Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Principiul feminin si masculin din noi

 

Draga copac,

Probabil ca stii ca in fiecare dintre noi locuieste ca si energie atat un “EL” cat si o “EA”. O mare parte din suferintele oamenilor intervin din conflict, dualitate, separare, atunci cand mintea este in conflict si separata de inima, cand rationalul se bate cu emotionalul, cand creierul stang vrea ceva si cel drept altceva, cand energia Ida feminina nu este in rezonanta cu energia masculina Pingala. Aceasta dizarmonie interioara se reflecta si in viata noastra exterioara.

In fiecare dintre noi traiesc in armonie sau conflict cele doua principii feminin masculin, fie ca vrei sau nu.

Pentru a te ajuta sa descoperi care este principiul mai putin acceptat in tine, iti sugerez cateva portrete tip care te-ar putea ajuta:
*Barbatul care isi accepta mai mult principiul masculin si accepta mai putin principiul feminin:

Afiseaza o imagine de sine foarte sigura 
Nu isi asculta nici propria intuitie, nici pe a celorlalti 
Este condus de intelect, de judecata 
Actioneaza dar nu in functie de dorintele si nevoile lui adevarate 
Incearca sa domine femeile si nu are incredere in ele 
Placerea lui personala trece inaintea placerii celorlalti, mai ales a femeilor 
O femeie care controleaza il deranjeaza foarte mult 
Relatiile sale cu barbatii sunt mai bune deoarece este mai tolerant si mai intelegator cu ei 
De obicei atrage o partenera care nu isi accepta principiul feminin, pentru a-i reflecta felul in care isi trateaza propriul principiu feminin 
*Femeia care isi accepta mai mult principiul feminin si mai putin pe cel masculin: 
Imaginea de sine este foarte puternica 
Are multa intuitie si vrea ca dorintele ei sa se manifeste imediat
Cand actioneaza o face adeseori prea rapid, nu vrea sa lase principiul ei masculin sa decida cum si cand sa treaca la actiune 
Simte nevoia sa ii conduca pe barbatii din viata ei Nu ii respecta prea mult si ii este greu sa aiba incredere in ei 
O deranjeaza cand un barbat vrea sa o controleze Are o multime de relatii cu femeile din anturajul ei Isi atrage de obicei un partener care nu isi acccepta principiul masculin pentru a reflecta felul in care isi trateaza propriul sau principiu masculin
*Barbatul care isi accepta mai mult principiu feminin si mai putin principiul masculin 
Are o imagine de sine stearsa 
Isi cunoaste dorintele si nevoile, dar nu crede ca merita sa isi faca pe plac. Face acest lucru doar daca ii face pe plac celuilalt, in special unei femei 
Are nevoie sa fie dominat si condus de femei in momentul in care trece la actiune 
Simte o mare satisfactie si placere in a le face pe plac femeilor 
Relatiile cu barbatii sunt mai dificile decat cele cu femeile. 
Se opune autoritatilor barbatilor si nu prea are incredere in ei 
Este atras de femeile care isi accepta mai greu principiul masculin, care nu prea respecta barbatii, deoarece astfel ii reflecta felul in care se poarta cu sine insusi.
*Femeia care isi accepta mai mult principiul masculin si mai putin principiul feminin 
Are o imagine de sine foarte stearsa 
Actioneaza de obicei in functie de dorintele celorlalti. 
Nu crede ca merita sa isi faca pe plac, deoarece este mai important sa le faca pe plac celorlalti, mai ales barbatilor 
Are nevoie sa fie condusa si dominata de barbati Este foarte dependenta de barbati pentru a afla ce este mai bun pentru ea 
In relatia de cuplu este mai mult pasiva 
Relatiile cu femeile sunt mai dificile decat cele cu barbatii. Nu are incredere in femei 
Are tendinta de a-şi atrage un partener de genul “Macho”, care nu ii accepta principiul feminin, pentru a-i reflecta felul in care se comporta fata de ea insasi. – Lise Bourbeau 

!! Pentru a intelege mai bine aceste principii si cum ne pot afecta viata va astept alaturi de masculinul Dan Dumitrescu pe 31 Martie la o zi intreaga de Retreat – FEMININul si MASCULINul din tine (Yoga si meditatie). 
Detalii: https://www.facebook.com/events/1553810771398380/


Leave a comment

“Am slabit 40 de kg pentru ca…. IUBIRE” de Anto, nucul din livada

Draga copacel,

Antonia, nucul este prietena noastra a copaceilor. O iubesc pentru ca are atat e multa vointa si viata in ea! O iubesc pentru ca a ales sa se iubeasca. Iata o poveste despre cum a reusit sa slabeasca 40 de kg si cat de frumos inspira in comunitatea sa Will Diet.

 

Vreau sa transmit atata iubire si in scris parca nu stiu cum. Vine navala si vrea sa se asterne toata. Dar o sa incerc sa redau o parte din lucrurile care m-au implinit si sa le umplu de iubire, cat se poate.Numele meu este Antonia, sunt Taur si am 1,58 m inaltime.

Pentru ca am gasit motivatia necesara am reusit sa slabesc 40 kg, intr-un moment cand am ales sa iubesc viata din nou.

La 20 de ani m-am trezit. Fizic. M-am trezit pentru ca ma durea soldul foarte tare cand ma ridicam in pat sau de pe canapea. Corpul meu incerca sa imi zica ceva. Aveam 96 de kilograme. S-au adunat pe nesimtite, in timp ce eram atenta la ce TREBUIA sa fac pentru altii, la cum TREBUIA sa fiu (nu fizic). Era un trebuie din afara, care nu tinea cont de ce imi dorea sufletul sau ce imi spunea corpul. Era un trebuie care a ridicat un zid intre mine si…mine.

Am incercat diete, am mers la nutritionisti, ba chiar mi-am dat toata bursa scoalara pe solutii care erau temporare. Am continuat sa caut raspunsuri si solutii in exterior, la cei care “stiau mai bine” ce am nevoie, pana m-am trezit a doua oara, cand mi-am dat seama ca ar fi bine daca as cauta raspunsuri in interior.

A inceput astfel o calatorie interioara superba, cu suisuri si coborasuri. Se face ca o data ce am inceput eu dantuiala asta, veneau si din exterior ghizi si ajutoare, care sa imi ofere sprijin si informatii despre hrana, despre miscare si despre sufletul si psihicul meu.

Pe masura ce “dansam” se topeau si kilogramele, iar corpul meu neglijat atata vreme devenea mai usor si mai sanatos.

Felul in care m-am separat de el, felul in care m-am comportat cu el atata vreme a lasat urme. Pe multe am invatat sa le iubesc si sa le apreciez ca urme si invataturi ale razboiului pe care l-am dus intre minte si fizic, dar si ca marturii ale puterii nemarginite pe care o are corpul meu. Totusi, o urma care imi statea ca un ghimpe in coaste si care forma un blocaj in imbratisarea feminitatii mele a fost cea pe care au lasat-o cele 41 de kilograme in minus asupra sanilor mei. Simbol al feminitatii, nu ii simteam ca parte din mine. Ani la rand am culisat intre acceptarea lor ca atare si optiunea de-a imbina exteriorul si interiorul, optiunea de a-i ajuta din exterior. Intr-un final am decis sa imi fac operatia de ridicare si augmentare. Poate te gandesti ca e o chestiune superficiala, poate ca te gandesti ca solutia trebuia sa vina din interior… Eu asta am gandit, uitand ca toata calatoria mea  a fost un melanj, o colaborare intre interior si exterior.  Cu toate acestea, am trecut peste cum TREBUIA sa fie si am decis sa aduc ajutor si din exterior.

Operatia pentru mine a venit in cel mai bun moment si mi-a aratat ca mai am lectii de invatat de la corpul meu. Am realizat ca trebuie doar sa il ascult si sa il sustin si ca nu exista separare intre minte, corp si suflet, intre interior si exterior Am inteles ca doar vazandu-l ca un tot imi pot gasi linistea, ca doar prin integrarea tuturor aspectelor mele si acceptarea ajutorului, fie el si din exterior, imi pot gasi pacea.

Acest dans minunat m-a facut si sa imi dau seama ca vreau si eu sa fiu un ghid si un sprijin in viata altora, ca vreau  sa dau si eu mai departe darurile pe care le-am primit si ca vreau ca asta sa imi fie viata.

Avem multe de oferit si noua si altora, in viata asta minunata, plina de iubire.

 

Daca ai rezonat cu ce am scris mai sus si simti ca un ghid din exterior te-ar ajuta, iti stau alaturi prin clipuri saptamanale  pe www.willdiet.me sau daca simti nevoia de un ghidaj special pentru tine, te pot sustine in cadrul sedintelor private de coaching pentru un stil de viata sanatos.

Te imbratisez cu toata inima,

Antonia

Nucul.”


1 Comment

Puterea Mantrelor

draga copac,

desi is’ specialist de mkt si comunicare la baza, multi ani mi-am inghitit limba si ma balbaiam ca la gradi  cand vorbeam in public. Am facut ceva cursuri de public speaking, dar sincer nimic nu mi-a redat Puterea Cuvantului ca acest instrument extraordinar din Yoga- Mantrele ( combinat cu respiratii constiente diafragmale). De cand am descoperit mantrele sunt indragostita sa vorbesc in public, sa-mi exprim clar emotiile, sa nu -mi mai fie frica de cuvint, sa am curajul de a spune DA si NU, te iubesc in gura mare. Si de atunci chiar cred ca sunt un speaker bun,  constient,clar,  pasionat si viu.

Pentru mine, mantrele sunt forme de meditatii usoare. MANTRA vine din sanscrita si inseamna vehicul pentru minte, adica resurse la indemana prin care putem imblanzi “maimuta” din minte.

Deci  sunt sunete alcatuite din silabe sanscrite sacre, care impreuna contribuie la valorificarea energiei spirituale.
Cantatul mantrelor puternice, sau doar ascultarea lor, ne conecteaza cu spiritul nostru creativ și aduc armonie in corpul si mintea noastra.
Sunetul ne ajuta sa ne activam starea de bine interioara si sa aducem stare de bine si vitalitate in viata noastra. 
Cantatul mantrelor se foloseste pentru mai multe scopuri in functie de ce anume vrei sa descoperi sau sa manifesti. Pe scurt Mantrele sunt Magie Divină pe care o putem folosi. 
Sunetul mantrelor creeaza o rezonanta care atinge energia si mediul inconjurator așadar are efect indiferent daca doar asculti sau si canti.
Efectele sunt mai bune insa daca atunci cand le asculti le repeti in mintea ta.
De cate ori trebuie repetate? Cu cat mai mult, cu atat mai bine. Numarul repetarilor ar trebui sa fie multiplu de 9 (108 ar fi minunat).
Timpul cel mai potrivit ar fi dimineața sau seara, mai ales înainte de culcare.
Trebuie să fii calm si sa iti relaxezi corpul pentru ca energia sunetului sa aiba efect mai puternic.
Beneficii: Atunci cand numarul cantarilor este mai mare (dupa o saptamana, chiar o luna) vei gasi rezolvarea problemelor mai usor, vei avea mai multa armonie si o stare generala de bine in majoritatea situatiilor. Trebuie doar sa repeti in inima ta: „Pot sa fac orice imi propun! Fac! Norocul este cu mine!”

Preferatele mele sunt Gayatri MANTRA de Deva Premal ( mantra care ne invita la trezirea spirituala), Om Trayambakam Yajamahe   mantra puternica de protectie, Jaya Ganesha ( mantra pentru noroc, familie, casa, inlaturarea obstacolelor), Om namah Shivaya ( mantra pentru transformare si schimbare),   Ek Ong Kar Satgur Pras (Lightness of Being)  dar si mantra din hawaiana hooponopono sau mantrele traditionale care se canta in ashramurile Sivananda.

Daca simti ca acest mesaj este pentru tine, te astept cu drag la clasele mele de la Studio sa cantam impreuna. 
Daca doresti sa lucram impreuna pe nevoile tale specifice pot construi ceva personalizat pentru tine in cadrul sedintelor private. 
Namaste! 🙏

 

 

 


1 Comment

Ingerii si cartile oracol

draga copacel,

cred ca intuitia este o superputere si ma folosesc cu incredere de ea  in noua  meserie dar si in viata. Folosind intuitia mea in   mai toate clasele de yoga integrez si citiri cu carti oracol mesaje de la ingeri dar de cateva luni am invatat de la prietena mea @Psiholog Anca Lavinia Florea sa aprofundez terapia cu ingerasi si sa lucrez mai profund cu entitatile acestea minunate de lumina prin canalul meu de intuitie.

Ingerii sunt o energie mai apropiata de oameni, ne-au fost daruiti sa ne ajute si sa duca dorintele noastre mai sus. Ei transmit mesaje de mangaiere, de consolare, de vindecare, de speranta, adaptate diferitelor probleme omenesti, cum ar fi teama, comportamentele dependente sau dificultati financiare.
Ingerii sunt fiinte celeste lipsite de ego, ceea ce inseamna ca nu ne judeca si sunt pline de iubire.
Ingerii au un mod diferit de a vedea situatiile obisnuite. Mesajele lor ne ajuta sa vindecam credintele si gandurile, oferindu-ne perspective pline de forta si de iubire. Ei ne invata cum sa ne folosim simturile spirituale pentru a vedea, a simti si a cunoaste lumea reala, care transcede problemele lumii iluzorii.
Ei vad totul prin prisma iubirii si a compasiunii, iar prioritatile lor pot fi diferite de ale noastre, fiinca ei pot vedea, simti, cunoaste si auzi lucruri care se petrec dincolo de aceasta lume fizica.
Ingerii ne ofera foarte multa intelepciune practica pe care o putem aplica imediat. Ei ne invata diferite cai prin care ne putem “vindeca” relatiile, carierele si starea noastra de sanatate. Nicio problema nu este prea neinsemnata sau prea suparatoare pentru ei. “Lasati orice lucru in seama noastra si noi il vom lasa in seama luminii lui Dumnezeu, unde iubirea curata toate problemele aparente.”
Cuvantul inger inseamna mesagerul lui Dumnezeu. 
Atunci cand va rugati, ingerii sunt trimisi ca niste purtatori de mesaje de la Dumnezeu catre creaturile sale. Ingerii sunt una cu Dumnezeu, deci nu este nimic blasfemiator sa vorbim cu ei, deoarece fiecare discutie cu Dumnezeu are ca rezultat faptul ca Ingerii ne vorbesc noua.
Ingerii doresc sa te ajute in fiecare aspect al vietii tale, totusi datorita liberului arbitru, ingerii te pot ajuta numai daca le ceri ajutorul.
Ei te pot ajuta pemanent indiferent de marimea sau dificultatea lucrurilor pe care le ai de facut. Cand ii inviti pe ingeri sa te ajute, in orice aspect al vietii tale, totul devine mai fericit, mai sanatos si mai usor.
In loc sa lupti din rasputeri sa obtii ce ai nevoie, vei resimti sincronicitati si vindecari magice, dar si mai multa liniste launtrica.
Cea mai usoara si la indemana metoda de a vorbi cu ingerii sunt cartile oracol. Ele sunt o metoda minunata de a simti prezenta si iubirea ingerilor. Citirile oferite prin intermediul cartilor oracol sunt o metoda simpla de a afla raspunsuri la intrebarile care ne framanta. Cartile sunt pe deplin sigure deoarece ele atrag doar energia cereasca plina de iubire a mesagerilor lui Dumnezeu. Ele se bazeaza pe Legea Atractiei. Cartile extrase au aceeasi vibratie cu intrebarea pusa sau solicitarea facuta ori cu tipul gandirii tale. Raspunsurile primite sunt cele pe care esti in momentul acesta pregatit sa le primesti. Cartile nu gresesc niciodata.

Dacă simti ca acest mesaj este pentru tine te astept cu iubire la clasele mele de grup  de citiri sau daca doresti sa lucram impreuna pe nevoile tale specifice pot construi ceva personalizat pentru tine in cadrul sedintelor private. 
Namaste! 🙏


Leave a comment

“Umbra mea, Frica ” de Ana din livada

draga copacel,

la unii oameni vorbeste “sclipirea” prin ei. Ana este unul dintre ei si sunt onorata sa o cunosc si sa iti impartasesc povestea sa despre prietenele sale umbrele si fricile. Daca rezonezi cu povestea eu te asteapta cu iubire la cursul sau din aprilie, detalii aici.

Pana in urma cu aproximativ 4 ani traiam total deconectata de mine insami. Ajunsesem sa cred ca toti oamenii sunt impotriva mea, ca intregul univers este impotriva mea si astfel traiam intr-o stare de victima de care nici macar nu eram constienta. Ma identificam cu absolut tot ce simteam si credeam ca sunt pedepsita de soarta, ca nu sunt demna de a fi iubita si ma revoltam pe tot ce era in exterior. Imi inchisesem inima si devenisem astfel o femeie de gheata,o razboinica neinfricata ce vedea doar atacuri din partea celorlalti, atacand la randul meu si mai puternic, pentru a ma proteja. Eram eu impotriva tuturor. Sau asa credeam pe atunci. La inceputul anului 2015, o simpla schimbare de atitudine mi-a schimbat total si pentru totdeauna modul in care percepeam viata si pe cei din jur. Fiind ingenunchiata de propria insatisfactie, de propriul sentiment de nevrednicie, m-am intrebat atunci: Cine sunt eu? Care este rolul meu aici? Cum as putea sa fiu cu adevarat fericita? Din acel moment, in fata mea s-a creionat un traseu nou, un drum magic care m-a condus in cele mai profunde colturi ale mintii mele subconstiente. Mi s-a aratat de unde vine toata suferinta mea, trecand printr-un profund proces de constientizare a ranilor interioare, a modului in care eu insami ma respingeam si a faptului ca traiam crezand ca sunt nedemna de iubire, ca nu sunt suficient de buna si ca orice as face… este in zadar. Fiecare pas facut in aceasta calatorie interioara imi dezvaluia ceva si cu fiecare dezvaluire simteam cum ceva in interiorul meu se transforma. Ma simteam ca o nimfa care este pe punctul de a deveni libelula si nu este constienta de mutatia genetica prin care trece. Au fost luni de zile cand experimentam diverse stari de constiinta, atat de multe si atat de dese incat credeam ca o iau razna. Nu m-am oprit, am continuat cautarea interioara si atunci am intalnit-o pe Ea. Pe Umbra mea. In decembrie 2015 a fost momentul in care i-am perceput cu adevarat povestea, fara sa ma mai identific cu ea. Umbra reprezinta polaritatea personalitatii noastre exprimata constient. Umbra este totalul convingerilor, credintelor si caracteristicilor pe care le reprimam. In umbra gasim toate partile din noi de care nu suntem constienti sau pe care le respingem. Din acel moment viata mea s-a transformat inca o data, din acel moment am inceput cu adevarat sa-mi iau puterea inapoi si sa ma recreez pe mine. Intalnirea mea cu Umbra poate parea un film SF pentru unii, insa este cu adevarat o binecuvantare. Initial 11 zile si 11 nopti am stat de vorba cu aceste aspecte din mine, percepandu-le ca pe o entitate separata de mine, desi tot ceea ce ele imi spuneau, imi veneau in constient sub forma unor ganduri. La finalul celor 11 zile, am cerut ajutor crezand ca sunt atacata sau posedata de vreun demon ceva, insa ulterior totul s-a revelat de la Sine. Am inceput sa le cunosc pe fiecare in parte, sa le ascult povestea, sa le vad iubirea din spatele actiunilor si sa le iubesc si eu la randul meu. Am inceput sa integrez una cate una, facand pace cu ele si dandu-le locul care li se cuvine de drept in viata si inima mea. Am cunoscut partea din mine care era agresiva, pe cea care era nedreapta, pe cea care judeca, pe cea care era aroganta, am cunoscut propria superioritate si inferioritate, pe cea care abandona si pe cea care trada etc… le-am ascultat povestea fiecareia dintre ele si am inteles astfel cat de mult ma iubeau si cata nevoie aveau ele de iubirea si acceptarea mea, nu a altora… ci a mea. Am inteles cat de mult incercau sa ma protejeze de fapt si cat de agresiva si nedreapta eram eu cu ele. Am inteles cat de multe aspecte din mine abandonasem si respinsesem. Cu fiecare integrare facuta, toate aceste aspecte mi-au oferit un dar, m-au ajutat sa le includ in viata si actiunile mele intr-un mod constructiv si benefic pentru mine si ceilalti. Mi-au oferit o putere de care nu eram constienta pana atunci, puterea iubirii de sine. Intoarce-ti si tu fata catre propriile umbre si asculta-le povestile, imbratiseaza-ti fricile si cauta sa vezi iubirea din spatele lor, patrunde adanc in propria suferinta si iti garantez ca te vei ridica intocmai ca pasarea Phoenix, iar atunci lumea ta va fi mai colorata si iubirea va fi tot ceea ce vei vedea… oriunde te vei uita. Esti demn de iubire si intotdeauna ai fost! Fii bland si intelegator cu tine, ofera-ti iubire neconditionata si totul se va schimba!

Fa pace cu tine. Namaste!”


2 Comments

“Daniel nu a murit, e doar puțin plecat pe munte ” de niste copaci din Livada

Draga copac,

 

fugim de ideea de moarte si de lectiile ei. Povestea de mai jos este despre viata si libertate,despre moarte constienta si frumusetea din spatele alegerii ei. Pe Dani, omul superb care a fost nu il cunosc, dar ii cunosc pe finii sai Larisa si Ferdi pe care ii iubesc cu toata fiinta. Larisa a ales sa-si serbeze ziua sa pe 1 martie cu prietenii la clasa de yoga de la studioul pentru ca odata cu plecarea lui Dani multi s-au trezit in urma sa.

 

La revedere, prietene! Ne vor lipsi zâmbetul tău și cuvintele sincere prin care făceai lumea un loc mai bun.

Undeva, pe Valea Coștilei în Bucegi, zăpada cade din cer într-o liniște deplină. De jur împrejur se înalță culmile albe și cerul senin-senin, de nu-ți mai poți ține ochii deschiși. Tăcerea asta de început de lume și frumusețea neatinsă a muntelui erau motivele ce-l făceau pe Daniel să se aventureze pe munți iar și iar, fie că era vorba de Mont Blanc sau Retezat, de vârful Khan Tengri sau Bucegi.

N-o să vorbim dramatic despre Dani. Nu i-ar fi plăcut și ar fi râs: “Frăție, ce-i asta?” O să-i lăsăm pe cei care l-au iubit și l-au înțeles să spună lecția pe care Dani ne-a lăsat-o. “Cred că marile lui iubiri în viață am fost eu și muntele, în aceeași măsură. Nu știu dacă ar fi putut să renunțe la vreuna dintre ele. Oricum, și eu am considerat că n-ar trebui”, spune cu sinceritate Octavia, soția lui. Muntele i-a legat și le-a dat amândurora ceva ce prețuiau mai presus de orice. “Daniel era o persoană liberă, poate ăsta e cuvântul care-l descrie cel mai bine: “libertate”. A făcut întotdeauna ce și-a dorit și ce a simțit.”

Muntele a fost mereu parte din viața și din dragostea lor. Cele mai frumoase momente le-au scris în aerul tare al vârfurilor. În masivul Retezat, pe o vreme cumplită și având ca martor un câine zgribulit, Daniel a îngenuncheat și i-a promis Octaviei că o va face fericită toată viața. “M-a cerut de soție în mijlocul viscolului. Eram doar noi doi și totul a fost atât de romantic”, povestește Octavia.

Marmota de pluș era mascota fiecărei expediții pe munte.

Acum, când muntele l-a luat pe Daniel pentru totdeauna, Octavia simte că nu poate fi supărată nici pe munte, nici pe Daniel. Deși îi e cumplit de greu. Rucsacul, casca spartă a lui Dani și marmota de pluș norocoasă, pe care o purta mereu cu el pe munte, sunt singurele lucruri ce au fost recuperate în urma avalanșei. Căutările lui Daniel vor continua, cel mai probabil, la primăvară.
“Mi-au povestit ceilalți patru prieteni cu care era pe munte în ziua accidentului că era foarte fericit. Și ultimele chestii despre care a vorbit erau despre mine, despre noi. E important pentru mine să știu că a fost fericit”, spune cu vocea sigură. Între ei n-au rămas cuvinte nespuse sau regrete, doar un mare gol pe care nimic nu-l va mai putea umple. “O să-mi fie cel mai dor de afecțiunea lui, mă îmbrățișa foarte mult. A fost un sprijin mereu, cu o dragoste foarte sinceră. Dragostea lui era ca în filme.”

„MUNTELE ERA COMBUSTIBILUL LUI”
Daniel a început să simtă amețeala plăcută a înălțimilor în munții Retezat, aflați aproape de orașul natal, Hunedoara. Mai întâi ca o îndrăgosteală de liceu, când ajuta salvamontiștii la marcări de trasee, sau ca ranger în Parcul Național Retezat. Apoi ca o pasiune calmă, matură și calculată în care a investit timp și energie și pe care o împărtășea cu cei dragi: “Când ajungea la munte, ne arăta fiecare vârf în parte și ne spunea povestea lui. Avea încărcate în inimă și în creier toate hărțile munților. Muntele ii dădea oxigen. Muntele era combustibilul lui,” spune Adelina Maria, prietenă apropiată a lui Daniel și omul care l-a adus în familia LEADERS.

Toți îl știu pe Daniel ca fiind extrem de prudent. Lua mereu în calcul riscurile și se pregătea temeinic. Știa că, de cele mai multe ori, pe munte e vorba de cum te organizezi, mai mult decât despre rezistență fizică. De aceea, Octavia ar vrea să le spună tuturor să nu se mai frământe căutând vinovați. “Aș vrea ca prietenii lui și apropiații să nu fie supărați pe el, să nu fie supărați nici pe munte. Să nu considere că a fost vina cuiva. El făcea ture din astea destul de des și nu cred că acum erau condiții mai speciale ca în alte dăți. Cred că, pur și simplu, a fost un mare-mare ghinion. Erau cinci persoane în grup și doar el a căzut…”

Pentru Adrian Fako, bun prieten al lui Daniel și omul alături de care a trăit una dintre cele mai frumoase experiențe ale vieții lui, expediția pe vârful Khan Tengri, ce s-a întâmplat este încă de neconceput. “Nu trebuie să justifici nimic nimănui când se întâmplă ceva pe munte, pentru că nu poți să înțelegi contextul. Daniel era precaut, avea experiență, nu se aventura. Modul cum aborda lucrurile era ca în business: trebuie să fii precaut, dar, dacă ești prea precaut, nu te apuci de nimic. Și-atunci când te apuci și încerci?”

Adrian și Daniel se știu de ani buni, s-au întâlnit prima dată prin anul 2006 în Retezat, apoi, patru ani mai târziu, au legat o prietenie durabilă în București, în timpul facultății. I-au unit muntele și pasiunea pentru antreprenoriat. Sunt prieteni de pe vremea când urcau pe munte cu pungi în bocanci și aveau week-end-uri în care se gândeau cum să facă rost de un milion de lei pentru a-și lua bilet de tren până la munte. “De la poza lui de profil până la pozele de pe pereții de-acasă, totul era despre munții înalți pe care a fost sau pe care voia să meargă. Daniel n-o făcea pentru că cineva îți dă o medalie și te apreciază, ci pentru că avea o pasiune pentru a merge pe munte.

DANIEL NU AVEA PRIETENI, AVEA O FAMILIE
În nopțile reci pe munte, când se spun vrute și nevrute la adăpostul cortului, Adrian și Daniel au vorbit și despre eventualitatea în care unul dintre ei nu s-ar mai întoarce. Și cum le-ar plăcea ca ceilalți să gestioneze situația. “Dani ar fi vrut ca noi toți să fim mult mai calmi și echilibrați, să căutăm soluții reale, fără să ne agităm, fără să consumăm energie și resurse în van. I-ar fi plăcut să avem grijă unii de alții și să știm că, dacă te închizi în tine, rămâi acolo și e greu și neplăcut”, o spune cu vocea tremurând și nu știi dacă e conexiunea la Internet proastă sau emoțiile au devenit prea puternice. Adrian nu e în țară, altfel ar fi fost și el unul din cei 50 de oameni care l-au căutat pe Daniel prin zăpadă zile la rând pe Valea Coștilei.

Daniel era extrem de mândru de cele două expediții pe “șaptemiari”. Visa să urce curând și pe un vârf de peste 8000 de metri.

În aceste zile, Daniel a făcut din nou ceea ce știa să facă cel mai bine: a adus oamenii împreună și a scos ce e mai bun din ei. “Sunt oameni care au dat la lopată pe munte, deși era poate prima dată când au urcat în condițiile astea, alții care și-au asumat toate riscurile pentru a-l găsi, alții care și-au sunat toate contactele în miezul nopții, cerând drone, colțari, haine. E incredibil. Asta făcea el mereu. Avea un magnet la oameni fundamental buni, ne punea împreună și ne transforma într-o familie”, spune și Adelina Maria.

Pentru Adrian, amintirea expediției din Khan Tengri va rămâne mereu o experiență specială. Deși n-au reușit să atingă vârful din cauza condițiilor meteo, lecțiile învățate au fost neprețuite. Au plecat patru oameni din România spre Kazahstan. Lui Adi, fratele lui Daniel, i s-a făcut rău în timpul cățărării și a făcut o pneumonie urâtă, celălalt prieten – Mișa, a cedat și el pe la 5000 de metri. Mai rămăseseră doar Daniel și Adrian și decizia firească ar fi fost ca Dani să se întoarcă în țară cu fratele lui. “Era foarte greu în condițiile astea să-i cer să urce în continuare. Dar Dani, după ce s-a asigurat că fratele lui e în siguranță, a găsit puterea să nu renunțe. Ar fi regretat toată viața dacă n-ar fi încercat în continuare. Și, deși n-am reușit să ajungem în vârf, n-aș schimba experiența asta pentru nimic în lume. Brusc, s-a schimbat vremea și, la ultima tabără, pe la 6400 de metri, a trebuit să ne întoarcem.”

Pe munte, Daniel era un camarad desăvârșit. Te puteai baza pe el la orice, de la pus cortul, săpat în zăpadă, la cărat și gătit. “Nu trebuia să am cu Dani discuții, să-i spun fă și tu asta că n-ai făcut suficient. Făceam mișto că lui tot timpul îi era mai frig la mâini decât îmi era mie, iar mie mai frig la picioare și cum am putea rezolva asta,” povestește Adrian Fako. Glumele și grija față de celălalt erau atuurile lui când treceau prin momente dificile.

Trei ani mai târziu, în 2016, Daniel și fratele lui și-au luat revanșa. Au urcat pe un alt “șaptemiar”, Korjenevskaya, în Tadjkistan. “A lipsit în jur de o lună, la fiecare expediție. Ultima oară, ar mai fi încercat și un alt munte din zonă, dar a avut degerături la degete și a trebuit să se întoarcă. Mă rog, aveam și nunta în câteva săptămâni. A zis totuși să ajungă”, spune Octavia zâmbind.

Pe lângă munte, Adrian și Daniel împărtășeau interesul pentru antreprenoriat și, așa cum spune Octavia, a reușit cu brio să-și aducă pasiunea în carieră, înființând o firmă de alpinism utilitar. „Era atașat emoțional de firmă, era puiul lui. Și vedea în ea tot un fel de familie, avea aceiași angajați de foarte mult timp, avea o relație de prietenie cu cei trei oameni din nucleu. Și m-a emoționat că și ei au mers pe munte acum să-l caute pe Daniel.” Ca o dovadă a pasiunii lui Daniel pentru înălțimi și business, Octavia își dorește să țină în viață firma în continuare.

LIDER GENEROS, “STÂLP” ȘI REPER PENTRU CEI DIN JUR
Despre oamenii care nu mai sunt se spun, de obicei, lucruri mari. În cazul lui Daniel, toate sunt adevărate și ne-a fost foarte greu să păstrăm un echilibru. Cu zâmbetul lui din suflet și cu disponibilitatea de a ajuta și de a face lucrurile temeinic, nu aveai cum să nu-l îndrăgești și să-l respecți. Daniel a fost un lider care oferea din timpul, experiența și iubirea lui fără să ceară nimic în schimb. “Era omul ăla fundamental bun, cu valori de neclintit, cu viziune, mereu la curent cu tot ce se întâmplă, mereu vertical, fără să rănească pe cineva, mereu cu argumentele la el, cu o putere de muncă incredibilă și, de departe, cel mai optimist și pasionat om pe care l-am întâlnit”, îl descrie Adelina Maria.

Cosmin Neacșu este prieten bun și naș de cununie pentru Octavia și Daniel. Încă nu se obișnuiește să vorbească la trecut despre Daniel, pentru că încă nu poate să creadă că Daniel nu mai e. “Obișnuiam să facem multe adunări la mine acasă, cu mulți prieteni. O gașcă mare mereu și majoritatea – tineri părinți cu copii mici. De fiecare dată când apărea Dan, toți copiii fugeau la el. Avea o atracție magică în fața lor. Poate aura lui, bunătatea lui, calmul lui, spiritul lui…”, își amintește Cosmin.

Daniel aduna oameni în jurul lui fără să-și propună și inspira prin felul în care găsea echilibru între viața personală, familie și carieră. “Inspira încredere celor din jur. Și forță. Da, cred că era un lider”, spune și Octavia. În urechile tuturor prietenilor sună cuvintele lui pline de înțelegere “Cum ți-a fost ziua, scumpa mea?” sau “Ce mai faci tu, frăție?” Și nu era nimic de complezență în vorbele lui, de aceea toți prietenii îi cereau sfatul. “Fie ca era o decizie la limita valorilor și aveai nevoie de o analiză profundă, fie că voiai să-ți iei un apartament, să mergi la un interviu, să faci un copil sau să slăbesti, Daniel te sfătuia mereu fără să te îngrădească și reușea mereu să scoată din noi tot ce era mai frumos. Doamne, cât de frumoși eram toți prin ochii lui”, spune cu emoție Adelina.

Daniel credea în puterea comunității și a faptelor de zi cu zi care pot schimba lumea în bine.

Ca să-și desăvârșească calitățile native, Daniel a studiat și a căutat oportunități de a se dezvolta. Așa a ajuns, în anul 2010, la LEADERS School, unul dintre programele Fundației LEADERS, destinate tinerilor antreprenori. Aici și-a conturat viziunea, și-a găsit echilibrul și a început să pună bazele propriei afaceri. A rămas aproape de noi de-a lungul anilor, fie când a fost vorba să inspire generații noi din LEADERS, fie când am vrut să construim o comunitate puternică. “El mi-a zis imediat că vrea să contribuie, că el crede mult în forța comunității, că e nevoie să devenim o voce, să ne asumăm lucruri și să luptăm pentru ele. La prima întâlnire a comunității LEADERS, Daniel a spus că vrea să se uite la știri cu copilul lui și să-i zică: uite, la schimbarea asta am contribuit și eu”, spune Adelina.

LECȚIA LUI DANIEL
Mulți dintre cei apropiați lui Daniel se întreabă de ce a trebuit ca unui om atât de bun să i se întâmple ceva atât de absurd și nedrept. Octavia crede cu tărie că scopul lui în viață a fost să adune mulți oameni frumoși pe lângă el, pentru a-i pregăti ei un fel de familie. A simțit-o în dăruirea prietenilor care și-au riscat viața să-l caute pe munte, în căldura și grija lor de a sta în fiecare seară cu ea, acasă, doar să n-o lase singură în momentele astea. “Daniel ne învață să avem mai multă răbdare, să avem întotdeauna un cuvânt bun pentru ceilalți, să luăm mai ușor provocările vieții care până la urmă nu sunt atât de importante. Să zâmbim mai mult, să luăm fiecare zi ca și cum e cea mai bună zi din viața noastră. Să nu renunțăm la lucrurile care ne fac fericiți, să fim liberi și să ne trăim viața așa cum ne dorim”, crede Octavia.

Pentru Adrian Fako, prietenul lui Daniel, lecția este una pe care o știa, dar își dorește să nu i se fi confirmat niciodată atât de dur. “Tot ce am vorbit în anii ăștia despre munți, riscuri și oameni dragi, este adevărat. Muntele înseamnă să încerci să gestionezi riscul, să fii uneori la limită, o treci, și poate nu te întorci. E adevărat și asta. Nu știu ce ar putea face Daniel mai mult pentru ceilalți. Asta a făcut întotdeauna. Sper ca povestind despre el unor generații noi de la LEADERS, fiecare să desprindă ceva din asta și să se dezvolte ca oameni. Nu este o lecție nici pozitivă, nici negativă, e vorba de impact. Și așa sper să rămână în amintirea tuturor”, explică cu emoție Adrian.

Și nu sunt puțini cei asupra cărora Dani a avut impact. Pentru că lui Daniel nu i-ar fi plăcut tonul grav și dramatic al unei înmormântări, Octavia se gândește să adune la un eveniment de rămas-bun oamenii care l-au iubit și fiecare să povestească o amintire cu semnificație despre Daniel. “Ca să-mi mențin echilibrul, mă gândesc tot timpul la ce mi-ar spune el în aceste momente. Cred că mi-ar spune să-mi continuu viața cu putere, să nu mă închid în mine, să fiu deschisă la orice oportunitate mi se ivește. Și că, probabil, o să ne mai vedem la un moment dat…”, spune cu lacrimi în ochi Octavia.

Undeva, pe un munte înalt, ninge liniștit și senin. Data viitoare, când o să ridicați ochii spre cer și fulgii vi se vor lipi de gene, să zâmbiți și să aveți un gând bun pentru Daniel. Sigur i-ar plăcea asta. Și, stați liniștiți, vi se pare. Pe obraji nu vă curg lacrimi, sunt doar fulgi de nea care se topesc.


Leave a comment

Corporatistii iluminati

Draga copac,

“Corporatistii iluminati “, adica aia care nu -si mai asuma problemele altora :).

Am lucrat in corporatii de la 18 ani. Mai intai faceam promotii, imi aduc aminte cu mare drag de perioada cand dadeam esantioane de sampon prin supermarketuri pentru 3 lei pe ora ca sa strang banuti sa ies cu iubitul meu in oras, sa ne pupacim 3 ore tragand de o Cola la terase fancy :).  Apoi a urmat perioada in televiziune in Canal TV si Kanal D, apoi in trustul Intact la Jurnalul national, apoi in media si PR la The Group si ultimul meu minunat  job ( inainte sa ma intind pe salteaua de yoga copaceasca) de director de marketing la Worldclass.

Au fost toate experiente atat de faine, sunt profund recunoscatoare pentru tot,  nu as fi gasit curajul de azi fara fiecare secunda acolo. Am avut parte de multe lectii, oameni inspirationali, invataminte insa am avut parte si de multe dezamagiri, stres pana in oase, nopti pierdute cu bugete pe genunchi,  presiuni, hartuiri, vorbe urat, barfe  si usi in nas.

Stii, am facut multe scoli cu funda  in ultimii 36 de ani, dar nimic nu mi-a adus valoarea de Sine si centrarea pe care mi-a adus-o Yoga. Daca m-as fi apucat de yoga de pe vremea cand lucram in corporatii cred ca nu as mai fi acceptat sa lucrez pentru “firma” cu laptopul in brate de pe patul de spital imediat dupa operatie,sa ma intorc din concedii pentru diverse intalniri sau sa ma incarc dupa fiecare discutie nociva cu problemele altora si sa ma identific cu problemele companiei. Sau poate le-as fi facut dar cu o sanatoasa doza de detasare. Am fost mult timp un corporatist stresat si stii unde am gresit? Am gresit in punctul in care dadeam vina pe altii: pe sefi, pe colegi, pe parteneri pentru stresul si nemultumirea mea. Insa stii ce “aha” am avut prin yoga? Ca nu ceilalti sunt de vina pentru burnout -ul nostru ci noi suntem responsabili prin gandurile noastre de fiecare moment din viata noastra, nu volumul de munca  si actiunile celorlalti provoaca stresul nostru ci gandurile noastre la ceea ce se intampla… si uite asa m-am gandit mult si bine, pana la un moment dat, m-am uitat in oglinda si m-am speriat. Aveam cearcanele pana la genunchii,  obrajii verzi de parca as fi trecut dincolo :))  si privire pierduta. Ceva era wrong, a fost un moment “aha” in care am constientizat ca eram total deconectata de mine de emotiile si nevoile mele, si tot ce facusem pana atunci era sa-i multumesc pe ceilalti.

Cred ca Yoga si meditatia pot face minuni in viata de corporatie, ca o pastila de preventie de sanatate :). Este deja demonstrat ca yoga si meditatia schimba materia cenusie a corporatistilor (si nu numai) ajutandu-i sa aduca claritate, acuratete, concentrare, detasare si o stare de bine in viata de birou.

In ultima perioada sunt din ce in ce mai multe companii care cauta diferite cai pentru a mentine bunastarea angajatilor – si ce cale mai buna sa fie decat Yoga?  Sunt onorata sa lucrez cu cateva dintre cele mai mari corporatii din tara, corporatii care au constientizat cat de important este sa ai angajati “prezenti”.

Prin yoga si meditatie, programe pentru corporate avem urmatoarele beneficii :
• Angajatii sunt mai fericiti si plini de energie iar ca rezultat sunt mai productivi.
• Scaderea stresului.
• Imbunatatirea concentrarii, abilitatilor de a lua decizii sau multi-task.
• Imbunatatirea vigilentei angajatilor si capacitatii de a reactiona mai calm in situatii dificile.
• Imbunatatirea tensiunii gatului si a spatelui.
• Imbunatatirea somnului.
• Imbunatatirea serviciului pentru Clienti.
• Imbunatatirea atitudinii angajatilor si a perspectivelor.
• Bunastarea generala la locul de munca.

Este foarte simplu. Cand suntem sanatosi si fericiti suntem mai buni in confruntarea cu incercarile si facem tot posibilul sa rezolvam orice ne iese in cale.
Eu cred ca succesul oricarei afaceri depinde in primul rand de bunastarea angajatilor.
Daca simti ca acest mesaj este pentru tine te astept la studio pentru clase corpoarate personalizate, pentru tine si colegii tai, zen team buildings si retreats.
Namaste! ❤