Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu

Tag Archives: acasa


by Leave a comment

“Lasa-te plecat”- de un copacel caruia i s-a tras covorul de sub picioare dar a renascut

 

draga copac,

stii povestea aceea cu studentii care isi intrec profesorii?  Asa este “Migdalul”, caruia i-am urmarit evolutia de mai bine de 2 ani, intreg caruselul de emotii, lectii si revelatii care au ajutat-o sa se intoarca la ea, in suflet, acasa. Si da, “Migdalul” este un exemplu clar si viu al beneficiilor yoga pentru minte, trup si…. suflet.

 

Lasa-te inspirat:

“Ma trezesc intr-o dimineata cu aceleasi ganduri de rutina: munca, trebuie sa scot catelul, el pleaca si iar m-a pupat pe fuga. Oare stie ca intr-o zi, poate intr-o dimineata, ala va fi cel din urma sarut?! Nu stie si nici eu nu stiu ca aia e dimineata la care ma gandesc, ca urmatoarele momente in care buzele ni se vor apropia vor aduce altceva, poate un “pe curand. o viata frumoasa. ai grija de tine, Chiar ai grija caci eu nu voi mai fi fizic langa tine” sau “altfel sufletul meu nu stie sa iti zica un simplu ‘pa, ma bucur ca ne-am revazut’ “ si de fiecare data vor fi cu lacrimi, afara sau inauntru.

Da, aia a fost ziua in care am simtit ca mi s-a tras covorul de sub picioare, ca universul colorat construit era de fapt din nisip si la o bataie puternica de vant, nici macar o Furtuna, s-a daramat, fara sa mai lase o usa sau o fereastra in urma, sa am de unde reconstrui. Si chiar daca sunt eu cel mai talentat arhitect al lumii mele, cu viziuni si perspective si curaj de a o la impreuna de la 0, e nevoie de doi si de o perspectiva similara.

Dupa jumatate de an de cand nu imi mai masor viata in timp scurs sau planuri, de cand timpul parca mi s-a daruit si s-a condensat si expandat, pot raspunde cu inima deschisa celor care inca ma intreaba de ce ne-am separat : din respect. Acum, pentru mine o relatie constienta se bazeaza pe respect, iubire si libertate. Credeam ca si pe intelegere, insa e de fapt vorba de acceptare. Acceptare a ceea ce nu inteleg in celalalt, tocmai pentru ca nu e treaba mea sa imi inteleg partenerul, in niciun tip de conexiune. Suntem diferiti si asta e ok si e perfect ca e asa, insa din respect si iubire, accept ceea ce nu inteleg, iar in momentul in care nu mai pot accepta, atunci cand incep sa judec sau sa fiu judecat, tot din respect si iubire, aleg sa plec.

Lasa-te plecat. Lasa in urma intrebarile clasice  (de ce, de ce noi, de ce mie, cu ce am gresit?!), ia cu tine un rucsac cu strictul necesar sa iti traiesti durerea si pleaca cu o singura intrebare catre tine « ce e bun in asta si eu nu vad? » si ramai in intrebare. Cand vei fi pregatit, raspunsul va veni la tine.

Accepta socul initial, durerea, fricile ce vin navala. Plangi, plangi chiar daca simti ca asa iti vei petrece restul vietii. Vorbeste daca vrei. Taci daca simti. Stai singur sau inconjoara-te de ce orice si oricine. Pleaca singur intr-o calatorie, chiar si un weekend. Intr-un loc minunat, iar acolo pune pauza, nu te gandi ca nu asa era planul, sa fii singur, ci fi acolo si bucura-te de tot ce iti ofera varianta ta pe care o redescoperi in acel loc. Lacrimile parca le-ai lasat in aeroport la plecare. Nu iti mai vine sa plangi, nici de mila, nici de drag, nu te mai intreaba nimeni (nici tu pe tine) ce faci mai departe : vrei alt job, te muti din tara, iti mai creditezi viata, cand, cand, cand?! Acolo esti in vacanta si pentru cei cu care interactionezi nu ai nicio eticheta, esti doar un zambet cu lumina in ochi.

Te intorci si cu pasi mici incepi  sa te reconstruiesti. Ia-ti o zi libera. Una si saptamana viitoare daca ai nevoie. Fi bland cu tine, asa cum nu ai fost cu nimeni vreodata. Spune-ti cat te iubesti si ce minunat esti si curajos si ca esti cel mai puternic om din lume. Pentru ca esti acolo, te privesti in oglinda, iti vezi amintirile curgand prin lacrimi si iti zambesti stramb, incurajator, spunandu-ti ca te iubesti si ca nu ai cum sa fi singur vreodata, pentru ca te-ai gasit! Fi prietenul tau cel mai bun, fi tot ce ai tu nevoie, fi tu pentru tine.

Educa-te sa nu mai fi cel care se asteapta ceilalti sa fi. Invata-te sa te respecti, pe tine – inima, minte si corp. Nu te mai agata de bani, ci lasa-i sa curga, sa te ajute in vindecare. Fa orice ai nevoie sa fi tu cu tine, fara distractii de la sentimentele tale, de la durere si tot ce aduce ea din spate, de la radacina fiintei tale.

M-am folosit de toate instrumentele (carti, filme, oameni, evenimente), insa intimitatea emotiilor mele am cunoscut-o prin Yoga – orice tip de yoga, alege-l comunicand cu tine, acceptandu-ti limitele de moment (poate power yoga nu ti se mai potriveste acum, sau poate chiar asta te ajuta). Yoga a fost salvarea mea. Nu fuga de mine, ci catre mine. Pe salteluta de yoga mi-am adus lacrimile, furia, disperarea din unele zile, pacea si intelegerea din celelalte. Astfel, in afara saltelei am putut sa ma manifest dincolo de ego ranit, de degetele societatii indreptate catre mine, am gasit in vocea interioara iertarea, puterea sa nu jignesc alte inimi si sa ma bucur pentru fericiri care nu mai tin de mine, dar care apartin omului pe care am ales sa il iubesc cel putin o viata, indiferent de noi.

In ziua in care am realizat unde am ajuns, ca am incheiat ciclul pentru mine, am inteles fericirea. Fericirea fiecarei zile, prin care aleg sa ma traiesc clara, adevarata, completa eu cu mine! (avand ca bonus un corp super misto dupa atatea emotii manifestate prin yoga :)). )”

 

 


by Leave a comment

Se spune ca dragostea este oarba, insa eu vreau sa cred ca e lumina

DSC_0557

Draga copac,

De ce iubim? De ce ne casatorim? De ce facem dragoste?De ce facem copii?De ce avem nevoie de drame? De ce suntem parasiti?

Zilele astea ma uitam la poza asta in care rad cu gura pana la urechi si mi se vede rujul pe dinti, dar nu pare ca-mi pasa si ma gandeam ca fac opt ani de relatie cu sotul meu, wow, parca nu-mi vine sa cred.

Uneori, ma uit la el cu atata iubire si imi este inca atat de drag si alteori ma scoate din sarite cu regulile curateniei casei si alte tampenii, incat imi imaginez ca am o drujba si –l tai pe el dragul meu sot mesteacan de la radacina :)). Si varianta in care eu il scot din sarite este de luat in calcul :)).

Ma gandeam ca la inceput atunci cand ne ciondaneam, puneam destul de mult la suflet ne inchideam in noi  si nu invatam niciunul  nimic din certurile noastre. Acum reusim sa ne detasam, sa ne privim precum niste observatori, si sa realizam ca suntem impreuna in chestia asta ca sa evoluam nu ca sa ne tragem in jos si sa pierdem timpul cu prostii.

Am invatat sa comunicam, si chiar daca comunicarea uneori este mai violenta decat ar fi expusa in cartile cu “love birds”, ea este reala, este a noastra, este autentica si ne ajuta sa intelegem chestii despre noi.

Incercam sa ne punem unul in papucii ceilulalt si ne privim si ne reflectam ca  niste oglinzi. Niciodata unul nu-l poate schimba pe celalalt dar ne putem schimba noi perceptia, viziunea, atitudinea asupra situatiilor. Ne putem folosi de comportamentul jumatatilor noastre ca sa ne reflectam cele mai adanci parti din noi, parti care ne plac sau poate nu ne plac deloc .

Partenerii nostri sunt o invitatie catre evolutia noastra. Radacinile noastre se intalnesc ca sa ducem ceva mai departe. Un pic din noi, si din cei ce au fost in urma noastra.

Stii, se spune ca dragoastea este oarba, insa mie nu-mi place vorba asta. Eu vreau sa cred ca e drumul spre lumina.Mie imi place dragostea aia constienta, prezenta, vie care ma ajuta sa ma definesc, sa ma conturez, sa ma cunosc si sa cresc . Imi place dragostea care ma lasa sa fiu eu, nu ceea ce asteapta partenerul meu de la mine.

Asa ca te intreb si pe tine copacule:

  • Care sunt intentiile tale cand intri intr-o relatie?
  • Te-ai gandit vreodata ca iti schimbi partenerul dupa chipul si asemanarea ta?
  • Partenerul tau te ajuta sa prinzi mai multa incredere in tine?
  • Te respecti atunci cand esti cu cineva?
  • Cat cantaresti tu si cat partenerul intr-o relatie?
  • Cat de orb te lasi a fi in relatia ta?
  • Cand intri intr-o relatie esti tu sau ceea ce vrea partenerul tau sa vada?
  • Ce parti din tine accepti si nu accepti atunci cand esti cu cineva?
  • Ce ai vrea sa traiesti printr-o relatie? Ce vreti sa impartasiti?
  • Ce castigi in fiecare zi alaturi de jumatatea ta?
  • Cine esti tu si cine este partenerul tau?

Eu cred ca ne intalnim si suntem doi, ca sa mergem impreuna ACASA.

Si mai cred  ca suntem impreuna ca sa ne ajutam sa ne recuperam sufletele pierdute in asteptarile celorlalti.

 


by 2 Comments

Cum e sa nu faci nimic

Draga copac,

Ultimii 15 ani din viata mea au fost extrem de “ocupati”. Sunt un om al proiectelor, task-urilor si deadline-urilor, sunt un om serios si responsabil caruia ii place sa aiba tot timpul ceva de facut si rezolvat. Well, de cand am nascut nu am facut nimic. :D. De cand stau acasa am trait experiente magice, dar recunosc ca a fost putin ciudat sa nu am niciun plan sa nu  fac … nimic. Adica,  am fost foarte ocupata sa schimb scutecele si sa o iubesc, iar asta mi-a ocupat tot timpul, dar daca m-ai intreba concret ce am facut ti-as raspunde naiv “uhhhmm nimic!?”.

La inceput mi-a placut la nebunie aceasta vacanta  de facut “nimic”, dar recunosc ca am avut momente cand am fost destul de critica cu mine si ma simteam un pic vinovata ca ziua trece fara niciun plan. Este presiunea asta sociala in care trebuie sa arati ce ai facut.Sa invinuim Facebook? Instagram? Media? Angajatorii? Nu stiu, dar presiunea este aici, o simt.

Fetita mea este foarte cuminte, si recunosc ca daca as fi un pic mai organizata as avea timp sa fac multe lucruri, doar ca in jobul nou de mama, toate indatoririle astea au fost asa noi, incat ziua trecea asa de repede si cand puneam capul pe perna ma intrebam: doamne, cand a trecut ziua? Ce am facut azi? Nimic!

Dar azi, ma uitam la fetita mea cat de repede creste, si cum nu o mai cuprind hainutele, si am  realizat insa ca “nimic-ul meu ” este “nimic-ul meu”, ca nu trebuie sa impresionez pe nimeni, si ca nimeni nu se uita mai mult si mai atent la mine,  ca mine insami. Nimeni nu ar trebui sa ne zica cum sa ne petrecem o zi. Doar noi avem aceasta putere, asa ca hai sa o folosim inspre fericirea noastra. Sa ne bucuram de rutina celei mai simple zile. Viata este mai scurta decat realizam asa ca poate face sens doar sa ne-o petrecem cu cei dragi.

Totusi, am incercat sa organizez mai bine acest “nimic”,  si in fiecare zi sa fac un “nimic” interesant. Spre exemplu, sa organizez un studio foto, in care sa schimb decorul de fiecare data si sa surprind evolutia fetitei mele prin foto amuzante. Sau sa pictam impreuna. Am facut primul tablou impreuna, folosind amprentele manutelor si picioarelor ei ( ps: elefantii sunt mainile noastre, copacii sunt talpitele ei). De asemenea, am incercat sa ma organizez sa citesc ceva in fiecare zi, si sa-i citesc si ei cate o poveste. O poveste cu talc. Sa invatam cate un cantecel in fiecare zi.  Sa facem sport in fiecare zi ( ea bicicleta, eu yoga sau exercitii cu benzi elastice) este o adevarata provocare, dar ne prinde tare bine.Sa ne uitam la un film pe zi.  Si lista continua in fiecare zi. Acum, mai nou, mi-am propus sa-mi iau o masina de cusut si sa-i fac hainute:). Ah, si bine ca a venit vremea buna iar sa luam la picior muzeele, parcurile, expozitiile, pietele, targurile. Bineinteles, fac tot posibilul sa continui sa scriu pe blog.

Deci, da, mi-am dat permisiunea sa nu fac nimic. Un nimic numit iubire. Ca mama. Ca persoana. Doar sa fiu aici si acum, cu mine, cu fetita si sotul meu.

Deci cum e sa nu faci nimic? E bineeeeee :))))))


by Leave a comment

Pentru noi doi, “acasa” nu este un loc. Este o persoana.

DSC_0028

ASCULTA-MA AICI:

Draga copac,

Ieri, sotul meu ma intreba daca suntem impreuna de cinci ani…..eu ii zic ca nu, nu prea sta bine cu memoria, parca suntem de sapte. 😀
Am glumit pe tema asta si am realizat ca de ceva vreme, uneori uitam si nici nu ne mai intereseaza cand ne-am cunoscut, ce varste avem, uitam ca am inaintat in ani si nu mai suntem niste pusti ca atunci cand am facut cunostinta prima data. Asta pentru ca nu mai este competitie intre noi, ne e pur si simplu bine impreuna, iar timpul nu mai conteaza atata timp cat trecem prin el in doi.
Este drept ca relatia noastra este bazata pe sinceritate, incredere si atractie, dar am stat si m-am gandit ce face relatia noastra mai sanatoasa ca multe alte relatii din jurul nostru…..
Oare relatia noastra e definita doar de vacantele minunate petrecute impreuna, de iesirile cu prietenii sau in familie, de serile la film in doi sau de faptul ca dimineata ne gaseste in brate? Nu, nu este vorba doar de timpul frumos petrecut este vorba si de obstacolele peste care am trecut impreuna si despre faptul ca de fiecare data, la finele zilei, oricat de grea ar fi fost ea, ne spunem inca ( cel mai des in gand) “te iubesc”.
Ce cred eu ca a ajutat relatia noastra:
Faptul ca suntem buni unul cu altul. Da, pur si simplu incercam sa ne privim unul pe altul cu aceeasi bunatate si intelegere cu care ne privim fiica.
Recunostinta pentru inca o zi impreuna. “Celui care are i se va mai da, celui care nu are, i se va lua chiar si ce are”. Pur si simplu apreciem fiecare zi impreuna cu tot ceea ce are ea sa ne ofere.
Faptul ca ne facem timp unul pentru altul.Niciodata nu am crezut in scuzele “nu am timp”.Sa ne straduim sa ne gasim timp impreuna, inseamna sa ne aratam ca ne pasa, inseamna ca ne intereseaza sa ne auzim problemele dar si lucrurile bune din viata noastra, sa ne impartim gandurile si trairile noastre.Daca vreau sa-i arat ca-l iubesc , este vital sa-i arat ca sunt acolo pentru el. Oricand, oriunde.
Faptul ca nu vrem sa punem stapanire pe timpul si spatiul celuilalt, pentru ca am inteles ca daca vrem ca relatia noastra sa creasca, fiecare dintre noi trebuie sa creasca impreuna dar si separat, pentru ca nu ne pierdem unul departe de altul, ci ne regasim.
Am invatat sa mai lasam de la noi:).Ce rost are sa concuram unul cu altul? Ce rost are sa luptam  impotriva  celuilalt, sau singuri cand putem sa castigam atat de mult, pur si simplu colaborand impreuna? In cercul relatiei, puterea unei ei consta de fapt in puterea fiecarui membru in aceasta cursa impreuna de e se stradui sa faca lucrurile sa mearga.
Ne privim printr-un filtru pozitiv. Ce rost are sa ne focusam pe calitatile pe care nu le are partenerul nostru? Ce rost are sa ne otravim cu nemultumiri si dezamagiri? Asa ca vedem ceea ce dorim sa vedem unul la altul, ceea ce ajuta la sanatatea relatiei noastre, vedem partea luminoasa si buna din noi.
Un “te iubesc” in somn si o fapta buna in timpul zilei. Nu -i nevoie sa ne lipim postit-uri pe frunte cu “te iubesc” ca sa ne aratam ca ne iubim, pentru ca stim ca actiunile cantaresc mai mult decat cuvintele: cum ne tratam in fiecare zi, cum ne dovedim ca ne pare rau in diverse situatii, cum ne ingrijoram unul pentru altul, cum ne aparam unul pe altul in fata celorlalti, cum ne aratam prin gesturi si actiuni mici ca ne pasa…
Vorbim. Da ne vorbim, de toate! Ne permitem sa ne deschidem inimile, ne ascultam,  ne punem unul in “soshonii” celuilalt, ne oferim ajutorul, ne aratam ca nu suntem singuri. Ne cerem iertare si  ne multumim.

Pe  atat de cliseu, pe atat  de normal: ne iubim. Iar iubirea noastra nu vine din faptul ca fiecare dintre noi a gasit persoana potrivita, ci din efortul natural de a face relatia sa mearga. Multe sunt problemele pe care le-am intampinat dar intotdeauna, intotdeauna solutiile sunt diverse forme de iubire.

Pe curand,

Ma grabesc sa ajung acasa, pentru ca stiu ca “acasa” nu este un loc, ci o persoana; sau doua acum ❤