Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

#metoo-ul Lianei, coach sexualitate somatica

Dragi copacei,

pentru ca in socialmedia femeile au ales sa nu taca si au initiat campania #metoo care genereaza multe controverse, am fost curioasa sa aflu parerea unui specialist, asadar mai jos gasiti povestea Lianei, coach sexualitate somatica:

 

“Am ales ca povestea mea cu #metoo să se termine cu bine. Asta pentru că nu cunosc alt mod de a fi, face sau povesti 🙂

 

Cum și când am trăit experiența #metoo

În urmă cu trei ani am cunoscut un bărbat de care am fost atrasă și cu care mi-am dorit o relație. Văzusem în el câteva calități care îmi plăcuseră: sensibilitate, dorință de cunoaștere, deschidere spre spiritualitate, spre lectură, spre nutriție, sport și practici orientale. Acestea erau lucruri foarte atrăgătoare pentru mine iar combinația pe care am văzut-o în el mi s-a părut foarte frumoasă.

Spre dezamăgirea mea, el nu și-a dorit o relație cu mine, în schimb mi-a propus să rămânem prieteni. Am acceptat, dorindu-mi să-l am în jurul meu totuși. Felul în care vedeam că erau îmbinate în el acele calități pur și simplu îl făceau valoros pentru mine.

Treptat însă interacțiunea noastră a dus tot spre o atracție și spre o interacțiune senzuală și sexuală.

Într-un final a propus să încercăm să avem o relație. Pe parcursul unei săptămâni din luna iulie, chiar mijlocul verii, mi-a dat însă semne că nu eram ceea ce își dorea. Iar în ultima zi din săptămână, într-o duminică, mi-a arătat ceea ce credea despre mine și despre interacțiunea noastră ca parteneri.

A numit acea zi ritualul meu de inițiere. Mi-a spus atunci că nu voia să aibă o relație cu mine fiindcă nu făcusem nimic în viața mea de până la acel moment ca să merit relația cu el. Cu toate acestea, petrecuse acea săptămână cu mine aparent nu fiindcă propusese să avem o relație, ci fiindcă voia să îmi acorde ocazia să mă uit atent la mine și să văd ceea ce eram și ce meritam.

Mi-a mai spus că după ce avea să plece, eu aveam să îl caut în fiecare bărbat pe care aveam să-l întâlnesc ulterior.

A petrecut acea duminică agresându-mă emoțional și psihologic. Cum a arătat agresiunea mea?

Psihologic și emoținal am auzit o zi întreagă cum nu eram bună să-i fiu o parteneră, cum aveam corpul nepotrivit, imaginea nepotrivită, experiențele de viață nepotrivite, atitudinea și comportamentul nepotrivit, cum alte femei erau mai bune, frumoase, pricepute sau de succes decât mine, cum modul în care făceam dragoste era deviant, cum nu eram încă pregătită pentru un drum spiritual fiincă aveam un organism prea slab, cum de fapt el ceruse o relație cu mine ca să iasă din zona lui de confort.

Am auzit cum suferința avea să fie prietena mea cea mai dragă și recomandarea să o iau aproape de inima… Toate acele lucruri au fost toate sfâșietoare pentru mine fiindcă mă deschisesem lui mai mult decât doar ca o prietenă și ajunsesem să mă atașez emoțional de el. Atât ca prieten (ce propusese inițial să fim) dar și ca bărbat cu care îmi dorisem o relație.

Spre norocul meu, agresiunea fizică care a venit la pachet cu acele cuvinte dureroase pe parcursul unei întregi zile, a fost extrem de redusă ca timp și ca intensitate. Însă pot spune că impactul asupra mea însă a fost la fel de chinuitor. Acea zi m-a epuizat fizic, emoțional și psihic.

Nu am știut că acel bărbat vedea în mine ceea ce credea de fapt despre sine. Și cu siguranță nu am știut niciodată ceea ce însemna abuzul și agresiunea. De nici un fel. Psihologică, emoțională și fizică. Chiar și atunci când mi se întâmpla fizic… Nu aveam reperele pentru așa ceva, până atunci nu văzusem și nu cunoscusem așa ceva. Și nu am știut în acel moment că ele de fapt asta erau. Atunci eram în șoc.

Ce cred despre experiența aceasta? Cum de mi s-a întâmplat mie?

Mult timp după acea zi de duminică am crezut că eram o femeie respingătoare, care nu avea nimic frumos sau atrăgător în ea să inspire în bărbatul pe care și-l dorea. Mult timp am plâns ca să adorm, aproape am scâncit de durere de la ecoul acelor cuvinte, am avut dureri în stomac iar pieptul părea că mi se sfâșie. Am intrat în disperare și în confuzie totală.

Asta fiindcă nu am știut. Chiar așa i-am spus și lui când am deschis prima oară discuția cu el despre o relație: „Nu știu și nu am repere ce relație îți dorești tu.”

În realitate ceea ce nu știam era să recunosc cum arăta un bărbat traumatizat și abuzat. Și cum arăta o relație traumatică și abuzivă. Nu văzusem până atunci așa ceva. Și cu siguranță nici după aceea – lucru pentru care sunt recunoscătoare tuturor celor pe care i-am cunoscut.

Nu am știut că acel bărbat nu putea să-mi ofere nimic altceva decât un comportament abuziv și traumatic fiindcă fusese la rândul său traumatizat și abuzat. Atunci când l-am întrebat dacă suferise vreodată în iubire, inițial a refuzat să recunoască. Abia într-un târziu a recunoscut ce i se întâmplase, suferise emoțional, dar a ținut să sublinieze că depășise acel moment și că acel episod nu îl mai afecta.

Gândindu-mă înapoi, în opinia mea nu doar că nu depășise acel episod dureros pentru el, dar el însuși s-a abuzat pe sine prin felul în care a interacționat cu mine. Spun asta fiindcă refuz să cred că un bărbat care se iubește și se respectă pe sine intenționează să facă femeia de lângă el, care dorește să îl iubească și să aibă o relație cu el, să sufere sau să o chinuie într-un așa mod… în afară de un bărbat care suferă cumplit și care nu știe sau nu vrea să își recunoască și rezolve suferința sau trauma pe care o are înăuntrul său.

Cum am început să-mi revin.

După câteva luni, am reușit să eliberez cea mai mare parte din încărcătura emoțională. Am mers la un psihoterapeut specializat în psiho-sexualitate, am inclus în alimentația mea sucurile presate la rece din legume și fructe și mi-am întărit corpul foarte mult în acel fel, am cerut sprijin prietenilor și cunoscuților mei fără să îmi fie rușine să povestesc ceea ce pățisem, am participat la un ultramaraton (puțini știu că eu alergam încă de când eram mică pentru a-mi descărca supărarea, tristețea sau durerea și că ultramaratonul din 2014, de care puțini m-au crezut în stare atunci, a fost de fapt descărcarea unei dureri emoționale foarte mari pe care am avut-o și totodată a fost ocazia să îmi dau seama ce putere aveam înăuntrul meu de fapt – fizică și psihologică).

Cu toate acestea, am depășit partea cea mai mare a durerii prin sprijinul unui alt bărbat, care îl cunoscuse bine pe cel cu care am trăit experiența abuzivă. Acest om m-a ținut pur și simplu în brațe și mi-a dat voie să plâng peste 3 ore. A fost dispus doar să îmi audă povestea, chiar dacă nu avea sens pentru el nimic din ce spuneam și chiar dacă nu eram coerentă în exprimare. Acela a fost cel mai uman și frumos dar pe care l-am primit de la un bărbat. Nu, acel bărbat nu este în jurul meu și nici nu va fi. Dar ceea ce a făcut atunci pentru mine a însemnat enorm și îi port și acum recunoștință în sinea mea. Dintr-un anumit punct de vedere am renăscut în acele ore, în brațele lui. Și cred că bărbații care permit așa un spațiu femeilor din jurul lor sunt foarte rari și ar trebui păstrați în jurul nostru.

Pe acest fundament am reînceput să mă construiesc apoi din interior. Și a fost o reconstruire înceată și cât se poate de îngăduitoare la adresa mea.

Atunci când am început să îmi revin, un lucru fundamental pe care mi l-am spus a fost acesta: aveam să-mi respect întotdeauna căutarea mea de cunoaștere și de structură. Eu una nu aveam să mă mai las pe seama lui nu știu în mâinile altcuiva fără să îl cunosc foarte bine.

Acea abordare funcționase pentru mine atât înainte cât și după ce l-am cunoscut pe cel cu care am trăit experiență abuzivă. Doar în prezența lui dădusem voce și putere lui《nu știu》. Cu acel bărbat îmi dorisem să fac lucrurile altfel decât le făceam de obicei. Voiam să mă eliberez, să renunț la control, să îmi dau voie să fiu altfel decât eram în esență. Așa am creat eu spațiul în care acel abuz a putut exista.  

 

Ca să fiu înțeleasă bine, consider că este util și sănătos să 《renunțăm》în viață. Încurajez pe toată lumea să facă din când în când. Dar încurajez să renunțăm la așteptări sau pretenții, nicidecum la cunoașterea, structura sau lucrurile care știm că funcționează pentru noi sau de care avem nevoie ca să funcționăm. Nu recomand să renunțăm la efortul de a ne îmbunătăți pe noi înșine sau la ceea ce știm că este fundamental pentru noi. Aceasta din urmă s-ar numi o atitudine ingorantă. Iar în cazul meu, ignoranța mea de atunci a dus la o experiență abuzivă în raport cu cel pe care mi-l doream ca partener de viață.

 

Ce știu despre mine. Ce ar putea să caute în interior fiecare femeie abuzată.

Nu știu alte femei cum sunt, dar atunci când sunt în elementul meu eu una pun preț pe cunoașterea de sine, pe structură, pe stabilitatea în raportul cu bărbatul pe care mi-l doresc alături și pe siguranță (fizică, emoțională și psihologică). Mulți oameni (inclusiv femei) îmi spun că sunt prea serioasă, prea intimidantă din acest motiv, dar adevărul este că eu așa știu și așa pot să mă deschid unui bărbat pe care mi-l doresc. Și nu văd o problemă în asta.

Nici unul din aceste lucruri nu înseamnă pentru mine rigiditate, lipsă de spontaneitate sau flexibilitate. Ele înseamnă însă fundamentul pe care pot construi mai departe. Fie că vorbim despre proiecte, despre relații, despre hobby-uri… sau orice altceva.

Cu aceste nevoi interioare ale mele și prin manifestarea acelor lucruri în raport cu ceilalți, mi-am oferit mie și celor din jurul meu experiențe frumoase și evoluție. Iar pentru asta pot să vorbească două mișcări sociale în protecția mediului făcute în România (curățenie și împădurire), iar mai nou efortul meu de a ne deschide România și spre dezvoltarea sexuală.

Eroarea mea de judecată din 2014 a fost să merg împotriva naturii mele și nevoilor mele emoționale și fizice. Am renunțat atunci la ceea ce știam despre mine și m-am lăsat ghidată de cineva care nu mă iubea și nu mă aprecia.

 

Ce le urez tuturor femeilor care au fost vreodată agresate

Cel mai mare lucru m-a ajutat pe mine să învăț să fiu blândă cu mine însămi. Și îngăduitoare. Nu am știut atunci multe lucruri despre bărbați și despre mine însămi.  Dar la un moment dat am înțeles că vindecarea avea să vină atunci când încetam să-mi reproșez mie însămi neputința și neștiința mea. Îngăduința și bândețea au fost primele lucruri pe care mi le-am oferit.

Am căutat femei care m-au îndrumat și m-au sprijinit emoțional. Acestora m-am deschis și le-am povestit ceea ce trăisem. Aceste femei au fost în jurul meu să mă încurajeze și să mă ajute să mă relaxez. Eu cu mine însămi.

Nu, nu urăsc bărbații, nu i-am urât niciodată și nici nu voi face așa ceva. Îmi plac bărbații și chiar sunt recunoscătoare celui care m-a ajutat atunci, dar și celor cărora le-am mai povestit prin ceea ce am trecut. Recent a contat enorm să aud cum un bărbat, cu o practică spirituală, și-a cerut scuze în numele tuturor bărbaților care folosesc scuza spiritualității prost înțelese să se poarte oribil cu o femeie.

În perioada aceata lucrez la a ierta acel episod prin care am trecut. Și fac asta cu ajutorul tuturor oamenilor care îmi vin alături și cu care mă ajută să construiesc lucruri frumoase: relații, proiecte, prietenii sau pur și simplu mesaje care să ajute și alți oameni să se vindece.

Aceasta este calea spre vindecare: iertarea (de sine, în primul rând, apoi și a celorlalți) și apoi orientarea spre oamenii care ne iubesc, ne apreciază și ne înțeleg.

Acesta este unul din motivele pentru care m-am orientat către coaching-ul în sexualitate. Deși nu realizăm sau nu ne place asta, mulți dintre noi avem nevoie de un fundament solid în sexualitate, de o cale să ne înțelegem și cunoaștem mai bine propria sexualitate și ce înseamnă ea pentru fiecare dintre noi, de resurse interioare să ne ascultăm și să devenim conștienți de mesajele pe care ni le transmite corpul nostru (mai ales în sexualitate). Și avem nevoie să învățăm să relaționăm cu ceilalți într-un mod cât mai armonios. Asta mi-am propus încă de acum 3 ani să fac. Întâi a fost pentru mine, apoi am decis să împart și cu alți oameni din jurul meu. Cei care sunt deschiși și dispuși să se tranforme sau să continue să dezvolte inclusiv în planul sexual.

Despre autorul guest post-ului:

 

Începând cu anul 2014 Liana a început să exploreze practici ale câtorva tradiții orientale (Yoga, Tai Chi), aspecte de bază privind sănătatea (nutriție, juicing, fitoterapie) cât și aspecte de bază ale sexualității umane. Din anul 2016 a început formarea oficială în calitate de coach în sexualitate somatică (denumirea oficială: sexological bodyworker, un domeniu nou pentru România). Iar prin demersul prezentat pe website-ul ei bilingv, a decis să dezvolte percepția societății privind educarea și dezvoltarea în sexualitate umană, informarea și stabilirea reperelor constructive pe acest subiect. Intenția ei este să dezvolte o comunitate de oameni cu aceeași viziune și dorință de cunoaștere și dezvoltare.”


Leave a comment

Avocata care medita la taiatul de varza

Draga copac,

iti prezint mai jos  ” avocata spagat 🙂 “. Spun asa despre Eva pentru ca dupa multi ani de gimnastica este extrem de mobila, si ma amuza extrem de mult pozele cu ea de la tribunal in asane extreme. O apreciez enorm, pentru ca este altfel: zbarnaie de desteapta dar este vie, blanda  si exploziva ca un copil. Am ramas  profund impresonata cand in Bali mi-a povestit cum a descoperit ea prima oara meditatia, taind varza pana i s-au umflat mainile prea obosite de la dosarele de avocatura:

“Mi-era dor de mine pentru ca meseria mea de avocat in subordine (desi inaltatoare) ajunsese sa ma inghita.

In urma cu 2 ani ma satusarem: de rutina, de faptul ca imi cenzuram mintea pentru ca „nu dadea bine” sa spun chiar ceea ce gandesc in fata sefului/clientului de standardele societatii de temerile mamei cum ca ar fi foarte neadecvat sa raman fara job de lipsa mea de timp pentru sport sa ma odihnesc in scopul de a face fata programului sa fiu etern obosita psihic. In concluzie, ma cam saturasem de mine.

So…I Quitted ! Fara nici cel mai mic plan pentru ziua de maine, fara nici un fel de economie (depozit), mi-am dat demisia. Cred ca…fara sa fiu macar constienta de ceea ce fac. Undeva in sinea mea simteam ca am nevoie sa incep un nou capitol. Dupa 6 ani de avocatura, ma simteam capabila sa incep sa lucrez dupa propria mea viziune dar mi-era frica sa accept asta. Gandul ca „daca nu o sa-mi iasa” ma urmarea zilnic. Decembrie nu e o luna inspirata pentru schimbare!  Ca sa nu mai pun la suflet atatea ganduri, am plecat impreuna cu jumatatea mea, cu masina spre Scotia. Scopul?! 2 saptamani la terapie de taiat de varza :)) / 2 saptamani sa calatorim. FABRICA ne-a primit in conditii…de fabrica. Era frig si ni se umflau degetele de la atata munca, de la atata taiat de varza, DAR mereu ne gandeam ca noi suntem gazduiti intr-o casa frumoasa cu semineu in timp ce, ceilalti oameni merg dupa program sa se odihneasca in rulote. Eram recunoscatoare ca nu imi mai suna telefonul, ca reuseam sa imi pun atat de frumos ordine in ganduri, ca socializam cu oameni simpli veniti din multe alte tari, ca aveam atat de multe deprinderi de invatat din noua mea activitate provizorie. A fost terapie curata! Retreatul de varza 🙂 a venit ca o manusa; pentru un nou inceput si pentru a-mi fi lectie de viata, m-a invatat sa traiesc in prezent, sa valorific clipa si sa-mi linistesc mintea  iar eu l-am primit ca pe un lucru nemaipomenit ce mi se intampla si am povestit tuturor despre experinta, fara sa ma gandesc o clipa la „ce o sa zica lumea?! „ Revenind in tara, din ianuarie lucrurile au inceput sa se aseze, progresiv, fiind din ce in ce mai bine. Eram coplesita de energia de care eram condusa, de entuziasmul si pasiunea cu care imi gestionam activitatea. Dar cum scopul meu in viata nu este sa ma transform intr-o workaholica pe cont propriu, odata pus totul pe picioare, am decis sa iau o pauza si pentru suflet. Asa ca am plecat in Bali, in retreatul organizat de Copac. Si a fost cea mai inspirata alegere ever!!! Pentru ca noi oamenii avem nevoie sa ne mai oprim din cand in cand din vacarmul care ne conduce instinctual, avem nevoie sa ne ascultam gandurile in liniste, avem nevoie sa ne reconectam cu noi insine.  Avem nevoie sa ne acceptam asa cum suntem, chiar si atunci cand nu suntem perfecti, cand gresim si ne luam lectii. Multumesc Copacule pentru intensitatea experientei la studio si in Bali , pentru ca nu existi intamplator ci pentru ca noi avem nevoie de tine sa ne aduci aminte ca suntem faini si valorosi! Multumesc pentru ca m-ai lasat sa vorbesc despre “terapia mea cu varza :)”, si despre faptul ca asa am descoperit  prima oara meditatia 🙂 . Si functioneaza.

Namaste!” 


Leave a comment

Jurnalul unei anxioase, de Irina, un copacel din livada

 

Draga copac,

cel de-al 5-le retreat in Bali a fost cu peripetii. Exact pe picior de plecare unul dintre cei mai mari vulcani ai lumii, Agung din Bali statea sa erupa, alerta gradul 4.

Eu am stiut/ intuit ca va  fi bine, dar presiunea organizatorica imi sadise si mie o oarescare samanta in sufletel. 4 participanti renuntasera de frica cu cateva ore/zile inainte. Frica. Frica . Frica.

Totusi, cand am pasit pe pamant balinez am facut o rugaciune ca ne-a primit, am facut o meditatie cu totii de protectie, iertare  si recunostinta si am inteles ca odata ce am depasit frica am cules cu totii atat de multe roade. M-am abandonat in ceea ce este.

Mai jos vreau sa impartasesc cu tine, trairile celei mai anxioase dintre participante, draga noastra Irina care si-a rezolvat o mare parte din frica de frica prin aceste experiente impreuna:

“O saptamana inainte de plecarea in Bali..sunt atat de entuziasmata incat deja imi fac bagajele, in sfarsit visul meu de multi ani se implineste!!! Nimic nu imi poate sta in cale, pasaportul e in poseta, hainele impachetate, banii schimbati, concediul luat.

La un moment dat, primesc pe grupul de facebook un link cu o stire legata de vulcanul Agung, cum ca ar fi posibil sa erupa. Sunt linistita, sigur e doar o stire exagerata.

Cateva zile mai tarziu incepe sa ma roada curiozitatea si incep sa caut si pe alte site-uri si stirile nu arata deloc bine, alarma este gradul 4 din 4 iar vulcanul sigur va erupe. Prietenii incep sa ma intrebe daca sunt sigura ca vreau sa ma duc. Fiind o fire anxioasa de fel, frica incepe sa creasca in sufletul meu si odata cu ea si ‘dar daca-urile’. Daca o sa erupa? Daca o sa mor? Daca raman blocata acolo? Daca ma accidentez? Si daca nu mor si nu ma accidentez, daca raman socata de panica creata? “Dar daca-urile” au inceput sa se inmulteasca pe zi ce trecea astfel incat aveam o stare de agitatie continua si nu mai puteam dormi noaptea, fiind asaltata de filmele horror din capul meu.

Pe grupul retreat-ului, parerile erau impartite, cei mai multi erau entuziasmati in continuare, parca chiar si-ar fi dorit sa erupa vulcanul pentru a le ramane in amintire, cateva persoane deja se gandeau sa renunte.

I-am innebunit cu intrebari: v-ati luat masti? aveti bani la voi? planul b care este, incotro ne indreptam daca erupe vulcanul?

Eu eram din ce in ce mai dezorientata, in ce tabara ma incadram? Ce imi lipsea mie si aveau ceilalti de voiau sa se duca orice s-ar fi intamplat? Ma simteam oarecum precum o paria ce le strica cheful celorlalti punand non stop intrebari.

Fiind o combinatie intre un tipar sentimental si unul structural, cand e vorba de situatii extreme, imi este foarte greu sa iau o decizie pentru ca inima si intuitia imi spun ceva  dar  creierul le refuza poftele si le anuleaza.

De multe ori am ales sa imi reduc la tacere intuitia si am regretat . De data aceasta imi doream din tot sufletul sa o ascult dar nu stiam cum. Astfel incat miercuri seara inainte sa dau raspunsul final, am sunat-o pe Adriana, colega mea de antrenamente la coaching si am rugat-o sa ma asculte si sa imi puna intrebari pentru a-mi face ordine in ganduri si simtiri. O ora am turuit fara noima, vorbind ba din inima, ba din gandire. Dupa o serie de intrebari, una din ele m-a scos la liman desi frica era la undeva 7-8, o intensitate destul de mare.

–          Irina ce se intampla daca ramai si ce se intampla daca pleci?

–          Pai daca raman , o sa regret din nou ca nu am facut ce imi doresc si simt din cauza fricii. Daca plec, posibil sa resimt in continuare frica dar mai apoi voi fi mandra ca am depasit-o si voi ramane cu amintiri si experiente de neuitat  (simteam ca asa o sa fie).

–          Ok, deci daca ramai o sa te simti vinovata, daca pleci posibil sa simti frica. Care emotie te hraneste mai mult?

Intrebarea aceasta, ce emotie ma hraneste mai mult a fost revelatoare. Mi-am dat seama ca frica ma hraneste, odata ce trec de ea, creste increderea in sine si ma pot bucura cu adevarat de viata , pe cand dupa vinovatie, nu urmeaza decat si mai multa vinovatie, distantare de propria persoana si o gramada de regrete.

Asa ca am luat decizia pe loc, ma duc orice ar fi. Noapte de dupa decizie a fost crunta. Desi luasem decizia, ma comportam ca si cum e posibil sa nu ma mai intorc. Stiu, exageram dar pentru o persoana ce a avut un accident de masina cu un an inainte perspectiva este usor diferita, si deloc roz, credeti-ma.

M-am asigurat ca le-am zis celor dragi ‘te iubesc’ inainte de a pleca, alui meu i-am compus si cateva poezii de dragoste, sa fiu sigura ca le las toata iubirea mea.

A doua zi in aeroport aflu ca au mai renuntat doua persoane, practic din grupul de panicati eram singura ce mai ramasese dar cumva deja frica fusese consumata, poate pentru ca o recunoscusem, dialogasem cu ea si nu am incercat sa o inchid cu forta in mine si sa o ignor. Asta este, mi-am zis : cum o vrea Domnul! Ciudata expresie pentru o persoana nu foarte spirituala, cumva in astfel de momente, vrei nu vrei, te apropii mai mult de tot: de tine, de cei dragi si de ce nu…de Divinitate.

Ajunsa in Bali, mi-am dat seama ca toate ‘dar daca-urile’ din creierul meu erau doar niste proiectii negativiste si nu aveau nici o legatura cu linistea si paradisul de acolo.

Pe parcursul retreat-ului, am mai dat nas in nas cu frica, caci doar e parte din mine. Intr-o singura zi m-am lovit de trei ori la piciorul operat si m-am speriat  ca o sa trec iarasi prin calvarul de acum doi ani. Apoi m-am dus sa fac snorkeling desi habar n-am sa inot. M-am pierdut in targ (teama de abandon) fara sa pot suna pe nimeni, aparent roaming-ul nu functiona.  La intoarcerea din Gili , valurile ne-au dat emotii mari, leganand de mama focului barca. Frica, frica, frica…si totusi sunt teafara si am ramas cu multe alte emotii mult mai frumoase: iubire, recunostinta, mandrie, fericire si as putea sa enumar la nesfarsit.

Culmea, la unul din exercitiile pregatite de Andreea, constand intr-o piesa de teatru menita sa simbolizeze o emotie am picat in grupul ‘frica’, poi credeti ca se putea altfel?  Cu ocazia aceasta am scris si o mica poezie ce m-a ajutat sa imi gasesc solutia perfecta pentru a face pace cu frica.  Nimic nu este intamplator si sunt recunoscatoare si fericita pentru ca s-a intamplat astfel.

“Frica, un sentiment deloc comod si greu de controlat
De vrei sa o ascunzi, nu iti da pace
Te urmareste orice ai face
De te cuprinde te blocheaza
Sa stai in loc ea te forteaza
Si totusi…cum o faci sa dispara?
Sa poti fi tu insati iara
Fara convingeri limitate
Cu incredere pasibd spre libertate
Poate sa te imprietenesti cu ea?
Sa o intrebi si sa o asculti ce vrea?
Sa ii multumesti ca are incredere in tine dar….
Doar tu stii si poti sa faci ce e mai bine pentru viata ta
Sa ai nevoie sa ii asculti inima
O iei in brate si o trimiti in lumina
Spunandu-i ca nu va fi singura
Si alte frici o sa mai  vina”

Multi ani am fugit de emotiile negative in loc sa le ascult, sa le recunosc ca fiind umane si ca parti din mine. Si in loc sa le fac sa dispara cumva le-am dat putere, atat de multa ele ajunsesera sa aleaga in locul meu, mereu situatii si evenimente, care sa nu ma scoata deloc din zona de comfort. Am fost in safety zone dar nu am facut ce mi-am dorit, fapt care de-a lungul timpul mi-a hranit neputinsa si lipsa stimei de sine.

Mi-am recunoscut frica, am ascultat-o si ma felicit si imi multumesc pentru acest lucru: pentru ca mi-am oferit ocazia sa traiesc experiente de neuitat alaturi de niste omuleti minunati, sa invat sa ma reconectez la mine si la ceilalti si sa imi ascult intuitia. Sa imi ofer cea mai frumoasa experienta de pana acum.

Sunt sigura ca voi mai da nas in nas cu fricile dar le voi ruga sa ma insoteasca, de manuta impreuna,  in necunoscut. Si de nu vor vrea , duca-se in lumina, unde se afla si celelalte frici de pana acum, cu care am facut pace!

Asa ca dragilor, fie sa va ascultati inima si intituitia si sa va urmati calea, oricare ar fi aceea!

 


Leave a comment

“Yoga-religia iubirii” de Nati un copacel din livada

Draga copac,

pe Nati am cunoscut-o acum un an inainte de plecarea in Bali, urma sa vina alaturi de sotul sau in retreat. Accentul ei moldovenesc, fatzuca ei usor asiatica, zambetul de copil si sensibilitatea din ochi mi-au confirmat a 1000-a oara cat de norocoasa sunt sa atrag oameni atat de deschisi, frumosi, buni. De atunci Nati este o studenta sarguincioasa, i-am urmarit evolutia nu doar pe saltea ci si in sufletel si am invitat-o sa va impartaseasca cum a ajutat-o yoga sa inteleaga ca totul este iubire:

“Nu sunt vedeta, nu am nici blog, sunt doar un suflet pasionat de yoga. Aceasta pasiune mi-a fost cultivata si de Copacul (aka Andreea) cu care am inceput sa fac yoga in octombrie 2016. Primul meu contact cu Copacul a fost in studioul ei cladurors in care mi-a dat o imbratisare foarte puternica. In acel moment am crezut ca este o “prefacuta”, eu nefiind obisnuta cu oameni care imbratizeaza necunoscuti la prima intalnire. In timp, am inteles ca asa este Copacul in viata reala  – calda, deschisa, iubitoare.

Sunt mii de motive pentru care am ales sa fac yoga. Unul din motive este ca am invatat ca yoga este diferita pentru fiecare dintre noi. Asa am descoperit ce inseamna yoga pentru mine. Yoga este o combinatie intre eliberare, acceptare, miscare, iertare si echilibrare. Sunt o persoana rationala si, cred eu, bine impantata. Cu toate acestea, Copacul a reusit, in cadrul multor meditatii, sa ma plimbe prin lumi nebanuite in care m-am putut lua in brate chiar si atunci cand, poate, nu am meritat. Simt ca am creat deja o legatura cu studioul Copacului unde ma simt ca in orezariile din Bali, libera, tanara si proaspata.

Pentru mine yoga este terapie, este vindecare lenta, este o lupa prin care imi poti vedea sufletul. Practicand diferite forme de yoga, inca imi cunosc limitele corpului, precum si limitele mintii.

Nu stiu cum sunt clasele cu alti instructuri de yoga, am ramas loiala Andreei care este o sursa de inspiratie, disciplina, optimism si iubire. Nicio clasa nu seamana cu cealalta, toate clasele sunt unice, toate au o bucatica din Copac, toate au o noua energie si cate o lectie de oferit. Si acum, dupa un an de practica yoga in cadrul aceluiasi studio Suntuncopac, inca ma suprinde cu noi asane, cu invartiri sufiste si cu teme profunde de meditat. Apreciez mult la clasele de yoga faptul ca se comporta ca o adevarata profesoara, ne corecteaza si ne explica in detaliu cum ar trebui sa facem asanele astfel incat sa nu ne accidentam.

Dar cel mai important este ca in cadrul orelor de practica yoga am invatat cum sa respir corect in diferite moduri. Respiratia focului este cea care ma revigoreaza si imi da multa energie pentru fiecare activitate in cadrul activitatilor de la studio, precum si viata de zi cu zi. De multe ori respiratia corecta m-a ajutat sa trec rapid peste atacurile de panica pe care acum  le am rar.

De asemenea, intr-o lume care se vrea atat de perfecta, am invatat prin yoga sa fiu asa cum pot eu sa fiu, cea mai buna forma a mea, m-a invatat sa-mi accept vulnerabilitatile, defectele si trairile. Am invatat sa plang, sa rad, sa nu judec si nici sa nu concurez cu nimeni atunci cand fac anumite asane.

Dupa ce am fost in Bali , in unul din retreaturile magice, as indrazni sa spun ca Andreea isi dedica tot sufletul pentru oameni si a invatat sa daruiasca intr-un mod atat de pur si sincer, cum multi dintre noi inca nu reusim sa o facem.

La inceputul unei sedinte de yoga, am primit o foaie pe care trebuia sa scriu ce reprezinta “crucea” pentru mine. Stiam ca yoga nu este religie, dar eu am simtit ca pentru mine yoga reprezinta religia mea interioara, modul in care imi pot purifica gandurile si prin care imi pot acepta toate nebuniile.Religia iubirii.

In acest contex, m-am gandit ca daca yoga ar fi o religie, in lume nu ar mai fi atata violenta, atata ura si frustare pentru ca oamenii ar afla ce este iubirea, in forma sa adevarata. Iar iubirea adevarata vindeca.”


Leave a comment

Povestea unui cuplu in Honeymoon cu alte… 25 de femei . De Ferdi& Larisa

Draga copac,

noul meu job mi-a dat sansa sa cunosc multi oameni si sa ma oglindesc si sa cresc prin ei.  Ii iubesc pe toti, insa am cateva persoane despre care as vorbi o viata. De exemplu despre cuplul Larisa si Ferdi care au ales acum jumatate de an sa vina cu mine si Crina  in Bali in retreat si cu alte 25 de femei, ei fiind in Honeymoon :)! Atat de wow mi s-a parut cererea lor de HoneyYogaMoon in Bali, incat am vrut neaparat sa-i cunosc bine inainte, mai ales pe Dl Ferdi, sa ma asigur ca nu este carat cu forta, ca nu-si da ochii peste cap, ca vine nesilit de nimeni pe propria vointa :)). Si am cunoscut cele mai frumoase perechi de ochi din Univers, am cunoscut o iubire pura si blanda, au fost un exemplu pentru noi in tabara si de fiecare data cand ma viziteaza la studio parca simt cum locul meu este binecuvantat cu samanta iubirii.  Ii las pe ei sa va povesteasca despre relatia cu copacii, cu ei, cu oamenii si cu viata:

“Anul trecut pe vremea asta eu si Ferdi ne pregateam de cea mai tare petrecere a vietii noastre alaturi de toti oamenii frumosi care si-au pus amprenta asupra universului nostru. Am ales sa vorbim despre dragostea ce ne-o purtam unul altuia, despre trecut, prezent si viitor, despre familie si prieteni, printr-un simbol care era foarte aproape de sufletul nostru: Copacul.

Intr-o seara, pe cand sapam printre rafturile ticsite ale online-ului despre aranjamente florale copacesti, invitatii de nunta, destinatii de luna de miere si alte asemenea, ma IZBESC de blogul Andreei www.suntuncopac.com. “Ia uite dom’le ce intamplare” imi zic eu in gand, intrigata de potrivirea nemaipomenita. Le sunt si astazi recunoscatoare algoritmilor care au facut posibila aceasta intalnire virtuala 🙂 . Si incep sa citesc cu sufletul la gura despre ea si despre retreat-ul din Bali in care aveam sa traim una dintre cele mai intense experiente de pana atunci. Ii arat si lui Ferdi super entuziasmata ce-am gasit (tocmai ce concluzionasem zilele trecute ca Bali ramane pe short list-ul nostru pentru luna de miere), dupa care parca ma intristez un pic. Incep sa ma gandesc ca poate nu e tocmai cea mai potrivita activitate pentru un cuplu de proaspat casatoriti, poate nu o sa fie pe placul lui, poate nu ar trebui sa ma las condusa de primul instinct. El in schimb, nu avea nici o indoiala! Dupa cateva zile, stabilim o intalnire sa ne cunoastem cu Andreea si sa vorbim mai pe indelete despre retreat, sa ne convingem daca e sau nu potrivit pentru noi. Si cam asta a fost – inceputul! 🙂

Calatoria in Bali a insemnat pentru noi vreo cativa ani dati pe fast forward de autocunoastere, bucurie, recunostinta si mult mai multa dragoste decat credeam ca suntem in stare sa ne purtam unul altuia si celor din jur. Am avut multe lectii de invatat de la oglinzile din jurul nostru (aka “sotiile lui Ferdi” cum aveam sa glumim pana la finalul retreat-ului J) ), de la oamenii vesnic zambitori si primitori ai Bali-ului, orezariile inverzite, marea turcoaz si nispul alb.

Dupa cele 10 zile petrecute alaturi de copaceii din retreat, ne-am retras si noi ca un cuplu mai normal la cap pe o insula romantica, bungalow pe plaja, doar noi si soparlitele. Nu ne dadeam inca seama ce ne-a lovit, incercam sa integram toate experientele, sa ne facem un pic de ordine in ganduri. Dupa care ne-am oprit din atata gandit si cu zambetul tamp pe fata, ne-am bucurat de ultimele zile pe plaja pustie :).

Intorsi acasa, inca avem grija de semintele pe care le-am sadit in noi atunci. Eu sunt proaspata studenta la Psihologie, iar Ferdi isi urmareste propria lui cale. Am devenit mai curajosi. Intentiile noastre sunt mai clare, faptele au devenit mai concrete.

 Andreea este o inspiratie. O iubim mult. Ii multumim pentru ca este.

Larisa & Ferdi”


3 Comments

Chakrele si ciclul vietii tale din 7 in 7 ani

  

CLICK FOTO pentru a vedea mai bine!

Draga copacel,

in fiecare joi am seara de meditatie( te astept si pe tine de la 20.00),  iar joia trecuta am facut o meditatie foarte interesanta dupa  tabel al dezvoltării umane a chakrelor,conceput pentru a da o ilustrare grafică a ciclului de șapte ani al dezvoltării umane în conformitate cu tratatele credibile Chakra Vidya. 

Tabelul arată evoluția ideală a unui individ, dar, bineînțeles, trebuie să ținem cont, de asemenea, de caracteristicile specifice fiecărui individ în parte. Principiile generale sunt prezentate în felul următor:

Conform acestei filozofii, viața noastră se mișcă în cicluri de 7 ani care corespund fiecăreia dintre cele 7 chakre situate în corpul nostru luminat. Avem o chakră dominantă pentru fiecare ciclu, corespunzător fiecărui rând din tabel. În primii 7 ani de viață (vârsta de 1-7 ani), suntem influențați de chakra rădăcină, de la vârste cuprinse între 8 și 14 ani – chakra sacrală, de la 15 la 21 – plexul solar și așa mai departe.Putem folosi această cunoaștere a acestor cicluri de chakra pentru a ne ajuta să ne planificăm viața mai eficient. Odată ce suntem conștienți de schimbările viitoare de conștiință energetică, putem fi mai bine pregătiți pentru aceasta în viitor!

Dar ce sunt chackrele ? Invataturile vechi descriu omul ca fiind alcatuit dintr-un corp fizic si un corp eteric (subtil). Legatura dintre corpul fizic si cel subtil este realizata prin intermediul chakrelor (in sanscrita „chakra” inseamna „roata”). Ca niste flori de lotus, chakrele corpului uman sunt vortexuri (spirale) energetice.Exista 7 chakre principale prin intermediul carora circula energia (lumina). Ele sunt dispuse de-a lungul coloanei vertebrale (din crestetul capului pana la baza coloanei vertebrale – coccis) in punctele principale ale sistemului nervos central (ex: sacral, lombar, toracal, cervical).  Conceptul de chakra il regasim atat in hinduism cat si in budism.

Am gasit un articol interesant aici   pe care l-am tradus si reinterpretat pentru tine, astfel incat si tu poate vei trage propriile tale concluzii care te vor ajuta in ghidajul tau in viata.

In aceste cicluri de 7 ani, urcăm și o altă scară de 7 chakre (care corespunde rândului de sus al chakrelor de pe tabel și coloanelor pe care le reprezintă), care ne conduc de la chakra rădăcină la chakra coroanei. Aceste influențe ne afectează (în mod ideal) pe o bază anuală. Fiecare ciclu începe cu frica (chakra rădăcinii) și fiecare ciclu se termină cu spiritualitatea (chakra coroanei).

    După încheierea unui ciclu de 7 ani, intrăm în prima etapă a celui de-al doilea ciclu de ani. Acesta este anul nostru de criză, deoarece primul an al unui nou ciclu se află sub influența Chakrei Roșii: Frica.

    O altă ocazie remarcabilă este atunci când suntem sub influența a două din aceleași centre de chakre – acest lucru este indicat de casetele gri din tabel. Aceștia sunt anii în care această chakră specială este cea mai dominantă în viața ta.

    Fiecare chakră din acest tabel este reprezentată de aceste teme cheie asociate cu fiecare centru energetic:

CHAKRA RĂDĂCINĂ – FRICA / MULADHARA

CHAKRA SACRALĂ – SENTIMENTE / SWADHISTHANA 

CHAKRA PLEXULUI SOLAR – PROACTIVITATE / MANIPURA 

CHAKRA INIMII – ARMONIE / ANAHATA

CHAKRA BAZEI GÂTULUI – FILOZOFIE (CHAKRA COMUNICĂRII) / VISUDHA 

CHAKRA CELUI DE-AL TREILEA OCHI – ÎNŢELEPCIUNE / AJNA

CHAKRA COROANEI – SPIRITUALITATE / SAHASRARA

 

Între 1 – 7 ani: Chakra rădăcină:  Frica

 

1 an (teama + teama): Supravietuirea. Copilul de un an este motivat de chakra rădăcinii în ambele dimensiuni. Deoarece chakra rădăcinii este în primul rând chakra de supraviețuire -instinct, acești mici omuleţi sunt motivați de teamă și singurul lor scop în această perioadă este pur și simplu supraviețuirea.

2 ani (teama + sentimente): La vârsta de 2 ani, încep să apară sentimentele la copil,  începe să aibă preferințe despre ceea ce vor sau nu să facă

3 ani (frica + proactivitate): La vârsta de 3 ani, copilul începe să studieze lumea, începe să exploreze lumea din jurul lui și să pună întrebări “ce este asta?”

4 ani (teama + armonie): În această perioadă copilul începe să găsească bucuria de a comunica cu oamenii din jurul lui. Copilul devine mai sociabil, corpul copilului devine și mai stabilizat.

5 ani (frica + filozofie): Până la vârsta de 5 ani, la această mică persoană încep încercările de a înțelege lumea. Aceasta este, de obicei, începutul educației pentru copil.

6 ani (frica + înțelepciune): La vârsta de 6 ani, copilul va trece pentru prima dată prin experiențele de viață și va încerca să-și transfere cunoștințele altora.

7 ani (frica + spiritualitate): La 7 ani, copilul simte prima dată atracţie pentru mister si partea necunoscută a lumii.

 

Între 8 – 14 ani: Chakra sacrală – Sentimente

 

8 ani (sentimente + frică): La 8 ani, copilul este motivat de sentimentele sale și de frică. El înțelege greșit noile sale dorințe care se trezesc în el. La 8 ani, se trezesc funcțiile hormonale în corpul copilului.

9 ani (sentimente și sentimente): La vârsta de 9 ani, copilul va simți, de obicei, prima lui îndrăgostire, prima lui experiență de dragoste ce nu are legătură cu părinții. Pentru prima dată, sentimentele copilului vor scăpa de sub control.

10 ani (sentimente și proactivitate): La 10 ani, sub influența  sentimentelor cât și a simțului lor de proactivitate – tind să se concentreze asupra primelor încercări de a stabili o relație cu sexul opus.

11 ani (sentimente + armonie): Copiii de 11 ani, sub influența sentimentelor lor și a motivației pentru armonie, simt dorinţa de a experimenta prietenia sub diverse forme. 

12 ani (sentimente + filozofie): La vârsta de 12 ani, copilul începe să înțeleagă diferența dintre sexe. De asemenea, devine interesat să cunoască filozofia prieteniei și a iubirii.

13 ani (sentimente + înțelepciune): La vârsta de 13 ani, proaspătul adolescent începe să înțeleagă principiile loialităţii, onestității și ale moralității.

14 ani (sentimente + spiritualitate): Aici adolescentul are tendinţa să-și spiritualizeze relația cu alți oameni. Încercă să o facă mai profundă și mai semnificativă în diverse feluri. Tinerii tind să scrie poezii și alte lucruri de acest fel pentru a aprofunda aprecierea și înțelegerea naturii subtile a vieții.

 

Între 15 – 21 de ani: Chakra Plexului Solar – Proactivitate

 

15 ani (proactivitate + frică): La 15 ani intră într-o perioadă de proactivitate în viață – totuși, la vârsta de 15 ani, aceștia sunt motivați în primul rând de frică. Deci, în acest stadiu, de 15 ani, de obicei începe să experimenteze temeri legate de dragoste, teamă de viitor, teama de a se îndepărta de acasă.

16 ani (proactivitate + sentimente): La vârsta dulce de 16 ani (Sweet16) este momentul în care tinerii se angajează pentru prima dată într-o formă activă de iubire, o relație. Aceasta este vârsta la care sunt capabili să experimenteze plăcerea. 

17 ani (proactivitate + proactivitate): La 17 ani adolescentul începe să cadă profund în iubirea egoistă – este o iubire care se bazează pe dorința de a se bucura de o altă persoană și de a o numi dragoste.

18 ani (proactivitate + armonie): La 18 ani, tânărul adult simte dorința de a înțelege totul, vrea să înțeleagă oamenii, relațiile, fericirea, viața …

19 ani (proactivitate + filozofie): La 19 ani încep filozofiile despre iubire și despre ideea vieții de familie, încep să dezvolte o opinie despre modul în care cred că aceste lucruri ar trebui “să fie” în viața lor.

20 de ani (proactivitate + înțelepciune): La 20 de ani, li se oferă ocazia să pună în aplicare filozofiile dobândite în “viața reală”. Este perioada primelor noastre conştientizări despre viață și unde se îndreaptă. De obicei în jurul acestei vârste experimentăm şi prima despărţire. 

21 de ani (proactivitate + spiritualitate): La vârsta de 21 de ani începe căutarea părţii spirituale a partenerului. Ei încep să-și dorească un partener care este capabil să se dezvolte spiritual împreună cu ei. 

 

Între 22 – 28 de ai: Chakra Inimii – Armonie 

 

22 de ani (armonie + frică): La vârsta de 22 de ani, de obicei se experimentează fie teama de a trăi împreună cu partenerul lor pentru tot restul vieții, fie teama de a rămâne singur pentru tot restul vieții.

23 de ani (armonie + sentimente): La 23 de ani, la tânărul adult încep să apară sentimente de respect față de sentimentele altora. Încep să înțeleagă în cele din urmă nevoile oamenilor din jurul lor.

24 de ani (armonie + proactivitate): La 24 de ani, individul începe să aibă grijă de toate aspectele vieții și de membrii familiei. Având în vedere că, atunci când erau mai tineri, părea că se puteau concentra asupra unui singur aspect la un moment dat, la 24 de ani, mai multe domenii ale vieții ar putea începe să se armonizeze lent şi ei se simt mai motivați să aibă grijă de ele.

25 de ani (armonie + armonie): La 25 de ani se experimentează adevărata armonie a vieții. Toate zonele din viața lor devin stabile, calme și liniștite. În acel moment, individul poate avea prima depresie sau poate experimenta plictiseala, rutina (pentru că nimic nu se mai îmbunătățește – totul este stabil și la fel).

26 de ani (armonie + filozofie): La 26 de ani, încep gândurile serioase despre semnificația vieții și despre adevăratul scop al individului pe această planetă.

27 de ani (armonie + înțelepciune): La vârsta de 27 de ani, individul începe să-și stabilească propriile filosofii și opinii legate de creşterea copiilor – cum să fie părinte, cum ar trebui să acționeze o mamă sau un tată, cum ar trebui să fie crescut un copil.

28 de ani (armonie + spiritualitate): La 28 de ani, individul simte dorința de a educa copii sau de a-și lăsa oarecum amprenta în această lume.

 

Între 29 – 35 de ani: Chakra Bazei gâtului – Filozofie

 

29 de ani (filozofie + frică): La vârsta de 29 de ani, individul începe să-și dezvolte o teamă în legătură cu viitorul. De asemenea, începe să se simtă suspicios față de “prostia” sa.

30 de ani (filozofie + sentimente): La 30 de ani încearcă să-şi dovedească faptul că sentimentele pot aduce fericire, că armonia sentimentelor poate aduce fericire. 

31 de ani (filozofie + proactivitate): La 31 de ani, individul încearcă să-şi  justifice acțiunile și activitățile în viață. Se caută motivele din spatele acestor acţiuni, de ce aceste lucruri sunt necesare. Începe dezvoltarea raţiunii. 

32 de ani (filozofie + armonie): La vârsta de 32 de ani se face prima încercare de a-și combina scopul vieții cu munca. 

33 de ani (filozofie + filozofie): La această vârstă, datorită dezvoltărilor personale, se naşte “filozoful”.

34 de ani (filozofie + înțelepciune): La vârsta de 34 de ani, individul își cultivă capacitatea de a se adapta la locul de muncă și la viața de familie. Ei învață să facă schimbările necesare pentru a găsi fericirea acolo.

35 de ani (filozofie + spiritualitate): La 35 de ani, individul găsește o semnificație spirituală în viața sa profesională și de familie, etc. Începe să reorienteze toate zonele diferite ale vieții sale sub ochii dezvoltării spirituale.

 

Între 36 – 42 de ani: Chakra celui de-al treilea ochi – Înţelepciunea. 

 

36 de ani (înțelepciune + frică): La vârsta de 36 de ani începe să se teamă de a socializa cu alți oameni înțelepți – deoarece se teme să-și piardă echilibrul în viață.

37 de ani (înțelepciune + sentimente): La 37 de ani, individul începe prima încercare de a-și controla simțurile. Experimentează bucuria primelor realizări filozofice.

38 de ani (înțelepciune + proactivitate): La 38 de ani, individul își începe comunicarea activă și asocierea cu alți oameni înțelepți și dezvoltați spiritual.

39 de ani (înțelepciune și armonie): Cei de 39 de ani se găsesc în sistemul înțelepților. 

40 de ani (înțelepciune + filozofie: La 40 de ani, individul își cultivă capacitatea de a-și dovedi punctele de vedere în faţa celorlalţi. 

41 de ani (înțelepciune + înțelepciune): La 41 de ani, în urma dezvoltărilor personale, se naște “înțeleptul”.

42 de ani (înțelepciune + spiritualitate): La 42 de ani, individul va ajunge la realizarea că înțelepciunea duce în cele din urmă la spiritualitate și la Dumnezeu.

 

Între 43 – 49 de ani: Chakra Coroanei – Spiritualitate 

 

43 de ani (spiritualitate + frică): La 43 de ani, individul trăiește o teamă de a se cufunda complet în spiritualitate. 

44 de ani (spiritualitate + sentimente): La 44 de ani, individul începe să găsească plăcere spirituală, începe procesul de spiritualizare a sentimentelor.

45 de ani (spiritualitate + proactivitate): La 45 de ani, începe sistematizarea mentală şi organizarea spirituală. 

46 de ani (spiritualitate + armonie): La 46 de ani începe să caute armonie spirituală și comunicare spirituală.

47 de ani (spiritualitate + filosofie): La 47, individul începe să înțeleagă filosofia dezvoltării spirituale.

48 de ani (spiritualitate + înțelepciune): La 48 de ani, se dezvoltă capacitatea de a da sfaturi spirituale.

49 de ani (spiritualitate + spiritualitate): La 49 de ani, individul începe să transmită ceea ce ştie despre cele mai înalte idealuri spirituale – cum ar fi dragostea altruistă și dragostea lui Dumnezeu.

 

Putem folosi această cunoaștere a acestor cicluri de chakra pentru a ne ajuta să ne planificăm viața mai eficient. Odată ce suntem conștienți de schimbările viitoare de conștiință energetică, putem fi mai bine pregătiți pentru aceasta în viitor!

Sursa articol aici. Sa va fie cu folos!


Leave a comment

“Sunt in locul si momentul potrivit facand lucrurile potrivite” Tribut de recunostinta ptr Luise Hay


Draga copac,

fie ca vrei sau nu, toti schimbam lumea intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin, mai vizibil sau mai putin.
De curand a plecat dintre noi un suflet care aici pe pamant a schimbat in bine viata a milioane de oameni ce au decis sa-i asculte sfaturile.
Louise Hay este unul dintre cei mai cunoscuti autori si speakeri motivationali internationali. Cartea ei “Poti sa-ti vindeci viata” s-a vandut in peste 50 de milioane de exemplare din intreaga lume. Ea a plecat dintre noi la 90 de ani, linistita si alaturi de cei dragi (asa cum ne-am dori toti nu-i asa?)
Pe Louise am cunoscut-o prima data prin intermediul cartii – “Afirmatiile pozitive”, care explica simplu si la obiect ce impact au asupra cursului vietii noastre toate afirmatiile pe care le rostim in fiecare zi, uneori constient, alteori din obisnuinta si fara sa ne dam seama de greutatea lor.
Este diferenta intre ce curs poate sa ia viata daca te privesti in oglinda si iti afirmi sincer: “Ce grasa si urata esti!” si “Te iubesc neconditionat, azi mai mult decat ieri!”.
Tehnica oglinzii este una dintre preferatele mele, deoarece eu cred ca in fata oglinzii, fata in fata cu noi insine, luam cele mai importante decizii pentru viata noastra si cei ce ne inconjoara.
Va prezint in continuare cateva tehnici prezentate de Louise Hay din cartea “Vindeca-ti mintea”:
Lucreaza cu oglinda. Cunosc enorm de multi oameni care si-au schimat intreaga viata uitandu-se pur si simplu in oglinda si spunandu-si: “Te iubesc. Te iubesc sincer si neconditionat!”

La inceput ti se va parea nefiresc sau neadevarat, si ar putea scoate la suprafata o stare de tristete, manie sau teama, dar daca vei continua sa repeti aceasta afirmatie simpla ori de cate ori te afli in fata unei oglinzi, energia ta interioara va incepe sa se schimbe. Vei invata astfel sa renunti la gandurile si comportamentele distructive si sa te accepti pe tine insuti, considerandu-te o fiinta care merita sa fie iubita.
– Exista mai multe modalitati prin care poti lucra cu oglinda. Personal, primul lucru pe care il fac in fiecare dimineata este sa ma asez in fata oglinzii si sa imi spun: “Te iubesc. Ce pot face astazi pentru tine pentru a te face fericita?” Aplica si tu aceasta metoda, iar apoi asculta raspunsul primit. La inceput este posibil sa nu auzi niciun mesaj, caci esti atat de obisnuit sa te critici si sa te umilesti singur incat nu stii cum sa reactionezi in fata unui gand atat de plin de iubire. Continua sa asculti insa si invata sa capeti incredere in tine insuti. Ori de cate ori ti se intampla ceva neplacut, grabeste-te in fata oglinzii si spune-ti: “Te iubesc! Te iubesc neconditionat, indiferent de ce s-a intamplat!” Evenimentele apar si dispar, dar iubirea de sine ramane constanta si reprezinta cel mai important lucru din viata ta.
– Lucreaza cu iertarea in fata oglinzii. Priveste-te in ochi si spune-ti: “Te iert. Te iert pentru ca te-ai cramponat atat de mult timp de vechile tipare negative. Te iert pentru tot ce ai facut vreodata.”
Daca doresti, poti discuta inclusiv cu alti oameni in fata oglinzii. Spune-le in aceasta forma tot ceea ce ai dori sa le spui in realitate, dar te temi. Iarta-i. Solicita-le iubirea si aprobarea. Aceasta este o modalitate minunata de a discuta cu parintii sau cu partenerul de cuplu dar si cu cei carora iti e teama sa le spui in fata ce gandesti. Nu uita insa sa iti inchei intotdeauna aceste conversatii spunandu-ti ca te iubesti si te aprobi pe tine insuti.
Iata si cateva tipare mentale pe care le-ai putea avea si afirmatiile pe care le recomanda Louise in cazul lor:
• Daca ti se pare ca nu esti apreciat la locul de munca: “Munca mea este recunoscuta de toata lumea.”
• Daca ai o slujba care nu iti permite sa iti exprimi creativitatea: ” Gandurile mele sunt creative.”
• Daca esti convins ca nu vei avea niciodata succes: “Tot ce ating se transforma intr-un succes.”
• Daca ti se pare ca nu ai nicio sansa de promovare: “Noi slujbe apar tot timpul.”
• Daca nu esti foarte bine platit in slujba ta actuala: “Sunt deschis si receptiv la alte surse de venit.”
• O afirmatie de ordin general recomandata este: “Imi acord permisiunea de a ma simti implinit in plan creator.”
• Pentru acceptare, afirmatia recomandata este: ” Eu sunt iubire. Optez acum pentru a ma iubi si pentru a ma aproba pe mine insumi. Ii privesc pe ceilalti oameni prin ochii iubirii.”
Va recomand cu drag cartile ei pentru a va alege in functie de necesitate afirmatiile de care aveti nevoie si pentru a lucra la cea mai importanta relatie din viata noastra, relatia cu noi insine si astfel sa ne putem manifesta potentialul si sa schimbam la randul nostru lumea in bine.
Namaste ! Ne vedem pe saltelutele de yoga!