Suntuncopac

Suntuncopac si sunt aici pentru tine la studioul meu


Leave a comment

Despre dragostea traita cu sinceritate, dincolo de definitii – de Iulia Anastasia

60863991_1309088452590095_6456439175741702144_n

 

“Dar cine a zis ca dragostea trebuie sa curga de la sine, fara conflicte, fara intrebari, fara sa-ti pui la indoiala sinele si propriile valori? Cine a zis sau ne-a bagat in cap ca dragostea trebuie sa fie din start un izvor de pace si liniste absoluta? Cine a zis ca dragostea e simpla si ca nu trebuie sa ne puna intrebari fundamentale? Cine a zis ca dragostea nu e menita sa ne schimbe? Daca stai sa te gandesti ca pana si un simplu trezit de dimineata, la o ora mai matinala, presupune atat efort… Ca e nevoie de snooze, uneori de mai multe snooze-uri repetate ca sa te trezesti intr-un final maraind, chiar daca e o zi frumoasa si stii ca te asteapta tot felul de experiente minunate.

Pentru mine, metafora asta a trezitului de dimineata e tare potrivita pentru starea de indragostire. Pentru ca eu asa simt, ca dragostea te gaseste mereu nepregatit si ca orice noua dragoste prespupune un mare risc, de a te face una (vrei, nu vrei) cu tot ce inseamna alta fiinta, la toate nivelurile: valori, credinte, dorinte, cutume, prejudecati, limite si dorinta de a depasi aceste limite. Dincolo de chimia presupusa implicit de dragostea trupeasca, raman ca o mare necunoscuta toate cele enumerate anterior. O mare necunoscuta, pe care, daca iti dai voie sa o traiesti plenar, nu ai decat de castigat.

Si nu ma refer aici la rezultatul final, la acel ….”si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, ma refer la simplul fapt ca e tare minunat sa te vezi oglindit in celelalt si sa inveti din experienta asta lucruri despre tine. Lucruri care erau acolo, desigur, dar care, pentru a ti se revela, aveau nevoie exact de o anume fiinta care sa le trezeasca si sa le manifeste in tine. Si este foarte posibil sa nu-ti placa ce gasesti acolo, in oglinda. E foarte posibil sa te superi, sa te enervezi, sa-ti pierzi rabdarea, sa ti se para mult prea greu (ca doar dragostea e usoara, nu?!), sa vrei sa pui stop experientei asteia de dragoste pentru ca o simti ca pe o durere. Pai cum poti oare sa simti altfel decat o durere o experinta care te provoaca sa dizolvi parti ale egoului tau pentru a face loc altei fiinte in viata ta? Si sinelui tau divin, pana la urma.

Spun asta pentru ca am parte exact de aceasta experienta acum in viata mea. Si nu, nu mi-e deloc usor si mi vine sa fug, si chiar am fugit de cateva ori. Am apasat inutil butonul de snooze, doar, doar…. Numai ca, ce crezi? De fiecare data cand am fugit, am fost trasa inapoi, tot de sufletul meu, care isi doreste cel mai mult sa integreze experienta dragostei, oricat de dureroasa ar fi ea pe moment. Pentru ca realizez ca nu experienta in sine e dureroasa, ci ceea ce imi arata clar despre mine. Adica propriile pareri preconcepute, niste standarde conditionate social, niste valori mai mult sau mai putin ale mele. Cu alte cuvinte, ma sperie propria relativitate, ma sperie puterea schimbarii guvernate de iubire. Si stii ce fac? Ma las in voia dragostei mele si imi dau frau liber sa-i invat toate lectiile. Gowing with the flow is not easy. Dar eu cred ca merita.

Hai sa-ti marturisesc ceva. Am fost ranita in trecut. Foarte ranita, exact asa cum ai fost si tu. Mi se pare ca e important sa recunoastem ca toti am fost raniti in dragoste, in mai mica sau mai mare masura, in functie de cum ne-am lasat, in functie de ce am avut nevoie in acel moment al evolutiei noastre si in functie de cat de mult ne-am dorit sa tragem de o situatie pentru a o face “a noastra”. In aceeasi masura, mi se pare important sa extragem fiecare propriile concluziiii ale dezamagirilor din trecut, sa vedem si sa intelegem de ce ai ajuns acolo si la ce ne-a servit. Pentru ca, in mod cert, propriul sufletul a cautat si a avut nevoie de experienta respectiva, tocmai pentru a scoate ce e mai bun din tine.

Stii foarte bine ca e tare usor sa te simiti dezamagita in dragoste. Pentru ca atunci cand esti si iti dai voie sa fii indragostita esti in cea mai vulnerabila stare posibila. Iti pui sufletul pe tava si speri sa fie la fel si de cealalta parte, speri sa fii apreciata pentru asta si, nu in ultimul rand, speri sa nu fii ranita. Toate (si toti) ne dorim asta. In aceeasi masura, toate ajungem sa fim de cele mai multe si in repetate randuri ranite si dezamagite. Iar intrebarea care ne macina sufletul dupa este: ce facem de aici incolo? Cum ne ferim de suferinta in dragoste si cum putem, in acelasi timp, sa reusim sa ne dam frau liber ca sa ne indragostim din nou?

Ultima mea experienta in dragoste nu este in niciun caz nici cea mai minunata, deloc cea mai importanta, nici cea mai proverbiala posibila. Este pur si simplu experienta mea dintr-o relatie de 7 ani, din care cred ca poti sa tragi cateva concluzii si poti castiga o perspectiva in plus la nivel relational.

N-o sa-ti ascund faptul ca a a fost o relatie toxica, profund conflictuala, in aceeasi masura in care era profund afectiva si sexuala. Existau foarte multe diferente intre noi, de ordin intelectual, cultural, relational, social si spiritual. Cu toate astea, existau multe similitudini ce cantareau, la vremea respectiva, mai greu in balanta pentru mine: rani similare din copilarie, structuri afective compatibile, ce au creat o aviditate de afectiune reciproca. Aceasta relatie s-a terminat, din pacate, cu distrugerea casei mele si cu amenintari cu moartea din partea iubitului meu.

Asa ca, am decis o vreme sa ma inchid din punct de vedere al dragostei, sa trag obloanele si sa rezist cu stoicism in umbra lor. Ce crezi ca s-a intamplat? Avand in vedere ca toate experientele la care rezistam, persista, m-am trezit din nou indragostita. Fara sa cer si fara sa vreau. Pur si simplu a venit peste mine valul acesta al dragostei noi, cu multe intrebari, indoieli si conflicte la pachet. Care nu-mi fac deloc viata mai usoara, dar sincer, nu cred ca rolul dragostei in viata noastra e sa ne faca viata mai usoara, ci sa ne faca sa fim mai noi.

Si am mare noroc ca sunt un copac si ca am parte de o comunitate de copaci minunata, in care pot sa ma expun in toata vulnerabilitatea mea si stiu ca nimeni nu ma judeca. Si uite asa invat si eu sa nu ma mai judec si sa nu mai judec. Si e un proces permanent, sa las tot ce e sa fie si sa nu mai incerc sa etichetez sau sa bag experientele in cutiutele mici ale mintii mele care cu asta se ocupa.

Las mintea la o parte, ca stiu ca ma minte si las experientele sa curga exact asa cum vin ele si sa ma aduca mai aproape de sinele meu divin.”

De un copacel din Livada – Iulia Anastasia


Leave a comment

Îndrăznește să Visezi! – de AdrYang

59720892_1090677221132932_7696208741594562560_o

“Și eu, la fel ca tine, am trecut prin varii experiențe de viață iar unele mi se păreau efectiv imposibil de depășit. Cu fiecare, greutate, suferință, durere și lacrimă am ajuns doar mai aproape de mine, de Sinele meu cel mai Înalt.

Așadar, cine sunt eu? Sunt ceea ce mi-am dorit să devin!

Într-o altă ordine de idei, eu nu sunt nici măcar realitatea din prezent, sunt propriul meu vis, visul unui băiat de 24 de ani, ușor temător și anxios care se trezise spiritual și știa pur și simplu încotro să apuce. Pe la acea vârstă mi s-a trezit Sinele și l-am lăsat să îmi netezească Drumul meu Dharmic. Mulți au impresia că a fost o călătorie ușoară, că nu am avut piedici și rezistențe. Vreau să îți mărturisesc că a fost exact invers. Majoritatea prietenilor și cunoștințelor mele m-au pus în fața acelor cuvinte dureroase pe care nu numai că le auzim cu toții, ci și începem să le credem:

Nu poți!

Nu o să reusești niciodată!

Ești prea visător!

Ești nebun!

… și da, chiar aveau dreptate!

Eram un visător! Una dintre CHEILE VIETII este UTOPIA prin care Viața vine să ne spună:

”Orice realitate a fost mai înainte un vis. Visurile tale se materializează doar dacă ai încredere în ele! Fii un visător, fii un nebun, un nebun de iubire, un nebun de lume!”

Iată că am îndrăznit să visez! Iată că am avut curaj să văd totul într-un mod diferit decât era văzut de ceilalți și asta m-a scos din mediocritate. Chiar ieri, un prieten a extras acest card la intenția lui de a înțelege care este mesajul Vieții în legătură cu visul lui, un proiect de suflet. Am ramas cu toții uimiți și ne-a pătruns un sentiment de contopire cu Întregul.

Da, lumea aceasta este o lume creată de visători, de acei oameni care au îndrăznit să creadă într-o viziune, într-un țel ambițios, înalt și plin de lumină. Această lume este a acelora ca ei. Această lume este a acelora ca tine, cititorule, care ai poposit pe acest blog și ți-ai dat voie să faci un pas înainte pe Drumul Vieții tale.

Dacă arhetipul lui SHIVA ne aduce VIZIUNE și INTENȚIE, atunci arhetipul lui SHAKTI este acela care umple cu energie și emoție.

Cele două ingrediente de căpătâi ale tale, Visătorule, sunt:

  1. SENS: să știi ce vrei și încotro te îndrepți
  2. ENERGIE: să pui energie și plăcere în ceea ce faci

Nu există un know how ideal al împlinirii viselor, există doar Visători care cred în puterea viziunii lor.

Mult sens, energie și mai ales iubire îți doresc pe Calea ta!

Pe Adrian il gasesti aici: https://adrianbajenaru.ro/


Leave a comment

Mindset de succes – de un copacel din livada Andreea Teodor

50000454_360582378103083_2170286136180604928_n

Să fii antreprenor sau freelancer nu este tocmai ușor, mai ales la început. Nu pentru că banii s-ar face greu, ci pentru că adesea căutăm răspunsurile mai degrabă în afara noastră decât înauntrul nostru.

Acum 3 ani când mi-am început business-ul citeam tot ce îmi pica în mână despre marketing, adversiting, sales funnels, branding, SEO, Facebook Ads sau finanțe. Nu zic că aceste aspecte nu sunt importante, dar din experiența mea aș zice că orice business de succes începe cu mintea noastră, nu cu planul de afaceri.

Când am decis că vreau să îmi construiesc singură un business online, nu aveam mai nimic: nici bani de investit în business sau să angajez colaboratori, nici experiență pentru că abia ce terminasem facultatea, nici prea multe cunoștințe despre cum ar trebui de fapt să arate un model de business, cum să îmi setez obiectivele sau cum să am o strategie pentru ele. Aveam un vis și știam că îl pot face să meargă pentru că pentru că mă simțeam plină de sens și fericită când visam la valoarea pe care o pot oferi prin serviciile mele.

Am învățat rapid că dacă vreau să am succes, trebuie să încep cu mine, mai exact cu felul în care gândesc. Așadar, am început să mă întreb:

  • Care sunt valorile mele și cum pot eu să trăiesc mai în armonie cu ele?
  • Ce îmi doresc cu adevărat și ce o să îmi aducă asta? Cum mă voi simți când ajung acolo?
  • Cum arată ziua mea ideală? Cum arată săptămâna mea ideală? Care este venitul meu ideal? Câte ore pe săptămână vreau să lucrez? Cu ce fel de persoane?
  • Care sunt fricile mele cele mai mari? De ce NU sunt ele de fapt adevărate? Și dacă totuși unele dintre ele ar fi adevărate, ce pot face în cazul în care cel mai rău lucru se întâmplă?
  • Care este relația pe care eu o am cu mine? Cred că merit abundență? Cred cu adevărat că merit să fiu plătită pentru serviciile mele? Mă respect și cer exact prețurile pe care eu știu că le merit?
  • În ce fel îmi autosabotez singură potențialul? Ce credințe limitative nu mă mai servesc și mă țin în loc? care este povestea pe care eu mi-o spun mie pentru care nu am încă succes?

 

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care eu am răspuns de-a lungul anilor. Mi-am dat seama că nu putem ajunge nicăieri dacă nu lucrăm mai întâi cu noi înșine, dacă nu scăpăm de credințele și poveștile care nu ne mai servesc. Și mai important decât orice, trebuie să acceptăm că este normal să cerem ajutorul și să nu încercăm să facem totul singuri. Cele mai importante investiții pe care eu le-am făcut în business au fost de fapt investițiile în mine: am început să fac coaching, să merg ocazional la terapie, să investesc în cursuri de devzoltare personală, facă fac yoga și meditație la studio, să merg la workshop-uri și evenimente despre mindset și autocunoaștere, să fac theta healing și să lucrez constant cu toate fricile și credințele care mă țin în loc.

La 23 de ani am reușit de una singură să creez de la zero un business de succes în doar câteva luni. Atunci am realizat că succesul nu este despre a munci până îți sar capacele 14 ore pe zi sau despre a te autodovedi iar și iar. Succesul pleacă din mintea noastră, din acele obiceiuri micuțe pe care le facem zilnic. O rutină zilnică simplă precum afirmațiile pozitive, scrisul în jurnal, yoga, meditația sau coaching-ul te aduc mai aproape de tine și de visele tale.

Nu subestima niciodată puterea minții tale, căci de acolo pleacă totul.

Namaste!”

 


Leave a comment

Retreat Transformational Bali – Octombrie 2019

CRINA(April22,2019)-56

Retreat transformational in Bali
Zeita minunata! 
Am ajuns la cea de-a 9 – a editie a Magicului Retreat din Bali. 
Am fost printre primele care au adus retreaturile din Bali in Romania si la fiecare editie am descoperit si mai mult ce putem aduce nou pentru tine, ca experienta ta sa fie completa si capabila sa iti transforme viata. Nu o spunem noi, ci cei peste 350 de participanti din ultimii 3 ani.
Te invitam sa te alaturi acestei experiente exclusiviste si transformatoare dedicata cunoasterii, dezvoltarii personale, vindecarii si eliberarii.
Bali Retreat este gandit in mod principal sa determine acceptarea si  transformarea ta in varianta ta cea mai buna. 10 zile dedicate sufletului, mintii si trupului tau. Este “once in a lifetime experience” ce va sadi semintele persoanei ce ai visat toata viata sa fii. Vei pleca mai puternica, mai curajoasa, mai motivata, plina de inspiratie, mai creativa, mai pozitiva si mai ales cu o perspectiva noua asupra vietii.
Incantata deja? 
CRINA(April22,2019)-80
Mai avem multe vesti bune pentru tine!!!
Vei petrece 10 zile in hoteluri de 5 stele si vei experimenta in fiecare zi: 
Workshop-uri de dezvoltare personala si spirituala –  Subiecte: Iubire de sine, incredere, intelegerea emotiilor, vindecarea relatiei cu parintii, convingeri limitative, procesul iertarii, abundenta, feminitate, eliberare emotionala si altele. Aceste workshop-uri au la baza studii in terapii de eliberare emotionala, heart coaching, tapping EFT, transe de relaxare metoda Silva,  psihologie, NLP, counselling, theta healing, etc.
* Introducere in diverse tehnici de meditatie– zilnic vei practica diferite metode si tehnici de meditatie- meditatie silent, activa, dinamica, ghidata, diferite meditatii OSHO. La sfarsitul retreat-ului vei fi pregatita sa iei cu tine acasa o practica bine stabilita. (Crina este initiata in meditatia Sahaj Samadhi si meditatie transcendentala, iar Andreea e facilitator certificat de meditatii si terapii Osho, transe de relaxare Silva si metoda Ho’oponopono.)
Clase de yoga zilnice – nu conteaza daca esti incepator. Crina si Andreea sunt profesori certificati de Yoga Alliance si te vor initia in diferite tipuri de yoga – clase de hatha, ashtanga, Iyengar, vinyasa, yin yoga si kundalini.
Group coaching – cel mai mult invatam impreuna si una de la cealalta. In retreat-urile MBJ sedintele de grup coaching sunt cel mai puternic instrument pentru dezvoltarea personala.
Ceremonii speciale de curatare si deblocare – agni hotra, temple stravechi, water cleansing – unul din cele mai puternice procese de eliberare.
Vizite – orezarii, cascade, ashram, sat balinez, temple.
Si mai ales… vei avea parte de aceasta experienta completa alaturi de un grup cu inimile deschise sa te primeasca si sa iti ofere multa iubire. In toate grupurile s-au format prietenii pe viata, asa ca nu ezita sa vii chiar si singura.
Bali Retreat nu este doar o incursiune dedicata spiritualitatii, claselor de yoga, meditatie si dezvoltare personala, nu este nici o vacanta relaxanta, unde vei face masaje, te vei bronza si vei vizita locuri turistice toata ziua (poate sa contina si aceste elemente).  In primul rand, acest Retreat este o calatorie catre sufletul tau. O noua cale catre tine, unde te vei cunoaste si mai bine, vei evolua si te vei transforma, in timp ce te vei relaxa, vei rade, iti vei face prieteni, vei cunoaste viziuni noi, iti vei gasi linistea, vei redescoperi ce te face fericita, ce isi doreste inima ta si mai ales, vei descoperi darurile pe care le porti dupa tine, dar de care nu profiti la adevaratul lor potential.
Este un cadou pe care il oferi persoanei cea mai importanta de pe pamant – TU.  Acest Retreat este despre tine, pentru tine si construit pentru transformarea ta.
 
Si ti-am mai spus ca in fiecare retreat, si noi si participantii, am contribuit la construirea unui after-school pentru copiii balinezi? O sa ai ocazia sa ii cunosti si tu pe copii si chiar sa participi la schimbarea viitorului lor.
De ce Bali? 
Putem sa iti spunem milioane de motive – de la plajele virgine, lanurile de orez, healerii care fac minuni in viata celor care cred, lectiile de simplitate si recunostinta oferite de oamenii de aici, pana la mirosul de fericire si bete parfumate care se simt la orice pas.
Insa noi am ales acest loc pentru energia sa. Bali este World Purification Center si este pe lista locurilor cu cea mai inalta vibratie energetica din toata lumea.
Bali este magic pentru ca nimeni care paseste aici si ajunge in locurile “potrivite” pe acest taram mirific, vrajit cu praf de stele nu se mai intoarce acasa la fel. Iar noi am gandit Retreatul ca tu sa nu ratezi aceste locuri.
Nu trebuie sa ne crezi pe cuvant, hai cu noi si vei simti toate acestea pe propria piele!
Esti pregatita pentru Transformational Retreat in Bali?  
Coordonatori:
 
Andreea  Copacu’
CRINA(April22,2019)-94
Speaker motivational, consilier in dezvoltare personala,  certificated conscious heart / meditation, Coach instructor 200 de ore Yoga Alliance certificat in Bali Indonesia, terapeut EFT eliberare emotionala, Terapeut Matrix Reimprinting, Terapeut Theta Healing, Terapeut medicina cu ingeri, Face Reader & Angel Cards reader, Facilitator  Meditatii Active OSHO ( certificata OSHO Grecia), Facilitator transe de relaxare Metoda Silva.
Toate acestea au venit dupa 14 ani de experienta in marketing si comunicare ocupand funcții de conducere atunci cand a ales sa comunice cu sufletul sau si al tau. Blogul sau suntuncopac.com cumuleaza peste 1.700.000 de vizitatori in 5 ani si a reusit sa fie un deschizator de drumuri in zona feminitatii, recunostintei si a dezvoltarii personale.
De asemenea Andreea aduce pastile frecvente de relaxare la Antena 1 si ProTV. Este designer de rochite boeme in Livada cu Rochii si colectionar de ii iar in rest, zambeste la soare, merge in talpile goale si imbratiseaza copaci la orice pas.
Andreea iubeste viata.
Crina 
CRINA(April22,2019)-104
Instructor YOGA atestat de catre Yoga Alliance, certificare in counselling, Chakra healing, Chrystal therapy, NLP Core skills, Hypnosis, Yogaa sutras certification, Initiere Meditatie Sahaj Samadhi, TM Meditation;
CRINAApril222019-88-683x1024
Cand: 3-12 octombrie 2019
Pret: 1480 euro, suma integrala se achita in doua transe – la inscriere se achita avansul de 400 euro
Facilitati:
– Transfer de la si catre aeroport
– Cazare în camere duble
Vom fi cazati pentru 6 nopti într-o locatie superba luxurianta, de 5 **** ,  in mijlocul junglei din Ubud-oraşelul din Eat, Pray, Love, iar ultimele 3 nopti le vom petrece la plaja într-un resort de lux pe malul marii de unde poti admira cele mai frumoase apusuri.
– Doua mese pe zi (mancare vegetariana, bauturi non-alcoolice)
– Excursii si transport local
CRINAApril222019-91-1024x683
Ce nu include pretul retreatului:
-Biletul de avion – fiecare participant este responsabil de achizitionarea biletului de avion. De obicei, viitorii participanti isi cumpara acelasi bilet de avion ca sa calatoreasca impreuna.
-Asigurare medicala
-Activitati optionale care nu sunt mentionate in programul retreatului
-Tips-uri
*** Conditii si termeni de plata. Avansul de 400 euro in LEI se achita prin transfer bancar in contul firmei Suntuncopac SRL ( asteptam datele pentru pentru factura). Confirmarea locului se va face doar prin plata avansului.
 
Suntuncopac srl
 
CUI 36222083 J40/8510/2016
Address Eugeniu Carda 5-7 apt 6, room no 5
BanK ING Victoriei
Bank account RO82INGB0000999905991998 La descriere sa scrii te rog activitate de relaxare!
 
Restul sumei se va plati direct in Bali, primind de asemenea factura. Avansul se pierde in caz ca te razgandesti si nu-ti gasesti inlocuitor.
 
Acest retreat este realizat in parteneriat cu compania de turism balineza – NOMOR INDUK BERUSAHA (NIB) 8120119081787 – MY BAREFOOT JOURNEY (M.B.J) PMDN
Pentru a afla mai multe detalii, va rog sa ne contactati printr-un mail sau mesaj pe pagina de facebook/instagram.
sdr


Leave a comment

Cum am devenit in sfarsit un copac – de Anastasia

56904948_2123841511070325_3648350198536601600_n

De cativa ani buni am remarcat-o si observat-o (ca o stalkrita, da) pe Andreea pe facebook. Mi se parea o tipa draguta si-mi placeau postarile ei, rezonam cu ele…

Apoi am vazut ca are un studio de yoga si am ras ca o cretina de numele ales de ea: “Auzi, tu? Suntuncopac…” pfiuuuu, femei din astea de si-o ard goale imbratisand copaci pentru ca nu au pe cine sa imbratiseze pe bune. Au urmat postarile despre retreaturile din Bali si deja le urmaream cu admiratie si cu invidie, chiar i-am aratat unul dintre event-uri unei prietene bune si i-am zis: “As vrea si eu sa merg intr-un retreat din asta, dar n-am bani…”.

La care ea mi-a raspuns: “Astea-s femei cu bani, baby… Sunt femei deja implinite, cu familii, cu copii, cu cariere, etc etc”. Eram la o piscina si ma gandeam cum sa fac sa cheltuiesc cat mai putini bani pe consumatie, asa ca m-am gandit: “Asa e, eu nu sunt inca acolo. Trebuie sa ajung mai intai sa fiu o femeie implinita si apoi sa-mi permit sa-mi doresc asa ceva”. Ce sunt astea? Astea sunt convingeri care te limiteaza. Te limiteaza nu numai sa ramai exact in punctul in care esti in prezent si, mai mult, te seteaza sa te simti inferioara, ca nu ai tot ce-ti trebuie ca sa faci ce-ti doresti, ca nu esti suficienta si ca, in general, esti defecta, pentru ca ai ajuns la o anume varsta si uite, ca nu ai reusit, cum au reusit alte femei, sa fii implinita.

Dar daca lucrurile stau de fapt invers? Daca o practica anume, cum ar fi yoga si o comunitate faina te pot ajuta sa fii o femeie implinita? Au trecut 2 ani pana cand am ajuns la concluzia asta, timp in care am urmarit tacit postarile Andreei si ale studioului Suntuncopac.

Si m-am trezit in decembrie 2018 sa caut un studio yoga unde sa ma simt bine, sa nu existe influente negative si sa simt ca pot sa fac fata claselor, sa inteleg ce fac eu acolo. Asta pentru ca eu am inceput sa fac yoga in 1998, de la 17 ani, la singura scoala de yoga disponibila la acea vreme. Da, recunosc, mi s-a parut cel putin curios ca atunci cand am decis sa urmez cursurile acestei scoli, a trebuit sa semnez un contract in care specificam clar ca daca voi avea pe viitor probleme psihiatrice sau tentative de sinucidere, scoala se absolva de orice fel de raspundere.

In acelasi contract, trebuia sa promiti ca nu vei divulga vreodata “secretele” la care vei avea acces de-a lungul practicii tale si ca nu vei spune vreodata cuiva ce ai vazut acolo. Am semnat, bineinteles, eu avida sa practic yoga si sa intru in orice era esoteric, cat mai esoteric… Tin sa precizez faptul ca in timpul cursurilor se faceau doar asane, ni se explica foarte clar pentru ce chakre lucram, totul era foarte corect.

Ca practicant, erai incurajat sa te alaturi comunitatii, sa participi la diverse evenimente organizate de scoala, cu ocazia sarbatorilor crestine sau la diverse evenimente astrale. Nu era un secret faptul ca in cadrul evenimentelor se faceau spirale. Eu am simtit profund sa nu particip la aceste evenimente. Ca sa nu mai zic ca, in decursul a 2 ani cat am frecventat cursurile scolii, nu am discutat cu absolut nimeni de acolo, am simtit ca este cazul sa ma feresc…

Insa, stii cum e, de ce te feresti, de aia nu poti sa scapi. Ba dimpotiva, chiar asta atragi. Si uite asa, nedorindu-mi vreo experienta cu oamenii de acolo, am ajuns intr-o zi sa vad o tipa de anul 10 (eu eram anul 2 atunci), care astepta sa intre la clasa dupa mine. Nu voi uita niciodata cum mi-a zambit femeia asta cu toata fiinta ei si cum, instant, mi-a aratat aura ei si, sincer, a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am experimentat in viata asta. Aura ei era cam cu 50 de centimetri in jurul corpului fizic si era in toate culorile posibile care se miscau si se ingemanau intre ele.

O alta experienta minunata a fost cand am intrat din greseala la o clasa avansata…nu stiu ce an era, insa un tip de acolo levita. Da, chiar levita, era pe orizontala, la peste 20 de centimetri deasupra solului si pur si simplu plutea acolo. Am vazut asta cateva secunde, pentru ca mi s-a trantit direct usa in nas. Nu aveam voie sa vad si sa simt asa ceva… Am frecventat 2 ani cursurile acestei scoli de yoga, pana cand am simtit cu toata fiinta mea ca oamenii de acolo (indrumatorii) ma pot influenta exact cum vor ei. Asadar, mi s-a facut frica, nu am acceptat genul acesta de influenta si am renuntat sa mai merg la cursuri.

Intre timp, la TV se vehiculau acuzatii foarte serioase impotriva unui tip care avea o scoala de yoga si am realizat ca era vorba despre scoala la care mergeam si eu. Am aruncat la gunoi toate cursurile scrise pe care le aveam de acolo si abia atunci am observat ca toate erau semnate la final, cu litere de-o schioapa, cu numele lui. M-am felicitat ca am avut puterea de a renunta usor la practica asta si ca nu am simtit vreo influenta negativa din acest motiv. Tot in contractul de care povesteam mai devreme, era specificat urmatorul aspect: atunci cand renunti la practica yoga la respectiva scoala, te angajezi sa explici motivul pentru care ai renuntat si sa o faci in scris. Nu am simtit sa fac acest lucru, asa ca nu l-am facut.

Am renuntat la practica yoga, cu toate ca o simteam ca fiind parte din mine si ca ma ajutase foarte mult sa ma cunosc, sa ajung la aspecte profunde ale mele si ale vietii in general. Dar, stii cum e… Poti sa negi ce esti si ce ai nevoie doar pentru o vreme… Asa ca dupa 10 ani, in 2008, am decis sa ma inscriu la o alta scoala de yoga, dupa ce m-am documentat serios inainte si am realizat ca pot avea incredere in persoana respectiva pentru a ma ghida in practica yoga.

Am inceput sa merg la cursuri, insa la cele de incepatori ma simteam over-qualified, iar la cele de avansati ma simteam ultima cretina. Simteam parca aveam nevoie de un mare dictionar sa inteleg ce ziceau, ce faceau si ce simteau oamenii aia acolo. Si asta pentru ca asa erau organizate cursurile: aveai cursurile anului in care te inscriai si toata lumea acces la cele de avansati. Asadar, dupa jumatate de an am renuntat pentru ca simteam ca as fi vrut sa rezonez cu zona de avansati, insa ma depasea mult si as fi avut nevoie de o perioada de acomodare si invatare, care lipsea. Si uite asa am ajuns dupa inca 10 ani sa caut scoli de yoga, pe simtite, nu rational. Asta cu toate ca aveam exact in fata mea studioul pe care il cautam, si anume Suntuncopac.

Dar eu am tot cautat si am citit reviewuri zile intregi…. Si apoi am intrat pe site-ul Suntuncopac si am fost tare dezamagita ca am vazut clase cu oricine altcineva in afara de Andreea… (Am aflat ulterior ca de fapt era plecata in India Retreat cu un grup de la studio si in mod normal are clase)… mi-am zis; ‘Ce rost are sa ma inscriu la scoala unei persoane de la care vreau sa invat, daca ea nu preda, pana la urma?’ Si am ramas asa, dezamagita si cu buza umflata (si nu de botox :)))) cateva zile. Pana cand mi-am zis: “Mai, hai sa merg sa vad despre ce e vorba. Nu-mi place, nu mai merg si gata. Ce mare filosofie?” Mi-a fost greu sa ma urnesc, pentru ca dupa orice dezamagire sau dezamagiri este greu s-o iei de la capat, sa ai incredere intr-o persoana care sa te ghideze spiritual. Iar pentru mine aspectul spiritual este tot ce ma intereseaza, este estenta si prezenta. Fac aici o paranteza pentru ca eu asociez aspectul spiritual cu cel relational. Si in ceea ce priveste relatiile, fie ele de cuplu sau de prietenie, e mereu greu sa o iei de la capat si sa ai incredere. Da, ai fost dezamagita si cu siguranta vei mai fi. Da, ai suferit si cu siguranta vei mai suferi. Da, ai ranit si tu constient sau inconstient si vei mai rani. Si ce daca? Traim si invatam si frumusetea vietii este ca putem face asta doar impreuna, oglindindu-ne unii in altii si realizand ca pana la urma, nu exista separare. Si ca suferinta mea e suferinta ta, asa cum bucuria mea e bucuria ta.

Si hai sa va spun cum m-am decis cu adevarat sa fiu un copac.

A postat Andreea la un moment dat o poza cu ea plangand, in care i-am simtit vulnerabilitatea, am simtit ca se lasa sa fie om, ca nu se pune pe un piedestal al unui guru care e deasupra oricarei suferinte. Si exact in acel moment am rezonat cu ea. De ce? Pentru ca, uite, si eu acum 2 ani, am postat o poza cu mine plangand, chiar de revelion, pentru ca ma simteam tare singura si neiubita. Si am stiut ca eu vreau sa lucrez cu un om adevarat, cu un om complex, cu stari multiple, pentru ca simt ca doar asa pot invata, doar asa pot evolua, acceptandu-ma pe mine in orice stare si facand pace cu mine…

Si uite-asa am devenit un copac.

In sfarsit.


Leave a comment

De la ” nu sunt importanta” la “sunt indispensabila” de Stefania

56850378_586007405219594_7743091522265939968_n

Draga copacel, mai jos sunt cateva cuvinte din inima Stefaniei, o copacita cu care am lucrat pe cateva sedinte private de theta Healing si Coaching pe tema jobului, misiunii in viata, a abundentei si a ranii de respingere.

Uneori chiar sunt uimita cat de repede ne putem schimba (in bine) daca ne lasam sa facem asta. Am hotarat sa-i spun Stefaniei sa scrie acest articol dupa ce am purtat o simpla discutie ca intre prietene:

“ Eu: Ce spuneai inainte la interviu?

Ea: le spuneam ca meseria mea probabil nu este asa de importanta, nu prea au motive sa ma aleaga.

Eu: ce le spui acum?

Ea: Le spun ca sunt indispensabila, ca sunt extrem de pregatita si as aduce plus valoare in clinica. Plus, le spun ca sunt un om bun si imi pasa de ceilalti oameni”

“Dragi copacite, flori, plante din Livada, as vrea sa impartasesc cum am reusit si cum reusesc in fiecare zi! Acum este simplu, acum stiu ce vreau, de acum inainte stiu ce vreau, aleg ceea ce vreau eu si tot ce imi doresc se intampla deoarece eu am ales!

Acum trei luni de zile eram complet pierduta, trista din cauza evenimentelor prin care trecusem, nu intelegeam nimic din ceea ce mi se intampla de parca toate probleme din lume si tot ghinionul se adunase la mine fara motiv.

Tocmai terminasem lista a 5 interviuri esuate, nu mai rezistam stresului locului de munca, cu mare dor de casa deoarece eram plecata din tara de 1 an de zile, so, fara bani, fara job, fara incredere de sine dar cu mari sperante ca exista solutii si ca nu stiu cum dar trebuie sa merg mai departe. Nu exista o reteta sau pasi de urmat. Cred ca fiecare functionam diferit si e bine sa fim diferiti insa am sa va impartasesc ce a functionat pentru mine. Deoarece simteam ca nu stiu ce drum sa aleg am inceput cu o lista a intentiilor pe care mi-as dori sa le indeplinesc in 2019 si am descoperit programele distructive pe care le aveam si nu ma lasau sa evoluez.

Este important sa faci liste si sa prioritizezi lucrurile, iar daca inainte faceam liste numai cu lucrurile care nu merg, acum fac liste cu ceea ce imi place, cu resursele mele si calitatile prietenului meu sau cu hobbyuri pe care as vrea sa le urmez. Ce mai fac nou este ca imi setez o intentie si nu mai am asteptari, adica pur si simplu ma las in voia Domnului si asta imi aduce foarte multa libertate. Probabil o sa vi se pare o mare prostie ceea ce va relatez, mai ales daca sunteti un pic mai tehnice, dar lucrurile functioneaza doar daca crezi in ele, iar eu am crezut si cred in planul B, chiar e bun un plan B inteligent si creativ. Terapia m-a ajutat sa fiu sincera cu mine si sa ma vad eu asa cum sunt, lucru foarte important, constientizezi ca exista un program distructiv iar ca orice problema la matematica exista si o solutie dupa ce eliberezi programul.

In cazul meu, sentimentul pe care am lucrat a fost respingere pe care am simti-o si atunci cand nu am luat admiterea din prima la facultate dar si in urma unei despartiri, a interviurilor esuate , ceea ce a plantat in mine un soi de neincredere in calitatile mele si imposibilitatea negocierii salariului, in gelozie si cultivarea de relatii toxice cu cei din jur. Din pacate timpul nu mai poate fi intors dar prezentul si viitorul ne apartine si putem sa schimbam lucruri si sa facem alegeri. In ceea ce priveste trecutul singurul loc unde putem face ce vrem si il putem chiar schimba si transforma intr-o varianta mai fericita este noi, in imaginatia noastra iar asta se face tot prin terapie iar lucrurile chiar functioneaza. Eu la fiecare sentiment de respingere inconstieint imi aminteam de toate respingerile din viata mea pana ma intorceam la primul si cel mai dureros dar acum pentru ca l-am rezolvat pe primul lucrurile sunt mai suportabile.

Ceea ce am invatat a fost ca nimic nu este intamplator, orice ni se intampla este pentru ca exista o lege a compensatiei din care intr-un fel sau altul tot ni se intoarce ceva bun. De asemenea am invatat ca avem beneficii in toate programele de involutie, ceva din umbra ne trage inapoi. De ce ni se intampla numai rele ? Iata ca nu mai cred in ghinion, norocul sau ghinionul si-l face omul cu mana lui, nu sunt numai rele, sunt si bune dar suntem atat de axati pe ceea ce vrem sa schimbam incat pe alea bune nu le mai vedem, uitam sa fim recunoscatori pentru sanatatea, familia, prietenii, joburile, meseriile, animalele practic ori ce avem, material sau nu.

Noi nu gresim, facem anumite alegeri pentru ca asa simtim si trebuie sa fim recunoscatori pentru ca in spatele oricarei alegeri sta o lectie iar daca o invatam o sa apara alta daca nu o invatam o sa se repete pana cand nu o mai invatam. Spre exemplu, pentru mine lectia a fost sa inteleg ca nu numai in spatele unei experiente negative sta o lectie dar si ca pot sa-mi traiesc viata si fara lectii grele iar atat timp cat sunt in viata sanatoasa orice examen, interviu, iubit, problema poate fi rezolvata.

Terapia m-a ajutat sa visez, la propriu eu in cele mai haioase situatii inconjurata de bani sau chihuahuas cand am invatat lectia abundentei, sa trec peste frica de a conduce masina fiind capabila sa transform toata frica si haosul in ceva bun, chiar sa ma bucur de greselile mele, sa capat curaj si sa nu mai vad o problema ci o provocare si o schimbare in bine atunci cand am aplicat pentru un nou loc de munca. Am ales sa zambesc cand ies pe strada, sa ma bucur de ce am, sa iert si sa merg mai departe atata timp cat eu traiesc lucrurile merg mai departe iar viata mea este despre mine si nu despre fostii prieteni, interviurile, examenele, bani, cariere, viata este despre noi si noi putem alege sa fim fericiti! Si da acum am incredere sa deschid « usa interviurilor>. Namaste!”


Leave a comment

Mi-e frica sa mor pentru ca mi-e frica sa traiesc – Osho

 

50018943_2133844600188097_4852145345951432704_n

Desi am fost tot timpul un happy -face, in linistea mea, de mica  ma uitam ingrozita la linia vietii din palma, care nu arata un viitor prea promitator. Undeva aproape de 35-40, cam bye- bye 😀 😀 !

Traiam frica de moarte, sentimentul  acela ca se va termina, de necunoscut. Era un sentiment rece si ciudat ce nu voiam sa–l recunosc, dar care se baga cu mine in pat in fiecare noapte. Simteam ca mai am atatea lucruri de facut, de invatat, de iubit, pur si simplu  ma luptam cu aceasta idee de sfarsit.

Intr-o seara am visat ca am murit si am devenit un copac. Se facea ca eram in cel mai frumos loc de pe pamant, unde respiram tei, iasomie ,verde si curat. Eram sus pe un deal  iar poza de jos  era perfecta. Eram mai aproape de soare care incalzea atat cat trebuie locul unde ma aflam. Sub picioare simteam pamantul moale si iarba verde iar din cer adia usor vantul cu frunze mici si verzi. Eram puternica si simteam ca am un rost, sa respir. Eram un copac!

Acest  vis m-a pus pe ganduri si m-a facut sa realizez ca  respir  acelasi aer cu copacul, ca sunt parte din acest imens Univers. Ca sunt libera. Ca sunt vie.

Acest vis m-a facut sa inteleg  ca nu trebuie sa-mi fie frica de moartea fizica ci de moartea in fiecare zi  in care nu constientizez ca traiesc. Mi-am dat seama ca mor in fiecare zi daca nu citesc, daca nu ascult muzica, daca nu ma uit la cer, daca nu calatoresc, daca pierd timpul la televizor, daca nu iubesc ceea ce fac, daca nu arat celorlalti ca ii iubesc, daca nu visez, daca nu cunosc oameni noi, daca nu creez ceva nou in fiecare zi, daca nu iubesc animalele si natura, daca nu sunt recunoscatoare pentru ceea ce am in fiecare secunda. 

Daca nu merg in talpile goale cat mai mult posibil. Daca nu imbratisez si ma las imbratisata. Acest vis mi-a dat curaj sa incep de la 0.

Nu pot sa spun ca am scapat complet de aceasta frica, dar stiu ca invat in fiecare zi sa fiu din ce in ce mai impacata cu mine.  Am invatat o lectie importanta  si cand am simtit prima miscare a fatului in uterul meu. Faptul ca am ceva viu in mine, nascut din mine, m-a facut sa inteleg cu adevarat ca totul este in schimbare si evolutie.

Si este Divin.

Viata se traieste pe zile. Si moartea se petrece tot in fiecare zi, daca nu  stim sa pretuim fiecare zi cand ne ridicam din pat.

Osho are o perspectiva foarte interesanta despre moarte:

“Moartea nu este inamicul. Ne apare in modul asta fiindca suntem prea legati de viata. Frica de moarte naste din aceasta cauza. Deoarece suntem prea legati de viata nu putem intelege ce este moartea. Si nu numai, dar nu putem intelege nici ce este viata. Omul incapabil de a cunoaste moartea, va fi incapabil sa cunoasca viata, pentru ca in fond nu este vorba de altceva decit despre doua ramuri ale aceluiasi copac.

Daca ti-e frica de moarte, iti va fi frica si de viata – pentru ca viata este ceea care te conduce spre moarte. Numai traind vei ajunge sa mori. Tie ti-ar place sa devii stagnant, congelat, ca sa nu mergi inainte, in asa fel ca moartea sa nu vina nicodata. Ti-ar placea sa te impotmolesti pe undeva in decursul vietii, in asa fel ca moartea sa nu mai vina. Un om caruia ii este frica de moarte, se tine legat prea tare de viata; dar ironia este ca desi fiind legat mult de viata, devine incapabil de a vedea ce este viata; ramine intr-un stadiu de profunda ignoranta, intr-o stare de mare neintelegere. De aceea unul din lucrurile fundamentale de inteles este acesta: moartea nu este inamicul. Nu poate fi inamicul. In realiatate, inamicul nu exista.

Existenta este o unitate globala. Totul este prieten. Totul este al tau, iti apartine si tu ii apartii. Nimeni nu este strain aici. Existenta ti-a dat viata; te-a luat in pintecul ei. Si cind mori, te intorci pur si simplu la izvorul original pentru a te odihni si a renaste din nou. Moartea este o odihna. Viata este activitate, moartea este odihna. Si fara odihna, nicio activitate nu devine posibila. Viata este precum ziua, iar moartea este precum noaptea. Iar fara noapte ziua nu poate exista. Este noaptea cea care te pregateste pentru zi, este noaptea cea care te reface, si-ti da energie. In somnul profund ajungi in acelasi punct pe care te conduce moartea. In fiecare noapte intilnesti moartea – si este o mica moarte – din cauza asta te trezesti dimineata asa plin de viata.

Persoanele care nu “mor” in fiecare noapte sunt nenorocoase. Dimineata sunt mai obosite decit in momentul in care s-au culcat. Au visat, iar in somn au ramas agatate de viata. Nu s-au lasat intr-un profund abandon. Nu au permis mortii sa-i posedeze, de avea grija de multe lucruri si de a da lor odihna, relaxare, energie proaspata. Aceste persoane sunt foarte nenorocoase. Norocosii sunt cei care intra intr-un somn foarte profund, un somn fara vise. Dimineata sunt din nou plini de viata, pregatiti sa infrunte viata cu miile ei fete, plini de bucurie, plini de resurse, pregatiti sa infrunte toate infruntarile pe care viata le propun. Moartea este similara noptii. Viata este yang iar moartea este yin. Viata este masculina, iar moartea este feminina. Viata este agresiune, ambitie-efortul enorm de a cistiga-dobindi ceva. Iar moartea este relaxare contra oricarui efort, este o calatorie interioara. Este o relaxare in interiorul nostru. In filosofia Zen este chemata locul de odihna. Viata este o aventura; te indepartezi de tine insuti, te indrepti tot mai departe. Cu cit te indepartezi mai mult cu atit te simti mai nefericit…

Cauti fericirea, dar cu cit cauti mai mult fericirea, cu atit mai mult te indepartezi de ea. Si poti sa vezi foarte bine in viata ta. Nu este o filozofie, este o simpla constatare. Toti cauta fericirea.D ar cu cit te indepartezi cu atit mai nefericit devii. Viata este cautarea fericirii, dar te duce catre nefericire. Fiindca intr-o zi n-ai sa mai poti, esti obosit si foarte plictisit. Aventura asta nu te mai fascineaza. Si te relaxezi in interiorul tau, te intorci acasa. Cu cit uiti de fericire cu atit mai fericit devii. In ziua in care incetezi sa mai cauti fericirea, tu esti fericit. Viata este promisiunea fericirii, dar numai o promisiune.

O promisiune niciodata indeplinita. Moartea este cea care iti indeplineste promisiunea. De aceea repet: moartea nu este inamicul. Moartea este casa unde ajungi dupa multe si lungi calatorii-obosit, frustrat, terminat-pentru a gasi adapost, pentru a te odihni, pentru a recupera vitalitatea pierduta. O chestiune este acesta.

A doua este: viata si moartea nu sunt in contrast asa cum par. Tu crezi ca ai luat viata in momentul in care te-ai nascut si ca moartea va veni in momentul in care vei muri. Motiv pentru care intre el este o diferenta de 50, 60, 100 de ani. Nu este asa. Din momentul in care incepi sa respiri, incepi si sa mori. Pentru toata viata nasterea (viata) si moartea te insotesc. In fiecare moment viata si moartea sunt prezente – doua roti ale aceluiasi car. Merg impreuna. Sunt simultane. Nu este posibil sa le separi-50, 70, 100 de ani este o distanta prea mare. Nu este posibil sa le despartim in asa fel-ele sunt prezente in fiecare moment. In fiecare moment ceva se naste si ceva moare.

Moartea si viata sunt impreuna. Si dupa 70 de ani nu mai poti de muritul si nascutul asta. Esti satul de jocul asta. Vrei sa mergi acasa. Te-ai jucat cu castele de nisip. Ai discutat, te-ai luptat pentru castelele tale de nisip: asta e al meu si ala e al tau, cind ajunge…ajunge! A venit seara iar soarele apune si vrei sa te intorci acasa. Dupa 70 de ani te cufunzi intr-o adinca odihna. Dar moartea si viata inainteaza impreuna. Vazindu-le in lumina aceasta vei intelege. In fiecare moment sunt amindoua prezente. De aceea nu este nevoie sa ne fie frica. Nu putem spune ca mortea va surveni cindva in viitor. Viitorul creaza numai probleme: se va intimpla cindva in viitor – ce putem face ca sa ne protejam? Cum sa creem un mare zid chinezesc in jurul nostru? Ce dispozitii sa dam ca tie sa nu ti se intimple, sau cel putin sa o mai aminam un pic? Dar deja ti se intimpla. Nu este o chestiune de viitor. Ti se intimpla de cind ai venit aici. Nu poti s-o amini, nu poti face nimic in privinta ei! Nu exista niciun mod pentru a face ceva. Este acelasi proces al vietii-moartea face parte din acelasi proces al vietii. Viata nu este o chestiune de “ori asa-ori asa”, nu este nimic de ales. Totul este unic. Prin alegerea ta nimic nu se schimba.

Alegind, numai tu ramii intr-un stadiu de ignorare. Obiectul alegerii tale este o parte dar si obiectul non-alegerii tale este o parte a realitatii. Partea pe care nu ai ales-o va ramine pe linga tine, in asteptarea de a fi aleasa. Nu poate disparea, nu exista niciun mod de a face-o sa dispara. Daca iubesti prea mult viata si nu vrei sa vezi realitatea mortii, moartea va veghea in jurul tau ca o umbra.

In filozofia Zen se spune: luati-le in considerare pe amindoua, sunt o parte unica, sunt impreuna. Luindu-le in considerare pe amindoua, fara a alege, fara prejudecati, le vei transcende. Luindu-le in considerare pe amindoua, nu te identifici cu viata dar nici cu moartea. Cind nu te mai identifici esti liber, te-ai eliberat. Identificarea este singura inchisoare. Incearca sa intelegi pe deplin, deoarece aceasta este cauza primara a suferintei noastre, a sclaviei noastre. Identificarea – acest cuvint este plin de semnificatie. Semnifica ca te-ai identificat cu o parte din viata si incepi sa crezi ca acea parte este totul. Nu este nimic gresit in insasi acea parte, numai ca este doar o parte; nu este totul. Cind incepi sa consideri partea insasi drept totul, apare o separare, o diferentiere. Cind incepi sa vrei sa crezi ca acea parte este totul; devii orb in privinta cu totul. Si te vei gasi in conflict cu realitatea. Alegem o parte si pretindem ca este totul. Alegem viata indepartind-o de contextul ei esential – moartea si spunem: “Acesta sunt eu. Eu sunt viata.” Facind asa iti creezi probleme. Vei ramine identificat cu aceasta identificare.

Ce vei face cu moartea? Si moartea este acolo, se intimpla in fiecare moment, iar intr-o zi te va lua prin surprindere. Tu te identifici cu corpul, “eu sunt corpul”, iar din aceasta cauza vei avea probleme.Te identifici cu mintea, “eu sunt mintea” si din nou vei avea probleme. Identificarea este substanta din care este facuta ignorarea. Odata ce ai renuntat la identificare, din moment ce nu mai esti identificat cu nimc, ramii un simplu martor – care nu spune “eu sunt asta”, “eu sunt ala”. Tu esti numai un martor. Observi viata care trece, observi moartea care trece, observi sexul care trece, observi frustrarea, bucuria, succesul, insuccesul. Vei continua sa observi; iar tu vei ramine un observator. Nu te legi de nimic, nu spui “eu sunt asta”. Daca nu te afirmi, cine esti atunci? Daca nu-ti pui granite, daca nu te definesti, daca nu-ti pui limite de niciun fel, daca continui sa mergi inainte, observi si atit, te vei gasi eliberarea, o mare eliberare. Non identificarea este libertate. Identificarea este sclavie. Si asa in mod natural va aparea o transformare. Vezi tristetea care vine si ramii un observator. Vezi tristetea cum rasare in tine, te cuprinde, te inconjoara ca un nor de fum negru, dar tu ramii un observator. O vezi dar nu judeci. Nu spui: “Eu sunt asta”, sau “asta nu sunt eu”. Nu spui nimic, ramii intr-o pozitie de non-judecare. Foarte simplu observi acest fapt, prezenta tristetei. Si asa, cum a venit intr-o zi, asa intr-o zi va pleca. Norii care venisera vor pleca si va fi un soare stralucitor, va fi fericirea. Dar nu trebuie sa te identifici nici cu aia. Te limitezi a observa ca soarele s-a intors, ca norii au disparut… Nu spui “eu sunt asta” dar nici “asta nu sunt eu”. Nu faci nicio afirmatie despre sine. Foarte simplu tu continui sa observi. Se va intimpla de multe ori-va veni tristetea, va veni fericirea- de multe ori vei cunoaste succesul, de multe ori vei pierde.

De multe ori vei simti depresia, de multe ori vei simti culmea fericirii. Observind toate aceste dualitati, incet incet vei observa ca tu esti mai presus de toate aceste perechi de lucruri. Asa este si cu perechea viata-moarte. Asa este cu perechea minte-corp. Asa este cu perechea lume-nirvana. Sunt toate perechi duble. Cind vei reusi sa vezi o lume totala, cind vei reusi sa vezi lumea transparenta, si nu alegi, tu esti ceva care le trascende: observatorul.

Observatorul care nu s-a nascut niciodata si care nu va muri niciodata.

(Text de Osho)