Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Vecina mea Ioana, psiholog de caini :)

Draga copac,

Ioana este vecina mea.

Ne ciocnim de multa vreme in scara blocului, eu cu caruciorul, ea scotand catelusii la plimbare, insa nu legasem prea multe cuvinte.

De curand mi-a facut o vizita la un ceai, si de atunci mi-a intrat in suflet.

Atunci cand ea vorbeste de animale are aceeasi sclipire in ochi ca mine cand vorbesc de Yana, copila mea.

Ioana a terminat psihologia insa a ales sa se foloseasca de cunostintele ei in terapia canina. Sincer, eu nu am inteles iubirea de animale pana cand am avut-o pe Jadi, catelusa mea. Ii sunt atat de recunoscatoare pentru toata iubirea neconditionata pe care mi-a oferit-o si pregatirea pe care mi-a dat-o pentru venirea Yanei.

As vrea sa devin candva omul bun pe care il vede Jadi prin ochii ei de caine.

Zi-ne vecino 🙂 povestea ta si a catelusilor de care ai grija :

 “Inca de cand eram mica imi doream un catel, nu conta ce fel de catel, mare mic, de rasa sau nu, important era sa am si eu unul. Am facut insa parte din acel procent de copii care nu aveau voie cu animalute acasa..daaar..m-am facut mare 🙂 si acum am in afara de cei 2 catei personali, mult mai multi la…. dresaj. Am aflat destul de tarziu ca in Romania se face dresaj cu drag si recompensa si ca pot practica asta ca meserie..dar ziua in care am plecat de la job-ul de birou sa lucrez cu cateii in parc a fost cea mai fericita zi din viata mea. Fiind psiholog de meserie a fost usor sa aplic cunostintele pe catei, mai ales ca de cele mai multe ori oamenii ajung la dresaj din cauza problemelor de comportament pe care le intampina cu patrupezii lor.

Sa ai un catel este o experienta minunata, care iti poate schimba viata in bine si care iti umple sufletul de iubire. Insa pana si cel mai bun prieten al omlui poate veni cu plusuri si minusuri si poate sa iti dea batai de cap. Daca intampinam astfel de probleme cu prietenii nostri, este usor de inteles ca le vom intampina si cu cateii nostri, mai ales ca nu stim exact ce ne comunica si cum sa comunicam cu ei. Tocmai de aia, este foarte important sa invatam sa interpretam comportamentul catelului nostru. Am intalnit multi stapani care isi tratau cainii ca pe copii, si, pana la un punct nu e neaparat greşit, dar cainii vad si percep lumea in alt mod fata de copii si trebuie sa tinem cont de asta daca vrem sa ne facem intelesi si sa construim o relatie frumoasa. 

Atunci cand ne alegem un catel nu trebuie sa tinem cont doar de aspectul fizic ci si de alte caracteristici, cum ar fi ce probleme de sanatate putem intampina cu o anumita rasa, daca ne dorim un catel foarte activ sau dimpotriva, unul foarte linistit.  Ştiti desenele alea animate în care cainii şi stapanii seamana foarte mult?  Aşa ar trebui sa fie..nu fizic evident, (cred ca nimeni nu si-ar dori sa creada ca seamana cu un bichon frisee sau cu un bulldog), dar cainele pe care ni-l alegem trebuie sa se muleze pe personalitatea noastra si pe stilul nostru de viata. 

De exemplu, daca esti o persoana foarte activa, nu iti va placea foarte mult sa ai un catel lenes care adoarme la trecerea de pietoni – era o tipa la mine in cartier care se ruga de basset-ul ei sa se trezeasca suficient de mult cat sa poata sa traverseze- sau daca esti comod din fire nu o sa iti doresti un câine cu care sa trebuiasca sa faci foarte multa miscare ca sa nu iti distruga casa. Pe urma, ar trebui sa te gandesti cam ce vrei sa faci cu cainele..vrei un catel de companie sau unul de paza? Si aici mare atentie…doar pentru ca face parte dintr-o anumita rasa nu inseamna ca poate sa te pazeasca..s-ar putea sa iti sara in brate la fel ca Scooby Doo. Intr-un fel, alegerea unui catel seamana cu alegerea unui partener.

Dupa ce ne alegem un catel cu care sa rezonam intervine de obicei problema educatiei, macar a celei basic referitoare la a nu confunda canapeaua cu toaleta si la a face distinctia dintre lucrurile permise si cele interzise.

Am intalnit multe pareri care sunau cam asa…de ce sa-mi dau cainele la dresaj? De ce să nu-l las sa fie liber şi fericit? 

De ce sa-i stric personalitatea? Pentru ca nici tie nu ti-ar placea sa stai cu niste creaturi ciudate care nu vorbesc aceeasi limba, nu intelegi ce vor de la tine, si te mai trezesti din cand in cand giugiulit sau pedepsit dar nu-ti dai seama exact de ce.  Pentru ca si noi am mers la scoala si am invatat sa traim intr-o societate.  Am invatat si ca nu e bine sa mancam pamant sau cabluri electrice si asta nu ne-a stricat personalitatea. Pentru ca dresajul este o cale de comunicare intre noi si caine si pentru ca ii dezvolta creierul..da si creierul este un muschi care lasat nefolosit se atrofiaza. De cand aducem chestia aia mică si dragalasa acasa ea invata, absoarbe ca un burete si conteaza ce absoarbe pentru ca convietuim cu ea. 

Este important sa ne inarmam cu rabdare pentru si noi invatam odata cu catelul, sa intelegem ca educatia necesita timp, ca avem de-a face cu niste fiinte vii, si nu cu niste robotei si ca exact asa cum nici noi n-am merge la serviciu daca nu am fi platiti pentru asta, si cateii vor avea nevoie de o oarecare forma de recompensare pe durata intregii lor vieti.

Anatole France spunea ca pana nu iubim un animal, o parte a sufletului nostru ramane netrezita.

Daca ai nevoie de un psiholog pentru cainele tau, eu ii pot oferi toata iubirea si toate cunostintele  mele.

Ma poti gasi aici.”

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!

 


8 Comments

O zi la tara in FAMILIA Copac.

Draga copac,

as vrea sa incep postul de astazi cu adanca recunostinta pentru parintii mei, pentru toate valorile pe care ni le-au insuflat de cand eram mici, pentru unitatea familei noastre, respectul pentru radacini, iubirea pe care au sadit-o intre noi surorile, pentru copilaria frumoasa pe care ne-au asigurat-o, pentru iubirea pentru natura si animale, pentru casa de la tara pe care au construit-o cu truda pentru ca ai nostri copii sa zburde liberi in papusoi, si pentru simplul fapt ca s-au intalnit, au trecut peste cele bune dar si peste cele grele impreuna, si ca datorita lor, suntem noi azi aici si contribuim putin- putin sa facem lumea asta un pic mai recunoscatoare.

In scoala invatam ca familia sta la baza societatii. Banal, dar cat de adevarat. Istoria ne invata ca familia este rezervorul uman al omenirii, primul nucleu al civilizației, ca a însemnat stabilitate în timp si speranta pentru viitor, dar noi am cam uitat.

Acum cateva zile, mi-am invitat copacii la o duminica in FAMILIA Copac, la casa noastra de la tara ingrijita cu multa dragoste de parintii mei, si construita de acestia langa casa parinteasca a bunicilor, unde ne cataram in copaci cand eram mici, unde jucam batatura la nuntile din familie, unde ne giugiuleam la poarta cu baietii din sat(haha!), si ne juleam genunchii pe bicicletele Pegas.

Am experimentat o zi plina in FAMILIE. Am facut yoga in livada, ne-am desenat povestile vietii pe hartie, am desenat mandale dagice,am adus omagii pentru strabunii nostri, am dansat constient, am cantat mantre, am probat rochite din @Livadacurochii si nu in ultimul rand am mancat la masa campeneasca bucatele pregatite cu multa dragoste de parintii mei.

Nu stiu cum se nimereste, dar fiecare intalnire ma invata cate o lectie. Subiectul acestei escapade la tara a fost FAMILIA si pretuirea si respectul ei indifirent de circumstantele in care ne aflam. Copacii prezenti si-au luat unul lectia de la celalalt, cativa dintre acestia si-au pierdut cativa membrii ai familiei fara sa apuce sa -si impartaseasca toate emotiile, iar altii, au parintii in viata langa ei insa se confrunta cu diverse divergente. Poate a fost un motiv si un scop sa se intalneasca intre ei la masa mea, si sa realizeze, ca orice membru al familiei este sfant, si trebuie pretuit atata timp cat este in viata, acceptat si respectat, si ca, este in masura noastra, a generatiei prezente si viitoare sa corectam greselile parintilor nostri, faurind un viitor mai linistit si mai bun pentru copiii nostri.

Draga mama, draga tata, va rog sa ma iertati pentru momentele cand nu am apreciat grija si iubirea voastra, cand nu am valorificat efortul vostru, cand v-am luat in ras sau v-am adresat cuvinte grele si urate, cand nu v-am respectat  si nu v-am oferit in schimb iubirea pe care voi mi-ati oferit-o. Ceea ce sunt astazi, se datoreaza in mare parte primilor ani din viata pe care i-am petrecut la sanul vostru, unde m-am simtit in siguranta si am primit increderea si caldura de care aveam nevoie.

Pentru mine a fost o experienta minunata, sa pot contribui cu un pic, un picut in “trezirea” unor copacei in cautare de raspunsuri si de solutii, sa facem prezentul nostru si viitorul copiilor nostri un pic mai bun.

Va multumesc din inima ca mi-ati calcat pragul familiei mele, si va rog sa va respectati si sa va iubiti parintii indiferent de relatia pe care o aveti cu ei, sa aduceti acceptare si omagiu celor care v-au parasit, si sa va luati un angajament sa pretuiti actuala sau viitoarea voastra familie prin incredere si iubire fara limite, ducand lantul iubirii eterne mai departe.

Iubire si recunostinta,

din FAMILIA  Copac ❤

PS: Stiu ca mai vreti sa facem o editie, dar saraca mama, sper sa ma mai primeasca in vizita cu voi copacii, dupa ce i-am ingropat borcane la radacinile copacilor cu fricile noastre. :))))

 

 

 


Leave a comment

La Yoga Fun Family si noi parintii am fost copii

Draga copac,

Acum o saptamana impreuna cu Aloha Kids (Octavia-educator si profesor certificat in Yoga pentru copii), am organizat impreuna un eveniment pentru copaceii mici si mari, in parcul Herastrau, la prietenii nostri de la Roaba de Cultura.

Am spus povesti, am cantat, am jucat jocuri, am dansat si desenat mandale, si nu in ultimul rand ne-am distrat cu o calatorie magica in padure unde am imitat pozitiile yogine ale animalelor din padure.

Amandoua fiind mame, am incercat sa impartasim participantilor de la eveniment cate putin din sclipirea noastra din ochi si din inima, din bucuria de a trai alaturi de copiii nostri, intr-un mod liber non-competitiv, plin de iubire si respect. Am incercat sa le povestim cat de importanta este comuniunea sincera parinte-copil inca de la cele mai fragede varste, cat de important este timpul de calitate pe care il primeste copilul in familie, si cat de vindecatoare este iubirea.

Relatia dintre copil-parinte este una dintre cele mai stranse legaturi existente pe Pamant! Chiar daca de cele mai multe ori nu aratam asta copilului, ea exista, ei o simt, dar au nevoie sa le-o dovedim, iar noi asta am facut la Yoga Fun Family.

La Yoga Fun  si noi parintii am fost copii.

Multumim Love Moments pentru minunatele fotografii si Echo Kids si Magic kids pentru promovarea evenimentului.

Revenim si cu filmulet.