Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

“Nu mai vin la tine ca ma faci sa plang!”

 

 

Draga copac,

de cand  fac yoga,  retreaturi de feminitate si am deschis studioul rad in hohote dar si plang de rup pamantu’ cand e cazul. Da, “yoga este unul din lucrurile alea ciudate care te fac sa plangi”  🙂 cum spun unele fete de la studio . Mi- aduc aminte primele clase de yoga cu Carlos acum vreo 5 ani, cred ca eram singura dubioasa de la Worldclass care bocea in downward dog in hohote. Imi aduc aminte de clasa de yoga feminina a Aliciei profa mea din Bali, care mi-a vizitat studioul in tara unde nu ma puteam din plans din recunostinta pentru schimbarea din viata mea, pentru tot ce ma invatase. De atunci “am dat drumul la robinet” cum s-ar zice. Plang cot la cot cu fetele in meditatie, bocesc la exercitiile mai profunde de “sharing circles”, plang in Bali si in “Baicoi” 🙂 ,pe strada, in magazine,  in baie, pe tocuri si-n talpile goale,la filme tampite, oriunde, oricat, oricum. Si e atat de bineeeee, ma simt de-a dreptul binecuvantata. Si de puternica.  Ma simt responsabila si intima in mine insami. Nu m-am simtit niciodata mai demna si mai inteleapta.

Asta le invat si pe fete. Continue reading


Leave a comment

Percepem la altii celelalte mii de fatete ale noastre

yoga

Draga copac,

dintotdeauna am fost fascinata de psihologia din spatele yoga si cum niste lucruri atat de simple ne pot influenta radical viata. In yoga am invatat prima oara de efectul oglinda care m-a salvat de mult timp irosit, de judecati si critici fara sens, principiu conform caruia tot ceea ce ne place sau nu ne place la ceilalti sau la lume in general sunt lucruri care ne plac sau nu la noi. Viata ne ajuta sa ne cunoastem in permanenta, ne vorbeste si ne ghideaza prin diversi alti oameni, situatii si intamplari. Observandu-i pe ceilalti putem sa ne cunoastem mai bine pe noi. Va dadeam exemplul meditatiei cu copacul, cum fiecare participanta vedea altfel copacul ( urat, fericit, vesel, batran , sexy etc)
in functie de cum se vedea pe sine. La fel cu partenerii nostri si chiar si oamenii necunoscuti de pe strada.

Ce mi se pare tare este cum psihologia din spatele yoga se impleteste atat de frumos cu psihologia clasica, Carl Gustav Yung este cel care a definit conceptul de “oglinda” precum ” Percepem la altii celelalte mii de fatete ale noastre”. Ce se intelege exact prin conceptul “oglinda”? Ca tot ceea ce vedem in ceilalti este o reflexie a noastra.. cat de tare nu? Si mergem mai departe, atunci cand ceva este insuportabil la altul acest lucru vrea sa ne spuna ca este vorba de o polaritate, care de asemenea ne apartine.Refuzam sa o acceptam la ceilalti pentru ca ne trimite la noi insine, ceea ce devine foarte dificil de admis. Care este singura parte a corpului nostru pe care nu o putem vedea niciodata cu proprii ochi, chiar daca am fi cel mai mare contorsionist din lume? Este infatisarea noastra. Ea reprezinta propria infatisare, fotografia noastra pusa sub semnul de identitate. Singurul mod prin care ne putem vedea este sa ne uitam intr-o oglinda.Vedem in oglinda reflectarea noastra. In viata oglinda este celalalt. Si stii ca la nivel subconstient alegem toate persoanele pe care le intalnim ca sa reflectam asupra propriilor lucruri pe care le avem de rezolvat. Acest principiu functioneaza atat in sens pozitiv cat si negativ. CG Jung a numit acest proces “procesul sincronicitatii”, ne face sa ne intalnim persoanele care nu ne convin, cand avem ceva de inteles, de invatat de la acel om sau acea situatie. Asa de exemplu, iti explici paternurile de relatie in care tot de bagi si se repeta la nesfarsit? Daca nu functioneaza treaba, inseamna ca ceva tot mai ai de rezolvat sau invatat. Asa zice Jung si asa zice si Yoga :).

Fii curios. Fii bland. Priveste in perspectiva si in fiecare oglinda pentru ca te va ajuta sa vezi in sufletelul tau.

Inspiratie: Ghidul complet al durerilor fizice de Michel Odul

 


1 Comment

Iti aduci aminte ca esti un dar pentru acest pamant?

Draga copac,

Imi place sa iau tot ce este mai bun din orice chiar si cand vine vorba despre religie. Cred ca din fiecare putem alege ceva care sa rezoneze in noi si sa ne invete cum sa manifestam iubirea in viata noastra, pentru ca oricat de contradictorii ni se pot parea religiile uneori, in final au toate o idee centrala – Iubirea.

Rasfoind o carticica crestina era pe acolo si intrebarea “Iti aduci aminte ca esti un dar pentru acest pamant?” Am ramas foarte surprinsa deoarece de obicei religia crestina este foarte restrictiva ba chiar indeparteaza prin anumite rigori insa aceasta intrebare mi-a reamintit ce am gasit si prin alte locuri: Ca noi toti, daca am fost trimisi aici, suntem un dar pentru acest pamant.
Avem un rol important, avem o misiune, avem de schimbat o viata sau mai multe, avem de dat viata sau mai multe, avem de lasat amprenta noastra, de putin mai mult bine… dar mai presus de toate avem, cea mai importanta misiune, sa invatam despre iubire si sa o oferim. In primul rand noua, stiu ca poate suna dubios uneori… dar daca nu stii cum sa te iubesti pe tine, nu stii nici cum sa oferi celorlalti.
Cautarea rolului pe pamant, a misiunii personale, al “contractului sacru” pe care l-am semnat inainte sa venim aici, poate reprezenta enorm de mult stres si uneori putem ajunge chiar la depresii sau revolta dar, pot spune din experienta mea si a unor persoane pe care le-am studiat, ca raspunsul la aceasta intrebare nu vine niciodata in conditii de stress ci atunci cand ne relaxam si ne urmam pasiunile, imaginatia si creativitatea cand ne daruim complet pe sine si ne daruim complet si increzatori Universului, cu credinta ca el are grija de noi.
Nu spun ca o sa primim ceva pe tava, orice vis necesita efort si munca insa toate lucrurile vin la momentul potrivit si cand suntem pregatiti pentru ele.
In final as vrea sa impartasesc cu tine un citat despre ce inseamna cu adevarat reusita, in viziunea lui Lise Bourbeau, o autoare tare draga mie:
Majoritatea oamenilor vor mai degraba sa reuseasca in viata decat sa aiba o viata reusita. A reusi in viata este legat mai ales de reusitele personale sau profesionale, in raport cu munca, familia, obiectivele noastre. Unii asociaza reusita cu diplomele, cu gloria, cu banii. Daca esti un astfel de tip de persoana, care nu incearca decat sa reuseasca pe plan fizic, este important sa stii ca iti dezvolti Ego-ul si creezi stres inutil in viata ta. Acest gen de reusita este in general motivat de dorinta de a dovedi ceva anume cuiva sau propriei persoane.
Este mult mai intelept sa decizi sa ai o viata reusita, ceea ce este legat de tot ce priveste planul spiritual si este raportat la fiinta noastra. Acest proces ne ajuta sa constientizam care este ratiunea noastra de a fi si sa evoluam catre aceasta. Include deci victoriile care ating starile fiintei noastre si adevaratele noastre NEVOI: capacitatea de a iubi veritabil, de a ne accepta, a ne simti bine atat cu calitatile noastre cat si cu imperfectiunile noastre.
Deci a avea o viata reusita face apel la dimensiunea spirituala, nu inseamna ca trebuie sa neglijam cu totul aspectul material.
Pentru a verifica in ce masura ai reusit in viata, pune-ti aceasta intrebare: ” Daca as fi la sfarsitul vietii mele, as fi multumit de rezultatele din fiecare domeniu al vietii mele?” Daca raspunsul este pozitiv, inseamna ca ai o viata reusita.

Namaste, nu inceta sa-ti cauti misiunea! Contezi! Esti important! Poate nu realizezi acum dar prezenta ta schimba vieti pe langa tine. Incepe cu a ta!

 


2 Comments

Te uiti la un copac si te vezi pe tine

Draga copac,

“Mi se pare o prostie sa-ti iei nume de copac!”,  “Esti copac inseamna ca esti cam tamp!”, “Eu nu am chef sa-mi aleg un copac!”, “Ce rost are joaca aceasta de-a copacii?”, “Iti limitezi evolutia daca te crezi un copac, copacii stau doar intr-un loc.” – Sunt doar cateva dintre “parerile” pe care le-am auzit de-a lungul vremii de cand m-am apucat de blogul meu si de cand am ales “sa fiu un copac  “.  :). Totusi majoritatea reactioneaza foarte bine la acest joc de imaginatie si mi se pare foarte amuzat cum unele persoane pot intra cu usurinta in joc iar altii au reticente si isi dau ochii peste cap.

Pentru ca fiecare adapteaza o fraza atat de simpla la propriile stari, credinte si convingeri. Cand de fapt ceea ce vedem in copaci, lucruri si ceilalti oameni din jurul nostru este ceea ce vedem noi, in noi. Amuzant nu?
“Arborii poseda un sistem circulator, circulatia sevei avand drept corespondenta presiunea sanguina specifica organismelor vii.” Copacii seamana mai mult decat am crede cu noi.
Pentru mine a devenit cel mai amuzant joc sa observ reactiile oamenilor si sa aflu astfel lucruri despre ei.
Acum ceva timp o prietena de-ale  mele mi se plangea ca nu-i mai place de ea, ca s-a abandonat, ca a imbatranit si cand am rugat-o sa se aseze la poalele unui copac, sa-i povesteasca ofurile sale, am observat-o cautand mult un copac pe gustul ei, mi-a si precizat expres “oricare dar nu pe asta, este batran si urat”, cuvinte pe care le folosise si pentru a se descrie pe sine.
Am zambit, pentru ca eu nu vedeam un pom batran si urat ci un pom pe jumatate inverzit, care desi a fost batut de vreme si conditii nefaste, era inca dornic de viata, era dornic sa-si revina si sa creasca din nou.

Copacii ne pot fi perfecte oglinzi in care sa ne cautam pe sine si sa aflam despre noi, cum la fel orice obiect din jurul nostru ne poate invata despre noi.
Daca ne este greu sa ne privim pe noi in relatia cu tot ce ne inconjoara sa facem un exercitiu pentru inceput sa-i observam pe ceilalti.
Zilele astea stateam la plaja intre doua cupluri, cei din dreapta mea se plang de conditiile de la micul dejun, de faptul ca nu le merge umbrela si ca cei trei copiii sunt mofturosi si nu le convine nimic si cei din stanga mea povestesc cu pasiune despre “un om exceptional dintr-o carte” pe care o citeste ea. Daca le analizezi fetele, posturile, cuvintele observi cu usurinta ca multe din situatiile de care se plang ar putea fi foarte simplu evitate daca si-ar schimba perspectiva de a vorbi, de a renunta la a se concentra pe “ce nu merge” si sa observe daca nu cumva vaicarindu-se de lucruri minore scapa din ochi lucrurile care merg chiar frumos, toti eram pe aceeasi plaja superba, cu o vreme minunata dar vedeam lucrurile atat de diferit.

De asemenea in mai toate taberele mele de feminitate fac meditatie de impamantare langa un copac, o parte din exercitiu este cand te conectezi cu un copacel din fata ta. Acelasi copacel, obiect de meditatie pentru mai multe femei, si totusi fiecare il percepea diferit. Unele il vedeau trist si plangacios, altele stramb si ignorant, unele il percepeau copilaros altele rautacios si tot asa…. Interesant, nu?

Sa ne concentram pe lucrurile frumoase din viata noastra chiar si in momentele in care nu merge totul “cum ar trebui” nu este intotdeauna usor dar depinde doar de noi.
Sa radem cand ceva ne iese prost poate parea stupid la inceput dar cu exercitiu devine din ce in ce mai usor.
Eu chiar cred ca atunci cand ne plangem si ne vaitam atragem si mai multe situatii asemanatoare in viata noastra.
Uneori ne plangem de nimicuri, ca nu am gasit loc la masa la micul dejun, ca ni s-a stricat umbrela de plaja dar in final sursa nemultumirilor noastre provine dintr-o relatie proasta cu propria persoana.
Vedem lucrurile asa cum suntem noi de fapt.

Am ales de referinta pentru mine copacii pentru ca mi se par cei mai reprezentativi, ei sunt ca noi, doar ca mult mai intelepti. Ei nu se vaita de lucrurile exterioare, ci doar incearca sa creasca in ciuda conditiilor nefaste, ninsoare in mijlocul primaverii, ploi de gheata… dar indiferent de conditii ei cresc, se intind, isi cresc radacinile si infloresc, cu insistenta, fara sa se compare cu ceilalti pomi si fara sa le pese daca cineva ii admira sau nu, daca dezvoltarea si rodirea lor foloseste cuiva sau nu. Ei cresc pentru ca pur si simplu aceasta este menirea lor sa faca.
De aceea cred ca avem atat de multe de invatat de la un copac.
Daca ai vreo problema pe suflet, iti recomand sa te asezi la umbra unui copac si sa-i povestesti gandurile tale. Cred cu tarie ca este una dintre cele mai bune terapii pentru suflet. Ei sunt aici pentru noi sa ne asculte, sa ne dea aer curat, liniste si viata.

Si eu sunt aici pentru tine sa te imbratisez si sa te sustin! Te astept la clasele de yoga din fiecare seara sau in tabere ca sa vorbim ca intre “copaci” :).

Namaste!


2 Comments

Crezi ca nu esti bun de nimic? Citeste asta…

Draga copac,

Multi ani am crezut ca nu sunt buna de nimic. Ca nu sunt destul de frumoasa, inalta, citita, destul de desteapta, destul de atragatoare, creativa,  interesanta, populara, etc. Mult timp ii consideram pe toti ceilalti superiori mie.  In adolescenta, chiar am avut o perioada in care mi se parea ca sunt de’a dreptul “invizibila”, ca nimeni nu ar observa vreodata prezenta mea pe strada, pentru ca simteam ca nu am nimic deosebit sa ies in evidenta si nimic de oferit. Asta pentru ca ma uitam doar in “gradina” altora si habar nu aveam de “gradina” infloritoare de sub nasul meu.

Cred ca abia dupa 30 de ani cand mi-am indreptat “coloana vertebrala” prin yoga si dezvoltare personala, am inceput sa-  mi indrept privirea catre mine, sa-mi vad sclipirea din ochi,  sa ma accept si chiar sa ma indragostesc de mine, de ceea ce sunt si de ceea ce fac. Sa simt ca sunt suficienta. Pentru mine primirea acestui dar al increderii in mine a fost o eliberare de criticile si judecatile altora, si intelegerea faptului ca singura persoana care-mi datoreaza acceptare sunt eu insami. Am castigat astfel  timp. Mult timp si multa energie pe care le pierdeam in exteriorul meu.

Totusi,aproape in fiecare zi observ la studioul de yoga sau la probele la rochite din @livadacurochii cat de multe dintre fete nu isi iubesc corpul, feminitatea, nu-si cunosc valoarea, stima de sine, nu sunt recunoscatoare pentru ce sunt si ce au. Totusi fac un prim pas si se cunosc pe “salteaua de yoga” si le multumesc pentru ca mi-au dat o sansa sa le ghidez in aceasta calatorie inspre ele.

“Nu sunt destul de bun! Nu sunt suficient! Puteam sa fiu /arat altfel! Puteam sa fac mai bine! “Tu copac, ai auzit vreodata vocea asta in capul tau? Daca da, voiam sa iti confirm ca nu esti singurul si ca noi toti lucram in fiecare zi cu aceasta provocare a increderii in sine.

Continue reading


Leave a comment

“Cine sunt si ce fac” de Svetlana

Draga copac,

am cunoscut-o pe Svetlana de curand, la recomandarea lui Alin, “maestrul” Centrului Shakti unde imi ingrijesc parul, unghiutele, corpul si mintea, alaturi de echipa lui  zen si minunata pe care o conduce cu mare iubire si daruire:” Trebuie sa o cunosti pe Svetlana, sa faci o sedinta de coaching cu ea! Este foarte tare!” . Am ramas foarte impresionata  vorbele frumoase care “au iesit” din Alin la adresa sotiei lui, asadar am fost nerabdatoare sa o cunosc, si sa ma cunosc pe mine prin ea.

Alin a avut dreptate. Svetalana este foarte tare! Si nu numai pentru ca este o femeie extraordinar de frumoasa si inteleapta, dar pentru ca pur si simplu … ESTE. Si stie ca ESTE.

In Yoga folosim “Namaste- lumina din mine vede si recunoaste lumina din  tine”, iar in timpul celor 2 ore alaturi de Svetlana chiar am reusit sa observ acea lumina, radioasa, centrata, puternica si simpla din ochii ei.  Si prin ochii ei am reusit sa-mi confirm lumina din mine. Si am realizat a 1000-a oara ca yoga este pe saltea dar si in afara ei.

Vorbim aceeasi limba, fiecare cu a ei “curgere” . Svetlana foloseste mult ideea “Cine esti?”, paradigma foarte utila si mie in practica Yoga. Concret, fiecare dintre noi, prin calea sa diferita, are misiunea de a re/descoperi/ aminti cine este si odata ce si-a gasit darurile ii poate ajuta si pe ceilalti inspre aceasta calatorie spre Sine.  Imi aduc aminte ceva funny si intelept de la Svetlana ” Daca esti la ghiseu la tren si vrei sa-ti iei un bilet  undeva, vanzatorul te intreaba nu numai unde vrei sa ajungi ci de asemenea si de unde pleci :).” Asa e si in viata, alergam spre viitor dar stim care este punctul de start?!  Tot acum imi vine in minte o vorba din sedinta cu ea, “daca un om crede ca nu are importanta/valoare printre ceilalti prin puterea si prezenta lui, sa ne gandim la un tantar ce poate face intr-o incapere cu oaspeti :)” .

Asadar fiecare dintre noi are aceasta sclipire in ochi, minte si in suflet si este dator fata de el insusi sa si-o descopere. Mai departe o las pe Svetlana sa va introduca un pic in lumea coachingului  ei :

“Se spune ca cel care face profesia potrivita, imbraca haina fericitului. Ma consider o persoana fericita pentru ca mi-am ascultat si apoi am si urmat glasul inimii pentru a ajunge la centru, la ceea ce reprezinta esenta fiintei mele, acea combinatie de trasaturi, calitati, caracteristici care ma fac absolut unica. In urma acestei calatorii, mi-am descoperit si accesat darurile iar ceea ce a urmat a reprezentat o consecinta absolut fireasca si anume sa impartasesc cu ceilalti din unicitatea universului meu, de a aduce in lume bucatica mea de puzzle care completeaza tabloul lumii, il face mai armonios, mai luminos si il intregeste.

 

Din 2009 am ales sa merg pe calea coaching-ului, dupa ce am incercat experiente care nu ma implineau decat in sfera rational-intelectuala cum a fost drumul stiintelor politice si al job-ului in sfera institutiilor europeene, drum care ma hranea mai degraba pe orizontala vietii dar care nu-mi  permitea zborul si inflorirea.

 

Un alt punct de cotitura a fost atunci cand la usa vietii mele a batut baietelul meu Matei. Toate studiile, formarile si examenele de pana atunci, luate impreuna, nu au putut egala cresterea si dezvoltarea accelerata care urmau sa se intampla. El este omul care aduce Adevarul, cel care imi reaminteste despre adevarata semnificatie a Bucuriei de Viata, el ma invata cum se pastreaza igiena psiho-emotionala si cat este de importanta aceasta pentru o viata echilibrata. Tot el mi-a reamintit de natura efemera a vietii si prin urmare, am capatat determinare si hotarare in tot ceea ce intreprind.

Image may contain: 3 people

 

Felul in care am imbracat eu haina coaching-ului pe structurile fiintei mele este unul unic si acesta consta in a insoti oamenii in calatoria spre centrul inimii lor pentru a-si descoperi unicitatea, darurile pentru ca mai apoi sa le poata impartasi cu cat mai multi, spre binele aestei lumi. Acest proces incepe prin a raspunde la intrebarea ‘cine sunt eu’, continua prin a determina sistemul propriu de valori, setul de convingeri, determinarea convingerilor limitative si a definitiilor din spatele unor cuvinte care nu ruleaza in favoarea noastra, pentru a ajunge mai apoi la subiectul relatiilor si interactiunea cu mediul.

 

Atunci cand stim cine suntem, ne cunoastem valoarea, creste stima de sine, stim ca tot ceea ce cautam poate fi gasit si accesat in noi insine, oricand si odata gasite acolo, nu mai sunt de imprumut  iar notiunea de competitie cu mediul exterior isi pierde valoarea.Képtalálat a következőre: „centrul shakti”

 

Totul este perfect interconectat si atunci orice schimbare intreprindem intr-o anumita sfera a fiintei noastre, va avea un impact asupra intregului si orice schimbare se produce in noi, aceasta va reconfigura mediul din jurul nostru. Prin urmare, orice schimbare ne dorim in viata noastra, fie ea pe plan personal, profesional sau social, trebuie sa incepem prin a aduce schimbarea in noi insine, celelalte vor reprezenta o consecinta fireasca.”

 

O poti cunoaste pe minunata  Svetlana Bradescu-Simion la Centrul Shakti  pe care il conduce alaturi de sotul sau, cu atata pricepere si pasiune.

Namaste!

 

MEET THE TREE AND TELL YOUR STORY

Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira livada de copaci, o declaratie de dragoste, o lectie despre iertare, pasiuni, viata si iubire, te rog scrie-mi in privat, si impreuna vom creiona o vorba calda pentru comunitatea de aici. Sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc iubirea. Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului, eu sunt aici sa te ghidez si sa-ti armonizez cuvintele, povestea. Mi-ar placea mult de tot sa te cunosc!

 


Leave a comment

Lectii de pe saltea de la copace

Draga copacel,

Sunt la scoala in fiecare zi si imi place. Este scoala iubirii si a intelepciunii. Faptul ca am ales sa nu ma opresc la practica fizica yoga si sa o combin cu tehnici de dezvoltare personala si creativitate ma ajuta atat de mult sa evoluez in fiecare zi prin ascultare, cunoscand atatea povesti si lectii ale femeilor  care-mi pasesc pragul. Fiecare zambet sau lacrima este o fila de carte sa mai invat cate ceva despre acest nestemat ce poarta numele de OM. Femeie.

Iata cateva lectii pe care le-am invatat de la copacitele de la studio si din tabere:

*Toate suntem la fel si toate suntem interconectate; toate in cautare de iubire si de noi insene; In chiloti sau la taioare “batzoase” toate suntem  “lumina din mine care vede lumina din tine”;

*Suntem creatoarele dar si creatia. Asa cum suntem distrugatoarele dar si distrugerea creatiei. Depinde de care parte a balantei alegem sa ne situam.

*Conversatiile cu D-zeul interior  apar in linistea cu noi insene, in vocea inimii atunci cand ne permitem sa ne oferim cel mai pretios cadou: timpul si pe noi insene;

*Cele mai bune decizii se iau cu mana pe inima, nu cu “creionul in cap”.

*Spiritualitatii si feminitatii sacre ii sta bine si in tocuri cui, si cu ruj rosu sau in bikini dar  si cu val pe cap. Fiecare este libera sa imbratiseze autenticitatea sa si sa se regaseasca pe ea insasi prin mijloacele proprii.

*Vrem sa traim orgasmul vesnic prin relatia perfecta cu un barbat? Pai atunci sa invatam sa ne hranim aceasta relatie cu noi insene. Sa invatam sa ne ducem propriul gunoi inainte de a-l prelua sau a-l pasa de la/la ceilalti.

*Fericirea nu sta in “poseta sau perechea de pantofi scumpi”, in vacante, bani, relatii, oportunitati ci sta in felul in care te raportezi la aceste foloase, la felurile in care iti hranesti sanatos gandurile si emotiile in fiecare zi.

* Permite-ti sa ai gandirea unei incepatoare in tot ceea ce faci, asta iti ofera sansa sa inveti lucruri noi in fiecare zi si sa nu te plictisesti sa inveti. Sa ramai curioasa si cu pofta de viata;

* Cateodata stai cu bratele intinse asteptand ca o perfecta carare sa se arate. Dar aceasta carare nu apare si ramanem cu buza umflata. Asta pentru ca drumurile noastre sunt facute pentru a “fi plimbate” nu “stationate”;

* Orice decizie am lua, orice schimbare am face sa ramanem conectate cu motivatia din spatele schimbarii si sa ne luam responsabilitatea asupra ceea ce alegem sa facem.

*Crestem sustinandu-ne intre noi, ridicandu-ne unii pe altii nu dandu-ne cu parul in cap indiferent de actiunile noastre;

*Habar nu ai ce poate sa ti aduca ziua de maine, asa ca nu mai pierde timpul crosetand la ea, si simte aici si acum, locul si momentul magic  unde se intampla realitatea.

* D-zeu nu iti da niciodata mai mult decat poti duce. Fiecare lectie vine atunci cand suntem pregatite intr-un fel sau altul.

* Ca sa intelegem iubirea uneori trebuie sa trecem si prin tristete, dezamagire, regret si esecuri pentru ca astfel gustul ei va fi mai dulce. Raul este tot parte din bine.

*Cand ne ingrijoreaza gandurile, sa fim intelepte si sa nu transformam gandurile in realitate. Cum? Realizand ca sunt doar ganduri si noi nu suntem gandurile noastre.

*O problema ( divort, adulter, copii etc)  nu este o problema in sine.Problema este felul in care gandim si supra analizam ceea ce consideram problema, incarcand-o cu o energie greoaie.La  atitudinea si reactia asupra problemei trebuie sa lucram.

*Multe dintre noi ne consideram nefericite pentru ca pur si simplu ne este imposibil sa luam momentul asta de aici si acum asa cum este.

* Una din cele mai mari revelatii este momentul acela cand reusesti sa te abandonezi si renunti la lucrurile care nu mai pot fi schimbate. Cand nu mai poti schimba situatia, esti fortata sa te schimbi pe tine. Si atunci se schimba totul.

* Nu are rost sa ne comparam intre noi. Este o pierdere de timp care ne usuca gradina proprie.

* Rabdarea…. Sa invatam sa avem rabdare…

* Cand oamenii sunt rai cu noi, invatam sa fim blande, pentru ca si ei au suferintele lor. Sa stam centrate si astfel nu-i mai imputernicim in aceasta valoare falsa.

* Intr-o societate masculina sa reinvatam sa fim femei: mai blande, mai bune si mai iubitoare. Si sa purtam mai putin pantaloni si mai multe fuste si rochii cu  iesire la sursa 🙂

* Viata nu iti da circumstantele si oamenii pe care ii/le vrei pentru ca ea considera ca mai bine ti-I da pe aia de care ai nevoie.

* Totul se misca si se transforma. Oricat am incerca noi sa oprim timpul in loc cu “acid hyaluronic”, statornicia este o iluzie care ne invata sa avem controlul la tot. Da drumul la control si totul va curge.

* Stii unde vrei sa ajungi si ce vrei sa obtii, dar stii de unde pleci? Stii cine esti acum, ce vrei, care sunt darurile tale?

* Sa zambim si atunci cand lucrurile nu sunt roz. Zambetul este si un semn de putere si speranta. Si poate ni se va zambi inapoi. De la viata.

*Indiferent de cat de neimportanta te simti, gandeste-te la un tantar. Cate amintiri poate lasa un singur tantar intr-o incapere cu oameni . Esti suficienta asa cum esti.

*Vrem ca barbatii sa fie altfel? Pai sa ne crestem copiii altfel zic, astfel incat noua generatie relationala sa fie mai sanatoasa emotional si mental. In pantecul nostru sta schimbarea si viitorul.

*Suntem frumoase, puternice, vii, magice si suntem atat de faine cand ne permitem sa ne vedem asa in oglinda vietii.

M-ar bucura sa completezi si tu lista noastra, iar daca te-ar bucura sa ni te alaturi la clase punem covor rosu pentru sufletelul tau plin de iubire. Sau te asteptam la poza in bikini in Bali :).

namaste!