Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


2 Comments

“Daniel nu a murit, e doar puțin plecat pe munte ” de niste copaci din Livada

Draga copac,

 

fugim de ideea de moarte si de lectiile ei. Povestea de mai jos este despre viata si libertate,despre moarte constienta si frumusetea din spatele alegerii ei. Pe Dani, omul superb care a fost nu il cunosc, dar ii cunosc pe finii sai Larisa si Ferdi pe care ii iubesc cu toata fiinta. Larisa a ales sa-si serbeze ziua sa pe 1 martie cu prietenii la clasa de yoga de la studioul pentru ca odata cu plecarea lui Dani multi s-au trezit in urma sa.

 

La revedere, prietene! Ne vor lipsi zâmbetul tău și cuvintele sincere prin care făceai lumea un loc mai bun.

Undeva, pe Valea Coștilei în Bucegi, zăpada cade din cer într-o liniște deplină. De jur împrejur se înalță culmile albe și cerul senin-senin, de nu-ți mai poți ține ochii deschiși. Tăcerea asta de început de lume și frumusețea neatinsă a muntelui erau motivele ce-l făceau pe Daniel să se aventureze pe munți iar și iar, fie că era vorba de Mont Blanc sau Retezat, de vârful Khan Tengri sau Bucegi.

N-o să vorbim dramatic despre Dani. Nu i-ar fi plăcut și ar fi râs: “Frăție, ce-i asta?” O să-i lăsăm pe cei care l-au iubit și l-au înțeles să spună lecția pe care Dani ne-a lăsat-o. “Cred că marile lui iubiri în viață am fost eu și muntele, în aceeași măsură. Nu știu dacă ar fi putut să renunțe la vreuna dintre ele. Oricum, și eu am considerat că n-ar trebui”, spune cu sinceritate Octavia, soția lui. Muntele i-a legat și le-a dat amândurora ceva ce prețuiau mai presus de orice. “Daniel era o persoană liberă, poate ăsta e cuvântul care-l descrie cel mai bine: “libertate”. A făcut întotdeauna ce și-a dorit și ce a simțit.”

Muntele a fost mereu parte din viața și din dragostea lor. Cele mai frumoase momente le-au scris în aerul tare al vârfurilor. În masivul Retezat, pe o vreme cumplită și având ca martor un câine zgribulit, Daniel a îngenuncheat și i-a promis Octaviei că o va face fericită toată viața. “M-a cerut de soție în mijlocul viscolului. Eram doar noi doi și totul a fost atât de romantic”, povestește Octavia.

Marmota de pluș era mascota fiecărei expediții pe munte.

Acum, când muntele l-a luat pe Daniel pentru totdeauna, Octavia simte că nu poate fi supărată nici pe munte, nici pe Daniel. Deși îi e cumplit de greu. Rucsacul, casca spartă a lui Dani și marmota de pluș norocoasă, pe care o purta mereu cu el pe munte, sunt singurele lucruri ce au fost recuperate în urma avalanșei. Căutările lui Daniel vor continua, cel mai probabil, la primăvară.
“Mi-au povestit ceilalți patru prieteni cu care era pe munte în ziua accidentului că era foarte fericit. Și ultimele chestii despre care a vorbit erau despre mine, despre noi. E important pentru mine să știu că a fost fericit”, spune cu vocea sigură. Între ei n-au rămas cuvinte nespuse sau regrete, doar un mare gol pe care nimic nu-l va mai putea umple. “O să-mi fie cel mai dor de afecțiunea lui, mă îmbrățișa foarte mult. A fost un sprijin mereu, cu o dragoste foarte sinceră. Dragostea lui era ca în filme.”

„MUNTELE ERA COMBUSTIBILUL LUI”
Daniel a început să simtă amețeala plăcută a înălțimilor în munții Retezat, aflați aproape de orașul natal, Hunedoara. Mai întâi ca o îndrăgosteală de liceu, când ajuta salvamontiștii la marcări de trasee, sau ca ranger în Parcul Național Retezat. Apoi ca o pasiune calmă, matură și calculată în care a investit timp și energie și pe care o împărtășea cu cei dragi: “Când ajungea la munte, ne arăta fiecare vârf în parte și ne spunea povestea lui. Avea încărcate în inimă și în creier toate hărțile munților. Muntele ii dădea oxigen. Muntele era combustibilul lui,” spune Adelina Maria, prietenă apropiată a lui Daniel și omul care l-a adus în familia LEADERS.

Toți îl știu pe Daniel ca fiind extrem de prudent. Lua mereu în calcul riscurile și se pregătea temeinic. Știa că, de cele mai multe ori, pe munte e vorba de cum te organizezi, mai mult decât despre rezistență fizică. De aceea, Octavia ar vrea să le spună tuturor să nu se mai frământe căutând vinovați. “Aș vrea ca prietenii lui și apropiații să nu fie supărați pe el, să nu fie supărați nici pe munte. Să nu considere că a fost vina cuiva. El făcea ture din astea destul de des și nu cred că acum erau condiții mai speciale ca în alte dăți. Cred că, pur și simplu, a fost un mare-mare ghinion. Erau cinci persoane în grup și doar el a căzut…”

Pentru Adrian Fako, bun prieten al lui Daniel și omul alături de care a trăit una dintre cele mai frumoase experiențe ale vieții lui, expediția pe vârful Khan Tengri, ce s-a întâmplat este încă de neconceput. “Nu trebuie să justifici nimic nimănui când se întâmplă ceva pe munte, pentru că nu poți să înțelegi contextul. Daniel era precaut, avea experiență, nu se aventura. Modul cum aborda lucrurile era ca în business: trebuie să fii precaut, dar, dacă ești prea precaut, nu te apuci de nimic. Și-atunci când te apuci și încerci?”

Adrian și Daniel se știu de ani buni, s-au întâlnit prima dată prin anul 2006 în Retezat, apoi, patru ani mai târziu, au legat o prietenie durabilă în București, în timpul facultății. I-au unit muntele și pasiunea pentru antreprenoriat. Sunt prieteni de pe vremea când urcau pe munte cu pungi în bocanci și aveau week-end-uri în care se gândeau cum să facă rost de un milion de lei pentru a-și lua bilet de tren până la munte. “De la poza lui de profil până la pozele de pe pereții de-acasă, totul era despre munții înalți pe care a fost sau pe care voia să meargă. Daniel n-o făcea pentru că cineva îți dă o medalie și te apreciază, ci pentru că avea o pasiune pentru a merge pe munte.

DANIEL NU AVEA PRIETENI, AVEA O FAMILIE
În nopțile reci pe munte, când se spun vrute și nevrute la adăpostul cortului, Adrian și Daniel au vorbit și despre eventualitatea în care unul dintre ei nu s-ar mai întoarce. Și cum le-ar plăcea ca ceilalți să gestioneze situația. “Dani ar fi vrut ca noi toți să fim mult mai calmi și echilibrați, să căutăm soluții reale, fără să ne agităm, fără să consumăm energie și resurse în van. I-ar fi plăcut să avem grijă unii de alții și să știm că, dacă te închizi în tine, rămâi acolo și e greu și neplăcut”, o spune cu vocea tremurând și nu știi dacă e conexiunea la Internet proastă sau emoțiile au devenit prea puternice. Adrian nu e în țară, altfel ar fi fost și el unul din cei 50 de oameni care l-au căutat pe Daniel prin zăpadă zile la rând pe Valea Coștilei.

Daniel era extrem de mândru de cele două expediții pe “șaptemiari”. Visa să urce curând și pe un vârf de peste 8000 de metri.

În aceste zile, Daniel a făcut din nou ceea ce știa să facă cel mai bine: a adus oamenii împreună și a scos ce e mai bun din ei. “Sunt oameni care au dat la lopată pe munte, deși era poate prima dată când au urcat în condițiile astea, alții care și-au asumat toate riscurile pentru a-l găsi, alții care și-au sunat toate contactele în miezul nopții, cerând drone, colțari, haine. E incredibil. Asta făcea el mereu. Avea un magnet la oameni fundamental buni, ne punea împreună și ne transforma într-o familie”, spune și Adelina Maria.

Pentru Adrian, amintirea expediției din Khan Tengri va rămâne mereu o experiență specială. Deși n-au reușit să atingă vârful din cauza condițiilor meteo, lecțiile învățate au fost neprețuite. Au plecat patru oameni din România spre Kazahstan. Lui Adi, fratele lui Daniel, i s-a făcut rău în timpul cățărării și a făcut o pneumonie urâtă, celălalt prieten – Mișa, a cedat și el pe la 5000 de metri. Mai rămăseseră doar Daniel și Adrian și decizia firească ar fi fost ca Dani să se întoarcă în țară cu fratele lui. “Era foarte greu în condițiile astea să-i cer să urce în continuare. Dar Dani, după ce s-a asigurat că fratele lui e în siguranță, a găsit puterea să nu renunțe. Ar fi regretat toată viața dacă n-ar fi încercat în continuare. Și, deși n-am reușit să ajungem în vârf, n-aș schimba experiența asta pentru nimic în lume. Brusc, s-a schimbat vremea și, la ultima tabără, pe la 6400 de metri, a trebuit să ne întoarcem.”

Pe munte, Daniel era un camarad desăvârșit. Te puteai baza pe el la orice, de la pus cortul, săpat în zăpadă, la cărat și gătit. “Nu trebuia să am cu Dani discuții, să-i spun fă și tu asta că n-ai făcut suficient. Făceam mișto că lui tot timpul îi era mai frig la mâini decât îmi era mie, iar mie mai frig la picioare și cum am putea rezolva asta,” povestește Adrian Fako. Glumele și grija față de celălalt erau atuurile lui când treceau prin momente dificile.

Trei ani mai târziu, în 2016, Daniel și fratele lui și-au luat revanșa. Au urcat pe un alt “șaptemiar”, Korjenevskaya, în Tadjkistan. “A lipsit în jur de o lună, la fiecare expediție. Ultima oară, ar mai fi încercat și un alt munte din zonă, dar a avut degerături la degete și a trebuit să se întoarcă. Mă rog, aveam și nunta în câteva săptămâni. A zis totuși să ajungă”, spune Octavia zâmbind.

Pe lângă munte, Adrian și Daniel împărtășeau interesul pentru antreprenoriat și, așa cum spune Octavia, a reușit cu brio să-și aducă pasiunea în carieră, înființând o firmă de alpinism utilitar. „Era atașat emoțional de firmă, era puiul lui. Și vedea în ea tot un fel de familie, avea aceiași angajați de foarte mult timp, avea o relație de prietenie cu cei trei oameni din nucleu. Și m-a emoționat că și ei au mers pe munte acum să-l caute pe Daniel.” Ca o dovadă a pasiunii lui Daniel pentru înălțimi și business, Octavia își dorește să țină în viață firma în continuare.

LIDER GENEROS, “STÂLP” ȘI REPER PENTRU CEI DIN JUR
Despre oamenii care nu mai sunt se spun, de obicei, lucruri mari. În cazul lui Daniel, toate sunt adevărate și ne-a fost foarte greu să păstrăm un echilibru. Cu zâmbetul lui din suflet și cu disponibilitatea de a ajuta și de a face lucrurile temeinic, nu aveai cum să nu-l îndrăgești și să-l respecți. Daniel a fost un lider care oferea din timpul, experiența și iubirea lui fără să ceară nimic în schimb. “Era omul ăla fundamental bun, cu valori de neclintit, cu viziune, mereu la curent cu tot ce se întâmplă, mereu vertical, fără să rănească pe cineva, mereu cu argumentele la el, cu o putere de muncă incredibilă și, de departe, cel mai optimist și pasionat om pe care l-am întâlnit”, îl descrie Adelina Maria.

Cosmin Neacșu este prieten bun și naș de cununie pentru Octavia și Daniel. Încă nu se obișnuiește să vorbească la trecut despre Daniel, pentru că încă nu poate să creadă că Daniel nu mai e. “Obișnuiam să facem multe adunări la mine acasă, cu mulți prieteni. O gașcă mare mereu și majoritatea – tineri părinți cu copii mici. De fiecare dată când apărea Dan, toți copiii fugeau la el. Avea o atracție magică în fața lor. Poate aura lui, bunătatea lui, calmul lui, spiritul lui…”, își amintește Cosmin.

Daniel aduna oameni în jurul lui fără să-și propună și inspira prin felul în care găsea echilibru între viața personală, familie și carieră. “Inspira încredere celor din jur. Și forță. Da, cred că era un lider”, spune și Octavia. În urechile tuturor prietenilor sună cuvintele lui pline de înțelegere “Cum ți-a fost ziua, scumpa mea?” sau “Ce mai faci tu, frăție?” Și nu era nimic de complezență în vorbele lui, de aceea toți prietenii îi cereau sfatul. “Fie ca era o decizie la limita valorilor și aveai nevoie de o analiză profundă, fie că voiai să-ți iei un apartament, să mergi la un interviu, să faci un copil sau să slăbesti, Daniel te sfătuia mereu fără să te îngrădească și reușea mereu să scoată din noi tot ce era mai frumos. Doamne, cât de frumoși eram toți prin ochii lui”, spune cu emoție Adelina.

Daniel credea în puterea comunității și a faptelor de zi cu zi care pot schimba lumea în bine.

Ca să-și desăvârșească calitățile native, Daniel a studiat și a căutat oportunități de a se dezvolta. Așa a ajuns, în anul 2010, la LEADERS School, unul dintre programele Fundației LEADERS, destinate tinerilor antreprenori. Aici și-a conturat viziunea, și-a găsit echilibrul și a început să pună bazele propriei afaceri. A rămas aproape de noi de-a lungul anilor, fie când a fost vorba să inspire generații noi din LEADERS, fie când am vrut să construim o comunitate puternică. “El mi-a zis imediat că vrea să contribuie, că el crede mult în forța comunității, că e nevoie să devenim o voce, să ne asumăm lucruri și să luptăm pentru ele. La prima întâlnire a comunității LEADERS, Daniel a spus că vrea să se uite la știri cu copilul lui și să-i zică: uite, la schimbarea asta am contribuit și eu”, spune Adelina.

LECȚIA LUI DANIEL
Mulți dintre cei apropiați lui Daniel se întreabă de ce a trebuit ca unui om atât de bun să i se întâmple ceva atât de absurd și nedrept. Octavia crede cu tărie că scopul lui în viață a fost să adune mulți oameni frumoși pe lângă el, pentru a-i pregăti ei un fel de familie. A simțit-o în dăruirea prietenilor care și-au riscat viața să-l caute pe munte, în căldura și grija lor de a sta în fiecare seară cu ea, acasă, doar să n-o lase singură în momentele astea. “Daniel ne învață să avem mai multă răbdare, să avem întotdeauna un cuvânt bun pentru ceilalți, să luăm mai ușor provocările vieții care până la urmă nu sunt atât de importante. Să zâmbim mai mult, să luăm fiecare zi ca și cum e cea mai bună zi din viața noastră. Să nu renunțăm la lucrurile care ne fac fericiți, să fim liberi și să ne trăim viața așa cum ne dorim”, crede Octavia.

Pentru Adrian Fako, prietenul lui Daniel, lecția este una pe care o știa, dar își dorește să nu i se fi confirmat niciodată atât de dur. “Tot ce am vorbit în anii ăștia despre munți, riscuri și oameni dragi, este adevărat. Muntele înseamnă să încerci să gestionezi riscul, să fii uneori la limită, o treci, și poate nu te întorci. E adevărat și asta. Nu știu ce ar putea face Daniel mai mult pentru ceilalți. Asta a făcut întotdeauna. Sper ca povestind despre el unor generații noi de la LEADERS, fiecare să desprindă ceva din asta și să se dezvolte ca oameni. Nu este o lecție nici pozitivă, nici negativă, e vorba de impact. Și așa sper să rămână în amintirea tuturor”, explică cu emoție Adrian.

Și nu sunt puțini cei asupra cărora Dani a avut impact. Pentru că lui Daniel nu i-ar fi plăcut tonul grav și dramatic al unei înmormântări, Octavia se gândește să adune la un eveniment de rămas-bun oamenii care l-au iubit și fiecare să povestească o amintire cu semnificație despre Daniel. “Ca să-mi mențin echilibrul, mă gândesc tot timpul la ce mi-ar spune el în aceste momente. Cred că mi-ar spune să-mi continuu viața cu putere, să nu mă închid în mine, să fiu deschisă la orice oportunitate mi se ivește. Și că, probabil, o să ne mai vedem la un moment dat…”, spune cu lacrimi în ochi Octavia.

Undeva, pe un munte înalt, ninge liniștit și senin. Data viitoare, când o să ridicați ochii spre cer și fulgii vi se vor lipi de gene, să zâmbiți și să aveți un gând bun pentru Daniel. Sigur i-ar plăcea asta. Și, stați liniștiți, vi se pare. Pe obraji nu vă curg lacrimi, sunt doar fulgi de nea care se topesc.


Leave a comment

Este oki sa nu fii pe placul tuturor

Draga copac,

Este oki sa nu fii pe placul tuturor.  Intelegerea acestui lucru iti ofera o libertate imensa, ca si cum ai ales sa iesi din cusca si sa iti oferi timp. ….din cusca mintii tale pentru ca doar acolo este limitarea majora.

Eu clar nu -s pe placul tuturor si nu ma astept sa ma placa si sa ma iubeasca toata lumea. Multi  ma vad inteleapta, frumoasa si ispirationala, altii plictisitoare, nepriceputa si falsa. Destui de  multi ma vad nebuna :). Atat de mult am fost “neplacuta” de unii( chiar colegi de breasla) incat la un moment dat au incercat sa-mi blocheze pagina de facebook sau sa-mi dea review-uri  de pe conturi false. Fiecare face cum, cat poate , insa Universul isi face intotdeauna treaba .Am invatat sa respect fiecare parere,fiecare are calatoria lui si este responsabil pentru gandurile, faptele cuvintele sale. Am ajuns intr-un punct in care sunt oki cu toate aceste etichete….. asta pentru ca nu-mi apartin. Ce vine din exterior apartine gandurilor colective si nu are nicio treaba cu ceea ce suntem de fapt. Nici eu habar nu am inca cine sunt si cum sunt, cum poate sti cineva din exterior mai bine ca mine asta?

Sunt departe de  a fi perfecta si sunt ok cu asta.

Nu arat perfect, nu scriu si nu vorbesc perfect, nu sunt un profesor de yoga perfect, nu-s o mama si o sotie perfecta,   nu ma comport exemplar, nu-s o sfanta si nici nu vreau sa fiu. Nu vreau si nici nu ma astept sa fiu vreodata ….perfecta si nu concurez cu nimeni. Nu vreau sa iau nimanui painea. Mai am mult de invatat si de imbunatatit si sunt constienta de asta.

Vreau doar ca in fiecare zi sa fiu un om mai bun  si sa inteleg mai multe din cele din jurul meu.Vreau sa –mi aduc aminte cine sunt. Sa fiu impacata ca traiesc in mine. Sa ma intalnesc cu sufletul meu si sa-mi zambesc cu bunatate.

Poate nu este vorba intotdeauna despre a castiga ceva, a fi in competitie cu cineva, a fi altcineva.

******

Iti spun aceste lucruri pentru ca vreau sa stii ca si eu am fost ca tine. Un moment in care imi petreceam toata viata multumind pe ceilalti, incercand sa-i conving pe cei care nu ma plac sa ma placa. Am pierdut ceva? Da clar, TIMPUL meu! Tu cum stai cu al tau? Se spune ca unul dintre cele mai mari regrete  pe care un om le are pe patul de moarte este ca si-a petrecut intreaga viata incercand sa fie pe placul celorlalti si uitand complet de chemarea sufletului lor. Asa ca eu am ales intr-un punct, sa pun punct acestor asteptari absurde de a fi placuta de toata lumea. Nici nu-ti dai seama cata libertate mentala mi-a adus aceasta eliberare, cat spatiu a facut in fiinta mea.

 

Cand cineva te place sau nu te place, vreau sa stii ca nu are nicio treaba cu tine! Are legatura doar cu convingerile, educatia, perceptiile persoanei in cauza. Fiecare vede in exterior oglinda sa. Cu cat vedem mai mult “urat” in exterior si dorim sa schimbam , cu atat este un semnal de alarma ca avem de lucru sa ne imblanzim fiinta, pentru ca realitatea exterioara este o proiectie a realitatii interioare. Vezi “Cele 4 legaminte” de Don Miguel Ruiz. ( A nu lua lucrurile la modul personal)

 

Deseori in sedintele private de yoga pe care le tin, copacii doresc sa gaseasca solutii sa fie placuti de toti si toate si sa nu dezamageasca. Observ cat de mult timp isi pierd depunand eforturi sa schimbe convingeri limitate din exterior. Sunt surprinsi cand le spun ca este oki sa nu fii placut de toti si toate si ca este o eliberare sa accepti asta pentru ca iti ofera o sansa incredibila sa fii adevarat, sincer, transparent cu tine, sa nu te minti. Iti ofera o sansa sa -ti manifesti compasiunea fata de oameni, intelegerea ca suntem diferiti ca suntem cu totii raniti si atunci cand suntem raniti dorim sa ranim la randul nostru. Acceptand asta, te face mai puternic, mai autentic, mai viu si mai uman.

 

Este oki sa nu fii pe placul tuturor. Practica Ahimsa si fii pe placul tau, fii bland cu tine, intelegator, bun si detasat si vei cuceri astfel intreaga lume. Mai ales pe cea din inima ta.

Elibereaza-te si priveste in gradina ta, pentru ca timpul e scurt si are nevoie de apa sa infloreasca.

Namaste! Ne vedem pe saltelute!

 

 


Leave a comment

Deschidere studio Suntuncopac- Calea Victoriei

 

 

DSC_0157 modified modified

 

Draga copac,

Acum 3 ani am visat un copac. Am visat numele acestui proiect, lucrurile pe care aveam sa le fac, retreat-urile, cercurile de feminitate, m-am visat pe mine indragostita de fiecare celula din fiinta mea.

Acum visul meu a devenit realitate si iti multumesc din radacini si pana la cer pentru ca ai avut incredere in mine! Dupa 14 ani in corporatii in spatele unui calculator, am decis ca cel mai bun lucru pe care l-as putea face este sa pun capul linistita pe perna. Sa inspir. Sa expir. Sa traiesc. Sa fac ceva care sa conteze.

Sunt pregatita! Cele 3 luni petrecute in Bali pentru certificarea internationala in Yoga, perioada de sarcina si maternitate alaturi de fetita mea magica, licentirea ca terapeut/consilier acreditat in dezvoltarea personala evolutiva individuala si de cuplu, mi-au adus aminte cine sunt. Mi-au adus aminte ca am foarte multe de oferit.

Cu maaaaari emotii, te invit din 5 septembrie in casa mea! Mansarda copacului din Calea Victoriei/ Universitatii. Inca nu am gata siteul si multe amenajari mai sunt de facut la locatie, dar nu ma pot abtine sa nu impart cu tine bucuria mea. Asa ca indiferent de stadiul proiectului meu,  eu pe 5 septembrie iti deschid usa! Prima saptamana este darul meu pentru tine, toate clasele mele iti vor fi oferite gratuit cu cea mai mare iubire.

Vei gasi la studioul meu o mare bucata din sufletul meu. Am adunat de prin Thailanda, Vietnam, Cambodia dar mai ales Bali obiecte care de care mai cu poveste, pentru ca experienta ta la mine acasa sa fie una de neuitat. De asemenea multi artisti romani au lucrat cot la cot cu mine  in realizarea obiecteleor de mobilier, obiectelor de décor, pentru ca atunci cand te vei lasa pe mana mea sa te simti “acasa la copac”.Ei,   copacul exotic, pentru ca influenta locului este una orientala :). Stiu ca ai nevoie de siguranta, iubire si blandete si asta simt ca iti pot oferi. Simt ca pot avea grija de tine in ora in care imi vei calca pragul. Stiu ca te pot aduce “aici” si “acum”.

Abordarea copaceasca este una altfel. Clasele mele de yoga, meditatie si dans integreaza exercitii de story- telling, journaling, dezvoltare personala si terapie prin creatie, dans, recunostinta, mantras chanting si teme spirituale pentru acasa.

DSC_0147 modified

CUM VAD EU YOGA

Dincolo de beneficiile fizice infinite alte practicii yoga, pe mine Yoga m-a ajutat sa renasc. Sa respir din nou ca atunci cand eram bebelus. Pur si simplu peste noapte am inceput sa scriu, sa citesc cu setea unui elev, sa pictez, sa dansez ca si cum nu mi-ar pasa de nimeni si de nimic.Yoga m-a adus acasa, acolo unde sunt de mana cu mine. Sunt fericita in corpul meu. Am incredere in mine. Stiu ca sunt puternica si un izvor nesfarsit de inspiratie pentru ca yoga m-a adus in prezent, adica doar aici si acum unde nu exista trecut si nici viitor. Pe salteaua de yoga am invatat ca pot sa renunt la atatea lucruri: la regrete, la dezamagiri, la razbunari, la relatii inutile, la ura, la invidii, la vicii, la hainele care nu-mi mai plac, la televizor, telefoanele de politete, etc. M-am eliberat de tot ce nu imi era de folos.De cand fac yoga sunt mult mai aproape de mine si aceasta este si misiunea mea cu tine: sa te ajut sa faci si tu un pas inspre tine.

Daca esti incepator in yoga, salteluta mea te asteapta cu incredere!Eu nu cred in competitie in yoga asa cum nu cred in fortarea unei asane dincolo de limitele tale.Fiecare este propriul erou si face cat si ce poate, atata timp cat corpul sau si sufletul convietuiesc in armonie in acele momente. De aceea clasele mele sunt deschise atat incepatorilor cat si pasionatilor de yoga. Eu nu cred ca “nu esti destul de flexibil”, eu cred ca inflexibilitatea sta in limitarea mintii noastre. Al tau corp este o sursa de magie si vei fi uimit de cate de multe lucruri frumoase poate sa iti arate daca il lasi si crezi in el.Eu te voi invata sa iti tratezi cu blandete corpul si sa nu fortezi nimic, pentru ca privirea ta nu va fi catre exterior la “cum face celalalt”, ci catre tine, cautand sa-ti hranesti Sinele. Uneori s-ar putea sa zambesti in timpul practicii, alteori sa razi in hohote sau sa plangi. Oricum ar fi, primeste fiecare emotie cu bucurie si incantare si accepta tot ceea ce scoate la iveala corpul tau.Mai cred ca pot contribui un picut, ca la finele clasei, sa te privesti cu ochii mintii si sa iti spui “mi-a fost atat de dor de mine”, sa te respecti si sa te iubesti mai mult. Odata recuperata aceasta iubire si dor de tine, sa primesti deschiderea celor din jur va fi mult mai usor.

Nu in ultimul rand, Yoga este o practica de autocunoastere si dezvoltare personala.

DSC_0106 modified

CUM VAD EU DEZVOLTAREA PERSONALA/SPIRITUALA

Yoga m-a facut curioasa sa ma cunosc, si asa am inceput sa sap in stanga si in dreapta participand in ultimii trei ani la foarte multe cursuri de autocunoastere adica dezvoltare personala si spirituala. De curand m-am si certificat la Ministerul Muncii drept consilier acreditat, perfectionandu-ma sub aripa Elenei Cozma, psiholog si psihoterapeut. Sunt pregatita sa lucrez pe diverse teme individual, de grup in cadrul claselor, cu cupluri, familii, copii, echipe de corporate. Stiu sa pun intrebarile astfel incat tu singur sa gasesti solutiile. Este o practica de “self-help” prin jocuri, jurnalizare, pictura, muzica, dans, teatru, tehnici de relaxare, etc.

In dezvoltarea personala nu exista factori externi, tot controlul fiind in mainile tale imbunatatindu-ti asffel singur calitatea vietii prin activitati si experiente ghidate de mine, care au scopul final de a improspata starea ta de constientizare.Totusi, si de aceasta data abordarea mea este una spirituala. Toate exercitiile alese de mine sunt cele care te vor aduce mai aproape de spiritul tau de care iti este atat de dor.

Niciuna dintre practicile mele nu are culoare religioasa (desi sunt in armonie cu toate religiile) si nu are nicio legatura cu conceptele Misa, ezoterice, tantra, sexuale, etc

Este propria mea viziune. Este glasul sufletului meu pe care daca ma lasi, il pot face auzit cu tine.

DSC_0126 modified

 

                                                                         IMI FACI O VIZITA?

 

Asa e,  prea multe vorbe, incepem practica?

Mai jos gasesti un tabel cu programul saptamanii -demo gratuit si programul primei saptamani normale de curs. Intrarile la clase sunt restrictionate de nr de locuri: 25 de copacei. In saptamana demo, pentru ca vreau sa dau sansa la cati mai multi copacei sa incerce darurile mele, te  rog sa- ti alegi o clasa de yoga/dans/ tai chi care te inspira cel mai mult si o clasa de dezvoltare personala (cercul de feminitate, de sexualitate sau clasa  de duminica ) si sa iti faci o rezervare printr-un mail la suntuncopac@gmail.com. Sa- mi treci acolo numele tau complet, adresa de mail si telefonul. Daca doresti sa participi la mai multe clase te rog sa-mi spui care-ti mai face cu ochiul si daca nu voi strange destui copacei noi, te voi anunta daca mai sunt locuri. De asemenea, te rog daca ti-ai facut rezervare si nu mai poti sa ajungi, sa ma anunti din timp ca sa pot gasi alti doritori.

Studioul meu se afla in zona Universitatii- Calea Victoriei, insa voi reveni in curand cu detalii si poze.

Tu sa te gandesti intre timp la un nume de copac si sa-ti faci rost de un jurnal pentru aceasta frumoasa calatorie in care te voi ghida 😀

Vezi program mai jos:

DSC_0107 modified

                     PROGRAM SAPTAMANA DEMO GRATUITA

            5-11  SEPTEMBRIE

unnamed (2)

PROGRAM SAPTAMANA NORMALA 

12-17 SEPTEMBRIE

unnamed (1)

 

INVESTITIA TA

O SEDINTA DE GRUP- 50 RON

ABONAMENT 5 SEDINTE/LUNA-  200 RON

ABONAMENT 8 SEDINTE/LUNA- 280 RON     *( uuuuu, veste buna: primii 20 de copacei care achizitioneaza abo. de 8 sedinte primesc din partea @Livadacurochii un body cu copacei marime universala)

O SEDINTA PRIVATA ( Yoga &  Dezvoltare personala) (90 MIN)-   150 RON

O SEDINTA PRIVATA CUPLU, DOI PRIETENI SAU PARINTE-COPIL (90MIN)     200 RON

SEDINTE DE MINIGRUP  –            LA CERERE

Info:

Toate clasele de grup dureaza 80 de minute cu exceptia claselor de dimineata& clasa de Pilates  care dureaza 60 de minute;

Sedintele din abonament presupun si intrarea la clasele de dezvoltare personala cu exceptia celor la care vom avea invitati speciali: psihologi,psihoterapeuti, diversi terapeuti, astrologi etc

Daca tu ai abonament, accesul vostru la clasele pentru parinte- copil sau cuplu, se face taxand o intrare de pe abonamentul tau pentru tine si una pentru copil/partener. Daca ti-ai folosit intrarile in luna respectiva poti adauga intrari la pretul corespunzator abonamentului pe care l-ai platit ( 35 respectiv 40 de lei).

Fiind la inceput, programul va suferi modificari pana cand voi gasi un echilibru perfect, asa ca te rog sa fii bland cu mine;

Perioada de valabilitate a abonamentului tau poate fi prelungita cu perioada in care eu voi fi uneori plecata si nu voi gasi inlocuitor ( de exemplu Bali);

Participarea la sesiuni se face pe propria responsabilitate iar prezenta ta in sala presupune ca esti apt din punct de vedere fizic si mental pentru aceste activitati.

DCIM100GOPROGOPR2439.

DESCRIERE CLASE

VINYASA TREE YOGA

In sanscrita “vinyasa” poate fi tradusa drept “miscare pas cu pas intr-un fel special”, adica asa cum se intampla cu posturile de yoga, ele sunt gandite in asa fel incat coordonand respiratia cu miscarea sa treci destul de rapid si fluid de la o pozitie la alta. Precum notele muzicale sunt insirate intr-o partitura astfel incat la final te bucuri de o melodie armonioasa, asa si intr-o clasa de vinyasa flow, de exemplu la salutul Soarelui. In Vinyasa flow m-am certificat eu in Bali, insa abordarea mea copaceasca este una un pic diferita integrand in timpul sesiunii exercitii respiratie si meditatie dar si de dezvoltare personala, povestiri motivationale si terapie prin creatie. De asemenea, sa nu fii surprins daca voi adauga elemente din tai-chi, acro-yoga, balet, bambus sticks, dans, masaj thai yoga sau alte nebunii. Eu cred in intuitia mea si ma las deseori dusa de val.Iti multumesc ca faci un pas inspre tine la clasa mea.

YIN YOGA

Yin este Yoga feminina. Asta nu inseamna ca este practicata doar de femei. Yin este corespondentul energiei ( negre) feminine din cercul Yin-Yang, corespunde noptii, lunii, este rece, linistit, intim, relaxat.Yin Yoga- Yoga feminina este o practica complementara pentru Yoga clasica care are orientari mult mai Yang (este mai masculine si presupune mai mult efort). Yin presupune mai multe posturi “linistite” care se fac in sezut pe saltea, si pe care le tinem mai mult timp, de exemplu intr-o clasa normala, intre 3 si 5 minute.Practica Yin presupune sa “stresam” mai intai muschii, apoi sa ii relaxam stand nemiscati in postura. Cand practicam Yin,energia noastra “Chi” sau “Qi” traverseaza armonios corpul nostru in special prin cele 12 meridiane chinezesti, dar mai ales in meridianul ficat, rinichi, splina, plamani, inima, vezica urinara, vezica biliara. Este o practica care ne linisteste mintea, si aduce mai multa claritate acolo unde este nevoie. Este o practica profunda de vindecare si de eliberare a emotiilor, fie ele pozitive sau negative. Daca in practica Yang ne folosim mai mult muschii, in practica Yin, tesuturile noastre sunt cele care beneficiaza de cea mai mare atentie. Eu am invatat Yin Yoga cu Ann si Keiko din China, in cadrul scolii Yoga Academy.

YIN &YANG YOGA

O clasa de Yin -Yang Yoga este o clasa “rotunda”, unitara asa cum este si cercul pe care il cunosti, simbolul echilibrului perfect. Aceste concepte reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun Universul și toate componentele acestuia. Vom incepe cu niste posturi mai antrenante (Yang) care ne vor antrena muschii si ne vor activa mai mult latura masculina si vom finaliza cu niste posturi “linistite” pe care le vom tine mai mult timp si vom acorda o atentie mai mare tesuturilor si magiei feminine din fiecare dintre noi. Yin este corespondentul energiei ( negre) feminine din cercul Yin-Yang, corespunde noptii, lunii, este rece, linistit, intim, relaxat. Yang este corespondentul energiei masculine, elementul luminos, energizat, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin și corespunde zilei. Posturile ce presupun efort la inceput ne pregatesc mintea pentru relaxarea de la sfarsit si aduc mai multa claritate acolo unde este nevoie, momente de profunda vindecare si de eliberare a emotiilor, fie ele pozitive sau negative.

YOGA DANCE

Aceasta este propria mea interpretare, pornind de la Vinyasa Flow Yoga ( link) unde vom integra elemente armonioase circulare, feminine, eliberatoare, pasionale sau din dans sau balet. Ne vom ajuta mult de maini, realizand miscari circulare si suave si poate ne vom folosi de accesorii precum esarfe, evantaie, bambus stiks etc. De asemenea ne vom energiza coloana si fiecare zona tensionata va fi invitata la dans. Ca si tematici, ne vom inspira din cultura chineza, balineza, africana, japoneza sau dansul contemporan. Vom termina tot cu o meditatie dinamica eliberatoare sau cu o dulce Shavasana la saltea.

Aceasta clasa va fi predata de mine sau alti invitati dragi mie.Podeaua este a ta!

 

YOGA FUN SI DEZVOLTARE PERSONALA PENTRU COPIL-PARINTE

Eu cred ca  fericirea unui copil consta in primul rand in timpul constient petrecut in sanul familiei, in care primeste iubire vindecatoare, atentie si respect.Relatia dintre copil-parinte este una dintre cele mai stranse legaturi existente pe Pamant! Chiar daca de cele mai multe ori nu aratam asta copilului, ea exista, ei o simt, dar au nevoie sa le-o dovedim, asa ca prin Yoga pentru tine si copilul tau ai o sansa sa te conectezi si sa te distrezi cu el intr-un mod inedit. Yoga pentru copii este total diferita fata de yoga pentru adulti: este super distractiva si energica! Ca o petrecere in pijamale a sufletelor! Atmosfera clasei incurajeaza copii sa se relaxeze si sa se distreze in timp ce dezvolta nu numai putere, coordonare, flexibilitate si echilibru, dar si gradul de constientizare a corpului, sa se concentreze mai bine si le ofera incredere si acceptare de sine. Vom imita animalele si elementele naturii, vom canta si vom dansa si ne vom deschide inima.Abordarea mea include si practici de dezvoltare familiala si terapie prin creatie.Recomand ca participarea sa se faca printr-un parinte/tutore si copil pentru profunzimea relatiei, dar sunt asteptate cu drag si bunicile, matusile si bonele .Clasele vor fi predate fie de mine sau de alti profesionisti in domeniu dragi mie.

Aceasta clasa este conceputa special pentru tine si copilul tau!

CERCURI DE FEMINITATE

Un ritual profund  in care ne vom reaminti de forta feminina din noi  si vom celebra impreuna pasiunea, iubirea, frumusetea, increderea  si binecuvantarea de a fi femei in viata asta. Clasa va combina tehnici de dezvoltare personala prin cresterea increderii in feminitatea noastra, story- telling, psiho-sexologie, traditii stravechi de feminitate, elemente din yoga si  meditatie prin dans.Este o sesiune in care ne vom deschide inima si vom discuta despre sacrificiile si bucuriile de a fi femei binecuvantate in viata asta, in care ne vom impartasi experientele si ne vom ajuta unele pe altele.Daca se poate, zeitele din voi si-ar dori  sa poarte haine albe/deschise la culoare in timpul activitatii( macar tricou/bluza daca nu rochita/fusta)

TREE PILATES

In timpul maternitatii m-am certificat si in Pilates alaturi de fostii mei colegi de la Move-on. Pilates m-a invatat sa- mi corectez postura stramba de dupa nastere si a adus foarte multa ordine in tehnica mea sportiva si de ce nu in viata de zi cu zi. Mi s-au apropiat si muschii rupti din zona abdomenului ( diastasis rectus) si am un control adevarat al corpului meu.Sunt sigura ca m-a pregatit foarte bine si pentru cursul de yoga din Bali si m-a ajutat sa devin un profesor complet.Metoda Pilates sau “Contrology”, consta intr-o serie de exercitii, care imbunatatesc postura, forta, alinierea corpului, echilibrul dintre muschi şi gama de miscare. Astfel, corpul devine mai functional, isi dezvolta un ritm de miscare mai armonios si sanatate si vitalitate. Focusul este zona Core, ce contureaza in timp talia si ne ajuta sa avem un spate mai sanatos.Pilates pune mult accent in directia fizica insa eu va avertizez ca nu ma voi putea abtine sa nu aduc elemente de constientizare spirituala si dezvoltare personala evolutiva.Clasele vor fi predate fie de mine sau de alti profesionisti in domeniu dragi mie.

TAIJI ( TAI CHI)- In curand descriere

CERCURI DE DEZVOLTARE PERSONALA EVOLUTIVA /TERAPIE DE GRUP

Particip de peste 3 ani la multe cursuri de dezvoltare personala si spirituala insa de curand m-am si certificat la Ministerul Muncii drept consilier acreditat, perfectionandu-ma sub aripa Elenei Cozma, psiholog si psihoterapeut. Dezvoltarea personala este o practica de “self-help” prin jocuri, jurnalizare, pictura, ateliere de mestesugarit, muzica, dans, teatru, tehnici de relaxare, etc.In dezvoltarea personala nu exista factori externi, tot controlul fiind in mainile tale imbunatatindu-ti asffel singur calitatea vietii prin activitati si experiente ghidate de mine, care au scopul final de a imbunatati starea ta de constientizare.Totusi, si de aceasta data abordarea mea este una spirituala. Toate exercitiile ( mai putin fizice) alese de mine sunt cele care te vor aduce mai aproape de spiritul tau de care iti este atat de dor. Fiecare sesiune va avea o tematica diferita iar tehnicile vor fi in concordanta cu indeplinirea nevoilor voastre.

Tot la studio vom amenaja si un coltisor Livada cu rochii unde eu si sora mea buchisim rochite boho si romantice de purtat in talpile goale.

Lumina din mine recunoaste lumina din tine! Namaste!

 

 

 


6 Comments

“Suntuncopac mi -a sunat a totala eroare”- de un anticopac din Livada :)

DSC_0918

Draga copac,

viata nu este numai roz cu fundite si cu unicorni. Yoga m-a invatat sa o primesc exact asa cum este. Si pe oamenii din ea la fel. Cu detasare si acceptare.

Ieri, inainte sa plec la un eveniment, sotul meu imi spuse ca arat ca o sorcova (avea dreptate chiar eram, insa eu ma simteam draguta si asta era cel mai important 😀 ), si mergea la un pas inainte pe strada sa nu para ca mergem chiar impreuna 😀  . Azi, am primit un mesaj pe copac  cu parerea unei persoane ca proiectul suntuncopac  este o eroare. In ambele cazuri am zambit, m-am amuzat, si am mers mai departe.

As vrea sa impart si cu tine mesajul si raspunsul pe care i l-am dat. Asta in caz ca mai sunt cativa aniticopacei pe aici care se intreaba curiosi “de ramurile” mele :

“Buna Andreea,

Pare dragut ceea ce faci tu, insa de prima oara de cand l -am auzit, numele proiectului tau – Suntuncopac – mi -a sunat a totala eroare.
Suntceeaceamvenitsafiu. Asta este adevarul.
Ca incepatori in ale multidimensionalitatii noastre, e clar ca cei mai multi nu stiu cine este cel pentru care ei au venit sa fie si cu siguranta nu suntem doar oamenii astia ‘normali’, insa cu aceeasi siguranta nu suntem copaci.
Daca ne doream asta, veneam sub forma de copac tura asta, insa noi am ales sa fim altceva.
Mi se pare total gresit ca tu sa insufli fetelor participante ideea ca ele ar fi diferiti copaci si voi toate sa faceti acele afirmatii…sunt un copac, sunt un piersic etc
Tu sper ca stii cat de puternice sunt gandurile si afirmatiile noastre… Cum poti sa limitezi scopul venirii cuiva aici la un copac?!
Noi avem radacini energetice si coroana energetica, cumva ca un copac, dar de aici si pana la a ne limita la ideea ca noi suntem copaci e cale lunga…dupa intelesurile pe care eu pot sa le cuprind deocamdata.
Te rog pe tine sa mi explici ideea Suntuncopac…poate mi scapa ceva…eventual esentialul 🙂
Multumesc. Zi minunata in continuare.”

Raspunsul meu:

“Bunaaaa,

Multumesc mult pentru ca tu spui ca “pare dragut “ ceea ce fac, pentru ca si eu gasesc ca este minunat, intrucat am cele mai bune intentii, sa contribui un pic de tot sa fac lumea asta mai buna.

Si multumesc pentru intreaga parere, chiar m-am amuzat cand am citit-o 🙂 . Stii, de cand am blogul de vreo 3 ani, am fost o carte deschisa.Am fost singura eu, “doar un copac”, si nu aveam nicio asteptare sa ma urmeze vreun altul. Am exprimat sincer toate emotiile pe care le-am trait, am fost eu, nu ceea ce societatea astepta de la mine. Si mi-am asumat ca o sa fiu judecata. Si mi-am asumat ca o sa fiu luata de nebuna 🙂 .Si mi-am asumat ca voi pierde multi prieteni. Si i-am pierdut. Insa am inceput usor usor sa castig altii noi, si uite asa mai aparea cate unul ” Si eu sunt copac!”, “Si eu!” “Si eu!”. Si usor, usor, ne-am strans o comunitate maaaaare si o padure verde, vesela si sanatoasa, pentru care eu personal am muncit mult. Am muncit fara sa astept nimic in schimb. Insa am primit. Am primit inzecit. I-am primit pe ei, cu toata inima.

Ah,cu cine am placerea? Tu se pare ca stii totul despre mine in esenta mea de copac a carei idee nu o accepti, insa eu nu stiu nimic despre tine. Te intreb asta pentru ca sunt curioasa, cine este aceasta persoana care judeca  un om strain despre care nu stie mare lucru in afara imaginii pe care o are in acest proiect? Te intreb asta pentru ca la cursul de 200 de ore de psihoyoga pe care l-am facut in Bali, profesorul nostru  ne spunea ca atunci cand vorbim din ego judecam,  ne bagam cu bocancii in viata oamenilor insa in final singura persoana care  are de suferit  suntem noi. Tot el ne spunea ca atunci cand judecam pe cineva nu facem decat sa ne judecam pe noi, pentru ca suntem unul oglinda celuillat, si atunci ma intreb si eu curioasa, ce parti din tine resping ceea ce am ales eu sa fiu in acest nume, acest proiect, ce din tine te face sa ai aceasta atitudine fata de mine, care sunt neajunsurile tale acum de te-ai gandit sa le umpli cu parerea ta despre proiectul meu ca fiind “eronat”? Ti-as recomanda sa citesti Don Miguel Ruiz, cele 4 legaminte in acest sens. Cel de-al doilea legamant, vorbeste fix de acest lucru, de a nu lua lucrurile personal. Asa cum nu le iau eu cu tine acum, si te inteleg pe deplin  :).

Uite, din inima iti  scriu ca sa te ajut sa intelegi lucrurile simple, chiar am cateva explicatii bune pentru care sunt un copac, desi sunt parerile mele proprii si personale, unii s-ar putea sa ma aprobe altii sa ma dezaprobe, insa sunt oki cu asta, suntem liberi sa gandim diferit:

  • Totul este o joaca. “A fi copac” este o metafora. Ne jucam. Ne amuzam, este funny J! Nu luam nimic in serios. Este fix ca atunci cand eram mici si ne credeam Sandy Bell sau Popeye Marinarul. Atat eu cat niciunul dintre copacii mei, nu ne credem copaci in sensul fizic si nici energetic, nu ne facem peeling de scoarta si nu ne depozitam frunzele in ierbar  😀
  • Din perspectiva de comunicare si branding. Uite eu am o experienta de peste 13 ani in marketing, si lectia cea mai mare pe care am invatat-o pana acum este ca a fi diferit, a fi altfel, a fi autentic, a fi exact asa cum ai chef sa fii, vulnerabil, transparent, jucaus, asta este cheia reusitei. Consumatorul a evoluat, s-a plictisit de brandurile clasice, consumatorul apreciaza atunci cand este provocat, cand este pus pe ganduri. Consumatorul este atras de lucrurile misterioase. Mai mult de atat, apreciaza cand apartine unei comunitati. In cazul meu, o comunitate de copaci, ii da siguranta ca este protejat, ca “discutiile” sunt confidentiale, in spatele acestor nicknames.
  • Din punct de vedere yogic, copacul alaturi de soare, pamant, cer, etc este unul din elementele inspirationale de baza din natura din cultura yoghina. Mai stii ca Buddha a trait iluminarea in dreptul copacului? Copacul este in primul rand simbolul impamantenirii, adica al ideii filosofice ca ar trebui sa ne traim viata in prezent exact asa cum natura o face, cerul, marea, pamantul, copacii etc, sunt PREZENT, asa cum noi oamenii am uitat sa fim, traind mai mult in trecut si viitor. Deci da, acest nick name copacesc ne aduce aminte sa ne traim viata in prezent. Insa repet, tot in joaca, nu ne imaginam ca ne cresc ananasi din varful nasului 😀 . In acelasi timp, asa cum ai spus, copacul prin ramurile care se inalta in cer este si simbolul relatiei cu latura divina. Ah, sa nu uitam de toate studiile cu imbratisatul copacilor care are puteri vindecatoare J. Identificarea cu copacul se gaseste si in conceptual taoist: “Tao (dao) se afla in toti acesti copaci, la fel cum exista in intreaga natura. Se afla inclusiv in natura umana, in mine, cel care observ acest peisaj (observatorul este simultan subiect si obiect). Copacul exista, eu exist, iar Tao exista deopotriva in copac si in mine. “
  • Dpdv psihologic, stii testul copacului, nu? Cand psihologul te pune sa te imaginezi copac, sa-l desenezi si sa-l interpretezi impreuna cu el. Ma intreb oare si psihologii astia “au pareri eronate” de-i pun pe oamenii astia sa fie copaci pe hartie? Te intreb asta pentru ca am ceva pregatire in cursuri de psihologie, si proiectul meu este vazut unul creativ de catre formatori, nicidecum eronat.Afirmatia “sunt un copac” da, este una puternica da, insa este o afirmatie pozitiva, si nicidecum limitata. A fi copac, metaforic vorbind, nu exclude a fi floare, animal, planta, a fi om cum bine zici. Nu exclude nimic din ce este viu. A fi copac este o umbrela pentru tot ce este viu. Te-as sfatui si pe tine atunci cand ai ganduri de genul acesta, mai putin dragute la adresa celorlalti sa le manifesti creativ prin pictura, desen, ne face atat de bine sa ne eliberam, si ne da foarte multe raspunsuri.

Nu in ultimul rand, vreau sa- ti spun ca nu m-ai suparat deloc cu acest mesaj si chiar iti multumesc pentru ca poate astfel voi lumina prin acest raspuns mai multi anticopacei care impart aceasta parere cu tine. Asta pentru ca stiu ca a vorbit EGO ul tau, nu cine esti tu cu adevarat. Te –as indruma cu toata iubirea sa  privesti in propriul tablou al vietii tale, si sa iei  “picturile” din viata celorlalti ca lectii ( sau oglinzi), chiar daca nu iti plac, si poate mai putin in serios. De ce nu, poate ti-as recomanda cu mare drag cateva alte carti din cele multe care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt. Sa devin libera.Ti-as spune ca totul are o cauza si un efect si  orice intentie punem in cuvintele noastre, gandurile, totul, absolut totul, se intoarce la noi inzecit. De aceea eu aleg ca intentia mea fata de tine,  desi ai cam  “intrat cu bocanceii” in munca, pasiunea si dedicarea  mea,  sa fie una buna .Asta pentru ca vreau sa pun capul ( trunchiul :))) impacata pe perna mult timp de acum in colo  si sa am grija de karma mea  si a copacilor mei :D.

O zi buna in continuare si tie draga om !

Namaste!

Un Copac”

Update! La raspunsul meu, conversatia a continuat apoi cu raspunsul ei pe care l-am postat mai jos, si dupa au urmat multe alte conversatii care credem ca sa vor finaliza cu o intalnire in parc. Life is beautiful ❤ 

“Buna Andreea si multumesc pt raspuns.

Nu ti-a luat mult timp sa imi raspunzi, ci te ai repezit…si nu ti a iesit bine.

In primul rand, nu ideea proiectului mi se pare o eroare, ci numele acestuia…si asta am exprimat clar in primul paragraf.

Dupa aceea ti am explicat de ce vad eu acest nume o eroare si in final te am rugat sa mi spui tu de ce este unul potrivit, ca poate eventual iti inteleg si eu ideea.

Eu sunt responsabila doar pentru ceea ce scriu sau spun, nu si pentru ce pot ceilalti sa inteleaga din ceea ce spun si de aceea, cu parere de rau, trebuie sa ti spun ca nici macar nu pot sa ti trimit niste scuze pentru ca tu m ai simtit intrand ‘cu bocanceii’ in viata ta.

Eu stiu buna credinta in care mi am exprimat acele pareri si nu este vina mea ca tot ce nu este cu tine (cel putin intr o prima faza, pana la elucidare), este impotriva ta.

Si in acelasi context, gasesc total nepotrivit sa ma numesti un ‘anticopacel’.

Nu am sa ti explic de ce, ca este posibil iar sa ma intelegi gresit, insa pot sa ti spun ca mi ar placea ca toata lumea din aceasta lume sa inteleaga our Oneness cel putin la nivelul meu, ar fi o mare diferenta fata de ceea ce este acum pe planeta noastra.

N am sa ti explic nimic mai mult fata de ce am zis in randurile de mai sus, ci am sa las doar timpul sa aseze cuvintele mesajului meu initial la locurile corecte in mintea si inima ta. Deci as avea rugamintea sa recitesti acel mesaj peste un timp, poate un an si daca s a schimbat ceva, as aprecia daca m ai anunta si pe mine.

Si pentru ca ai facut o corespondenta privata, publica fara nici macar sa imi ceri acordul, am rugamintea ca in legitimitatea dreptului la replica sa publici pe acelasi site si acest mesaj, in intregime.

Oricum, sper ca ideea proiectului tau sa aiba radacini reale si sanatoase, nu sa fie doar o idee de marketing venita in intampinarea cererii de ‘misterios’ (dupa cum spui) pe care o parte a publicului de azi o are.

Si mai sper sa fii in pace cu omul Andreea, iar copacul Andreea sa nu fie doar o masca dupa care ascunzi omul din tine.

Multa reala inspiratie in tot ceea ce faci.

Iti trimit multa iubire care sa imbratiseze atat copacul imaginar Andreea, dar mai ales omul din tine 🙂 “


3 Comments

Cum scleroza multipla i-a aratat misiunea in viata: sa foloseasca tot ce a invatat pe pielea ei ca sa poata ajuta mai departe

Draga Copac,

Acum ceva timp mi-am aruncat cu galeata in cap. Sincer, nu stiu ce a fost in capul meu.
Totusi, a fost un prilej sa aflu cate ceva despre scleroza si diferitele ei manifestari mai mult sau mai putin grave, despre care nu aveam mare habar pana atunci.
Si cum spuneam de multe ori ca viata bate filmul, am fost gasita in aceasta comunitate de copaci vii si recunoscatori, de o copacita de doar 28 de ani care se confrunta cu  Scleroza Multipla, o boala autoimuna neurologica. Este povestea Florentei, care a invatat sa iubeasca viata asa cum este ea, sa fie recunoscatoare pentru ceea ce este si sa faca ce poate ca sa ii ajute pe cei din jurul ei, si oricine are nevoie de ajutor in aceasta directie.

Sunt convinsa ca povestea ei plina de pace, acceptare si armonie va aduce lumina in multe dintre sufletele voastre:

M-am gandit sa iti scriu. Atatea suflete vin la tine, poate vei decide ca au nevoie si de povestea mea…
Sa iti explic: eu invat o lectie. Am inceput sa o invat acum cam 10 ani. Desi nu stiam ca asta trebuie sa fac. Am aflat mult mai recent. Dar acum, as vrea sa transmit si altora lectiile pe care le-am invatat eu, the hard way. Ceilalti poate decid ca nu e nevoie sa treaca prin ce am trecut eu, si ca pot invata din experienta mea.
Acum 10 ani am fost diagnosticata cu Scleroza Multipla. Intre timp se pare ca am avut si Lyme (m-o fi ciupit o capusa la un moment dat!). Dar nu despre asta e vorba. Ca se numeste Scleroza Multipla, Lyme sau pur si simplu boala este irelevant. Ceea ce conteaza este ca organismul meu incearca sa imi transmita un mesaj, sa vorbeasca cu mine. Si el doar asa poate. Iar eu, pentru ca nu l-am ascultat,a incercat si mai mult.
Ideea e ca era ceva in neregula cu mine. Si nu ma refer fizic. Nu ma iubeam pe mine, nu imi iubeam corpul, care facea atatea! Dansa pana la epuizare, ma ajuta sa imi ating eu toate scopurile (joburi, facultate, dans, sport, petreceri etc etc). Si eu il luam de bun. Asta trebuia sa faca. Eu eram stapana lui.
Am invatat sa il ascult, sa am grija de el, sa il accept asa cum e, cand nu mai era bine. Cand nu mai pot sa dansez cum vreau eu, cand nu mai pot sa alerg. M-a invatat sa fiu recunoscatoare pentru ca pot sa merg atat cat pot, in unele zile 5 minute, in unele 10 minute.
Am invatat sa plang. De cand am aflat ca am SM, 6 ani nu mi-am dat voie sa plang. Chiar daca eram trista, speriata, in suferinta. Mi-era frica. Ca daca incep sa plang nu ma mai opresc. Si bineinteles, au fost credintele din copilarie, si ale celor din jurul meu, ca daca plangi, esti slab. Mesaje de peste tot “Fii puternica!”, “Nu mai plange!”, “O sa treaca!” mi-au fost induse. De obicei, parintii nostri, care sunt cei mai apropiati, persoanele de care suntem dependent in primii ani din viata, cred ca mesajele astea “imbarbateaza”. Si noi, cel putin eu, am ascultat.
Atunci, corpul meu a creat altceva. A creat borelioza (Lyme). Pentru ca am crezut ca asta exclude Scleroza Multipla, mi-am dat voie sa plang “putin”. Mai mult de fericire, ca nu am SM. Dar si asta a fost o lectie: nu sunt slaba. Daca nu plang, suprim emotie. Atunci, ea se duce in subconstient, si cand intr-un final mi-am dat voie sa plang, dupa 6 ani, mi-am dat seama ca in interior, devenisem hipersensibila. Ceea ce este ok. Atata timp cat nu o suprim.Din nou, hipersensibilitatea nu inseamna ca nu sunt puternica. Mi-am descoperit o noua latura, compasiunea. Fata de mine, si fata de restul. In Buddhism, prin compasiune se intelege in primul rand, iubire si compasiune fata de propria persoana, iar apoi, fata de cei din jurul nostru. Cum ii putem iubi pe ceilalti daca nu ne iubim pe noi?
Au fost si perioade foarte grele, cand simteam ca nu mai pot comunica deloc cu el, cu corpul meu. Si atunci si mai multi il iubeam si ii aratam iubire. Si asa s-a facut bine de fiecare data. Vorbeam cu el, cu picioarele mele, continuam sa ma misc atat cat puteam, sa fac activitati relaxante, sa ma documentez si sa gasesc noi metode de vindecare.
Am inceput sa citesc despre Buddhism, sa fac meditatie, sa invat psihologie, sa fac terapii alternative. Si mi-am dat seama ca asta este misiunea mea: o sa folosesc tot ce am invatat pe pielea mea ca sa fiu alaturi de altii care au nevoie. Prin orice mod. Acum, invat sa fiu terapeut. Si imi place asa mult. Sunt sigura ca mai am multe de invatat, dar am la dipozitie o viata intreaga sa fac asta.
Asa ca…ma ajuti, copacule?”

Ei, draga Florenta, bine stii ca ajutorul este doar in noi, iar tu se pare ca l-ai gasit. Atata timp cat ai ajuns la pace cu corpul si cu experientele care ti-au fost date in viata, inseamna ca esti pe drumul cel bun. ❤
Totusi, o putem ajuta cu totii, sa-i facem povestea cunoscuta, si astfel incat lectiile ei de viata poate vor ajunge la cati mai multi copaci care se confrunta cu situatii asemanatoare, pentru ca a noastra Copacita vrea doar sa ajute.

Florenta a incept sa-si scrie viata scrie pe http://lifeisnotafight.blogspot.ro   un blog despre ce inseamna pentru ea sa faca pace cu viata, cu ceea ce i se intampla si i s-a intamplat, despre acceptare si despre cum a invatat sa faca asta.

Nu uita sa privesti Soarele, draga copac! Frunzele tale, intotdeauna vor gasi drumul drept spre el.   ❤

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea.


Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!


1 Comment

Corpul meu la doua luni postpartum

Draga copac,

Doua luni postpartum si azi s-a produs o minune. M-am uitat in oglinda si am inceput sa-mi recunosc vechiul meu prieten, corpul meu.

L-am luat in brate si i-am multumit ca a fost intelegator, rabdator, iubitor in toata aceasta perioada. Si i-am cerut scuze pentru ca imediat dupa ce am nascut, l-am intrebat cine e, al cui e, pentru ca nu recunosteam ca imi apartine burta care, inca ma facea sa par insarcinata in cinci luni.
Totusi, per total, l-am iubit si eu.
In sarcina am castigat doisprezece kg. Am lasat sase la spital si de atunci am mai pierdut doar un kilogram. Asta pentru ca,alaptand exclusiv,  am mai multa pofta de mancare ca in lunile de sarcina. Nu vreau sa grabesc cu nimic procesul de revenire completa, sunt foarte fericita ca fetita mea este sanatoasa si sunt fericita ca locuiesc in corpul meu.

Ma simt extrem de norocoasa: abdomenul s-a retras destul de bine, pielea isi recapata luminozitatea, muschii incep sa prinda si ei contur, dar nah, mai am pana la patratelele pe care le afisam in vara trecuta.
Sunt convinsa ca practica yoga m-a ajutat foarte mult toata sarcina sa accept toate schimbarile din viata mea, sa nu cunosc depresiile postpartum si sa imi mentin o minte si un corp sanatos.
Doctorul meu mi-a zis sa nu ma apuc de sport pana in trei-patru luni. Oare o sa ma omoare daca afla ca la trei saptamani stateam in downward dog sau lumanare? 🙂 . Nu lua ca exemplu ceea ce iti voi spune acum, pentru ca fiecare traieste cu experienta lui, dar eu am simtit ca pot sa ma antrenez de cand am implinit trei saptamani de la cezariana. Am simtit ca al meu corp imi spune ca este ok sa incep cu usurelul sa-l trezesc la viata. Am inceput cu exercitii usoare pentru brate  si spate cu benzile elastice, pentru ca tinand-o foarte mult pe Yana in brate, nu mai aveam deloc putere in ele, nici macar in plansa nu mai puteam sa stau. Apoi am inceput sa-mi antrenez picioarele tot cu resistance bands. De ce benzile elastice? Nu stiu, le-am gasit in recuzita sotului si pur si simplu mi s-au parut amuzante iar antrenamentul cu ele este chiar eficient. Bineinteles, am practicat si yoga in fiecare zi, dar in niciunul dintre cazuri (benzi sau yoga), nu am pus presiune pe abdomen.

Vrei sfatul meu magic referitor la revenirea cat mai rapida a abdomenului? Alapteza exclusiv, dar cu zambetul de buze si bea patru litri de apa pe zi.

Referitor la alimentatie, am primit mii de pareri si sfaturi ce sa mananc, ce sa nu mananc pentru ca laptele meu sa fie de calitate si bebele sa nu faca colici. Bineinteles ca nu am ascultat pe nimeni,ci doar de nevoile corpului meu. Iarasi, te rog sa nu iei exemplul meu decat daca simti ca rezonezi cu mine, pentru ca pentru fiecare este diferit, dar eu in principiu am avut aceeasi alimentatie ca in timpul sarcinii (peste, legume, fructe, lactate, supe, freshuri, cereale integrale, oleginoase, seminte etc). Ce-i drept, am simtit sa mananc un pic mai mult din cauza alaptarii, dar nu m-am impotrivit de niciun fel acestei nevoi. Fetita mea  este este tot timpul peste greutatea clasica si nu a avut colici niciodata.

Faptul ca am avut grija de mine prin antrenamentul regulat si stilul de alimentatie propriu, nu numai ca m-a ajutat sa-mi recuperez corpul, dar  mi-a dat  putere sa ma conectez la cine sunt acum, la noua femeie, la noua mama, la noul om.

Sunt convinsa ca inainte de multe alte nevoi superficiale, fetita mea are nevoie sa stie ca o creste cu iubire o mama care se simte bine in pielea ei: puternica, sanatoasa si care se simte frumoasa.

Inchei prin a va spune( fara sarcasm!),  ca iubesc  linia negra care inca imi strabate burta, si nu vreau sa o grabesc sa dispara. Imi aduce aminte de aceasta experienta minunata prin care am dat viata unui suflet si  care, m-a facut o femeie mai frumoasa, un om mai evoluat  si o mama binecuvantata.

O nastere nu te urateste, te innobileaza.

Namaste!