familia, societatea, “ceilalti”  aveau planuri mari cu mine: sa devin o bankerita bogata, sa ma invart in cercuri elevate si sa apar pe copertile revistelor de business la top tineri sub 30 de ani .  Aveam potential pe bune 😀 , insa viata avea alte planuri cu mine.

Dupa multe joburi in management ( in presa, televiziune, advertising, health clubs), acum vreo 3 ani, am ales sa schimb ceva: cum ar fi sa devin managerul propriei mele vieti? Cum ar fi sa fiu atat de bogata incat sa pun capul linistita pe perna in fiecare seara, sa ma uit in oglinda si sa-mi multumesc pentru inca o zi in viata, sa fiu atat de impacata cu mine incat sa nu mai caut pacea in ceilalti?

Atunci a venit schimbarea. Dupa prima clasa de yoga din viata mea, am avut o revelatie: eu vreau sa am o minte, un trup si o inima libera! Eu vreau sa stiu cine sunt! Eu vreau sa aflu mai mult despre tot! Eu nu mai vreau sa fiu prizoniera propriilor ganduri nefaste!Si asa am inceput… am visat intr-o noapte ca aceasta este misiunea mea, sa fac ceva care cu adevarat sa conteze, sa aduc un pic mai multa recunostinta si liniste in mine si in tot ce ma inconjoara.

Am inceput intr-o joaca. Sincer, la inceput imi placea doar cum “dadeam” in oglinda 🙂 . Adica traiam sindromul “honey moon yoga ”, cand esti atat in incantat si vrei sa incerci cele mai crazy si sexy posturi ca sa dai bine in poze si sa -ti placa ce incarligaturi vezi in oglinda, cand esti foarte mandru de corpul tau.Apoi relatia mea cu yoga s-a maturizat, am facut experimentat-o si in sarcina si cu Yanna Anastasia in brate, si pot sa spun ca am luat decizia abia dupa 3 ani sa merg mai departe si sa fac cursul de 200 de ore de yoga, pentru ca am inteles cu adevarat ca nu este doar o faza prin care am trecut, doar un val, doar o relatie trecatoare si ca e timpul sa duc mai departe la un alt nivel ce am invatat. Am luat aceasta decizie de a ma certifica international in Yoga pentru ca:

  • Primul meu professor de Yoga, Carlos m-a intrebat la prima clasa de yoga “cine sunt?”, intrebare care m-a urmarit de atunci non stop si m-a facut curioasa sa aflu mai mult despre aceasta disciplina numita yoga, atat la nivel fizic/anatomic cat si mental, emotional, spiritual.
  • Am simtit ca este cea mai frumoasa pasiune a mea din ultimul timp, care m-a inflorit, m-a renascut. Am iubit fiecare celula din mine de pe saltea, si am simtit ca pot imparti si cu ceilalti aceasta magie.
  • Imi place sa invat incontinuu lucruri. Sunt genul de “student pe viata”, care nu poate inchide ochii pe perna seara daca nu si-a luat lectia din ziua respectiva. Sunt genul care isi da singura teme, si care isi inventeaza singura quiz-uri in cap, sunt insetata sa aflu mai mult despre mine ca spirit. Eram insetata sa cunosc mai multe despre anatomia yoga, filosofia, psihologia yoga, despre toate beneficiile acestei practici.
  • Imi place sa meditez simplu, fara sa ma chinui sa par interesanta sau sa incerc practici care de care mai solicitante pentru minte. Cea mai profunda meditatie a mea a fost perioada in care am alaptat-o pe fetita mea, momentul acela cand esti cu adevarat cufundat in prezenta, recunostinta, liniste si iubire- asta este meditatie.
  • Mi-am dat seama ca imi place la nebunie sa fiu inconjurata de oameni. Pana acum ceva timp m-am ascuns in spatele unui calculator, si nu stiam ce culoare au ochii oamenilor cu care interactionam. Mi-am dat seama ca ii iubesc atunci cand ii privesc in ochi, cand sunt printre ei, cand ii ascult, cand le zambesc.
  • Am fost pregatita sa fac schimbarea in mine si am stiut ca pot contribui cu un pic, un pic de tot sa schimb Universul in care ne aflam in mai bine, pentru ca schimbarea celorlalti sau a spatiului din jurul nostrum, incepe in noi. Mi-am dat seama ca sunt o fantana nesecata de lumina, si ca e in misiunea mea sa-i fac si pe ceilalti sa inteleaga de acest izvor care se afla in ei.
  •  Nu in ultimul rand, am inteles intr-un final ca Yoga nu este despre statul in cap ( asa cum faceam la inceput) sau alte provocari chinuitoare pentru corp. Yoga nu este despre a fi flexibil. Despre a sta in maini sau in varful degetului mic de la picior. Yoga este despre tine. Yoga creeaza spatiu in tine acolo unde nu stiai ca il ai. Yoga darama zidurile pe care le-ai ridicat in jurul inimii tale, si te ajuta sa te imprietenesti cu emotiile tale. Bune sau rele. Yoga te ajuta sa iti iubesti corpul cu toate imperfectiunile lui, sa fii constient de zgomotul mintii tale si de faptul ca doar tu poti controla gandurile tale. Yoga este despre iertare, despre pace cu tine. Pe salteaua de yoga vii sa simti si sa te simti. ❤

Ei, si pentru ca stiam ce vreau si ce am nevoie, provocarea a fost sa gasesc un curs care sa mi se potriveasca. Dupa milioane de cautari, in final alesesem – un curs de yoga certificat  Yoga Alliance prin cel mai mare lant de yoga din US- YogaWorks, insa sub indrumarea a doi profesori divini, Alicia& Oliver – rezidenti in Bali. El printre altele surfer cu spirit liber si vesel ( il iubeam cand purta tricoul scurt cu mesaj motivational “ I’d rather be a mermaid :)” , ea o zeita a medicinei chinezesti,a  intelepciunii, a emotiilor, a puterii feminine. Mi s-a parut important sa ma rup de tot, sa ma detasez de tara si familie ca sa ma pot focusa 100% pe studiu si pe mine.

Si asa mi-a facut bagajele si am zburat in Bali. Intr-o jungla de la poalele unui vulcan, intr-un lan de orez supraetajat, in  Prana Dewi. Printre broscute, soparlite si serpisori de apa. Locatia, asemeni unui ashram, era departe de orice forma de civilizatie. Se gospodareau singuri din propria recolta, si uite asa am mancat organic numai orez, fructe, legume si apa de cocos mai bine de o luna.  Acest loc avea si o incarcatura spirituala foarte mare. Un pic mai tarziu am aflat ca umbla vorba ca sunt cateva spirite bune pe acolo care nu au vrut sa plece in lumea de dincolo si mai fac sotii studentilor 🙂 . M-am amuzat pentru ca atunci cand am depus ofrande, aveam si o tigara acolo, chipurile ca unuia dintre spirite ii placea sa fumeze 😀 . Ei chiar cred in lucrurile astea.

Despre Alicia si Oliver.“Mama si Papa” i-am numit pe profesorii nostri. Si nu pentru ca aratau a parinti (desi la  peste 47 de ani sunt super hot!), ci pentru ca, asemenea parintilor nostri, au avut grija de noi, 31 de zile sa ne indragostim de yoga si de magia ei. Sa ne indragostim de noi.

Cand am inceput cursul, ne-au setat o regula: sa fim buni si onesti ( “ahimsa” & “satya”), asa ca tot ce ne-au invatat a fost bazat pe bunatate si pasiune. Au o maniera incredibila de e ne face sa retinem lucrurile cu adevarat importante, si chiar daca uneori volumul de informatii ne depasea si simteam ca ne arde creierul, intotdeauna au gasit o varianta sa ne scoata din tensiune: poate un cantecel happy, poate un joculet, poate o discutie profunda. Alteori ne invatau sa vorbim cu spiritele naturii, sa ne legam cu energia pamantului, sa ardem in foc tot ce e negativ in noi, sa ne curatam aura cu salvie si multe alte chestii super interesante pe care am incepu sa le aplic si noi.

Am ales acest curs pentru Alicia care mi s-a  parut extrem de umana si calda, dar si foarte profesionista. Am aplicat la zeci de scoli de yoga din lumea intreaga si a fost singura care mi-a raspuns cu un mail personalizat de 2 pagini, in care am simtit pasiunea ei pentru yoga, pentru viata, si iubirea pentru fetita sa care o urmeaza peste tot. Asa m-a cucerit. Plus programul cursului care mi s-a parut extrem de  bine structurat. In fiecare zi aveam  teme, chestionare, secvente de pregatit, subiecte pentru jurnal de dezbatut  si jocuri de dezvoltare personala. Examenul nu a fost usor deloc, insa ei ne-au pregatit atat de bine incat toate l-am luat cu peste 9.50. Nu degeaba am primit 8 kilograme de carti si ni se impunea “silent” dupa clase 😀 . Ca sa ne putem centra, concentra pe studiu.

In fiecare dimineata ne sculam la 6 si faceam o meditatie de grup de 30 de minute. Erau zile cand ma simtem un mic Budha :), chiar simtem cum in corpul meu zburda energia sau cum pluteam, simteam controlul gandurilor, insa erau alte zile cand nu se lega nimic,imi treceau numai prostii prin cap ca Juliei Roberts in “Eat pray love” :). Uneori pentru ca stateam foarte mult intr-o pozitie imi amorteau complet picioarele si ma amuzam dandu-mi pumni imaginari in ele in timpul meditatiei. Cateodata deschideam doar un ochi discret ca in desenele animate sa vad daca mai e vreo colega la fel de scrantita ca mine :), si eram uimita sa vad ca toate  erau asa de serioase si concentrate….. pana intr- o zi cand o colega a facut “buf!” din sezut si dadea din maini ca si cum ar fi inotat. Atunci mi-am zis “e clar, nebanuite sunt caile Domnului” si ale meditatiei 😀 . Ce incerc sa spun este ca suntem oameni, suntem “Budha” zilelor noastre, perfecti in imperfectiunea noastra. Este normal sa mai radem, sa mai gresim, sa mai cadem, sa mai glumim. Este minunat sa fim spirituali dar este perfect normal sa ramanem uneori ancorati in haosul, drama si comedia si facebookul zilelor noastre. Pentru ca yoga nu inseamna numai copaci verzi, unicorni si fundite roz. Yoga este aici si acum pur si simplu: “atha yoga nusa sanam“.

200 de ore de yoga, atat era pragramul nostru de certificare, insa dupa ce l-am terminat am realizat ca de fapt am facut 300. Oamenii astia nu se puteau opri sa ne furnizeze informatii din inima, din suflet.

Tot ei ne-au invatat “puterea tacerii”. In fiecare zi inainte de clase si dupa acestea fiecare era pe “silent” adica nu aveam voie sa vorbim intre noi si sa ne dispersam energia. Nu, nu a fost un chin! A fost o binecuvantare, un timp sacru cu noi insine, un timp de introspectie, de liniste, de conexiune cu natura!

Alaturi de “mama si papa”  si de colegele mele, m-am simtit in siguranta, si niciodata singura, desi eram departe de familia mea. Imi aduc aminte acum cand am sarit la mijlocul noptii in patul colegei mele Stephanie, si am luat-o in brate tragand patura peste noi in cap, pentru ca am avut impresia ca un spirit ne-a batut la usa insistent. Era un sofer, hahha 😀 ! M-am indragostit de fiecare din cele 17 participante, si mi-am dat seama cat de asemanatoare suntem, desi statuturile noastre sociale sunt atat de diferite….. pentru ca yoga insemana printre altele “yuj” -“a uni”. Pentru ca trainingul a fost destul de scump, participantele erau destul de instarite, iar eu initial ma gandeam ca vor fi niste superficiale si insensibile. Insa nu, desi aveau situatii foarte bune, pe toate ne lega aceeasi idee: toate voiam sa facem o schimbare, sa facem ceva care sa conteze cu adevarat. Mai toate voiau sa-si dea demisia, haha! Cand stam seara la povesti si ascultam cu lacrimi in ochi violentele fizice, stresul la job si lipsa timpului liber, dezamagirile in dragoste, lipsa afectiunii parentale sau violentele fizice ale unora dintre ele care stau in mijlocul New Yorkului sau in capitale asiatice desi au toti banii din lume mi-am dat seama ca nu conteaza de unde venim, toate, absolut toate avem probleme mai mici sau mai mari, toate avem povesti,nu exista viata perfecta ca in filmele americane. Oricat am nega, traim intr-o lume a suferintei, iar noi cele aflate acolo am avut puterea sa recunoastem asta si sa facem o schimbare. Ma uitam in ochii lor si realizam ca suntem toate la fel. Ma simteam mai buna si inteleapta, mi-am dat seama cat de important este sa fii in compania potrivita, sa-ti poti oglindi cele mai frumoase parti din tine. La Prana Dewi nu existau bisericute, barfe, eram  cu toatele niste surori.

In  a 3-a saptamana de curs mi-a fost foarte rau. M-am simtit extrem de slabita si cateva zile bune am fost ca o leguma, nu puteam face mai nimic. Sa fi fost o bacterie, sa fi fost o gastrita de la prea multe verzituri, sa fi fost dorul de Anastasia, sa fi fost pur si simplu o reactie a eliberarii emotiilor prin asanele pe care le-am tot practicat, nu stiu. Cert e ca al meu corp s-a exprimat, dar intr-un final am ajuns la o intelegere cu el si ne-am imprietenit, intorcandu-ma sanatoasa pe salteaua de yoga.

La Prana Dewi am pierdut lactatia. Aveam in minte doar ultima imagine in aeroport cu fetita mea care a supt cu disperare ultima picatura de energie si iubire din mine. M-a durut. Mai ales ca in baia outdoor aveam o pictura cu o balineza care isi alapta copilul mare de 3 ani. Am stiu insa ca Anastasia m-a inteles si m-a lasat sa fac acest lucru pentru evolutia  mea si a noastra impreuna. Yoga m-a invatat sa iubesc detasat si acesta este poate unul dintre cele mai mari bogatii ale mele acum. Sa realizezi ca nimic nu iti apartine. Nici macar tu.

Tot Yoga ne invata ca de fapt Yoga nu este ( numai) pe saltea. In ultimele zile de curs, Alicia ne repeta ca am invatat cu ce se mananca yoga dar sa incercam sa ramanem yogini si in afara saltelei, acasa, la job, pe strada, in vacante: sa fim mai buni cu noi si ceilalti, mai corecti, mai sinceri, mai recunoscatori, mai liberi, mai umani, mai calzi, mai vulnerabili.Si sa nu incetam sa invatam incontinuu lucruri noi. Sa ramanem mereu cu modestia studentului la prima clasa, sa ne perfectionam si sa nu incetam sa practicam yoga pentru noi, cu noi, cu numai pentru ceilalti, in calitate de profesori.

In  ultimele zile petrecute la curs  ma simteam din ce in ce mai pregatita. Eram la locul potrivit  si momentul potrivit. Daca l-as fi facut acum 5 ani nu cred ca as fi inteles nimic.  Chiar daca a fost un sacrificiu financiar destul de mare, sunt convinsa ca totul a meritat si se va intoarce inzecit la mine.

Dupa ce am terminat cursul am mai petrecut o luna in Bali, unde am organizat pentru 38 de copacei doua retreaturi de spiritualitate impreuna cu Crina, o moldoveanca minunata stabilita in Bali. Am simtit cu adevarat ca faceam ceva care sa conteze, ceva care sa schimbe perceptii, mituri, credinte care aduce un pic mai multa liniste si pace. Am simtit ca ajut, si nu as fi ajuns la aceasta misiune, daca yoga nu mi-ar fi deschis ochii.

Mai departe nu-mi ramane decat sa ma rog sa vina la mine copaceii care au nevoie de ceea ce eu simt, stiu si iubesc.  Nu am un plan foarte clar, dar sunt convinsa ca sunt pe drumul cel bun si totul se va lega exact ca in visul meu.

Va multumesc pentru ca imi sunteti aproape in aceasta calatorie.

Ps: daca va intereseaza trainingurile de yoga  pe  care le face cu atata pasiune Alicia, puteti sa-mi scrieti in privat sa va dau detalii sau sa o contactati personal aici sau pe siteul YogaWorks. Este minunata!

 


Leave a comment

“Ok…am venit in Bali cu scleroza multipla. Si ce daca? ” De Maslin, un copac din retreat

Draga copac,

ea este Maslin.  Ti-am mai povestit mai demult despre ea, aici.

Maslin m-a insotit in Bali  in prima editie a retreatului spiritual pe care l-am organizat cu Crina Palmierul. Si nu oricum. In baston.

Nu, nu vreau sa -ti fie mila de ea! Am spus-o fetelor care i-au fost colege in tabara si ti-o spun si tie. Mila este poate una dintre cele mai josnice stari pe care o fiinta umana le poate simti.

Sunt convisa ca, citind randurile ce vor urma vei simti insa admiratie fata de Maslin si curaj fata de tine sa te infrunti cu adevarata ta fiinta asa cum si ea a facut-o.

Maslin a primit acum cativa ani o lectie de la viata, aceea prin care al ei corp s-a imbolnavit cu scleroza multipla. De atunci priveste viata prin alte filtre. Poate mai recunoscatoare, poate mai prezenta, poate mai vie.

Cel putin pentru mine in tabara, Maslin mi-a fost lectie in fiecare zi.  In timpul orelor de yoga auzem deseori “POC!” 🙂 . Stiam ca Maslin  a cazut, insa de fiecare data ma amuzam, pentru ca atunci cand intorceam privirea, ea era deja in picioare ca o diva, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Erau zile cand pana la plaja trebuia sa coboram multe trepte pe drumuri anevoioase, si cu toatele ne ofeream sa o luam in spate sau sa o ridicam pe sus de brat. Insa ea, “nu”! Si-a infruntat boala si corpul in fiecare moment si a reusit sa tina singura pasul cu noi.  Imi voi aduce aminte intreaga viata cand  in cadrul unui exercitiu de setare a intentiilor, maslin a inchis ochii si si-a setat ca dorinta “sa mearga drept” . Atunci am simtit cu adevarat iubirea tuturor participantilor din tabara si am realizat ca este in locul in care trebuie, pentru ca era printre 20 de ingerasi care au avut grija de ea cu mult drag.

Multa lume m-a luat drept iresponsabila pentru ca am provocat-o la toate aceste actiuni din tabara, insa mie nu mi-a fost o secunda teama si stiam ca nu eu eram cea curajoasa, ci ea. Maslin este unul dintre cei mai curajosi si puternici oameni pe care ii cunosc. A fost o cascada de inspiratie si putere pentru toate copacele din tabara in fiecare zi. Uita-te pe poze, vezi cum sta in maini? Maslin este incredibila, este minunata!

Maslin iubeste yoga, maslin isi iubeste corpul chiar daca uneori o mai tranteste la pamant, maslin iubeste oamenii, maslin isi iubeste si isi accepta drumul.

Citeste randurile maslinului de mai jos, si urmareste-i mai departe povestile  inspirationale de pe blogul ei, aici.

Maslinule te iubeeeeeescccc, iti multumesc enorm ca ai aparut in calea mea. Si eu sunt tare, tare mandra de tine.

“Draga Copac,

Revin la tine, sa iti povestesc ultimele emotii si lectiile pe care le-am invatat in aceasta ultima , minunata perioada.

Am avut curaj sa te insotesc intr-o minunata excursie intr-un loc de vis, in Ubud, Bali. Si sunt atat de mandra de mine ca am facut asta! Am invatat atat de multe, mi-am consolidat relatia cu mine, cu sinele meu launtric, mi-am dat seama ca m-am eliberat de suferinta pe care o purtam dupa mine , pentru simplul fapt ca nu traiam in prezent, ci eram agatata de trecut, in atatea aspecte.

Trezitul de dimineata in Bali ( pentru yoga de dimineata) nu mai era un chin. Dimpotriva, deschideam ochii , imi repetam cat de recunoscatoare sunt ca am ajuns in Paradis, ca sunt inconjurata de niste fete minunate, care imi arata parti din mine in fiecare zi , si care mi-au demontat convingeri nesanatoase pe  care le aveam, despre mine si despre lume. Iar apoi intorceam capul, iar in dreapta mea era colega mea de camera, cu zambetul ei larg si ras contagios, cu care radeam de dimineata pana noaptea tarziu.

Ok…am Scleroza Multipla. Si ce daca? Mi-am aratat mie ca pot sa ma bucur de orice,din inima, asa cum mi-am propus cand am plecat de acasa.  Mai mult de atat, am vazut ca acceptand-o ca parte din mine, ne-am bucurat “amandoua”  de tot ce era in jurul nostru. Si ea, fiind acolo cu mine, mi-a aratat cand sa ma opresc, cand sa imi iau “liber” de la numeroasele activitati, cand sa nu incerc prea mult. Sincer, mi-a lasat mana libera destul de mult 🙂 . Bineinteles, au mai fost si fetele, sufletele minunate care nu m-au lasat niciodata singura, care m-au carat efectiv in spate prin paduri si plaje insorite, care au facut asta sa para doar o alta activitate amuzanta. Si le iubesc pe toate pentru asta, si nu numai. Fiecare in parte a lasat o urma in sufletul meu. Mi-au aratat ca nu am probleme sa ma integrez in grupuri noi, doar ca sunt mai selectiva. Si asta e ok. Unii oameni pe care ii intalnim, poate trec prin viata noastra doar sa isi invete ei o lectie, e ok sa nu ne fortam.

In fiecare zi am inteles ceva nou despre mine: la Preoteasa Ida, care ne-a facut ritualul de purificare cu apa, am realizat ca nu mai este atat de multa suferinta in mine, ca eu sunt cea care o tine strans in suflet, si am reusit sa ii dau drumul. La excursia la ashram am putut sa ii punem o gramada de intrebari Pradnyei, despre Bali, despre spiritualitate si zei. Ea ne-a raspuns cu dragoste fiecareia in parte, desi era coplesita de intrebari din toate partile.

Cand am fost intr-un alt fel de club. Unde oamenii vin sa danseze pur si simplu. Asa cum le dicteaza sufletul, fara sa ii judece pe cei de langa si sa fie judecati , fara selfie-uri, fara alcool. Sa isi exprime sentimente prin dans, in aer liber, in haine comode, pe jos, prin aer, oricum.

Am realizat ca,desi stiu, la nivel constient, ca vindecarea e in mine, subconstientul meu nu o crede. Stiu ca se poate sa ma vindec singura, ca totul e in sufletul meu, dar pur si simplu nu ma consider suficient de buna, de capabila, sa fac asta. In momentul asta sunt la etapa “fake it ‘til you make it”. Important este ca am realizat asta, de acum incolo voi lucre pe asta.

Apoi a  fost “silent day”. Ziua in care nu vorbeam. Normal ca pentru 20 femei laolalta , a fost o adevarata provocare. Dar este incredibil ce iti poate spune sufletul tau atunci cand privesti in interior. Cand am stat linistita , eu cu mine, fara sa ma simt obligata sa umplu linistea. Cand mi-am dat seama ca vorbim uneori atat de mult, si de inutil.

S-au intamplat mult mai multe. Mult mai multe lectii in fiecare zi, de la tine, de la Palmier, si de la fiecare copac din tabara. Pentru care sunt recunoscatoare si voi fi recunoscatoare in fiecare zi. Am invatat sa apreciez frumusetea simpla, de la balinezii care faceau in fiecare zi ofrande de flori pentru zeii lor, de la zambetele copacesti si iubirea sincera din tabara.

Iti multumesc, Copacule”

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea.


Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!